Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfanta Scriptura > Rugaciuni
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 23.11.2014, 19:34:43
gmbh27 gmbh27 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 11.11.2014
Mesaje: 3
Implicit Despre rugaciunea Tatal Nostru

Buna seara comunitate,acum cateva zile rostind rugaciunea tatal nostru ceva din rugaciune ma pus in dubiu si anume fraza "...si nu ne duce pe noi in ispita,ci ne fereste de cel rau",spune de parca Dumnezeu ar duce omul in ispita...nu este cumva o greseala? oare rugaciunea nu ar trebui sa sune astfel? "si nu ne lasa pe noi dusi in ispita,ci ne fereste de cel rau"...o fi oare vreo greseala care s-a format de-a lungul timpului???

Astept pareri :D
Reply With Quote
  #2  
Vechi 23.11.2014, 20:44:15
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.206
Implicit

Observația ta este corectă. Sensul rugăciunii este cel pe care l-ai formulat. S-a mai discutat problema aceasta pe un topic, nu-mi amintesc acum care.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 23.11.2014, 20:47:53
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.457
Implicit

Citat:
În prealabil postat de gmbh27 Vezi mesajul
Buna seara comunitate,acum cateva zile rostind rugaciunea tatal nostru ceva din rugaciune ma pus in dubiu si anume fraza "...si nu ne duce pe noi in ispita,ci ne fereste de cel rau",spune de parca Dumnezeu ar duce omul in ispita...nu este cumva o greseala? oare rugaciunea nu ar trebui sa sune astfel? "si nu ne lasa pe noi dusi in ispita,ci ne fereste de cel rau"...o fi oare vreo greseala care s-a format de-a lungul timpului???

Astept pareri :D
S-a vorbit mult despre aceasta parte a Rugaciunii Domnesti. Nu neaparat aici pe forum, ci acolo unde cuvantul are mai multa greutate, si cu siguranta nu lipseste harul. Totusi, nu s-a schimbat nimic si nici nu cred ca se va schimba vreodata. Nu Dumnezeu ne duce in ispita, ci El ingaduie spre folosul nostru un anume gen de ispita, niciodata mai grea decat o putem noi rabda. Iar noi cadem, nu fiindca nu avem putere sa depasim, ci fiindca suntem slabi, trufasi, vanitosi, perfizi, etc.
Rugaciunea "Tatal nostru" este totala si inca dintru inceput trebuie sa intelegem sensul. Nu voi incerca sa dau eu noi valori sau interpretari acestei rugaciuni; ele pot fi gasite la un "clic" distanta, iar cei ce ni le-au lasat au avut fara indoiala, o viata desavarsita in Hristos. Eu indraznesc sa sugerez doar atat: mare atentie la "Faca-se-n voia Ta!" (e prea putin probabil ca cineva dintre cei ce ne petrecem veacul pe-aici, sa isi inchipuie ca fac in fiece clipa, voia lui Dumnezeu) si mai ales: "Si ne iarta noua... Precum si noi iertam!" Adica... NU ALTFEL! Deci suntem constienti ca atat timp cat nu putem ierta pe cineva, Dumnezeu nu poate intra in inima noastra. Este propria noastra marturisire si compromis constient (desi probabil mecanic pentru multi care rostesc rugaciunea papagaliceste!) "Painea noastra..." nu este ceea ce obisnuim sa credem, adica hrana digestiva, ci hrana vie a Cuvantului care ne poate aduce harul si viata vesnica. Daca in Cer este iubire si ascultare, nici pe pamant nu trebuie sa fie altfel. Si din moment ce noi NU acceptam sa facem ascultare, ne asemanam... cui? Asadar, pana la "Nu ne duce pre noi in ispita" avem de trecut prin fazele initiale. Si te asigur ca daca le-ai inteles si acceptat, partea cu dusul in ispita nu mai este deloc confuza, ci foarte justa. Parintele Arsenie Papacioc obisnuia foarte des sa spuna: "Ce ne-am face fara ispita? Cine s-ar mai mantui? Cine s-ar mai putea numi crestin?"
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #4  
Vechi 23.11.2014, 23:58:33
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

SA NU SPUI ,, TATA...


Sa nu spui" Tata" daca nu te comporti ca un fiu in fiecare zi!
Sa nu spui "Nostru" daca esti inchis in egoismul tau !
Sa nu spui" Care esti in ceruri" daca esti preocupat de lucrurile pamantesti !
Sa nu spui "Vie imparatia Ta" daca o confunzi cu succesul material !
Sa nu spui "Sfinteasca-se numele Tau" daca nu-L respecti !
Sa nu spui" Faca-se voia Ta" daca nu o accepti cand e dureroasa !
Sa nu spui" Painea noastra cea de toata zilele ,da-ne-o noua astazi "daca nu te gandesti la cei infometati!
Sa nu spui "Ne iarta noua greselile noastre" daca pastrezi ranchiuna pt fratele tau !
Sa nu spui" Nu ne duce pe noi in ispita" daca ai de gand sa pacatuiesti in continuare !
Sa nu spui" Amin" daca nu iei in serios cuvintele din Tatal nostru !!!
Domnul sa ne ajute! AMIN.
Sursa:
http://babylenuta.blogspot.ro/2010/0...spui-tata.html
Reply With Quote
  #5  
Vechi 24.11.2014, 07:31:52
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.965
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu Vezi mesajul
S-a vorbit mult despre aceasta parte a Rugaciunii Domnesti. Nu neaparat aici pe forum, ci acolo unde cuvantul are mai multa greutate, si cu siguranta nu lipseste harul. Totusi, nu s-a schimbat nimic si nici nu cred ca se va schimba vreodata. Nu Dumnezeu ne duce in ispita, ci El ingaduie spre folosul nostru un anume gen de ispita, niciodata mai grea decat o putem noi rabda. Iar noi cadem, nu fiindca nu avem putere sa depasim, ci fiindca suntem slabi, trufasi, vanitosi, perfizi, etc.
Rugaciunea "Tatal nostru" este totala si inca dintru inceput trebuie sa intelegem sensul. Nu voi incerca sa dau eu noi valori sau interpretari acestei rugaciuni; ele pot fi gasite la un "clic" distanta, iar cei ce ni le-au lasat au avut fara indoiala, o viata desavarsita in Hristos. Eu indraznesc sa sugerez doar atat: mare atentie la "Faca-se-n voia Ta!" (e prea putin probabil ca cineva dintre cei ce ne petrecem veacul pe-aici, sa isi inchipuie ca fac in fiece clipa, voia lui Dumnezeu) si mai ales: "Si ne iarta noua... Precum si noi iertam!" Adica... NU ALTFEL! Deci suntem constienti ca atat timp cat nu putem ierta pe cineva, Dumnezeu nu poate intra in inima noastra. Este propria noastra marturisire si compromis constient (desi probabil mecanic pentru multi care rostesc rugaciunea papagaliceste!) "Painea noastra..." nu este ceea ce obisnuim sa credem, adica hrana digestiva, ci hrana vie a Cuvantului care ne poate aduce harul si viata vesnica. Daca in Cer este iubire si ascultare, nici pe pamant nu trebuie sa fie altfel. Si din moment ce noi NU acceptam sa facem ascultare, ne asemanam... cui? Asadar, pana la "Nu ne duce pre noi in ispita" avem de trecut prin fazele initiale. Si te asigur ca daca le-ai inteles si acceptat, partea cu dusul in ispita nu mai este deloc confuza, ci foarte justa. Parintele Arsenie Papacioc obisnuia foarte des sa spuna: "Ce ne-am face fara ispita? Cine s-ar mai mantui? Cine s-ar mai putea numi crestin?"
Frumoasa "disertatie" duhovniceasca.

As dori sa adaug ca hrana vie a Cuvantului in rugaciunea Tatal Nostru este Duhul Sfant, pe care-l cerem astazi fiindca e necesar in fiecare clipa prezenta in luarea deciziilor corecte, ispirate de El.
Prin urmare evolutia duhovniceasca este asigurata(conform cererii) de influenta Duhului Sfant si-atunci se cuvine verificarea evolutiei prin ispite corespunzatoare (asa cum spui) puterii sufletesti deja acumulate.

Ispita nu vine direct de la Dumnezeu, ci de la randuiala Lui pe care El a asezat-o in toata Imparatia Sa.
De ce este necesara verificarea evolutiei prin ispite?
Pentru a putea trece la o etapa superioara de intarire a inimii si la un stadiu mai inalt de conlucrare cu Voia lui Dumnezeu, posibile doar dupa trecerea ispitei.
Fiecare etapa se incheie cu o ispita specifica ei si se repeta in diferite forme pana ce este trecuta.

Cererea de a nu ne duce pe noi in ispita, predata de Iisus, se refera(zic eu) la o formulare ce descrie inima cea mai smerita, iar Dumnezeu stie instant cat e de smerita si ii poate acorda dispensa de ispita de rigoare daca o gaseste intr-o astfel de stare, placuta Lui, si-i va permite accederea la invatatura urmatoare care va presupune o ispita probabil combinata.

Am fost si eu amagit de impresia ca nu de la Dumnezeu vine ispita si, "protestand", am modificat rugaciunea ajustand-o dupa "judecata" mea, dar, dupa mi s-au revelat cele pe care le-am descris mai sus, "m-am pocait" intrebandu-ma:
cine sunt eu sa corectez versiunea lasata noua de Mantuitorul?
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)

Last edited by Demetrius; 24.11.2014 at 09:03:35.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 24.11.2014, 09:29:44
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de gmbh27 Vezi mesajul
"...si nu ne duce pe noi in ispita,ci ne fereste de cel rau",spune de parca Dumnezeu ar duce omul in ispita...nu este cumva o greseala? oare rugaciunea nu ar trebui sa sune astfel? "si nu ne lasa pe noi dusi in ispita,ci ne fereste de cel rau"...
Acesta și este sensul, îndeobște acceptat.
Fiind ispitiți, pentru lămurire (precum fierul se lămurește sub foc), prin îngăduința și sub Pronia Domnului, noi rugăm pe Dumnezeu să ne ajute ca să nu avansăm în cădere, să nu fim purtați (duși) de talazul păcatului, să ne elibereze ("și ne izbăvește") de influența / de sub puterea celui rău care voiește să ne abată din relația de iubire cu Tatăl nostru.
Cerem așadar ajutorul lui Dumnezeu, intervenție concretă în viața noastră - protecție și putere izbăvitoare, noi fiind prea slabi și neputincioși de a face față singuri lucrării răului asupra noastră.

Rugăciunea aceasta are și un evident caracter colectiv, este o rugă a comuniunii, iar ispita aici este tocmai cea care vine din partea duhului dezbinării, a schismei, a neiertării aproapelui. Este o rugăciune pentru unitatea vieții creștine, a comuniunii în Duh și Adevăr, a comuniunii euharistice. Este cu adevărat o rugăciune a Bisericii Una și Nedespărțite.

Last edited by Ioan_Cezar; 24.11.2014 at 09:34:04.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 24.11.2014, 15:25:41
gmbh27 gmbh27 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 11.11.2014
Mesaje: 3
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
SA NU SPUI ,, TATA...


Sa nu spui" Tata" daca nu te comporti ca un fiu in fiecare zi!
Sa nu spui "Nostru" daca esti inchis in egoismul tau !
Sa nu spui" Care esti in ceruri" daca esti preocupat de lucrurile pamantesti !
Sa nu spui "Vie imparatia Ta" daca o confunzi cu succesul material !
Sa nu spui "Sfinteasca-se numele Tau" daca nu-L respecti !
Sa nu spui" Faca-se voia Ta" daca nu o accepti cand e dureroasa !
Sa nu spui" Painea noastra cea de toata zilele ,da-ne-o noua astazi "daca nu te gandesti la cei infometati!
Sa nu spui "Ne iarta noua greselile noastre" daca pastrezi ranchiuna pt fratele tau !
Sa nu spui" Nu ne duce pe noi in ispita" daca ai de gand sa pacatuiesti in continuare !
Sa nu spui" Amin" daca nu iei in serios cuvintele din Tatal nostru !!!
Domnul sa ne ajute! AMIN.
Sursa:
http://babylenuta.blogspot.ro/2010/0...spui-tata.html
sa inteleg ca daca nu fac totul bine nu sunt demn sa rostesc aceasta rugaciune...? atunci ce rugaciune ar fi potrivita?
Reply With Quote
  #8  
Vechi 24.11.2014, 17:54:02
OctavianAdrian OctavianAdrian is offline
Member
 
Data înregistrării: 16.09.2010
Mesaje: 30
Implicit Tatal nostru

Din pacate, unul din dezavantajul forumului este libertatea exagerata de a trata un subiect....Se spun multe pareri, fara legatura intre ele si mai grav, fara ca cineva sa le coaguleze in ceva concret....Practic se poarta dezbateri in-finite. Asa apare incet, dar sigur, disolutia eului....Daca dupa "solve" nu urmeaza "coagula" avem de-a face cu o disolutie a eului ca sa-l parafrazez pe maestrul Andrei Plesu.....Care e concluzia dezbaterii rugaciunii Tatal nostru?

Personal consider ca diavolul este cel care ne duce pe noi in ispita, si ca trebuie sa ne pazim de a interpreta dupa mintea noastra, neinduhovnicita... Practic, pacatul inseamna "ratarea tintei", iar discutiile infinite tocmai asta fac....

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Cred Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, care ai venit in lume sa ii mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Last edited by OctavianAdrian; 24.11.2014 at 17:57:25.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 24.11.2014, 18:10:51
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.965
Implicit

Citat:
În prealabil postat de gmbh27 Vezi mesajul
sa inteleg ca daca nu fac totul bine nu sunt demn sa rostesc aceasta rugaciune...? atunci ce rugaciune ar fi potrivita?
Nu exista nicio demnitate de atins pentru a rosti aceasta rugaciune. Oricine o poate rosti; nu este alta mai buna.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote
  #10  
Vechi 24.11.2014, 19:42:00
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Mesaje: 3.173
Implicit

Am găsit un text care țintește un pic mai departe decât nedumerirea lui gmbh27, capabil să nuanțeze complementar meditațiile interesante postate pe acest topic.
Aparține lui Olivier Clement, un gânditor creștin al cărui merit excepțional a fost, și este printre altele, acela de a construi o interfață semantică eficientă între evanghelia (buna vestire) a Bisericii lui Hristos și lumea seculară occidentală sau occidentalizată.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Nu Dumnezeu este Cel care ispitește, "Dumnezeu nu ispitește pe nimeni", spune sfântul Iacob (1, 13). E o atitudine semitică dacă spunem: nu ne ispiti, Doamne, nu ne lăsa să cădem în ispită.
Despre ce "ispită" este vorba? Mai întâi despre cea a crimei sau a sinuciderii - și sunt atâtea feluri de a omorî sau de a se omorî - care se naște din ceea ce sfântul Maxim Mărturisitorul numește "teama ascunsă de moarte". Atunci avem nevoie de dușmani, pentru a proiecta asupra lor această neliniște fundamentală. Pe aceasta trebuie s-o demascăm printr-o memorie lucidă a morții, anamneză la capătul căreia vom găsi nu neantul fardat al deriziunii, ci pe cel Înviat care ne aduce la viață. Transformarea totală a neliniștii în încredere, ne permite în fine, într-o oarecare măsură, să ne iubim vrăjmașii, urmând porunca, inițial de neînteles, a lui Iisus.
Dar ispita este mai ales secretul ultimei apostazii. Este un mister care afectează toate epocile creștinismului, din moment ce suntem în vremea din urmă, de la Întrupare și Cincizecime încoace: "Ați auzit că vine antihrist, spune sfântul Ioan, iar acum mulți antihriști s-au arătat" (1 Ioan 2, 18). Poate că acest mister se clarifică în epoca noastră, care este cu adevărat o apocalipsă în istorie și care dă la iveală atâtea lucruri îngrozitoare. Sau poate credem asta numai pentru că este epoca noastră: nu mai "apocaliptică" decât multe altele (ne dăm seama de asta studiind crizele trecutului).
Marea apostazie nu este neapărat ateismul. Revolta, chiar blasfemia, Îl caută pe Dumnezeu în felul lor. În fața durerii lumii există și un ateism al compasiunii, care negreșit își găsește locul în Eli, Eli, lama sabahtani de pe Golgota. Marea apostazie ar fi mai degrabă să te simți vindecat de Dumnezeu, vindecat de orice întrebare, despărțit de taină, incapabil de neliniște și uimire.
Nu numai absența lui Dumnezeu, ignoranța împăcată, dar mai ales captarea dorinței de absolut, de niște parodii atroce și seducătoare: magie, droguri, paroxisme, tortura și erotismul, strâns legate, de altfel, beții totalitare de altădată (vorbesc de Europa), transformarea actuală a religiilor în ideologii, înlocuirea comuniunii, fuziunea ei cu posesia, în atâtea forme ale artei contemporane, în atâtea medii sectare, invazia parapsihologiei și a ocultismului care vor permite mâine fascinarea maselor de către falși făcători de minuni, minuni provenind din puteri ca cele pe care Hristos le-a refuzat în pustie.
Mă gândesc la Povestirea despre Antihrist, a lui Vladimir Soloviev, unde îl vedem pe Antihrist mare reformator social și spiritualist patentat, asociindu-se cu un mag care oferă omenirii "semne și minuni". Mă gândesc și la "ultimul om" al lui Nietzsche în prologul lui Zarathustra: Am avut privilegiul să-l întâlnesc și să-l ascult pe Andrei Tarkovski, cineastul lui Andrei Rubliov și al lui Stalker, printre altele. Îmi spunea că în zilele noastre cel mai mare risc este ca oamenii să nu-și mai pună întrebări. Și că s-a dedicat misiunii de a-i trezi, de a-i face să înțeleagă că omul este întrebare. Îmi spunea și cât se simțea de singur.
Trebuie să rămânem oameni ai neliniștii și ai uimirii, nu să ne amăgim cu idoli si cuvinte, trebuie să rămânem oameni care își pun întrebări, chiar și cu prețul unei oarecari nebunii. De ce creștinismul occidental n-a putut să-i primească pe un Nietzsche, un Artaud, un Khalil Gibran, sau un Kazantzakis? Oare n-a venit timpul ca Biserica să ofere un loc celor care pun întrebări?
"Nu ne lăsa să cădem în ispită": în ispita de a Te uita, de a ne considera vindecați de Tine, de a Te parodia subtil sau grotesc, de fapt întotdeauna grotesc.
(Olivier Clement - Meditații la Rugăciunea Tatăl Nostru, text apărut în limba română în volumul "Trei rugăciuni: Tatăl Nostru, Împărate Ceresc, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul", editura Reîntregirea, Alba Iulia)

http://www.librariasophia.ro/carti-T...r-so-1081.html
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)

Last edited by Mihailc; 08.12.2014 at 23:41:31.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare