Mucenicie s-au Sinucidere?

[windorin]

În prealabil postat de Sanduu

Ma duc intr-o tara musulmana si spun in gura mare ca sint crestin si sint ucis pentru faptul ca sint crestin.
Voi fi mucenic s-au sinucigas? Ce parere aveti?
P.S Nu am de gind sa fac asa ceva doar sint curios.

In primul rand, nu are rost sa vorbim de lucruri teoretice.
Acestea ne rapesc viata reala si ne ocupa mintea cu prostii ireale.

Daca ar fi insa real, nu cred ca ai avea puterea si curajul mucenicilor.
Mucenicii nu erau doar oameni curajosi, ci erau purtatori al harului Duhului Sfant.
Duhul Sfant era cel care, de fapt, marturisea in ei.

Privind moartea "in ochi", sigur ai vedea altfel lucrurile.

În prealabil postat de Sanduu

Va dau o situatie dex ma duc intr-o tara musulmana si spun in gura mare ca sint crestin si sint ucis pentru faptul ca sint crestin voi fi mucenic s-au sinucigas?Ce parere aveti?
P.S Nu am de gind sa fac asa ceva doar sint curios.

Mi se pare o lipsa de respect sa faci asta! Apoi ma indoiesc ca vei fi ucis, probabil se vor uita ciudat la tine si cam atat. Ca sa ajungi sa fii ucis trebuie sa-i jignesti foarte tare dar atunci nu mai ai nici o legatura cu vreo virtute crestina. Peste 90% dintre musulmani nu sunt fanatici ci oameni ca oricare altii, mai ancorati in traditii.

[Daniel_7]

In Vietile Sfintilor vedem cum multi crestini au ales prin propriul indemn sa marturiseasca ca sunt crestini,chiar daca stiau ca ,prin acest gest ,vor fi ucisi.Marturisirea lor insa ,de cele mai multe ori,era insotita de minuni dumnezeiesti,prin asta aratand lumii de acolo Dumnezeul adevarat.

Biserica s-a mentinut si ridicat prin martiri,prin mucenici.Prin marturisire,cu pretul vietii,s-au facut multe alte convertiri ale celor care au asistat la marturisire,si prin aceasta jertfa s-a intarit crestinismul.

"Cine ma va marturisi inaintea oamenilor Il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui"...

[fallen]

E buna intrebarea.
Nu in cazuri din astea de eroism ieftin, dar cand ti se cere sa faci, ca sa supravietuiesti, lucruri rele, murdare,urate, ( sa minti, sa furi, sa te prostituezi, sa omori , sa talharesti) si refuzi sa faci astea, cu riscul sa mori de foame? Dar in cazul in care mai ai si copii?
Credeti ca Dumnezeu nu te iarta daca de frica mortii faci vreo nelegiuire sau te lepezi de numele Lui, cel putin in fata oamenilor, daca apoi iti ceri iertare?
Ati vazut filmul in care Meryl Streep e o evreica cu 2 copii, dusa in lagar, si i se cere sa aleaga viata unuia din copii? Ce era mai bine sa faca in situatia asta, sa-i dea pe amandoi, si pe ea, mortii?
Nu zic ca eu as face intr-un fel sau altul, doar intreb...

În prealabil postat de fallen

Credeti ca Dumnezeu nu te iarta daca de frica mortii faci vreo nelegiuire sau te lepezi de numele Lui, cel putin in fata oamenilor, daca apoi iti ceri iertare?

În ultima vreme înţeleg tot mai mult că a crede în Hristos înseamnă a te încrede în El în chipul cel mai absurd: să te arunci, adică de pe mal în mare fără să ştii să înoţi, ştiind că El îţi va întinde mâna şi că te va trage. Lepădarea de Hristos este optarea pentru siguranţa malului, a lumii acesteia. Dar El e pe mare. Niciodată n-a pierdut prilejul de a cere celor ce-L ascultau credinţa totală, fără rest: Ucenicilor le-a spus, simplu, să-L urmeze (lăsând toate), tânărului bogat i-a cerut să-şi dea toată averea, faţă de văduva săracă şi-a exprimat admiraţia, pentru că şi-a jertfit grija zilei de mâine, ş.a.
Nu cred că nu ne va ierta dacă ne va fi frică (deşi de nenumărate ori a spus: „Nu vă temeţi”), însă e alegerea noastră pentru „siguranţa” malului, care ne desparte de El. Iar malul, mai devreme sau mai târziu, se va scufunda.

[fallen]

Inca un exemplu de posibila "mucenicie": daca esti intr-o situatie foarte crunta, n-ai ce manca, trebuie sa faci pacate mari ca sa supravietuesti (sa furi, sa minti, sa inseli, etc) si alegi sa nu o faci, in detrimentul tau, al sanatatii tale, al copiilor tai - poate tu ca femeie sau nevasta este insarcinata, si pierde copilul, sau mai grav, e silita sa renunte la el - copilul ala ajunge "mucenic"? parinti sunt mai pacatosi decat daca faceau altceva, daca furau sau cine stie ce, omorau pe altcineva, Doamne fereste?

În prealabil postat de N.Priceputu

În ultima vreme înţeleg tot mai mult că a crede în Hristos înseamnă a te încrede în El în chipul cel mai absurd: să te arunci, adică de pe mal în mare fără să ştii să înoţi, ştiind că El îţi va întinde mâna şi că te va trage. Lepădarea de Hristos este optarea pentru siguranţa malului, a lumii acesteia. Dar El e pe mare. Niciodată n-a pierdut prilejul de a cere celor ce-L ascultau credinţa totală, fără rest: Ucenicilor le-a spus, simplu, să-L urmeze (lăsând toate), tânărului bogat i-a cerut să-şi dea toată averea, faţă de văduva săracă şi-a exprimat admiraţia, pentru că şi-a jertfit grija zilei de mâine, ş.a.
Nu cred că nu ne va ierta dacă ne va fi frică (deşi de nenumărate ori a spus: „Nu vă temeţi”), însă e alegerea noastră pentru „siguranţa” malului, care ne desparte de El. Iar malul, mai devreme sau mai târziu, se va scufunda.

Foarte frumos explicat! Sa ne ajute Dumnezeu sa avem credinta!

[Raoul]

Fratilor,eu din ce am citit am concluzionat ca e pacat sa faci asa ceva. Asa au facut si crestinii din nordul Africii in primele secole,ducandu-se la Roma sa fie omorati ca sa ajunga martiri (caci eram mahniti ca n-aveau niciun martir). Asta a fost prostie,sinucidere curata. NUMAI Dumnezeu alege cand sa fii martir,nu ca asa vrei tu! Mare atentie ce subiecte tratam,cum ne dam cu parerea si ce raspundem. Mai mare osanda vom lua daca vom fi pricina de sminteala!

[podolski_2]

<Sanduu> iti poti dori sa te faci preot si sa duci credinta ortodoxa in tarile musulmane, iar daca te omoara, fii sigur ca esti Mucenic.

Sa-ti doresti moartea pentru EL, nu este de condamnat, ci este o virtute.
Sf. Ignatie Teoforul s-a dus direct spre prigonitori, pt ca se ruga si isi dorea mult Mucenicia, desi toti incercau sa il convinga ca e gresit. Sf. Pantelimon le-a zis soldatilor sa isi duca sentinta pana la capat, desi aceia nu mai vroiau sa-l omoare. Sunt foarte multe exemple in vietile Sfintilor.

Si nu uita, ca inainte de a fi Mucenic, poti fi schingiuit 5-10 ani. Esti sigur ca esti barbat sa duci atata suferinta? Mucenicia e asa cum o vrea EL, nu cum ne-o planificam noi. Te pot inchide si viola aia zilnic in puscariile lor, iti pot taia mainile , scoate ochii... Mai continui? :P

Si in plus, jumatate dintre noi, o sa avem sansa sa fim Mucenici prin boli in tara noastra. Cand cade un cancer pe noi, poti fi Mucenic daca slavesti pe Dumnezeu pt suferinta ta. Ce credeai? Ca mucenicia e usoara? Nu e. E ffff dureroasa. Dar o faci pt EL.

În prealabil postat de Raoul

Fratilor,eu din ce am citit am concluzionat ca e pacat sa faci asa ceva. Asa au facut si crestinii din nordul Africii in primele secole,ducandu-se la Roma sa fie omorati ca sa ajunga martiri (caci eram mahniti ca n-aveau niciun martir). Asta a fost prostie,sinucidere curata. NUMAI Dumnezeu alege cand sa fii martir,nu ca asa vrei tu! Mare atentie ce subiecte tratam,cum ne dam cu parerea si ce raspundem. Mai mare osanda vom lua daca vom fi pricina de sminteala!

Subscriu intru totul.
Alternativa la smerenie e mandria. Nimic altceva.