Cugetari din Dharma

[AlinB]

Pai da, dar vezi tu, pentru tine, panteistul, este exact invers: Dumnezeu se confunda cu existenta.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Pai da, dar vezi tu, pentru tine, panteistul, este exact invers: Dumnezeu se confunda cu existenta.

Evident ca Dumnezeu (Buddha Primordial) nu poate fi limitat la nicio forma, chiar daca orice forma iL dezvaluie in chip tainic.

Contempland cele finite, perceptibile, omul poate ajunge la intelegerea "mai presus de existenta" a Lui Dumnezeu.

Metodologia acestei contemplatii nu este explicata in crestinism - cum Dumnezeu se reflecta intr-o floare. Aceasta nu este "confundare" ci patrundere contemplativa.

Aceasta nu inseamna ca in crestinism nu sunt cai de ajungere la vederea Lui Dumnezeu. Sunt din belsug, insa eu nu am identificat una care sa analizeze procesul de cunoastere subiect-cognitie-obiect.

[bin000]

În prealabil postat de florin.oltean75

Evident ca Dumnezeu (Buddha Primordial) nu poate fi limitat la nicio forma, chiar daca orice forma iL dezvaluie in chip tainic.

Contempland cele finite, perceptibile, omul poate ajunge la intelegerea "mai presus de existenta" a Lui Dumnezeu.

Metodologia acestei contemplatii nu este explicata in crestinism - cum Dumnezeu se reflecta intr-o floare. Aceasta nu este "confundare" ci patrundere contemplativa.

Aceasta nu inseamna ca in crestinism nu sunt cai de ajungere la vederea Lui Dumnezeu. Sunt din belsug, insa eu nu am identificat una care sa analizeze procesul de cunoastere subiect-cognitie-obiect.

florinel tata,tu nu pricepi ca nu esti crestin?Crestinismul nu-si dezvaluie tainele tradatorilor.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de bin000

florinel tata,tu nu pricepi ca nu esti crestin?Crestinismul nu-si dezvaluie tainele tradatorilor.

Este punctul tau de vedere. Unii poate il impartasesc, altii nu.

Fiecare se raporteaza la realitatea inconjuratoare prin filtrul propriilor conceptii si perceptii.

[florin.oltean75]

Bunatatea mamei

(1)

Din punct de vedere al budhismului, indiferenta sau neutralitatea fata de celelalte fiinte este o atitudine gresita, non-virtuoasa. Cu atat mai mult, orice forma de agresivitate indreptata impotriva fiintei este considerata o violentare a insasi esentei budhadharmei.

Inima budhista este atenta, treaza, imbratiseaza cu dragoste toate fapturile.

Scopul suprem al efortului spiritual in budhism nu se limiteaza doar la salvarea proprie din oceanul suferintei samsarice, ci il reprezinta eliberarea si iluminarea deplina a tuturor fiintelor, fara exceptii.

Aceasta motivatie care anima toate miscarile interioare si exterioare ale budhistului se numeste bodhicitta.

Bodhicitta este o stare de rugaciune neincetata, patrunsa de o dragoste adanca, in forma compasiunii, pentru toate fapturile samsarice.

Bodhicitta este o stare sufleteasca care ia nastere in urma mai multor rationamente si contemplatii privind conditia existentiala a fapturilor samsarice in general, a omului in particular.

Bodhicitta este considerata virtutea virtutilor, forma in care se regasesc subsumate toate celelalte virtuti.

Un factor determinant pentru aprinderea, formarea acestei stari volitive interioare exceptionale, il reprezinta meditatia cu privire la bunatatea tuturor fiintelor.

Budhistul mediteaza nu doar la bunatatea lui Buddha Primordial, ci si la bunatatea fapturilor, aceasta din urma fiind considerata la fel de importanta ca si prima.

Unii lama considera ca meditatia cu privire la bunatatea fapturilor ar fi chiar mai importanta decat cea asupra bunatatii lui Budda Primordial, pentru ca fara aceasta caderea in egocentrism devine mai probabila. Egocentrismul dezbraca spiritualitatea de insasi esenta ei, credinta ramane doar la nivelul de credinta formala, un esec spiritual de facto.

[bin000]

În prealabil postat de florin.oltean75

Bunatatea mamei

(1)

Din punct de vedere al budhismului, indiferenta sau neutralitatea fata de celelalte fiinte este o atitudine gresita, non-virtuoasa. Cu atat mai mult, orice forma de agresivitate indreptata impotriva fiintei este considerata o violentare a insasi esentei budhadharmei.

Inima budhista este atenta, treaza, imbratiseaza cu dragoste toate fapturile.

Scopul suprem al efortului spiritual in budhism nu se limiteaza doar la salvarea proprie din oceanul suferintei samsarice, ci il reprezinta eliberarea si iluminarea deplina a tuturor fiintelor, fara exceptii.

Aceasta motivatie care anima toate miscarile interioare si exterioare ale budhistului se numeste bodhicitta.

Bodhicitta este o stare de rugaciune neincetata, patrunsa de o dragoste adanca, in forma compasiunii, pentru toate fapturile samsarice.

Bodhicitta este o stare sufleteasca care ia nastere in urma mai multor rationamente si contemplatii privind conditia existentiala a fapturilor samsarice in general, a omului in particular.

Bodhicitta este considerata virtutea virtutilor, forma in care se regasesc subsumate toate celelalte virtuti.

Un factor determinant pentru aprinderea, formarea acestei stari volitive interioare exceptionale, il reprezinta meditatia cu privire la bunatatea tuturor fiintelor.

Budhistul mediteaza nu doar la bunatatea lui Buddha Primordial, ci si la bunatatea fapturilor, aceasta din urma fiind considerata la fel de importanta ca si prima.

Unii lama considera ca meditatia cu privire la bunatatea fapturilor ar fi chiar mai importanta decat cea asupra bunatatii lui Budda Primordial, pentru ca fara aceasta caderea in egocentrism devine mai probabila. Egocentrismul dezbraca spiritualitatea de insasi esenta ei, credinta ramane doar la nivelul de credinta formala, un esec spiritual de facto.

"Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har." (I Petru 5,5)

Tu te crezi mai destept si mai bun decat preotii si Biserica lui Hristos si Hristos te lasa sa te "saturi" din fructul trufiei,ratacind pe cararile celui pe care il asculti si i te supui(satana).Amare sunt fructele trufiei...toti le stim gustul.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de bin000

"Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har." (I Petru 5,5)

Tu te crezi mai destept si mai bun decat preotii si Biserica lui Hristos si Hristos te lasa sa te "saturi" din fructul trufiei,ratacind pe cararile celui pe care il asculti si i te supui(satana).Amare sunt fructele trufiei...toti le stim gustul.

Cu siguranta ca am multe neajunsuri in aceasta privinta. Recunosc.

Incerc doar sa expun perspectiva spirituala budista in cadrul acestei sectiuni, care o consider demna de admirat.
-------------------------

Un Bodhisattva nu se supune doar preotilor, ci intregii fapturi, prin slujire.

Ochiul sau priveste cu iubire in toate directiile, nu face discriminari intre fapturi, fie preoti, prieteni, dusmani...

Ceilalti, prin dragoste, sunt mai importanti decat sinele propriu.

Un Bodhisattva nu se poate considera deasupra altora, pentru ca vede limpede ca nu are nicio calitate care sa-i apartina.

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Evident ca Dumnezeu (Buddha Primordial) nu poate fi limitat la nicio forma, chiar daca orice forma iL dezvaluie in chip tainic.

hai ca asta a fost tare: Dumnezeu=Buddha Primordial! Amice, le incurci rau de tot

În prealabil postat de florin.oltean75

.... eu nu am identificat una care sa analizeze procesul de cunoastere subiect-cognitie-obiect.

Dacă nu ai identificat încă, te-ai gândit şi că:
1) poate nu ai ajuns încă în starea de a o face
2) poate că nu asta e important în creştinism
3) poate că Dumnezeu nu voieşte să îţi dezvăluie "una"
4) poate e ceva, undeva, cu propriul tău sistem de investigare
5) poate procesul de cunoaştere al omului duhovnicesc e diferit de ceea ce îţi imaginezi că ar putea fi

Florin, eu am întâlnit nenumărate texte care prezintă chestiuni forte subţiri legate de cunoaştere şi persoana cunoscătoare, la creştini. Poate că duhul umilit, inima înfrântă şi smerită ar fi un bun început. Inclusiv pentru problematica atât de atrăgătoare a cunoaşterii...

P.S. După opinia mea, spiritualitatea orientală, în general, este receptată de europeni sub forma (sic!) unui fel de psihologie. Întîlnindu-se cu universul oriental, europeanul cade cel mai adesea în psihologism. Or, se pare, duhul orientalului şi întreaga cultură de acolo nu este deloc psihologie, precum apare în mintea europeanului. Despre asta a scris mult (şi bine), printre alţii, Mircea Eliade.
Universalitatea budismului este mai mult o aspiraţie decât o realitate. Sunt curente de gândire şi vieţuire efectivă care, ca şi o floare oarecare, se ofilesc o dată ce sunt smulse din pământul lor. Sau, mă rog, se dovedesc sterile....

[florin.oltean75]

În prealabil postat de stefan florin

hai ca asta a fost tare: Dumnezeu=Buddha Primordial! Amice, le incurci rau de tot

Analizand comparativ cele doua denominari, eu nu am descoperit nicio diferenta:

- amandoua denumirile par a fi o cauza fundamentala a intregii realitati;

- ambele indica un fenomen fara inceput (Adi Buddha - Buddha fara inceput / Dumnezeu fara inceput); nu este generat de o cauza externa acestuia;

- Adi Buddha / Dumnezeu reprezinta Adevarul - natura esentiala, abisala, intangibila, neschimbabila - "care nu face parte din existente" - eterna;

- ambele sunt legate de fenomenul "Eu" - de aspectul abisal/apofatic al acestuia.