David, Rege neînfrînt prin voia Domnului

@
David, Rege neînfrînt prin voia Domnului


Într-o colibă săracă dar curată şi inzestrată cu cele necesare unui trai simplu, se născu David.
Prunc ca oricare altul era. Nici mai voinic şi nici mai frumos, iar după cîteva săptămîni, pe mica şi delicata lui ţeastă incepura să se ivească fire de par roşcate şi aurii, lucru rar la iudei.
Pasămite os din osul bunicii sale Ruth era David. Ruth, moabiana canaanita care nu a părăsit evreii la nevoie şi s-a alaturat lor cu tot sufletul ei minunat era bunica lui.
David fusese născut pe cînd părinţii săi crescuseră şi creşteau alţi fii şi fice mai mari ca dînsul şi David deveni fratele cel mic, alintat şi iubit fără de margini.
Slabuţ la trup, dar tare şi dîrz din fire era, păzind cu mare străşnicie turme de iezi şi capre ale familiei lui.
Nu o dată înfruntase el cu o simplă praştie grozavele fiare flămînde ce rîvneau la tuma sa .
*
Poporul evreilor alesese Rege.
Regele Saul era şi Comandantul oştilor. Voinic, destoinic şi fără de teamă era, dar flistinii porniţi pe robiri şi jaf nu-i dădeau răgaz şi luptele nu mai conteneau.
Departe de casa şi turma tînărului David, fraţii săi luptau întru apărarea gliei şi a neamului şi nu o dată lupta era în defavoarea evreilor.
În una din aste înfrîngeri, filistinul luase ca pradă de război însuşi Arca Sfîntă în care era Legea data lui Moise pe Muntele Sinai.
Cel mai temut luptător filistean era Goliat, os din osul marelui Judecator şi luptator evreu, Samson.
Samson fusese trădat cu generaţii în urma de Dalia, frumoasa filisteană. Robit şi înlanţuit de duşman era şi în temniţa lui i se adusese o alta prizioneră care îi spusese lui Samson că e evreică şi că din iubire pentru el a ucis un duşman pentru a fi încarcerată ca şi el, Samson.
Păzitorii închisorii o lăsara pe noapte în celula evreului şi din iubirea lor se născu un fiu.
Samson nu ştia că femeia minte. Filistienii voiau seminţie de luptători vajnici şi acest nou născut îi bucurară mult.
Samson păcălit mai întîi de Dalia şi mai apoi de acea "prizioneră", nici nu ştia că are un urmaş.
Ei bine, Goliat era unul din urmaşii acestui fiu. Era puternic şi neînfricat şi mulţi evrei căzura sub buzduganul lui.
*
Tînărul David fusese trimis de tatăl său cu merinde pentru fraţii mai mari ce erau pe acel front de bătălie şi ce văzu?
Cele doua armate faţă în faţă în linie dreaptă erau, cînd din rindul flistinilor ieşi o namilă de ostean înarmat cu un buzdugan uriaş, care spuse cu glas de tunet:
"Ocară arunc asupra ta, Saule, căci nu ieşi la luptă cu mine. Ieşi, spun şi oricine ar invinge dintre noi, războiul va lua sfîrşit şi invingatorul va lua bunuri şi ţară"..
David aruncă merindele din mîini şi se cocoţă pe o stîncă să vadă lupta, dar Saul nu porni împotriva uriaşului filistin şi oştile hotărîră popas.
David adună merindele şi îi caută pe fraţii săi:
"Nu vă înteleg fraţi ai mei", strigă de departe cu mare mînie,
"Ce, aţi vrea ca Regele însuşi să iasă la lupta cu namila aceea? Alta-i sarcina şi menirea sa, dar voi, fraţi ai mei, voi care mi-aţi pus în mîna praştia, voi care m-aţi învăţat tot ce ştiu, cum de nu aţi ieşit la luptă?”
"Taci, măi Davidel. Taci căci nu ştii ce vorbeşti", spuse vîrstnicul dintre fraţi.

Se aşezară fraţii să îmbuce merindele, dar David, tînărul de doar 17 ani, nu putea nghiţi nimic.
Deodata un sol al Regelui intră în cortul lor şi spuse:
"Unde este ostaşul care vrea să-l infrunte pe Goliat?”
"De unde pînă unde, solule. Ostas? Fratele nostru nu este ostaş ci un simplu oier, paznic pe turma tatălui nostru", spuse fratele lui David.
Răspunse solul Regelui:
"David, e hotărîrea ta. Nimeni nu te va blama dacă fugi".
Ca să vezi stratagemă de slugă!
"Fraţi ai mei, tînăr sunt, e drept, dar înfruntai leul cu praştia mea nu o dată", spuse David.
"Davidele, ce vorbesti tu, copile? Au cu prastia vei invinge pe cel mai bun ostaş care o fi existat vreodată? Un ostas care poate rupe gura leului cu mîinile goale, aidoma bunicului seu, Samson cel Mare".
"Fraţi ai mei. Să-mi fie cu iertare, dar nu cu praştia voi lupta, ci cu ajutorul Domnului nostru, care e mai tare ca Zeul Dagon al filistinilor".
*
A doua zi...
Goliat şi David stau faţă în faţă.
Lupta nu a început. Nu încă. Goliat îşi alege o suliţă grea şi un paloş gigantic, lăsînd buzduganul în grija purtătorilor lui de arme.
David refuză platosa prea grea pentru el, tot aşa şi suliţa şi sabia, îşi prinde praştia la cingătoare, alege o piatră de mărime potrivită şi asteaptă în linişte ca Goliat să-şi îmbrace platoşa mare cît o caruţă.
*
Acum să stiţi, dragi ai mei, că praştia aşa cum o ştim noi nu fusese încă înventată.
"Rugatca", acesta e numele acestei praştii în ebraică şi e vorba de un fel de desagă ce conţine piatra. Rugatca este legată cu o sfoara de mîna "prăştierului" ca un fel de lasso.
"Prăştierul" învîrte desaga deasupra capului ţinînd capătul sforii în mînă şi atunci cînd rotaţia rugatcăi ajunge la viteza mare, el deschide pumnul şi piatra porneşte la drum.
*
Goliat termină pregătirile şi iată, cei doi stau faţă-n faţă la distanţă de vreo patruzeci de coţi unul de altul.
Spune Goliat:
"Ăsta-i doar un copil şi nici platoşă şi arme nu are. Asta e ce a mai rămas iudeilor? Eu refuz lupta".
"Nu cu mine te vei lupta, Goliat, ci cu Domnul Dumnezeu care îmi va dirigui piatra drept în fruntea ta. Astfel vor vedea cu toţii cît de puternic este Dumnezeu şi cît de nevolnic este Dagon, Zeul teu".
"Gînganie neruşinată", spuse Goliat, "apropie-te căci nici nu te văd bine şi suliţa mea va greşi ţinta".
David tocmai asta şi dorea, căci distanţa era prea mare pentru rugatca lui.
La un semn Goliat ridică suliţa şi David începu să rotească rugatca.
Atunci cînd David văzu că Goliat se încordează pentru a-l fulgera cu suliţa sa, eliberă piatra şi se aruncă la pămînt.
Suliţa trecu cu vîjîit mare deasupra lui, dar piatra se opri în fruntea lui Goliat
şi pătrunse în craniu.
"Cum e posibil ca o frunte gigantică ca a lui Goliat să fie străpunsă de o piatră aruncată de un copil?", aţi întreba.
Ei bine, David ştia din bătrîni că în mijlocul frunţii leului şi lupului, duşmanii turmei sale, osul este foarte subţire. Goliat muri înainte de a cădea....
*
Şi au mai trecut ani.
Saul, Regele, domni mai puţin de trei ani şi David fu uns rege de către Proorocul Samuel prin porunca Domnului.
Tînăr era David, dar neînfricat şi deştept şi el învinse duşmanul care se retrase cu Arca Sfîntă a iudeilor în oraşele sale de lîngă Askalon.

Domnul trimi o boala grozavă filistinilor:
Bube in, pardon, pardon şi ei trimiteră un măgar spre Ierusalim şi pe spatelele lui ARCA.
"Mulţumim, Doamne", spuse David şi porni un dans nebunesc, gol fiind, în jurul zidurilor Capitalei ţării sale, oraşul David şi tot aşa pe Muntele Sfînt, Muntele Moriah, acolo unde Dumnezeu poruncise jertfirea lui Itzhac de către Avraham opt secole mai devreme.
Asta faptă nu-I plăcu Domnului.
David, care mai era insurat cu Mihal, fiica fostului Rege, făcu fapte neplăcute Domnului şi El, Domnul, nu-i pemise să construiasca primul Templu pe Muntele Moriah....
*
David condu poporul Domnului mulţi ani mergînd din victorie în victorie şi unificind triburile iudeilor, dar îmbătrîni înainte de vreme.

Muri David, formidabilul erou Rege.

Păcate şi fapte bune şi glorioase făcură ca la moartea sa Domnul să decida că balanţa e în favoarea lui David.

Iudeii nu cred în Rai, dar cred în reîncarnare şi David va fi Mesiah.

Povestit de Ben_Gal cu voia Domnului.

[Danut7]

În prealabil postat de ben_gal

@
David, Rege neînfrînt prin voia Domnului


Într-o colibă săracă dar curată şi inzestrată cu cele necesare unui trai simplu, se născu David.
Prunc ca oricare altul era. Nici mai voinic şi nici mai frumos, iar după cîteva săptămîni, pe mica şi delicata lui ţeastă incepura să se ivească fire de par roşcate şi aurii, lucru rar la iudei.
Pasămite os din osul bunicii sale Ruth era David. Ruth, moabiana canaanita care nu a părăsit evreii la nevoie şi s-a alaturat lor cu tot sufletul ei minunat era bunica lui.
David fusese născut pe cînd părinţii săi crescuseră şi creşteau alţi fii şi fice mai mari ca dînsul şi David deveni fratele cel mic, alintat şi iubit fără de margini.
Slabuţ la trup, dar tare şi dîrz din fire era, păzind cu mare străşnicie turme de iezi şi capre ale familiei lui.
Nu o dată înfruntase el cu o simplă praştie grozavele fiare flămînde ce rîvneau la tuma sa .
*
Poporul evreilor alesese Rege.
Regele Saul era şi Comandantul oştilor. Voinic, destoinic şi fără de teamă era, dar flistinii porniţi pe robiri şi jaf nu-i dădeau răgaz şi luptele nu mai conteneau.
Departe de casa şi turma tînărului David, fraţii săi luptau întru apărarea gliei şi a neamului şi nu o dată lupta era în defavoarea evreilor.
În una din aste înfrîngeri, filistinul luase ca pradă de război însuşi Arca Sfîntă în care era Legea data lui Moise pe Muntele Sinai.
Cel mai temut luptător filistean era Goliat, os din osul marelui Judecator şi luptator evreu, Samson.
Samson fusese trădat cu generaţii în urma de Dalia, frumoasa filisteană. Robit şi înlanţuit de duşman era şi în temniţa lui i se adusese o alta prizioneră care îi spusese lui Samson că e evreică şi că din iubire pentru el a ucis un duşman pentru a fi încarcerată ca şi el, Samson.
Păzitorii închisorii o lăsara pe noapte în celula evreului şi din iubirea lor se născu un fiu.
Samson nu ştia că femeia minte. Filistienii voiau seminţie de luptători vajnici şi acest nou născut îi bucurară mult.
Samson păcălit mai întîi de Dalia şi mai apoi de acea "prizioneră", nici nu ştia că are un urmaş.
Ei bine, Goliat era unul din urmaşii acestui fiu. Era puternic şi neînfricat şi mulţi evrei căzura sub buzduganul lui.
*
Tînărul David fusese trimis de tatăl său cu merinde pentru fraţii mai mari ce erau pe acel front de bătălie şi ce văzu?
Cele doua armate faţă în faţă în linie dreaptă erau, cînd din rindul flistinilor ieşi o namilă de ostean înarmat cu un buzdugan uriaş, care spuse cu glas de tunet:
"Ocară arunc asupra ta, Saule, căci nu ieşi la luptă cu mine. Ieşi, spun şi oricine ar invinge dintre noi, războiul va lua sfîrşit şi invingatorul va lua bunuri şi ţară"..
David aruncă merindele din mîini şi se cocoţă pe o stîncă să vadă lupta, dar Saul nu porni împotriva uriaşului filistin şi oştile hotărîră popas.
David adună merindele şi îi caută pe fraţii săi:
"Nu vă înteleg fraţi ai mei", strigă de departe cu mare mînie,
"Ce, aţi vrea ca Regele însuşi să iasă la lupta cu namila aceea? Alta-i sarcina şi menirea sa, dar voi, fraţi ai mei, voi care mi-aţi pus în mîna praştia, voi care m-aţi învăţat tot ce ştiu, cum de nu aţi ieşit la luptă?”
"Taci, măi Davidel. Taci căci nu ştii ce vorbeşti", spuse vîrstnicul dintre fraţi.

Se aşezară fraţii să îmbuce merindele, dar David, tînărul de doar 17 ani, nu putea nghiţi nimic.
Deodata un sol al Regelui intră în cortul lor şi spuse:
"Unde este ostaşul care vrea să-l infrunte pe Goliat?”
"De unde pînă unde, solule. Ostas? Fratele nostru nu este ostaş ci un simplu oier, paznic pe turma tatălui nostru", spuse fratele lui David.
Răspunse solul Regelui:
"David, e hotărîrea ta. Nimeni nu te va blama dacă fugi".
Ca să vezi stratagemă de slugă!
"Fraţi ai mei, tînăr sunt, e drept, dar înfruntai leul cu praştia mea nu o dată", spuse David.
"Davidele, ce vorbesti tu, copile? Au cu prastia vei invinge pe cel mai bun ostaş care o fi existat vreodată? Un ostas care poate rupe gura leului cu mîinile goale, aidoma bunicului seu, Samson cel Mare".
"Fraţi ai mei. Să-mi fie cu iertare, dar nu cu praştia voi lupta, ci cu ajutorul Domnului nostru, care e mai tare ca Zeul Dagon al filistinilor".
*
A doua zi...
Goliat şi David stau faţă în faţă.
Lupta nu a început. Nu încă. Goliat îşi alege o suliţă grea şi un paloş gigantic, lăsînd buzduganul în grija purtătorilor lui de arme.
David refuză platosa prea grea pentru el, tot aşa şi suliţa şi sabia, îşi prinde praştia la cingătoare, alege o piatră de mărime potrivită şi asteaptă în linişte ca Goliat să-şi îmbrace platoşa mare cît o caruţă.
*
Acum să stiţi, dragi ai mei, că praştia aşa cum o ştim noi nu fusese încă înventată.
"Rugatca", acesta e numele acestei praştii în ebraică şi e vorba de un fel de desagă ce conţine piatra. Rugatca este legată cu o sfoara de mîna "prăştierului" ca un fel de lasso.
"Prăştierul" învîrte desaga deasupra capului ţinînd capătul sforii în mînă şi atunci cînd rotaţia rugatcăi ajunge la viteza mare, el deschide pumnul şi piatra porneşte la drum.
*
Goliat termină pregătirile şi iată, cei doi stau faţă-n faţă la distanţă de vreo patruzeci de coţi unul de altul.
Spune Goliat:
"Ăsta-i doar un copil şi nici platoşă şi arme nu are. Asta e ce a mai rămas iudeilor? Eu refuz lupta".
"Nu cu mine te vei lupta, Goliat, ci cu Domnul Dumnezeu care îmi va dirigui piatra drept în fruntea ta. Astfel vor vedea cu toţii cît de puternic este Dumnezeu şi cît de nevolnic este Dagon, Zeul teu".
"Gînganie neruşinată", spuse Goliat, "apropie-te căci nici nu te văd bine şi suliţa mea va greşi ţinta".
David tocmai asta şi dorea, căci distanţa era prea mare pentru rugatca lui.
La un semn Goliat ridică suliţa şi David începu să rotească rugatca.
Atunci cînd David văzu că Goliat se încordează pentru a-l fulgera cu suliţa sa, eliberă piatra şi se aruncă la pămînt.
Suliţa trecu cu vîjîit mare deasupra lui, dar piatra se opri în fruntea lui Goliat
şi pătrunse în craniu.
"Cum e posibil ca o frunte gigantică ca a lui Goliat să fie străpunsă de o piatră aruncată de un copil?", aţi întreba.
Ei bine, David ştia din bătrîni că în mijlocul frunţii leului şi lupului, duşmanii turmei sale, osul este foarte subţire. Goliat muri înainte de a cădea....
*
Şi au mai trecut ani.
Saul, Regele, domni mai puţin de trei ani şi David fu uns rege de către Proorocul Samuel prin porunca Domnului.
Tînăr era David, dar neînfricat şi deştept şi el învinse duşmanul care se retrase cu Arca Sfîntă a iudeilor în oraşele sale de lîngă Askalon.

Domnul trimi o boala grozavă filistinilor:
Bube in, pardon, pardon şi ei trimiteră un măgar spre Ierusalim şi pe spatelele lui ARCA.
"Mulţumim, Doamne", spuse David şi porni un dans nebunesc, gol fiind, în jurul zidurilor Capitalei ţării sale, oraşul David şi tot aşa pe Muntele Sfînt, Muntele Moriah, acolo unde Dumnezeu poruncise jertfirea lui Itzhac de către Avraham opt secole mai devreme.
Asta faptă nu-I plăcu Domnului.
David, care mai era insurat cu Mihal, fiica fostului Rege, făcu fapte neplăcute Domnului şi El, Domnul, nu-i pemise să construiasca primul Templu pe Muntele Moriah....
*
David condu poporul Domnului mulţi ani mergînd din victorie în victorie şi unificind triburile iudeilor, dar îmbătrîni înainte de vreme.

Muri David, formidabilul erou Rege.

Păcate şi fapte bune şi glorioase făcură ca la moartea sa Domnul să decida că balanţa e în favoarea lui David.

Iudeii nu cred în Rai, dar cred în reîncarnare şi David va fi Mesiah.

Povestit de Ben_Gal cu voia Domnului.

Multumim pentru povestirea ta.Dumnezeu sa te binecuvanteze!

În prealabil postat de Danut7

Multumim pentru povestirea ta.Dumnezeu sa te binecuvanteze!

@
Dea Domnul sănătate şi putere.

[zoridezi]

În prealabil postat de Danut7

Multumim pentru povestirea ta.Dumnezeu sa te binecuvanteze!

În prealabil postat de ben_gal

@
Dea Domnul sănătate şi putere.

Ce frumos este cand oamenii se inteleg si se respecta reciproc

@ben_gal, as vrea sa te intreb ceva, toti iudeii cred in reincarnare?
De unde reiese in VT ca ar fi vorba de reincarnare?

În prealabil postat de zoridezi

Ce frumos este cand oamenii se inteleg si se respecta reciproc

@ben_gal, as vrea sa te intreb ceva, toti iudeii cred in reincarnare?
De unde reiese in VT ca ar fi vorba de reincarnare?

Dupa cite stiu eu reincarnarea nu face parte din credinta iudaica, cel ptin nu in sensul pe care crestinii il dau acestei notiuni.
Cei drepti vor fi sculati din morti de catre Mesia, insa pina atunci ei vor sta linistiti acolo unde au fost ingropati.

[RELUCU]

În prealabil postat de ben_gal

Dupa cite stiu eu reincarnarea nu face parte din credinta iudaica, cel ptin nu in sensul pe care crestinii il dau acestei notiuni.
Cei drepti vor fi sculati din morti de catre Mesia, insa pina atunci ei vor sta linistiti acolo unde au fost ingropati.

Dar cine este Mesia care va scula din morti pe cei ingropati ?

[zoridezi]

În prealabil postat de ben_gal

Dupa cite stiu eu reincarnarea nu face parte din credinta iudaica, cel ptin nu in sensul pe care crestinii il dau acestei notiuni.

Credeam ca aveti aceeasi credinta cu budistii.

În prealabil postat de ben_gal

Cei drepti vor fi sculati din morti de catre Mesia, insa pina atunci ei vor sta linistiti acolo unde au fost ingropati.

Pai David nu are cum sa fie Mesia, pentru ca a murit.

În prealabil postat de RELUCU

Dar cine este Mesia care va scula din morti pe cei ingropati ?

DOMNULE RELUCU!
Dupa BIBLIE , EL este Mesia si EL inca nu a venit niciodata.

În prealabil postat de zoridezi

Credeam ca aveti aceeasi credinta cu budistii.

Vad ca nu cunosti BIBLIA.

În prealabil postat de zoridezi

Pai David nu are cum sa fie Mesia, pentru ca a murit.

Aici ai nimerit-o.
Este vorba de un urmas al Sau, caci stim ca Mesia va fi din osul Regelui David. Mama lui va fi "naara", adica fata tinara.
In Isaia nu scrie nimic de starea acelui organ anatomic existent doar pina la pierderea fecioriei.
Tineretea mamei va promite nasterea unui copilas sanatos.

[RELUCU]

În prealabil postat de ben_gal

DOMNULE RELUCU!
Dupa BIBLIE , EL este Mesia si EL inca nu a venit niciodata.

Atunci care sunt -dupa Biblie- prorocirile ce vorbesc despre Mesia care urmeaza sa vina ?