Monarhia - mai este posibilă?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

In vremea aceea, Eliade a fost trimis cu bursa in India, sa faca Yoga pe bani de la buget.

Dovadă că s-au făcut şi greşeli impardonabile...:)

[Florinvs]

Pana la urma orice forme de guvernare- fie ca este monarhie constitutionala, republica - si chiar si "dictatura de dezvoltare"" a lui Ceausescu- a avut sau are si avantaje si dezavantaje!
Atat in perioada interbelica, cat si in perioada 1964-1990, au fost si realizari dar si greseli.

Cred ca ne concentram prea mult asupra acestui aspect, si scapam din vedere principalele probleme cu care se confrunta astazi Romania: coruptia aparatului de stat, lupta politica dusa pana la extrem si absurd, situatia dezastroasa a agriculturii, lipsa industriei si a investitiilor, starea dezastroasa a sistemului feroviar, etc!
Am urmarit si activitatea guvernului Victor Ponta si a USL: la nivel de intentii si declarativ pare bine intentionat, ca si capacitate de administrare este net superior dezastrului numit Emil Boc, insa as vrea sa trecem de la politica de supravietuire de azi pe maine la una de dezvoltare!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florinvs

Am urmarit si activitatea guvernului Victor Ponta si a USL: la nivel de intentii si declarativ pare bine intentionat, ca si capacitate de administrare este net superior dezastrului numit Emil Boc, insa as vrea sa trecem de la politica de supravietuire de azi pe maine la una de dezvoltare!

Ca sa trecem de la politica de supravietuire de azi pe maine la una de dezvoltare, este necesar ca cineva care supravegheaza ca regula jocului politic sa fie respectata sa aiba o perspectiva dincolo de cei 4 sau 5 ani ai unui mandat. Cineva care sa nu vina cu o gandire de tip "dupa noi, potopul" ci cu o gandire de tip "ce fel de tara las fiului meu ?".

Dand cu chirie o suprafata impadurita pe timp de 4 ani, cui da chirie mai mare, suntem siguri ca stapanul vremelnic va rade padurea, va vinde lemnele si va planta in loc ridichi de luna. Dimpotriva, numind un padurar ca sa supravegheze buna gospodarire a padurii, padurar care va transmite padurea urmasilor lui, suntem siguri ca acela o va ingriji cum se pricepe mai bine, curatind-o de vreascuri si plantand din vreme elemente tinere, despre care are tot interesul sa creasca drept.

[Florinvs]

Evident! Ma intreb in Franta cum s-a putut realiza acest lucru! Din cate stiu si acolo in timpul lui Miterand sau Chirac au existat lupte politice ori neintelegeri intre presedinte si prim-ministru si "coabitari""!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florinvs

Evident! Ma intreb in Franta cum s-a putut realiza acest lucru! Din cate stiu si acolo in timpul lui Miterand sau Chirac au existat lupte politice ori neintelegeri intre presedinte si prim-ministru si "coabitari""!

Franta vine dupa 1200 de ani de monarhie. In linii mari aceeasi dinastie a Capetilor (cu diversele lor ramuri) a guvernat Franta timp de aproape un mileniu. Lucrurile s-au stricat in 1792, cand regele de atunci, care acceptase sa continue sa fie sef de stat cu rol decorativ, refuza sa promulge o lege ilegitima, care ar fi insemnat intrarea in schisma a Bisericii si crearea unui soi de "catolicism national" pe modelul aplicat "Bisericii Patriotice" din China comunista. Refuzand promulgarea, regele este arestat si...decapitat. Regina la fel. Incepe, pentru prima data, Republica. Este pus un tamplar, pe numele lui Robespierre. Se mentine un an in functie, dupa care e si el decapitat, dupa ce mai inainte ii decapitase el pe cei care inlaturasera monarhia. Cu decapitarea lui Robespierre, tanara republica franceza ajunge la concluzia ca nu mai poate avea un singur conducator, fie el si ales de la noi, din popor. Este creata o conducere colegiala: Directorarul. Un dezastru, fiecare dintre Directorii Republicii furand cat mai mult. Republica ajunge in nesiguranta si sfidare universala a legilor (anomie), stare care a insemnat si sfarsitul Republicii Romane (dar dupa o "cariera" mai lunga si mai merituoasa). Ca si in Roma antica, Republica Franceza a degenerat mai intai in sute de crime politice, pe urma in anarhie, dictatura si imperiu. Sfarsitul Revolutiei Franceze a fost imperiul. Napoleonian, in cazul ei. Incoronarea unui imparat in locul unui rege parea, tuturor, o izbavire dupa deceniul de degrigolada republicana. Dar, dupa cum se stie, Franta napoleoniana a fost invinsa. Dupa inlaturarea lui Napoleon, experienta republicana era prea recenta ca sa mai fie repetata. Se succed doi regi cu guvernari blande si bune, in etapa istorica numita "Restauratia". Ludovic Filip si Carol al X-lea lasa o Franta "la cheie" cand o noua "revolutie", cea de la 1848, din nou franc-masona, inlatura din nou monarhia si se instaleaza Republica a II-a. Dar, ca si in cazul variantei 1.0, si in "Frech Republic Reloaded" unui cetatean ales democratic i se urca la cap. Si, pe fondul in care lucrurile mergeau, din nou, prost (ca de obicei cand regii sunt alungati), cetateanul Napoleon al III-lea incepe sa conduca tot mai discretionar, pana ce ajunge sa se incoroneze singur. Al doilea Imperiu Francez avea sa se termine printr-o a treia revolutie masona: Comuna din Paris, care instaureaza, pentru prima data in istorie, un regim cu adevarat comunist. Din fericire pentru Franta, a durat doar cateva luni. Suficiente ca sa se ajunga la foamete. Republica beneficiaza apoi de cativa presedinti si oameni politici de valoare, precum Georges Clémenceau, care insa nu reusesc nici pe departe sa readuca Franta in pozitia de lumina a lumii in care o adusese Vechiul Regim. La sfarsitul anilor 30, republica degenereaza din nou, incat venirea la putere a unui batran militar in retragere, care se acoperise de glorie pe campul de lupta a Primului Razboi Mondial, pe numele lui Petain, este privita de toti, iarasi, ca o izbavire. Dar Pétain se aliaza cu Germania si, impreuna cu ea, pierde razboiul. Petain ar fi avut soarta trista a lui Robespierre, doar varsta lui inaintata facand sa i se comute pedeapsa cu moartea. Dupa ani de degringolada, venirea la putere a unui alt "presedinte tare", care se acoperise de glorie de asta data in Al Doilea Razboi, este vorba de de Gaulle, e privita iarasi ca o izbavire. Dar de Gaulle este si el inlaturat de o revolutie, tot masona, dar de asta data "de catifea": cea de la 1968. Si ajungem la timpurile noastre, cand presedinti tot mai corupti, precum Sarkozy sau actualul Hollande, conduc Republica 5.0. Cu rezultate care se vad, Franta fiind in plina criza economica si victima periodica a unor imense scandaluri de coruptie.

Pe scurt: dupa tragicele intamplari predate si azi in manual ca "Marea Revolutie Franceza", in care ceea ce era "fiica cea mare a Bisericii" reuseste contraperformanta de a-si ucide mai intai regii, pe urma preotii care nu intelegeau sa fie patrioti rupandu-se de Roma si, in cele din urma milioane de fii si fiice ale propriului popor, putem spune ca Franta nu si-a mai revenit niciodata, daca ignoram sclipirea de o clipa din timpul Imperiului napoleonian si relativa refacere din vremea restauratiei ce a urmat. Dar Franta de azi beneficiaza nu numai de ranile Revolutiei, ci si de urmele Vechiului Regim. Prezente in catedralele ei si in castelele ei cu care se lauda pana in ziua de azi, urmele Vechiului Regim sunt mai ales prezente intr-o cultura a dialogului, a artei si, mai ales, a rafinamentului, in care Franta este, si azi, ca si in Vechiul Regim, neegalata.

[Florinvs]

Intradevar, economic astazi Franta are probleme serioase (totusi nu se pot compara cu dezastrul economic din Romania!), stand la acest capitol mai prost decat Germania sau Marea Britanie!
Aici poate e de vina si spiritul latin, mai inclinat spre discutii si filozofare, decat spiritul nordic german si anglo-saxon, inclinat spre masuri pragmatice si o mai mare seriozitate in munca!

Franta de dupa 1945 probabil a avut perioada cea mai buna in anii 60'- 70'', cand marele Charles des Gaulle si alti presedinti de atunci au adoptat masuri economice realiste, a crescut consumul si implicit productia si economia, iar in politica externa s-au pus capat razboaielor coloniale (Algeria, Vietnam) si s-a adoptat o politica de distantare fata de hegemonia SUA.
""Atmosfera sociala"" din Franta acelor ani probabil este ilustrata cel mai bine in acele filme cu Jean Paul Belmondo, Alain Delon ori Louis des Funes!

Rezultatele economice a lui Francois Miterand in anii 80'' sunt mai controversate.

În prealabil postat de laurastifter

Vă mulţumesc din suflet pentru aceste cuvinte atât de frumoase pe care mi le-aţi adresat!Şi dvs. să vă ajute Cel de sus pentru mesajele atât de profunde şi şi sincere pe care reuşiţi să le transmiteţi de fiecare dată!Tatăl ceresc să fie totdeauna cu dumneavoastră şi să vă îndrume neîncetat în "pelerinajul" către Împărăţia iubirii Sale!

Cuvintele mele sunt sarace Laura,trebuie sa intelegi acest lucru,sunt sarace pentru ca vor multe dar pot putine.Primii crestini,de exemplu,in simplitatea lor minunata,aveau o conceptie foarte simpla in comparatie cu iluzoria noastea complexitate.In I Tes 1:9-10 se poate vedea o licarire a credintei lor, intoarcerea de la idoli,slujirea Dumnezeului cel Viu si asteptarea Parusiei.Ce copii simpli si chiar idealisti par ei in comparatie cu tot bagajul nostru teologic.Laura cuvintele mele arunca-le la cos,sunt ca nisipul peste care trece marea efemeritatii si limitatului,dar daca vei avea in suflet,prin harul Lui,o credinta sincera,chiar aparent simpla ca a lor,atunci cu bucurie vei merge spre Imparatie.Dumnezeu sa-ti ajute.

[catalin2]

Am vazut intr-un documentar ca in perioada lui Ceausescu inrautatirea a inceput odata cu vizita in Coreea de Nord. Familia fusese invitata in multe tari din vest, dar se pare ca nu le-a placut de acolo ceva, ci doar din Coreea, de asta erau atrasi. Se spune ca pana atunci, din 1965 fusese o perioada buna era ceva mai multa libertate si se gaseau de toate.
Dar au vrut sa faca la fel ca in Coreea de Nord, asa ca s-au apucat de cladiri si proiecte mari si de cultul personalitatii.
Pentru proiecte trebuiau bani, care au fost imprumutati. De acolo se pare ca erau datoriile care apoi au fost platite dandu-se totul la export.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Imi pare rau, dar eu intre un sef de stat monarhic rau precum Carol ori Mihai si sefi de stat republicani buni precum Dej si Ceausescu, ori intre camarile formate de Urdareanu (pe Nae Ionescu de ce nu-l puneti ?) si cele formate de Ana Pauker, Roller sau, in zilele noastre, Udrea si Cocos, prefer prima varianta.

De gustibus...

Da, ca si cand un bolnav de cancer ar spune ca ar fi preferat totusi ciuma bubonica, stiind ca in prezent este practic eradicata.

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Dar au vrut sa faca la fel ca in Coreea de Nord, asa ca s-au apucat de cladiri si proiecte mari si de cultul personalitatii.
Pentru proiecte trebuiau bani, care au fost imprumutati. De acolo se pare ca erau datoriile care apoi au fost platite dandu-se totul la export.

"cladiri si proiecte mari" au inseamnat scoaterea Romaniei din statutul de tara cvasi-agricola, subdezvoltata si crearea unei industrii moderne.

Si de ce sa nu recunoastem, s-au descurcat destul de bine, fara "fonduri europene nerambursabile".

Si ce e mai usor sa treci cu vederea, cultul personalitatii - chiar pe merit, pana la un punct, daca stam sa comparam cu vremurile noastre sau cultul hotiei si a ruinarii unei intregi natiuni, din zilele noastre?