Citat:
În prealabil postat de diador
in ceea ce priveste rugaciunea ai dreptate.nu ma mai rog la fel.nu inteleg cum repetarea la nesfarsit a acelorasi cuvinte ma poate face sa pricep.prefer un fel de dialog direct cu Dumnezeu.
|
Acest dialog cu Dumnezeu are două părți, ca orice dialog. Când noi vorbim lui Dumnezeu, numim acest lucru "rugăciune". Când Dumnezeu ne răspunde, numim acest lucru "credință".
În niciun caz nu trebuie să vă rugați repetând la nesfârșit aceleași cuvinte. Rugăciunile în formă fixă, la care cred că vă referiți (de exemplu: "Tatăl nostru", pe care ne-a recomandat-o Isus Cristos) conțin, în spatele cuvintelor, idei: cereri, laudă, mulțumiri, etc (sunt 5 tipuri de rugăciuni). Rugăciunile cele mai cunoscute și folosite sunt rugăciuni de cerere, de exemplu "Tatăl nostru" conține 7 cereri, "Împărate Ceresc" conține 4 cereri etc. Eu mă rog așa: întâi mă așez în poziție adecvată (în genunchi, în picioare, nu intrăm în detalii). Apoi fac devoțiunea Crucii ("în numele Tatălui...") care este un fel de epicleză a rugăciunii. Apoi nu fac nimic, ci pur și simplu îmi adun gândurile câteva secunde sau chiar minute. Pe urmă, spun o rugăciune în formă fixă, care știu că îi place lui Dumnezeu sau Sfintei Fecioare. Apoi spun rugăciune în formulare liberă, în funcție de intenția pe care o am.
Citat:
|
ca am nevoie de "doctor' asta am banuit si eu,iar parerile voastre mi-au confirmat acest lucru.doar ca "doctorii"pe care-i mai gasesc nu-mi raspund la intrebari.cei care m-au "tratat" inainte din pacate i-a luat Dumnezeu.
|
Două lucruri vreau să vă spun, aici.
Mai întâi, doctorii cu adevărat excelenți sunt extrem de puțini. Maximum 5 % din populația medicală (un doctor vă spune asta). Pe urmă, vine un procent considerabil mai mare (poate cam 70-80 %) de medici care nu sunt ei formidabili, dar sunt medici utili: adică, pentru bolnav este bine că sunt acești medici (mai bine decât dacă nu ar fi). În sfârșit, mai sunt destui medici care sunt un dezastru: fie nulități în meserie (ceea ce nu înseamnă că nu au galoane, morgă și multe diplome afișate, care sunt engolpioanele medicilor), fie sunt atât de josnici încât dau în mod intenționat tratamente care să creeze pacienților o situație de dependență de ei. Pentru pacienți, ar fi mai bine să nu se ducă la asemenea medici decât să se ducă. Ei bine, tot așa este și cu doctorii sufletelor, care sunt preoții. Și, așa cum trebuie să ne rugăm pentru ca să dăm peste un doctor bun, tot așa trebuie să ne rugăm ca să dăm peste cineva capabil cu adevărat de direcțiune spirituală. Pe de altă parte, cred că sunteți de acord că ar fi un lucru neînțelept să căutăm să ajungem la unul dintre cei 1-5 % care formează gloria medicinii pentru ceva atât de banal ca o rinită. Nici nu vom căuta un as al bisturiului pentru apendicita noastră. Riscăm să pierdem timp prețios, iar boala să se agraveze. Ori de câte ori e vorba de suferințe spirituale obișnuite, așa cum avem cei mai mulți, vom fi surprinși mereu să constatăm că, poate chiar la colțul străzii noastre, există unul dintre doctorii aceia utili, la care e mai bine să ne ducem decât să nu ne ducem.
Al doilea lucru este acela că există o deosebire între medici și preoți. La medici, valoarea lor depinde de cunoștințele lor, de abnegația lor, de alte trăsături care sunt personale, adică nu e suficient statutul de medic ca să ai capabilitatea de a practica. La preoți, hirotonia conferă ceva ce nu putem vedea, nici măsura: o grație specifică. Este harul preoțesc. Toți preoții îl au, iar întrebarea dacă o Sfântă Taină săvârșită de un preot virtuos operează la fel cu o Sfântă Taină săvârșită de un preot păcătos, sau dus cu pluta, sau o nulitate teologică a fost una dintre primele întrebări la care Biserica a fost chemată să răspundă, încă din vremea când era în catacombe. Prin urmare, când este vorba de spovadă, sau de maslu (dar nu de direcțiune spirituală) puteți să vă duceți foarte bine la primul preot care vă iese în cale. Chiar și dacă face parte din cei 10 % mai de jos, încă e mai bine să vă duceți la el decât să nu vă duceți.
Citat:
|
sunt sigur ca voi gresi indiferent de hotararea pe care o voi lua.din pacate zac in aceeasi situatie de ani de zile asteptand la nesfarsit un mic semn,o usa deschisa.e evident ca voi fi nevoit sa sparg zidurile ce ma inconjoara si n-am cum sa evit greselile.deja se pune pb supravietuirii in "civilizatia" ce ne inconjoara.nu astept nimic.daca ofer ajutor,o fac pt ca vreau si pot nu pt ca astept raspuns,daca fac rau o fac pt ca sunt nevoit si nu inteleg de ce ar tb sa fiu pedepsit atata timp cat nu am alta cale de supravietuire.
|
Nu e un pic de deznădeje aici ? Cum vă lasați pradă deznădejdii ? Încă nu ați aflat ? Cristos a înviat !
21.04.2012, 11:22:53
Subiecte asemănătoare
Mod linear
