Limbul copiilor

[Mihnea Dragomir]

O teologumenă specifică învăţăturii catolice este existenţa unui Limbus Infantum.

Noul Testament nu ne-a lăsat nicio alegaţie pozitivă privind ce se întâmplă cu cei care mor fără niciun păcat personal, dar cu păcatul ancestral. Pe de altă parte, Domnul nostru, insistând asupra necesităţii absolute a Botezului pentru mântuire, a spus, de exemplu (Ioan 3:5) că naşterea din nou, din apă şi din duh, este necesară pentru mântuire. De aici, înţelegem că nu este posibilă viziunea beatifică (accesul în "împărăţia Cerului" sunt, riguros, cuvintele lui Isus) pentru nebotezaţi. Aceasta, deoarece a spune "condiţia alfa este necesară pentru proprietatea P" este echivalent cu a spune "dacă non alfa, atunci non P".

Prin urmare, nu este contrar Bibliei şi corespune unor veacuri de gândire şi tradiţie creştină, să avem părerea că locul (sau starea) sufletelor copiilor care mor nebotezaţi este unul de fericire naturală, asemănătoare celei în care se aflau drepţii Vechiului Testament. Prin analogie cu acel Limbus patrum vorbim de Limbus Infantum.

Ce spun Sfinţii Părinţi despre Limbus Infantum? Ce spun Doctorii Bisericii despre copiii care mor nebotezaţi? În perioada pre-augustiniană, o referinţă mai clară şi explicită întâlnim la Sf Grigore de Nazianz:


Se va întâmpla, cred eu (...) ca cei menţionaţi (copiii morţi nebotezaţi) să nu fie nici admişi de dreptul judecător la gloria cerească, nici condamnaţi să sufere pedeapsa, fiindcă, deşi nesigilaţi (prin Botez) ei nu sunt răi. Întrucât din faptul că cineva nu merită pedeapsă nu urmează aceea că ar merita onoruri, nici din faptul că cineva nu merită onoruri nu rezultă că ar merita să fie pedepsit (Oraţiune 40, nr. 23)

De aceeaşi părere este şi Sf Ambrozie, care susţine că "a doua moarte" care este trimiterea în iadul chinurilor damnaţilor nu este rezultat al păcatului adamic, ci al păcatului personal.

În ceea ce îl priveşte pe Tertulian (cu observaţia că, în cazul său, vorbim despre un Părinte, dar nu despre un Sfânt Părinte) el este atât de convins de inocuitatea păcatului ancestral, încât nici nu recomandă Botezul copiilor.

Odată cu Sf Augustin, teologumena Limbului Copiilor începe să se cristalizeze, aşa cum vom vedea.

[Demetrius]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

... Întrucât din faptul că cineva nu merită pedeapsă nu urmează aceea că ar merita onoruri, nici din faptul că cineva nu merită onoruri nu rezultă că ar merita să fie pedepsit (Oraţiune 40, nr. 23)...

În Împărăția lui Dumnezeu nu este decât ori da, ori ba(nu-i așa?):
30. Cel ce nu este cu Mine e impotriva Mea, iar cel ce nu aduna cu Mine, risipeste. (MT 12:30)

Rezultă că(din principiu) un copil nebotezat, dar decedat, nefiind împotriva lui Cristos(fără păcate), nu risipește; deci e fericit din principiu. Poate că pur și simplu el astfel se mântuiește mai ales că suferă(incoștient); poate atât i-a lipsit.

Părerea mea e că nou-născuții care mor nebotezați sunt fericiți(cum spuneți dvs, natural) pentru că sufletele lor, imaculat întrupate, nu s-au dezis cu nimic de Dumnezeu, rămânând la fel, imaculate.

[andravenache]

Parerea domnului Mihnea Dragomir e parerea domnului Mihnea Dragomir, iar parerea domnului Demetrius este parerea domnului Demetrius. Insa adevarul este ca parerea Domnului o stie doar Domnul!

Fiecare varianta pare plauzibila, insa adevarul este ca mai exista si altele: de exemplu, poate ca ei pur si simplu inceteaza sa mai existe vreodata (ca si cum niciodata nu ar fi fost) - Deci nu sunt judecati si nu ajung nici in rai, nici in iad.

Sau, tinand cont de faptul ca noi suntem pacatosi din cauza ca Adam si Eva au pacatuit => ca pacatul a produs in trupurile stramosilor nostrii un defect genetic care se transmite (probabil din ce in ce mai defect) din generatie in generatie. Dar, din cand in cand, acesta nu se transmite, sau apare ca gena care nu se manifesta (pentru cine stie cate ceva despre genetica, stie ca acest lucru este posibil). Stim noi daca e asa? Nu - doar Dumnezeu poate sa stie ca daca acel copil ar fi trait ar fi fost mai liber de pacat decat noi. Ca urmare, nemaiavand nevoie sa se pocaiasca sau sa fie botezat, a fost luat direct la cer.

Si supozitiile ar putea continua.... dar: De ce sa ne punem noi in locul lui Dumnezeu? Oare nu stie El mai bine?

[Florin-Ionut]

Citeam pe undeva ce spune Părintele Cleopa despre pruncii morţi nebotezaţi sau avortaţi, anume că sufletele lor bîntuie prin locuri pustii, neavînd acces în Rai, dar nici în Iad fiind trimişi.

Pînă la proba contrarie, din cîte am citit, am tras o concluzie relativă la problema mîntuirii celor nebotezaţi. Cred că versetul următor explică ce se va întîmpla cu ei după Judecata de Apoi:

"Fericiţi cei blînzi, că aceia vor moşteni pământul."

[lore86]

Interesanta problema.
Ma intreba zilele astea cineva unde se duc pruncii avortati,prin avort provocat sau spontan.
I-am raspuns ca nu stiu.Doar Domnul, in bunatatea sa stie ce va face cu sufletele acestea.
Ceea ce stiu sigur e unde va merge sufletul meu daca nu duc o viata asa cum o cere Hristos.Cred ca asta ar trebui sa fie adevarata grija.Pe altii ii mantuie Domnul fara sa ne intrebe pe noi, dar de mantuirea proprie suntem responsabili fiecare in parte.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de lore86

I-am raspuns ca nu stiu.Doar Domnul, in bunatatea sa stie ce va face cu sufletele acestea.

Un răspuns foarte bun. Dealtfel, atunci când recunoaştem că nu ştim ceva, nu greşim niciodată.

Ceea ce stiu sigur e unde va merge sufletul meu daca nu duc o viata asa cum o cere Hristos.

Şi asta este corect. De fapt, ce folos să ştiu că cineva ar merge în rai, dacă eu însumi nu voi fi acolo şi nu mă voi putea bucura de bucuria lui, fiind despărţit nu numai de Dumnezeu, dar şi de copilul meu, timp de o eternitate ?

[ucenic]

Eu am un prunc trecut la Domnul, la varsta de un an si o luna. Dar nu am avut si nu am nici o indoiala ca fata mea este la Domnul Iisus.

"Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci Imparatia cerurilor este a celor ca acestia." (Luca 18:16)

Acum, daca Domnul se refera aici la noi, sa fim ca niste copii (prunci la rautate - 1Cor.14:20) dandu-i pe ei ca pilda, nu credeti ca are si pentru micuti locul lor in Cer?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ucenic

nu credeti ca are si pentru micuti locul lor in Cer?

Din câte îmi aduc aminte, mai puţin contează ce credem noi, contează ce zice Biblia. Iar Biblia nu prea zice nimic despre asta.
Versetul citat se referă la cu totul altceva, după cum, dealtfel, aţi sesizat singur.

[ucenic]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Din câte îmi aduc aminte, mai puţin contează ce credem noi, contează ce zice Biblia. Iar Biblia nu prea zice nimic despre asta.
Versetul citat se referă la cu totul altceva, după cum, dealtfel, aţi sesizat singur.

Daca Biblia tace intr-o anumita directie, despre un anumit lucru, ce inseamana aceasta? Ca nu exista?

Domnule Mihnea, nu am nevoie de aprobarea dvs. teologica.

Ca tata eu am stat inaintea lui Hristos cerand sufletul fetitei mele inapoi, in trupul ei. Iar cum mi-a raspuns mie Domnul nu puteti dvs. sa explicati, nici cu Biblia nici cu tot clerul dvs.

Eu stiu Cine mi-a vorbit si stiu ce m-a incredintat atunci.

Pentru mine nu este numai Sola Scriptura ci si Sola Fide, si Sola Gratia.

Ca si crestin marturisesc ca mie nu imi vorbeste numai Cuvantul scris ci si Cuvantul soptit.

[AlinB]

Mai zice aia cu multe locasuri..

Si mai e un loc in care zice ca viata omului nu e fara de pacat nici macar de ar fi de o singura zi.

Problema cu un astfel de copil, in special unul care nici macar nu s-a nascut este faptul ca nu are un psihic format practic.

El se formeaza din interactiunile cu mediul.

Este in mare parte o foaie alba, cu ceva impulsuri probabil nu toate din cele mai pozitive (a se vedea si chestia cu pacatul stramosesc care nu e

In ce mediu se poate afla? Cum poate interactiona cu el?

Psihic vorbind bate pasul pe loc fiind suspendat in timp sau are un adevarat mediu social prin care i se formeaza personalitatea - un fel de parinti "virtuali" daca vreti?

Ca de un salt-miracol de la copil la adult e putin improbabil.