Monahii si lumea - contact sau izolare

[adam000]

Draga Ana, incearca sa iti vezi intai de viata ta, si de cea trupeasca - sa ai o sursa de venit pt tine (un servici), sa faci o scoala care sa te ajute sa ai un servici mai bun, sa iti faci o familie, etc si de cea duhovniceasca - sa mergi in fiecare duminica la biserica din orasul tau la Liturghie, sa ai un duhovnic, sa te spovedesti sa te impartasesti - si dupa ce vei avea toate din viata ta in echilibru macar incat sa fii cat de cat fericita, abea atunci sa le porti de grija monahilor si de care e viata lor la manastire si abea atunci sa te gandesti la donatii, etc.

Pentru ca altfel, daca nu iti ai intai grija de viata ta, s-ar putea ca din slabiciunea ta sa cazi si sa ii judeci si vorbesti de rau pe ei (pe monahi) si atunci ce ai facut?

Gandeste-te cum te-ai simtii tu daca cineva ti-ar face un cadou (sau te-ar ajuta sau ti-ar da ceva) fara ca tu sa fi cerut expres, ci pt ca asa vrea cineva care pare si se mai si crede bun din jurul tau, iar apoi sa il auzi barfindu-te si vorbindu-te de rau la altii... Cum te-ai simtii?

În prealabil postat de adam000

Draga Ana, incearca sa iti vezi intai de viata ta, si de cea trupeasca - sa ai o sursa de venit pt tine (un servici), sa faci o scoala care sa te ajute sa ai un servici mai bun, sa iti faci o familie, etc si de cea duhovniceasca - sa mergi in fiecare duminica la biserica din orasul tau la Liturghie, sa ai un duhovnic, sa te spovedesti sa te impartasesti - si dupa ce vei avea toate din viata ta in echilibru macar incat sa fii cat de cat fericita, abea atunci sa le porti de grija monahilor si de care e viata lor la manastire si abea atunci sa te gandesti la donatii, etc.

Pentru ca altfel, daca nu iti ai intai grija de viata ta, s-ar putea ca din slabiciunea ta sa cazi si sa ii judeci si vorbesti de rau pe ei (pe monahi) si atunci ce ai facut?

Gandeste-te cum te-ai simtii tu daca cineva ti-ar face un cadou (sau te-ar ajuta sau ti-ar da ceva) fara ca tu sa fi cerut expres, ci pt ca asa vrea cineva care pare si se mai si crede bun din jurul tau, iar apoi sa il auzi barfindu-te si vorbindu-te de rau la altii... Cum te-ai simtii?

Ca intotdeauna ne legam doar de anumite fraze dintr-un anumit post, ceea ce ne convine. Cat despre viata mea personala, nu accept sfaturi de la necunoscuti! Anumite lucruri o sa le fac atunci cand o sa le simt nu cand zice lumea. Cat despre monahi, de ce sa generalizam? De ce sa nu admitem ca sunt care nu au ce cauta acolo? Ce frica de Dumnezeu au ei? Eu nu ma duc la manastire pentru ca sunt pacatoasa si nu as putea rezista sa vad ca oamenii ma vad ca pe o Sfanta. Haideti sa nu trecem cu vederea unele lucruri doar pentru cuvantul acesta sfant "monah" hai sa vedem ca in spatele lui se afla un OM. Daca se admite ca greseste ca orice om inteleg... Cat despre daruit asa este, ii dai lui Dumnezeu la urma urmei. Am dat bani si la saraci si au baut, stiu cum e sa fi dezamagit. In fine, este foarte greu sa oferi ceva cuiva, fara sa se interpreteze.... La urma urmei nu stiu de ce sunt eu condamnata asa, cand sunt altii care gresesc mult mai mult si li se recomanda un Duhovnic si atat.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Ana Tr.

Monahii si lumea - contact sau izolare? Pana acum ceva vreme eram ferm convinsa ca este vorba despre izolare. Si imi placea sa cred asta. Mi se parea ceva frumos, ca iti dedici cu adevarat viata lui Dumnezeu si numai Lui. Insa de cand am aflat ca monahii, nu toti, unii au conturi pe o retea de socializare... e clar ca nu mai sunt izolati. Sunt dezamagita si trista... Au o viata atat de buna, au siguranta zilei de maine prin hrana, o camera calda, fotolii din piele, liniste, calculator, internet ... Altii, altii nu au nimic... au numai griji, necazuri... Stiu ca nu trebuie sa port eu grija nimanui, dar au fost momente in care m-am gandit: departe de parinti, sa mananci numai paine cu ceai... cat de trist. Oare eu sunt cea mai naiva fiinta de pe pamantul asta? Am vrut sa donez la manastire, eu care nu am venit, pentru niste oameni care au mult mai mult decat mine. Citisem undeva ca au dreptul la 8 zile sa se invoiasca pe an. Oare se respecta asta? Ca nu au voie sa aiba vreun contact cu rudele? E adevarat? In mod normal daca ar fi fost asceti da. Imi este greu sa imi imaginez ca stau pe internet dar nu se duc la parinti atunci cand se afla pe patul de moarte, pe motiv ca nu au voie sau ca ... nu vor. Va intreb eu, a fi monah este o meserie? Eu intotdeauna am crezut ca preotul este cel care slujeste apoi pleaca acasa iar monahul este cel care tot timpul este conectat, toata viata lui slujeste nu doar 3 ore la Sf Liturghie. Dar ce fac monahii in timpul slujbei, se joaca cu lumanarea, rad, susotesc, se joaca cu telefonul, fac poze... Cand am postat eu atunci, acea intamplare cu acel tanar, toata lumea a sarit in sus, dar dupa toate acestea nu se poate decat sa mi se re-confirme. Si, atunci ar trebui sa il mai privesc eu, oare pe omul acela, cu admiratie, drag si toate sentimentele frumoase care exista?

draga Ana. este izolare sa stii, si da nu au voie sa faca vizite.
Calugarii nu stau pe internet.
insa Biserica este constienta ca tot mai multi oameni isi petrec timpul in spatiul virtual. Si dintre acestia multi il cauta si pe Dumnezeu.
Uite tu esti pe net discuti de credinta, cu siguranta ca uneori te-ai bucura sa primesti un raspuns curat si corect de la un monah, la intrebarile tale.
Cunosc un ieromonah care are ca ascultare tocmai acest lucru. Discuta cu oamenii pe net si pot sa iti spun ca a facut convertiri la ortodoxie pornind de la discutiile despre religie pe internet. A adus pe calea cea dreapta chiar si atei. Acestia sunt misionarii.

Si vrem nu vrem trebuie sa recunoastem ca in spatele calculatorului, pe forumuri, pe internet sunt oameni, sunt suflete cu suferintele si zbuciumurile lor.
Eu de pilda am inceput sa scriu pe acest forum pentru ca duhovnicul meu mi-a spus sa scriu. El mi-a spus ca avem nevoie de practica in credinta si practica nu se rezuma doar in a darui haine si alimente. Ca de multe ori aceste fapte ne duce la pierzanie daca ne umfla mandria de sine indreptatindu-ne ca suntem buni daruind.
Interactionand cu oamenii ne cunoastem mai bine slabiciunile, chiar si pacatele. Cum reactionez cand sunt laudata , cum reactionez cand sunt certata? imi place sa contrazic? stiu sa ascult? am rabdare cu oamenii? simt mila si iubire pentru ei cand imi spun suferintele lor? Parintele meu avea o vorba: teoria ca teoria dar practica ne omoara.

Cele spuse de tine cu jucatul in timpul slujbei, poze cu telefonul ca ar face asa monahii, asa ceva nu am vazut in viata mea si am fost in multe manastiri. Acea intamplare cu acel tanar de care ziceai ca ti se parea tie ca se uita nu stiu cum la tine, tu singura ai recunoscut ca nu era monah.

[adam000]

În prealabil postat de Ana Tr.

De ce sa nu admitem ca sunt care nu au ce cauta acolo? Ce frica de Dumnezeu au ei?

Ce treaba ai tu cu ei? Te-a pus cumva Dumnezeu judecator in locul Lui sa ii judeci?
Tu ai viata ta, ei pe a lor. Ei nu ti-au cerut nimic si nu iti cere nimeni sa te duci la manastire (nici de tot, nici macar in vizita).

În prealabil postat de Ana Tr.

Eu nu ma duc la manastire pentru ca sunt pacatoasa si nu as putea rezista sa vad ca oamenii ma vad ca pe o Sfanta.

Deocamdata tu nu prea poti sa rezisti nici atunci cand oamenii iti atrag atentia sa iti vezi propriile vorbe si actiuni (sa te vezi pe tine, cum procedezi).

In mod cert cel mai bun in a te face sa te privesti pe tine (sa iti privesti vorbele, gandurile, faptele) este un duhovnic, deci cauta-ti unul.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Ana Tr.

Ca intotdeauna ne legam doar de anumite fraze dintr-un anumit post, ceea ce ne convine. Cat despre viata mea personala, nu accept sfaturi de la necunoscuti! Anumite lucruri o sa le fac atunci cand o sa le simt nu cand zice lumea. Cat despre monahi, de ce sa generalizam? De ce sa nu admitem ca sunt care nu au ce cauta acolo? Ce frica de Dumnezeu au ei? Eu nu ma duc la manastire pentru ca sunt pacatoasa si nu as putea rezista sa vad ca oamenii ma vad ca pe o Sfanta. Haideti sa nu trecem cu vederea unele lucruri doar pentru cuvantul acesta sfant "monah" hai sa vedem ca in spatele lui se afla un OM. Daca se admite ca greseste ca orice om inteleg... Cat despre daruit asa este, ii dai lui Dumnezeu la urma urmei. Am dat bani si la saraci si au baut, stiu cum e sa fi dezamagit. In fine, este foarte greu sa oferi ceva cuiva, fara sa se interpreteze.... La urma urmei nu stiu de ce sunt eu condamnata asa, cand sunt altii care gresesc mult mai mult si li se recomanda un Duhovnic si atat.

Uneori prin sfatul unui necunoscut ne sfatuieste chiar Dumnezeu. Pacat ca noi nu avem intotdeauna discernamantul sa putem vedea asta.

Am sa spun si eu ca Par. Cleopa: de cand suntem noi pe scaunul lui Hristos sa spunem noi daca unii dintre monahi au ce cauta sau nu intr-o manastire? daca dupa ani de sedere in manastire, un monah se indreapta si devine sfant?

Despre daruit: adevaratul dar se face ca si cum am darui lui Hristos. pe Hristos il mai cercetam apoi sa vedem ce face cu darul nostru? Nu, pentru ca avem incredere , ei bine asa trebuie sa ne purtam cu toti oamenii, sa le daruim ca si cum am darui lui Hristos. Altfel nu te vei folosi duhovniceste din fapta ta ci din contra.

În prealabil postat de dobrin7m

draga Ana. este izolare sa stii, si da nu au voie sa faca vizite.
Calugarii nu stau pe internet.
insa Biserica este constienta ca tot mai multi oameni isi petrec timpul in spatiul virtual. Si dintre acestia multi il cauta si pe Dumnezeu.
Uite tu esti pe net discuti de credinta, cu siguranta ca uneori te-ai bucura sa primesti un raspuns curat si corect de la un monah, la intrebarile tale.
Cunosc un ieromonah care are ca ascultare tocmai acest lucru. Discuta cu oamenii pe net si pot sa iti spun ca a facut convertiri la ortodoxie pornind de la discutiile despre religie pe internet. A adus pe calea cea dreapta chiar si atei. Acestia sunt misionarii.

Si vrem nu vrem trebuie sa recunoastem ca in spatele calculatorului, pe forumuri, pe internet sunt oameni, sunt suflete cu suferintele si zbuciumurile lor.
Eu de pilda am inceput sa scriu pe acest forum pentru ca duhovnicul meu mi-a spus sa scriu. El mi-a spus ca avem nevoie de practica in credinta si practica nu se rezuma doar in a darui haine si alimente. Ca de multe ori aceste fapte ne duce la pierzanie daca ne umfla mandria de sine indreptatindu-ne ca suntem buni daruind.
Interactionand cu oamenii ne cunoastem mai bine slabiciunile, chiar si pacatele. Cum reactionez cand sunt laudata , cum reactionez cand sunt certata? imi place sa contrazic? stiu sa ascult? am rabdare cu oamenii? simt mila si iubire pentru ei cand imi spun suferintele lor? Parintele meu avea o vorba: teoria ca teoria dar practica ne omoara.

Cele spuse de tine cu jucatul in timpul slujbei, poze cu telefonul ca ar face asa monahii, asa ceva nu am vazut in viata mea si am fost in multe manastiri. Acea intamplare cu acel tanar de care ziceai ca ti se parea tie ca se uita nu stiu cum la tine, tu singura ai recunoscut ca nu era monah.

Sunt sigura ca dumneavoastra sunteti norocoasa daca pot sa spun asa si aveti un Duhovnic dupa sufletul dvs. adica bun si aveti o comunicare cum oricine si-ar dori. Imi rau pentru ce am spus si ca desi eu sunt omul care nu se gandeste la el ci la celalalt, ma grabesc uneori in afirmatii si spun si ce nu ar trebui si in ce nu cred cu adevarat. Cat despre internet, a socializa, a discuta pe forumuri pe mine nu ma face decat sa adun mai multe in mine si nu sa ma eliberez, sa nu ma inteleg cu oamenii. Anul asta am fost in fiecare Duminica la biserica, cu exceptia pe care am mai povestit-o pe un topic, si vad ca am pacate mai putine, ca nu mai fac unele greseli. Si doar un preot a observat ca sunt suparata si atunci m-a miruit si pe maini si mi-a spus: Asa ca ai mare nevoie? Am fost... impresionata. Acum nu ca sunt invidioasa dar si preotii de ce cu unii oameni vorbesc: sora X cum mai esti? nu stiu ce si cu altii nu...? Imi mai pare rau si ca unele lucruri nu am putut pur si simplu sa tin doar pentru mine. Si nu am vrut sa ii fac rau nimanui cum spunea cineva... Ce am scris am vazut cu ochii mei, dar sunt oameni si nu e nimeni care sa nu greseasca si poate au multe suferinte. Stiu ca sunt mai buni decat mine. Eu o sa merg la manastire tot cu drag si daca am ales sa apreciez pe cineva o voi face in continuare indiferent ce face acel om. Sunt tare trista, pentru ca stiu ca ei se roaga pentru toata lumea, deci si pentru mine (si eu ma rog pentru toata lumea) si ma simt vinovata.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Ana Tr.

Sunt sigura ca dumneavoastra sunteti norocoasa daca pot sa spun asa si aveti un Duhovnic dupa sufletul dvs. adica bun si aveti o comunicare cum oricine si-ar dori. Imi rau pentru ce am spus si ca desi eu sunt omul care nu se gandeste la el ci la celalalt, ma grabesc uneori in afirmatii si spun si ce nu ar trebui si in ce nu cred cu adevarat. Cat despre internet, a socializa, a discuta pe forumuri pe mine nu ma face decat sa adun mai multe in mine si nu sa ma eliberez, sa nu ma inteleg cu oamenii. Anul asta am fost in fiecare Duminica la biserica, cu exceptia pe care am mai povestit-o pe un topic, si vad ca am pacate mai putine, ca nu mai fac unele greseli. Si doar un preot a observat ca sunt suparata si atunci m-a miruit si pe maini si mi-a spus: Asa ca ai mare nevoie? Am fost... impresionata. Acum nu ca sunt invidioasa dar si preotii de ce cu unii oameni vorbesc: sora X cum mai esti? nu stiu ce si cu altii nu...? Imi mai pare rau si ca unele lucruri nu am putut pur si simplu sa tin doar pentru mine. Si nu am vrut sa ii fac rau nimanui cum spunea cineva... Ce am scris am vazut cu ochii mei, dar sunt oameni si nu e nimeni care sa nu greseasca si poate au multe suferinte. Stiu ca sunt mai buni decat mine. Eu o sa merg la manastire tot cu drag si daca am ales sa apreciez pe cineva o voi face in continuare indiferent ce face acel om. Sunt tare trista, pentru ca stiu ca ei se roaga pentru toata lumea, deci si pentru mine (si eu ma rog pentru toata lumea) si ma simt vinovata.

Draga mea Ana. Am vazut ca te grabesti si spui uneori si lucruri in care nu crezi. Nu e nimic. esti tanara , ai timp sa inveti sa fi mai rabdatoare. La inceput parintele meu imi spunea: e greu , nu e nimic; usor, usor. Nu te speria. Am sa iti spun si eu tot asa: usor, usor o sa vina si rabdarea. In legatura cu intrebarea ta de ce preotii vorbesc cu unii oameni intr-un fel si cu altii in alt fel. Nu te intreba, ca nu are rost, nu te sminti, ca nu la noi e aceasta judecata ci la Dumnezeu. Stie el preotul cum si de ce vorbeste cu oamenii cum vorbeste. Tot parintele meu spunea ca noi suntem oglinda celorlalti. Prin semeni ne vedem faptele noastre. de sunt bune sau nu.

Stii faptele noastre poarta in ele pacatele noastre. Nu uita asta draga Ana. Infaptuim intinat de pacatele ce le purtam. Adica daca suntem mandrii vom darui cu mandrie. Sau vom iubi cu mandrie. Daca suntem egoisti, vom darui cu egoism, cantarind si masurand. Daca suntem clevetitori, vom face fapte clevetind.

Cineva apropiat mie imi spunea acum ceva timp: preotul de la biserica nu imi da atentie la fel cum da altor oameni. si i-am raspuns: nu e nimic, ai nevoie de atentie sau de Hristos? smereste-te, si bucura-te de Liturghie. Oricum preotul savarseste tainele si pentru tine, Harul se revarsa prin vasul Domnului - preotul si la tine. Bucura-te si da slava lui Dumnezeu. Smereste-te ca nu suntem decat niste pacatosi.

[Marius22]

Aceasta icoana il infatiseaza pe Sfantul Pahomie cel Mare (praznuit pe 15 mai), considerat drept intemeietorul monahismului cenobitic (de obste), primind regulile vietuirii monahale de la un inger. Vedem ca nu intamplator viata monahala se numeste chip al vietuirii ingeresti. De asemenea, observam ca monahii, chiar si atunci cand duc o viata de izolare aspra, acestia, prin rugaciune, se afla in contact cu lumea nevazuta, cu lumea ingereasca si cu Preasfanta Treime.

[crainou]

Cine asculta de duhovnic nu ajunge sa aiba ispite de genul asta si nu se imbolnaveste cu nervii. Multi preoti au atras atentia ca cine se inhama la rugaciuni aiurea asa patesc. Unii au spus ca cine nu face rugaciunea inimii cu chibzuinta incep sa aiba probleme cu nervii.
In concluzie daca fiecare face ascultare intocmai nu ajunge sa aiba probleme pe care le enumerati. Sunt si ispite, care isi au rostul lor pentru fiecare. Doamne ajuta si ar fi bine pentru unele persoane sa intrebe pe duhovnici astfel de probleme. Forumul nu este un amfiteatru plin de preoti care mai decare si pot sa tina conferinte. Grija mare ca primiti informatii eronate de la o multime de sectari.

[adrian7]

Eu cred ca unii monahi au ales mai mult o viata de pustnic,mai curata si mai aproape de Dumnezeu, in timp ce altii au vrut si sa ajute mai mult pe semeni, implicandu-se si in lume.