vedenie...

[maggie]

au trecut 15 ani de la intamplarea aceasta... si nu am spus-o nimanui. De teama ca voi fi crezuta nebuna, bineinteles. Acum sunt protejata de anonimat - in primul rand. Apoi simt ca voua va pot povesti, si poate ma veti ajuta sa inteleg cat de cat ce mi s-a intamplat in acea seara.
Aveam 18 ani atunci. Nu eram credincioasa, cred ca eram chiar in perioada "agnostica" a adolescentei. Aveam un prieten (iubit) de aceeasi varsta. Aveam probleme in familie, parintii se certau, tata avea o legatura extraconjugala... Ma agatam de acel baiat cu toata puterea, pentru ca aveam nevoie de iubire. Dar el avea probleme mari la randul lui. Bea foarte mult, inca de la varsta aceea. Era gelos, ma acuza pentru fiecare privire pe care i se parea ca am aruncat-o altui baiat. Si era agresiv. Mi-era in permanenta teama, sa nu-l pierd, sa nu imi faca ceva, sa nu isi faca lui insusi ceva. Si in seara aceea ne certam iar - nici eu nu mai stiu. Eram in casa tatalui sau, si nu-mi mai amintesc de la ce a pornit cearta. A plecat, suparat, si eu am fugit dupa el. L-am gasit in parcul din apropiere, langa calea ferata.
Si de aici totul incepe sa devina ireal. Imi mai amintesc doar ca ne-am certat, el m-a lovit, si am cazut intre sinele de cale ferata. Atunci am vazut trenul venind...
Apoi, am intrat in alta lume. In fata mea statea o creatura pe care nu pot s-o definesc nici acum. Poate ca mi-e teama sa spun ce cred ca era. O creatura imensa, de care mi-e teama si acum. Inconjurata de foc, facuta din foc. Fara un chipdistinct, de fapt cu mai multe chipuri... mi-e imposibil sa o descriu in cuvinte omenesti. Mi-era teama, o teama mai mare decat sufletul meu, o teama din alta lume, parca, mi-era teama sa si privesc... chestia aia.... Nu, nu era negru. Nu avea coarne, nimic de genul. Era o faptura de foc curat - chiar foarte luminoasa de la acel foc. Incercam sa tip si nu aveam voce. Incercam sa fug si picioarele imi erau moi. Stateam... As fi vrut sa-i zic sa plece si nu puteam...
(dupa aceea, prietenul meu mi-a povestit ca m-am ridicat si am fugit din fata trenului, am alergat pana in scara blocului, unde am ingenunchiat si am ramas asa. I s-a parut ca nu mai respir, apoi a incercat sa ma zgaltaie si nu am raspuns, eram... plecata, dupa spusele lui, si vreme de 2 ore nu m-a putut misca de acolo, eram ca un bolovan. Apoi m-am inmuiat, el m-a luat in brate si m-a intins pe un pat, cu gandul sa ma stropeasca cu apa si sa cheme ambulanta).
M-am trezit pe pat, spunand o rugaciune, cu ochii pe icoana de pe un perete. In acea vreme nu ma rugam. Nici nu imi imaginam ca stiu sa ma rog. Dar m-am trezit spunand "Doamne, ajuta-ma!"... Si din ziua aceea am fost convinsa de existenta lui Dumnezeu, la fel de tare cum ma indoisem pana atunci...

Nu stiu daca veti da mare importanta povestirii unei pacatoase... Dar mi-a fost tare greu sa o scriu, si acum tremur de parca as sta in zapada... Si nu, n-am mai avut vedenii vreodata, nu sunt bolnava psihic, chiar mi s-a confirmat cu diferite imprejurari ca nu sunt...

[cristiboss56]

În prealabil postat de maggie

au trecut 15 ani de la intamplarea aceasta... si nu am spus-o nimanui. De teama ca voi fi crezuta nebuna, bineinteles. Acum sunt protejata de anonimat - in primul rand. Apoi simt ca voua va pot povesti, si poate ma veti ajuta sa inteleg cat de cat ce mi s-a intamplat in acea seara.
Aveam 18 ani atunci. Nu eram credincioasa, cred ca eram chiar in perioada "agnostica" a adolescentei. Aveam un prieten (iubit) de aceeasi varsta. Aveam probleme in familie, parintii se certau, tata avea o legatura extraconjugala... Ma agatam de acel baiat cu toata puterea, pentru ca aveam nevoie de iubire. Dar el avea probleme mari la randul lui. Bea foarte mult, inca de la varsta aceea. Era gelos, ma acuza pentru fiecare privire pe care i se parea ca am aruncat-o altui baiat. Si era agresiv. Mi-era in permanenta teama, sa nu-l pierd, sa nu imi faca ceva, sa nu isi faca lui insusi ceva. Si in seara aceea ne certam iar - nici eu nu mai stiu. Eram in casa tatalui sau, si nu-mi mai amintesc de la ce a pornit cearta. A plecat, suparat, si eu am fugit dupa el. L-am gasit in parcul din apropiere, langa calea ferata.
Si de aici totul incepe sa devina ireal. Imi mai amintesc doar ca ne-am certat, el m-a lovit, si am cazut intre sinele de cale ferata. Atunci am vazut trenul venind...
Apoi, am intrat in alta lume. In fata mea statea o creatura pe care nu pot s-o definesc nici acum. Poate ca mi-e teama sa spun ce cred ca era. O creatura imensa, de care mi-e teama si acum. Inconjurata de foc, facuta din foc. Fara un chipdistinct, de fapt cu mai multe chipuri... mi-e imposibil sa o descriu in cuvinte omenesti. Mi-era teama, o teama mai mare decat sufletul meu, o teama din alta lume, parca, mi-era teama sa si privesc... chestia aia.... Nu, nu era negru. Nu avea coarne, nimic de genul. Era o faptura de foc curat - chiar foarte luminoasa de la acel foc. Incercam sa tip si nu aveam voce. Incercam sa fug si picioarele imi erau moi. Stateam... As fi vrut sa-i zic sa plece si nu puteam...
(dupa aceea, prietenul meu mi-a povestit ca m-am ridicat si am fugit din fata trenului, am alergat pana in scara blocului, unde am ingenunchiat si am ramas asa. I s-a parut ca nu mai respir, apoi a incercat sa ma zgaltaie si nu am raspuns, eram... plecata, dupa spusele lui, si vreme de 2 ore nu m-a putut misca de acolo, eram ca un bolovan. Apoi m-am inmuiat, el m-a luat in brate si m-a intins pe un pat, cu gandul sa ma stropeasca cu apa si sa cheme ambulanta).
M-am trezit pe pat, spunand o rugaciune, cu ochii pe icoana de pe un perete. In acea vreme nu ma rugam. Nici nu imi imaginam ca stiu sa ma rog. Dar m-am trezit spunand "Doamne, ajuta-ma!"... Si din ziua aceea am fost convinsa de existenta lui Dumnezeu, la fel de tare cum ma indoisem pana atunci...

Nu stiu daca veti da mare importanta povestirii unei pacatoase... Dar mi-a fost tare greu sa o scriu, si acum tremur de parca as sta in zapada... Si nu, n-am mai avut vedenii vreodata, nu sunt bolnava psihic, chiar mi s-a confirmat cu diferite imprejurari ca nu sunt...

Indiferent de unde si de la cine a venit aceasta vedenie, important, mult mai important, este reantoarcerea ta la credinta Ortodoxa. In general, este bine sa evitam in a ne pronunta in mod categoric, din partea cui este vedenîa, visul si alte asemenea. Numai preotii sau calugarii mai in varsta, cu experienta pot da un verdict. Dar, repet, important sa te mentii in credinta, in rugaciune, post si sa repecti oranduielile ORTODOXE.

[maggie]

În prealabil postat de cristiboss56

Indiferent de unde si de la cine a venit aceasta vedenie, important, mult mai important, este reantoarcerea ta la credinta Ortodoxa. In general, este bine sa evitam in a ne pronunta in mod categoric, din partea cui este vedenîa, visul si alte asemenea. Numai preotii sau calugarii mai in varsta, cu experienta pot da un verdict. Dar, repet, important sa te mentii in credinta, in rugaciune, post si sa repecti oranduielile ORTODOXE.

Sincer, mi-e teama sa ma si gandesc, de aceea n-am putut sa scriu ce ar fi fost... creatura aceea. Tot asa, mi-a fost teama sa vorbesc cu un preot despre ce am vazut. Cred ca mi-a fost teama ca ma va invinovati, in cazul in care ma va crede.
Dar am descoperit asa ca Dumnezeu exista peste tot... chiar si in sufletul unei adolescente cu probleme care spune sus si tare ca nu crede in El... Si sunt convinsa ca, indiferent cine ar fi fost creatura aceea inspaimantatoare, Ingerul meu pazitor a fost si el acolo, in noaptea aceea...

[wertygo]

Mai stii ceva de baiatul acela, cred ca era in stare sa lase sa te loveasca trenul.

[geo.nektarios]

Numai Dumnezeu are nestiute cai de intoarcere a unui om bun catre El... Vedeti pe Sf.Pavel... cat de necredincios fata de credinta crestina impotriva careia lupta cu toata fiinta sa, dar atat de credincios si respectuos in Legea Mozaica... Si Dumnezeu a vrut sa fie vas ales al Sau si i s-a artat... si uite, azi il cinstim ca SFANT! Sau sa privim diferitele vieti de Sfinti, care mai de care... unul a devenit crestin in urma unei minuni... altul ca a cazut grav bolnav pt ca hulise pe Dumnezeu... sau i s-a aratat Maica Domnului... sau altul cum a fost Sf.Petru Vamesul, si-a vazut Judecata particulara, in care era osandit... dar i s-a dat sansa reintoarcerii, pt ca stia Dumnezeu cel fel de om va fi, dupa aceea... Noi daca ne-am vedea moartea ca fratia ta MAGGIE, sigur ne-am intoarce catre Dumnezeu, numai sa ne dea sansa sa ne pocaim, sa ne curatam de pacate... si numai asa sa mergem la El!
Stie Dumnezeu ce a fost... daca ai simtit spaima, teama, cutremur, ceva rau, era de la Satana, carruia i-a ingaduit Dumnezeu sa ti se arate ca sa simti durerea chinurilor, intr-o secunda... ca mai apoi sa te intorci catre El, ca sa nu te ia acel ARAP, acea aratare hidoasa din flacari...
Sa fii Binecuvantata, si nu te lasa de Dumnezeu, "ca sa nu iti fie tie ceva mai rau" (asa cum i-a spus Dl Hs slabanogului vindecat de El, de la Scaldatoarea Vitezda)! Aceasta "avertizare" o avem si de la Sf.Pavel care ne spune ca "nici betivii, nici curvarii, nici... nu vor intra in Imparatia Cerurillor"!!!
Sa fim cu luare-aminte la Sufletele noastre si asa sa le curatam cand se murdaresc, ca Hs sa ne gaseasca curati si sa ne ia in Imparatia Sa!!! Amin!!!

[mihailt]

Mai soro Dumnezeu sa te miluiasca foarte interesant ce ai vazut tu acolo!
Stii ar fi foarte bine sa te duci sa povestesti aceasta intamplare la mai multi episcopi si la ceva preotii.
Pentru ca ne ajuta sa intelegem prin mila lui Dumnezeu cele despre Dansul dar si despre accidentele de se petrec.
Asemenea ne arata si despre focurile din iad.

[mihailt]

Nu e nevoie de vreun preot sau calugar sa se pronunte ca ai vazut acolo un diavol prin minune dumnezeiasca .
Negresit caci fiecare amanunt are mare semnificatie teologica.
Dumnezeu ti-a aratat ca diavolul acela vroia sa te piarda.
Ce culoare avea focul?
Sunt si eu curios.

[irina1f]

Aceste lucruri nu ar trebui spuse ci tinute numai pentru sine si pentru preotul duhovnic. In general vorbind. Cand e motiv de bucurie e bine tinut pentru ca odata ce impartasesti lumii, bucuria de a ti se intampla ceva scade, nu mai are acelasi foc ca atunci cand ti se intampla sau cand iti dai seama ca e ceva ce nu se intampla oricui.Plus ca datorita admiratiei celor care te asculta, ati putea cadea in mandrie gandindu-va ca dvs vi s-a intamplat ceva deosebit si nu altora Cand e motiv de tristete, e bine sa va gasiti alinarea numai la preotul duhovnic pentru a nu sminti anumiti oameni, cum depinde de fiecare cum percepe. Oricum, desi pare incredibil, nu e imposibil

[irina1f]

Va zic asta pentru ca simie mi s-a intamplat ceva deosebit si am zis la toata lumea, dar am cazut in mandrie grav

[tigerAvalo9]

Toti care au aceste vedenii,probleme,semne,minuni etc nu pot face nimic decat sa se roage in continuare,daca esti necredincios si nu ai pus mana pe o carte de rugaciuni in viata ta si ti s-a intampla o minune,vedere,semn inseamna ca te poti indrepta ,cea mai mare minune si bucurie este cand iti dai seama ca te poti indrepta sau iti dai seama ca nu e bine ceea ce faci.