Masoneria in BOR? Rotary Club alta fata a masoneriei-repostat

[antiecumenism]

În prealabil postat de ioanna

La moartea preafericitului Teoctist au trimis mesaje de condoleante si sefii de culte de la noi din tara, oameni politici, de cultura etc. asa cum se obisnuieste. Ce-ar fi trebuit sa faca Patriarhia? Sa nu le raspunda, sa-i spuna Muftiului musulman ca-l osandeste? Eu chiar ca nu te inteleg. A-i recunoaste ca exista, nu inseamna a fi de acord cu ei.

.

si mai mult de 5 ani de cand e Patriarh impreuna cu sinodul trebuia sa emita sute de hotarari sinodale prin care condamna masoneria,ecumenismul si comunismul si sa raspandeasca milioane de brosuri si pliante antimasoneria si antiecumenism in toate bisericile din Romania.

dar nu a facut-o si este ecumenist si este preaindracit cum ii zice Parintele Fagetean.

de ce nu zici nimic de aceste lucruri?

[Magda M.]

În prealabil postat de ioanna

La moartea preafericitului Teoctist au trimis mesaje de condoleante si sefii de culte de la noi din tara, oameni politici, de cultura etc. asa cum se obisnuieste. Ce-ar fi trebuit sa faca Patriarhia? Sa nu le raspunda, sa-i spuna Muftiului musulman ca-l osandeste? Eu chiar ca nu te inteleg. A-i recunoaste ca exista, nu inseamna a fi de acord cu ei.

De ce ar trebui Biserica sa osandeasca comunismul, asa la modul general? De ce vrei ca Biserica sa faca politica? Tii tu neaparat ca BOR sa spuna clar si raspicat ca ei condamna politica din per. comunista cand ateismul era promovat la nivel oficial? E de la sine inteles ca nu suntem de acord.

E vorba de a condamna un regim in numele si in timpul caruia s-au comis mii de crime.De ce se uita asa usor acest lucru? Nu cred ca e suf. sa fim indiferenti in fata ecumenismului/comunismului/masoneriei...o spun si argumenteaza si parinti apropiati de sfintenie si carora ne indoim, prin pilda vietii lor, ca le-ar lipsi tocmai ...capacitatea de a discerne...Si nici noi nu ne-am dori sa se repete ororile petrecute atunci sau sa apara altele, noi...

[ioanna]

În prealabil postat de Magda M.

E vorba de a condamna un regim in numele si in timpul caruia s-au comis mii de crime.De ce se uita asa usor acest lucru? ...

Sa condamni abuzurile din per. regimului comunist, insa nu sa condamni la modul general o ideologie politica, la asta m-am referit ca Biserica n-ar trebui sa faca politica. Abuzuri se fac si in statul democratic, dar nu o sa ma astept acuma ca BOR sa condamne democratia. Legat de ecumenism el e implicit condamnat de Biserica. Iar in ceea ce priveste “Masoneria” ce condamnare doriti daca ea exista? Orice organizatie, fie ca-si spune oficial “loje masonica”, fie ca are alta denumire, a carei doctrina si obiective se regasesc in punctele enuntate de Sinod, intra sub incidenta hotararii sinodale din martie 1937.

[antiecumenism]

Numai Ortodoxia este adevărata Biserică:

„Intraţi prin poarta cea strîmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strîmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7:13-16) „Sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos, dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Galateni 1:7-8) „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.” (I Ioan 4:1-3)
Nimic nu-i lipseşte Ortodoxiei de a fi Biserică -una, sfîntă, sobornicească şi apostolească -, iar dacă se bucură de „toată darea cea bună şi tot darul desăvîrşit”, ce daruri mai poate cîştiga prin alianţele şi unirile ecumeniste? Menirea de căpătîi a Bisericii este ca rămînînd întru Hristos să mîntuiască sufletele ce cred drept în Hristos, iar pe cei din afara turmei să-i aducă la cunoaşterea adevărului.
Pentru cei care vor să intre în Biserica cea Una, Sfinţii Părinţi le arată singura cale mîntuitoare: lepădarea eresului, botez, mirungere, cuminecare şi ascultare desăvîrşită de Ortodoxie.


De-a lungul celor două mii de ani de existenţă, numai Credinţa Ortodoxă a păstrat neschimbată învăţătura lui Hristos lăsată Apostolilor precum neschimbată a păstrat şi Sfînta Predanie a Sfinţilor Părinţi. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuieşte după cele Şapte Soboare A-Toată-Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfinţilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceasta numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte şi dumnezeieşti trebuincioase mîntuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva „bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.
Drept aceea, doar noi credincioşii ortodocşi mărturisim despre Biserică în Crez ca fiind: „Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească”. Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică viază, al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri pentru că avem – ca şi Sfinţii Apostoli – un Domn, o Credinţă, un Botez – cel ortodox. Toată învăţătura şi predania Bisericii stă şi se mărturiseşte în Crezul Ortodox, crez pe care nu se-ncumetă să-l rostească nimeni din cei ce aparţin altor „creştinisme” adunaţi de-a valma cu prilejul săptămînii pentru „rugăciune şi unitate.”
Rugăciune către cine şi unire în ce?
Spre lămurirea acestor vremuri de ispită, Sfîntul Apostol Pavel (+64) dorind ca ucenicii săi în Hristos – creştinii, să fie păziţi de comuniunea cu necredincioşii vreunor secte şi confesiuni, ne îndeamnă: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (2 Corinteni 6:14, 15). Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1:16). De omul eretic, după întîia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de el însuşi osîndit! (Tit 3:10, 11). Nu vă lăsaţi înşelaţi! Însoţirile rele strică obiceiurile bune!” (1 Corinteni 15:33) .
Din păcate, sectele protestante şi romano-catolicii nu-şi dau seama că Biserica lui Hristos există deja, şi ei fiinţează în afara ei. Protestantismul şi catolicismul nu sunt Biserică! Pentru ca o adunare să poată fi ceea ce Sfinţii numesc Biserică este nevoie ca aceasta să păstreze întreagă, neschimbată şi ferită de orice „înnoire” toată învăţătura de credinţă, precum au primit-o de la Apostoli Sfinţii Părinţi ai celor Şapte Soboare. Însă toţi Apostolii, Mucenicii şi Sfinţii ne-au lăsat pecetluit cu sîngele lor o singură, adevărată şi dreaptă credinţă întru o singură, adevărată şi dreaptă Biserică – „Biserica Ortodoxă”, adică drept-credincioasă.
Prin anatemizarea catolicismului la anul 1054 s-a pecetluit ruperea papilor apuseni de învăţăturile curate ale Sfinţilor Apostoli. Atunci Biserica Ortodoxă şi-a arătat dragostea faţă de adevărul învăţăturilor lui Hristos, tăind după dreptate de pe trupul lui Hristos mlădiţele eretice, netemîndu-se niciodată de „replica” puterilor politice şi şantajele economice sau militare ale Apusului. Ereticii, fie ei monahi, preoţi sau arhierei, trebuie să se teamă de dreptatea Bisericii, şi nu Biserica să se înfricoşeze sau să-şi împuţineze învăţătura de frica sau ameninţările mai-marilor veacului. Cine primeşte neschimbată învăţătura celor Şapte Soboare, rămîne în Biserică; dar cine se îndoieşte de această învăţătură, fie şi de o mică parte din ea, nu mai este ortodox. Fie el ierarh sau preot, călugăr sau laic, cel care nesocoteşte, împuţinează sau se îndoieşte de adevărul Sfintelor Sinoade, acela se îndoieşte de adevărul Ortodoxiei, se îndoieşte de Însuşi Hristos.

[antiecumenism]

Numai Ortodoxia este adevărata Biserică

„Intraţi prin poarta cea strîmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strîmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7:13-16) „Sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos, dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Galateni 1:7-8) „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.” (I Ioan 4:1-3)
Nimic nu-i lipseşte Ortodoxiei de a fi Biserică -una, sfîntă, sobornicească şi apostolească -, iar dacă se bucură de „toată darea cea bună şi tot darul desăvîrşit”, ce daruri mai poate cîştiga prin alianţele şi unirile ecumeniste? Menirea de căpătîi a Bisericii este ca rămînînd întru Hristos să mîntuiască sufletele ce cred drept în Hristos, iar pe cei din afara turmei să-i aducă la cunoaşterea adevărului.
Pentru cei care vor să intre în Biserica cea Una, Sfinţii Părinţi le arată singura cale mîntuitoare: lepădarea eresului, botez, mirungere, cuminecare şi ascultare desăvîrşită de Ortodoxie. Iar cei care se cred drepţi în Biserică, să ia aminte de nu s-au depărtat de predaniile sfinţilor, de nu s-au îndulcit cu înnoitoare eresuri apusene şi au lăsat porţile deschise lupilor mîncători de suflete.
De ceva timp încoace, sufletele cele binecredincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de „apropiere” urmată de rugăciuni pentru „unitatea în credinţă”, o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi a lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfîrşit al lunii ianuarie.
Timp de şapte zile se desfăşoară pe tot cuprinsul ţării o mişcare ce se doreşte a fi harismatică prin ţelul pe care şi-l impune: unirea Bisericii Ortodoxe cu „fraţii” catolici şi protestanţi. În toată această perioadă se fac solemne procesiuni de stradă la care se îmbulzesc cei amăgiţi de duhul „unităţii în diversitate”, se fac alternativ slujbe cu ectenii şi rugăciuni în bisericile ortodoxe, apoi în lăcaşurile catolice şi protestante, încheiate cu predici ţinute ori de eretici între ortodocşi ori de preoţii ortodocşi între eretici.
Dar cît de iubite de Hristos sunt asemenea atitudini vom arăta prin însăşi cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, singurii neînşelaţi şi cu adevărat mărturisitori ai adevăratei credinţe.
De-a lungul celor două mii de ani de existenţă, numai Credinţa Ortodoxă a păstrat neschimbată învăţătura lui Hristos lăsată Apostolilor precum neschimbată a păstrat şi Sfînta Predanie a Sfinţilor Părinţi. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuieşte după cele Şapte Soboare A-Toată-Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfinţilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceasta numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte şi dumnezeieşti trebuincioase mîntuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva „bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.
Drept aceea, doar noi credincioşii ortodocşi mărturisim despre Biserică în Crez ca fiind: „Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească”. Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică viază, al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri pentru că avem – ca şi Sfinţii Apostoli – un Domn, o Credinţă, un Botez – cel ortodox. Toată învăţătura şi predania Bisericii stă şi se mărturiseşte în Crezul Ortodox, crez pe care nu se-ncumetă să-l rostească nimeni din cei ce aparţin altor „creştinisme” adunaţi de-a valma cu prilejul săptămînii pentru „rugăciune şi unitate.”
Rugăciune către cine şi unire în ce?
Spre lămurirea acestor vremuri de ispită, Sfîntul Apostol Pavel (+64) dorind ca ucenicii săi în Hristos – creştinii, să fie păziţi de comuniunea cu necredincioşii vreunor secte şi confesiuni, ne îndeamnă: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (2 Corinteni 6:14, 15). Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1:16). De omul eretic, după întîia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de el însuşi osîndit! (Tit 3:10, 11). Nu vă lăsaţi înşelaţi! Însoţirile rele strică obiceiurile bune!” (1 Corinteni 15:33) .
Din păcate, sectele protestante şi romano-catolicii nu-şi dau seama că Biserica lui Hristos există deja, şi ei fiinţează în afara ei. Protestantismul şi catolicismul nu sunt Biserică! Pentru ca o adunare să poată fi ceea ce Sfinţii numesc Biserică este nevoie ca aceasta să păstreze întreagă, neschimbată şi ferită de orice „înnoire” toată învăţătura de credinţă, precum au primit-o de la Apostoli Sfinţii Părinţi ai celor Şapte Soboare. Însă toţi Apostolii, Mucenicii şi Sfinţii ne-au lăsat pecetluit cu sîngele lor o singură, adevărată şi dreaptă credinţă întru o singură, adevărată şi dreaptă Biserică – „Biserica Ortodoxă”, adică drept-credincioasă.
Prin anatemizarea catolicismului la anul 1054 s-a pecetluit ruperea papilor apuseni de învăţăturile curate ale Sfinţilor Apostoli. Atunci Biserica Ortodoxă şi-a arătat dragostea faţă de adevărul învăţăturilor lui Hristos, tăind după dreptate de pe trupul lui Hristos mlădiţele eretice, netemîndu-se niciodată de „replica” puterilor politice şi şantajele economice sau militare ale Apusului. Ereticii, fie ei monahi, preoţi sau arhierei, trebuie să se teamă de dreptatea Bisericii, şi nu Biserica să se înfricoşeze sau să-şi împuţineze învăţătura de frica sau ameninţările mai-marilor veacului. Cine primeşte neschimbată învăţătura celor Şapte Soboare, rămîne în Biserică; dar cine se îndoieşte de această învăţătură, fie şi de o mică parte din ea, nu mai este ortodox. Fie el ierarh sau preot, călugăr sau laic, cel care nesocoteşte, împuţinează sau se îndoieşte de adevărul Sfintelor Sinoade, acela se îndoieşte de adevărul Ortodoxiei, se îndoieşte de Însuşi Hristos.

Iar dacă mai este cineva care pune la îndoială adevăratul rol al catolicismului în România, a se vedea în Ardeal şantajele politice şi sutele de procese pe rol intentate de către greco-catolici parohiilor şi mănăstirilor ortodoxe (ridicate dinainte de 1700) în vederea retrocedării – de neînchipuit, nu?! – pe baza unor semnături luate sub tortură de la ortodocşi în timpul cotropirii austro-ungare. Şi la puţină depărtare, către răsărit, aceiaşi catolici se sărută şi se îmbrăţişează, se roagă şi slujesc cu ierarhii ortodocşi din Moldova. Iată cîteva din miile de feţe ale ecumenismului şi marea amăgire a ecumeniştilor ortodocşi.
Şi istoria a arătat cum erezia numai erezie poate zămisli, cînd începînd cu veacul al XVI-lea, protestanţii s-au ridicat împotriva abuzurilor papale şi a mincinoaselor învăţături catolice, ridicîndu-şi noi învăţături şi „contra-biserici” pe noi hule împotriva Maicii Domnului, a Sfinţilor şi a sfintelor icoane, a sfintei cruci, negînd totodată şi învăţătura cea sfîntă a Ortodoxiei lui Hristos.
Mărturisire sau apostazie
Biserica este Una şi Unul Sfînt este Capul ei, şi nimeni niciodată nu va putea alcătui o altă „Biserică” decît cea lăsată de Hristos Sfinţilor Părinţi. Tocmai această provocare ne-o aruncă celelalte „credinţe creştine” – o nouă predanie, alte învăţături, un nou dumnezeu – care caută să ne dezrădăcineze din Ortodoxie, să ne dezbine Neamul, să ne euro-înglobeze.
Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea că şi ei au biserică şi sfinte taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii şi protestanţii. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre ortodocşii – ierarhi, preoţi, călugări, teologi sau mireni – ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă pe faţă de Trupul cel Viu al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceştia se vor judeca laolaltă cu ereticii alături de care s-au rugat şi împărtăşit, dar mai ales se vor osîndi pentru sminteala ce o arată celor neîntăriţi în credinţă.

[antiecumenism]

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: „Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să fie caterisit şi să se afurisească!” Dar iată cum înşelătoarele chemări la „unitate în diversitate” ascund sub chipul faptei bune depărtarea creştinului-ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele şi Canoanele Bisericii, de toate rînduielile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Iar fără dreptarul vieţuirii Sfinţilor nu vom putea ajunge în Împărăţia Cerurilor spre a ne împărtăşi din aceeaşi odihnă cu Sfinţii.
Pentru ortodocşi nu este posibilă unirea cu catolicii atîta timp cît aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rînduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin afundare precum Sfinţii Părinţi au hotărît. Nu putem uita istoria încă sîngerîndă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus.
Astfel chemăm toată suflarea ortodoxă spre a se împotrivi oricăror rugăciuni în comun cu catolicii şi protestanţii; îndemnăm pe ortodocşii creştini a se opune ereziei ecumeniste care prin „reconciliere şi unitate” subminează însăşi unimea Bisericii lui Hristos. După Schisma din 1054, toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi au luptat împotriva eresurilor papei, a dogmelor mincinoase şi expansiunii politice plătind aceasta cu sîngele lor cel preascump. Pentru aceasta Sfîntul Paisie de la Neamţ (+1794) spune: „Pe papa, Sfînta Biserică îl afuriseşte! Şi eu împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc!” Cuvintele Sfinţilor au pînă astăzi puterea şi lucrarea Duhului Sfînt şi ne întăresc a crede că: „Este doar o singură Biserică a lui Hristos – cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe”, după mărturisirea Sfîntului Ierarh Fotie al Constantinopolului.
Ecumenismul şi Biserica
Sfîntul Mucenic Codrat din Nicomidia (+250), fiind îndemnat de împărat şi de dregători să fie „conciliant” cu rău-credincioşii păgîni şi să participe la jertfele lor, grăieşte: „Eu mă supun legilor Împăratului ceresc şi nu poruncilor nebuneşti ale oamenilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De aceea şi Sfînta Scriptură ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei [nu cu ei!], ca aceştia să se întoarcă şi să afle adevărul.” (Biserica şi Statul) Această mărturie arată: întîi, pînă unde merge supunerea faţă de mai marii Bisericii şi stăpînirile lumeşti; apoi, faptul că nu toţi oamenii Îl cunosc pe adevăratul Dumnezeu propovăduit în Ortodoxie, printre aceştia numărîndu-se mulţi dintre creştinii ortodocşi ai vremurilor noastre.

[antiecumenism]

Pe ierarhii şi preoţii ce vă amăgesc spre a vă cîştiga la „rugăciunile în comun” se cuvine cu cuviinţă a-i întreba: Oare catolicii de azi au lepădat eresurile părinţilor lor, acei „creştini catolici” care au ucis pe sfinţii şi mărturisitorii români ca Visarion, Sofronie şi Oprea? De ce în urma acestor „rugăciuni”, „fraţii” catolici şi protestanţi nu leapădă învăţăturile eretice întorcîndu-se la botezul ortodox? De ce noi ortodocşii suntem cei care trebuie de fiecare dată să călcăm peste învăţăturile Sfinţilor Părinţi pentru a nu sminti pe „fraţi”? Ce interese se află în spatele acestor mascarade „bisericeşti”? Se doreşte oare ca poporul să lepede adevărata credinţă pentru a crede în ecumenismul creştin – noua religie în Împărăţia lui Antihrist?
Vorbind despre „dumnezeul” lumii moderne, Cuviosul Serafim Rose spune că „omul modern [a creat] un nou dumnezeu, un dumnezeu modelat cît mai fidel după tiparul noilor vremuri, preocupat de ştiinţă şi afaceri; de fapt una dintre intenţiile primordiale ale gîndirii moderne a fost aceea de a confecţiona un asemenea dumnezeu. Aşadar oamenii şi-au schimbat nu doar gîndirea despre Dumnezeu, ei au schimbat însuşi „dumnezeirea” de care se vor conduşi, născînd un „nou dumnezeu” care se deosebeşte vădit de Dumnezeul Vechiului şi Noului Testament cunoscut şi iubit de creştini.” Acest nou „dumnezeu” al falsei dumnezeiri, anti-dumnezeiesc, anti-evanghelic, anti-ortodox, sfidează Predania şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, înlătură din vieţuirea creştinilor dogmele, canoanele, rînduielile Bisericii lui Hristos.
Unui astfel de anti-dumnezeu i se închină astăzi omenirea, în numele lui se organizează întrunirile ecumeniste, de la el cerşesc mîntuirea creştinii şi doresc pacea păgînii. El va dărui unitatea tuturor „religiilor” şi confesiunilor, în duhul lui grăiesc ecumeniştii „bisericilor”, pe acesta îl aşteaptă în Ierusalim, dinainte de Hristos, evreii şi toate popoarele. „Vine timpul, şi nu e departe – prooroceşte Sfîntul Lavrentie al Cernigovului – cînd foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului, se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru, ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile bisericilor cît şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face misiune. Cînd se vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui Antihrist şi el va fi pus împărat”.
Mulţi vor veni în numele Meu şi pe mulţi vor înşela. (Matei 24:5) Privitor la cele de mai sus Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul (+1960) arată: „Vorbesc şi fraţii mincinoşi de sfînta şi preadulcea ortodoxie, de dragoste, de curăţie pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cît e de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor. Cît e de uşor să fie atraşi la ideile lor „filosofice” şi să-i creadă! Dacă răscoleşte cineva adînc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeşte OM.”
Sfîntul Dorotei învaţă: „Nici o răutate şi nici unul dintre eresuri, nici însuşi diavolul nu poate să înşele pe cineva, decît numai dacă se preface în chipul faptei bune”. După cum şi Sfîntul Apostol zice: „Că însuşi diavolul se preface în înger de lumină”.
Ce vor trebui să facă ortodocşii atunci cînd îşi vor vedea mai-marii în comuniune cu ereticii? Ortodocşii sunt obligaţi să se depărteze de aceştia şi să mărturisească dreapta credinţă, deoarece un episcop – chiar de ar fi patriarh ori papă – a încetat de a mai fi episcop din momentul în care a încetat a mai fi ortodox.
Aşadar, credincioşii trebuie să aibă curajul de a nu urma gloata, aşa cum l-au urmat latinii pe papă în căderea sa. Dintre ortodocşi, numai cei dreptcredincioşi vor continua lucrarea Sfîntului Duh, vor purta neruptă Tradiţia Ortodoxiei.
Adevăraţii preoţi vor fi cei ce vor trăi, gîndi şi învăţa aşa cum Sfinţii Părinţi ar fi făcut-o. Totdeauna Hristos Dumnezeu va rîndui prin puţinii Săi aleşi ducerea mai departe a Crucii.
Atunci vom vedea cum Biserica universală nu va sta în cei mulţi, ci dimpotrivă, „turma cea mică” va alcătui desăvîrşit deplinătatea Tainelor, Trupul Bisericii. Acea unitate ce va exista între binecredincioşi va fi adevărata unire ecumenică, cel mai dumnezeiesc mod de a fi: împreună-pătimire pentru dreapta credinţă şi cuminecarea din acelaşi Trup şi Sînge al lui Hristos, comuniunea în Duhul cel Sfînt. Atunci lămurit vom vedea cum Sfînta Predanie Ortodoxă leagă pentru vecie Biserica luptătoare cu Biserica primelor veacuri, cu Biserica biruitoare din ceruri. Aşa se va păstra adevărata Biserică nevătămată. “

masoneria actuala,asa cum este ea, nu prin prisma masoneriei trecute.

masoneria de azi: http://www.razbointrucuvant.ro/recom...anul-iluminat/

Profesorul si masonul Di Bernardo ”profeteste” VENIREA TIRANULUI ILUMINAT, adica a ANTIHRISTULUI, ca solutie la CRIZA OMENIRII

Transparenta profesorului Di Bernardo iti da fiori!



Astăzi avem posibilitatea să inventăm un om nou, pentru viitor, pentru că umanitatea se îndreaptă către autodistrugere.
Democraţia, ca formă de guvernământ, este bună, în teorie, dar, aşa cum arată acum, este apropiată de anarhie. Se poate vedea asta peste tot. Democraţia este prost aplicată în multe ţări, în Italia, în România, dar, mai ales, în ţările din Europa occidentală.
Care este soluţia dumneavoastră pentru ieşirea din impas?
Este una singură. Şi o prezint în această carte: apariţia tiranului iluminat. Mergem către o guvernare mondială, iar democraţia nu este o formă care poate susţine sosirea unui tiran iluminat.
Nu vorbim aici despre dictatorii pe care i-am avut în trecut.
Din cele mai vechi timpuri, umanitatea a fost susţinută de societăţi ezoterice, iar aceste societăţi pot ajuta tiranul iluminat să guverneze cu înţelepciune. Avem nevoie de ceva mai puternic decât ce a fost până acum, de un om care să conducă nu numai prin raţiune, aşa cum s-a făcut în trecut, ci şi prin înţelepciune.
Nu vorbim aici despre dictatorii pe care i-am avut în trecut.
Din cele mai vechi timpuri, umanitatea a fost susţinută de societăţi ezoterice, iar aceste societăţi pot ajuta tiranul iluminat să guverneze cu înţelepciune.
Avem nevoie de ceva mai puternic decât ce a fost până acum, de un om care să conducă nu numai prin raţiune, aşa cum s-a făcut în trecut, ci şi prin înţelepciune.

O intrebare: oare masonii realizeaza cui slujesc?

In randul lor sunt extrem de multe personalitati din diverse domenii, deci nu pot fi banuiti de prostie, naivitate...

Cum se face ca, daca realizeaza acest lucru, nu se intorc din drum?

[ioanna]

De-a lungul istoriei au existat destui despoti(tirani) iluminati, care n-au fost Antihrist, deci nu vad de ce acea alaturare din partea site-ul razbointruncuvant, doar pentru ca un om sustine absolutismul ca forma de guvernare in detrimentul democratiei. Sa ne reintoarcem la despotismul luminat cum era in timpul lui Ludovic XIV, Petru I, Constantin Mavrocordat etc. mi se pare utopic si pot doar sa-i recomand profesorului sa revina cu picioarele pe pamant. Acuma, oricine poate scrie o carte si sa faca scenarii. O fi vreun Pavel Corut al italienilor :)