În prealabil postat de N.Priceputu
La stejarul Mamvri, iarăși, grea taină, greu de înțeles. Îndrăznesc, să spun, în (ne)priceperea mea ce cred, pentru că m-ați întrebat: Cred că Sfânta Treime S-a arătat în chipul a trei îngeri. Avraam li se adresează ca Lui Dumnezeu în treime, pentru că știe, simte că Dumnezeu Însuși i se revelează. Poate nici nu știe că sunt îngeri sau nu, nu-mi dau seama. Ceea ce știu, însă, este că Dumnezeu este necuprins, nelimitat în spațiu, veșnic, și, prin urmare, înfățișările sub care apare nu pot fi decât forme de împrumut, pentru ca să devină mai accesibil nouă.
Îmbracă, altfel spus, forme limitate pentru înțelegerea noastră limitată, ca să ne ajute să-L cunoaștem. Se micșorează pe Sine de fiecare dată, coborându-Se la noi, din dragoste, ca un Părinte bun.
P.S. Teama mea nu este de frăția ta; sunt convins că nu-mi pândești greșelile de raționament. De Dumnezeu mă tem, ca nu cumva spunând ceva greșit să mă abat de la ce învață Biserica și să induc și pe alții în eroare. De aceea, sunt recunoscător oricui ar sesiza ceva greșit, ca să mă folosesc, îndreptându-mă.
Pe de altă parte, mă gândesc că e o prea mare cutezanță a încerca să explici tainele Dumnezeirii și poate fi inevitabilă greșeala, întrucât încercăm, cumva, să definim nedefinitul. De aceea consider mai potrivite la tema de față mesajele scrise de cezar ioan, mosh-neagu, costel și ceilalți care au preferat o exprimare mai puțin explicită, mai degrabă descriptivă, prin evocarea unor stări, prin pilde și alegorii.
Cred că nu întâmplător însuși Domnul a vorbit în pilde, iar nu în adânci explicații filosofice. Care pot fi utile (nimic nu e de disprețuit, cu siguranță), însă nu pot spune totul.
|