Depresia-refugiu,boala sau renunțare?

[Seraphim7]

Nu știu dacă putem incadra in categoria depresiei toate fugile,fricile sau eșecurile noastre.Iarăși nu stiu daca e indicat să practicam victimizarea sau sa cersim atentie sau intelegere si sa ne tot plangem ca viata noastră e de rahat.Dar stiu sigur ca există totusi diverse moduri prin care sa depășim aceste scurte(sau mai lungi)etape care ne aruncă in această stare,si de cele mai multe ori ele sunt declanșate de ceva din exterior ca mai apoi sa ne macine interiorul.De exemplu cel mai adesea,familia este factorul care stârnește crize,atacuri,neliniști etc.Sau mai exact familia este mediul in care ele iau naștere,iar asta este cel mai grav,dat fiind faptul ca in astfel de momente,subiectul răpus de această molimă,rămâne efectiv neajutorat,gol,si cel mai probabil vrea sa fugă,sa scape din acel mediu,care in mod normal ar trebui sa fie primul la care sa apele sau sa ii ofere înțelegere si ajutor.Deci un mediu familial dezbinat si conflictual creează asfel de stări,si de acolo pornește declinul,criticile,reprosurile si tot ce duce subiectul in dezechilibru,haos si ratare iminenta.De aici incep si căutările,experiențe diverse,rătăciri si tot soiul de comportamente deviante.Altă categorie ar fi deceptiile in amor,mariaje eșuate ,infidelitate,moartea celor apropiați etc.Acestea sunt mai ușor de parcurs,dat fiind faptul ca sunt singulare(de cele mai multe ori nu) și faptul ca cele mai multe sunt ireversibile,face ca subiectul să se impace mai ușor cu ideea pierderii.Singurul aspect pedagogic din acest tip de experiențe poate fi cel al deprinderii unui egoism constructiv,in care depășim dependența de alte persoane sau lucruri,idealuri etc.Ne otelim treptat caracterul și învățăm sa nu depindem de alti factori inafara celor indispensabili existenței.Iarăși dupa aceste experiențe vom deveni,desigur dacă vrem sa iesim din sfera acestor stări,mai insensibili,nepăsători,neîncrezători,precauți,vom lega mai greu relații si prietenii,ne vom insingura si ne vom crea un univers al nostru in care prea putini vor intra si prea rar vom iesi.