Cum explicati?

[ory]

Ce este viata-n fiecare,
Dintr-o suprema-nvalmasare?.
Oclipa dintr-un sfert de veac?
Un veac a sfertului clipire?
Nalucirea unui drac,
Sau o vasta amagire.?
Ofurnica ce se-ntoarna
Dup-o coaja cat o iarna,
O iluzie desarta
In sicriuri ingropata.
Un dar mic ca de nimic,
Dar maret ca mare pret.
Un ecou dintr-un abis,
O puzderie de vis.
Piramida egipteana
Amplasata fara teama?
Un copil ce plange des
Cu lacrimi fara-nteles?
O iubire fara vlaga
Cu-mplinirea ei cea vaga?
Un cristal de infinit
Pe durere primenit?
Un sir lung de sarutari
Cu foc si dezmierdari,
O coroana de pacate,
De nimicuri adunate.
Un ochi gingas si sfios,
Plecand geana cu folos...

Cand aveam 21 de ani,am trecut printr-un impas afectiv si,manata de o dorinta de exprimare nestavilita,am compus vreo 35 de poezii,destul de lungi,toate doar in vre-o doua luni de zile.Sufeream cumplit,mai ales ca persoana respectiva era "departeeeeeee!".
Au trecut 11 ani,n-am mai scris de-atunci,decat proza....un fel de proza epistolara.Abia acum recitesc aceste poezii si uneori ma-ntreb cat de intensa imi era durerea si dorinta deopotriva,atunci?Poeziile mele au o tenta mai ciudata,fiindca ciudata a fost realitatea si personajele....Nu-s decat niste versuri natange dintr-un suflet natang,"pe crestetul inert o pala de apusuri,sub talpi intregul rasarit",asta am scris in prefata albumului de poezii.Uneori oamenii,cand privesc in urma la o iubire apusa,rad si se amuza de durerea cu care odinioara au suportat o"simplitate"de iubire,eu,cand privesc in urma imi spun;Doamne,cum de-am supravietuit!!!!????

[ory]

Scumpa Silverstar,stiu ca am schimbat,practic,motivul topicului pe parcurs,dar fiindca este initiat de tine imi permit sa gandesc lejer si intr-o comoditate acceptabila sa exprim ceea ce simt pentru ca tu intelegi si nu sari la gat cu barda ca:"asta este un forum crestin!!!",de parca,crestinii nu simt,nu vad si nu gandesc decat prin prisma duhului desavarsirii,sau mai binezis al "nefiintei",caci doar asa ne putem pretinde imuni...la toate.Multumesc Silverstar!

Draga ory,
Oricare crestin se lasa terfelit pe sine, dar va lua atitudine daca numele Domnului este terfelit. Presupun ca esti de acord.
Orice crestin e si el om, care a are bucurii si suparari, castiguri si pierderi in viata, dragoste si despartire de cel iubit; toti intelegem sentimentele generate de cele intamplate noua. Ba, mai mult si sentimentele altora, care au avut necazuri mai mari ca ale noastre. Iar tie, draga ory, nu ti-a sarit nimeni la gat pentru ca ai spus ce simti, nu?!?
Dar cand cineva se manifesta impotriva lui Dumnezeu si tuna si fulgera, atunci e cazul sa ne amintim cu totii ca e un forum crestin. Nu esti de acord?

[maria55]

Draga Anca ,
imi face impresia ca esti "pe urmele mele" , daca ce spui sint intr-adevar convingerile tale , stie numai Dumnezeu .
In orice caz te pot iubi si pe tine daca-mi dai voie , poti sa continui cum iti place !
Numai unsingur lucru deranjaza , cum spui tu .
Doamne ajuta !

În prealabil postat de mq

Bine, atunci si eu o sa-ti raspund simplu printr-o intrebare:

DE UNDE STII CA EXISTA DUMNEZEU ?

Iata raspunsul pe care il da Cuviosul Siluan Atonitul( a trait la inceputul sec XX, deci aproape contemporan cu noi) la intrebarea ta:
" Daca vrei sa cunosti pe Domnul, smereste-te pana la sfarsit, fii ascultator si infranat in toate, iubeste adevarul si negresit Domnul iti va da sa-L cunosti prin Duhul Sfant; si atunci vei sti din experienta ce este iubirea lui Dumnezeu si ce este iubirea de oameni. Si cu cat mai desavarsita e iubirea, cu atat mai desavarsita e si cunostinta. Iubirea este mica, este mijolocie, dar este si mare.
Cine se teme de pacat acela iubeste pe Dumnezeu; cine are strapungerea inimii acela iubeste mai mult; cine are in suflet lumina si bucurie, acela iubeste, inca si mai mult; dar cine are harul in suflet si in trup, acela are iubirea desavarsita. Un astfel de har a dat Duhul Sfant mucenicilor, si ei ii ajuta sa indure cu barbatie toate suferintele."
Dupa cum vezi, nu are nici o tangenta cu matematica sau alte stiinte, ci mai degraba cu lucrul asupra sufletului nostru, pe care trebuie sa-l eliberam de patimi, pentru a da loc harului de la Dumnezeu. Totul se bazeaza pe iubire.

[silverstar]

E clar! Tu-ti inchipui Anca, ca eu am nevoie de compasiunea cuiva? Doamne fereste! Iar mi-am pierdut timpul de pomana! Si ce-ai vrea? Sa ma transform si eu in robotel? Cu creierul neted ca in palma? Nu! Ramai tu la scoala crestina. Eu prefer scoala vietii.
Iar compasiunea pastreaz-o pentru cei care au nevoie de compasiune.

În prealabil postat de silverstar

E clar! Tu-ti inchipui Anca, ca eu am nevoie de compasiunea cuiva? Doamne fereste! Iar mi-am pierdut timpul de pomana! Si ce-ai vrea? Sa ma transform si eu in robotel? Cu creierul neted ca in palma? Nu! Ramai tu la scoala crestina. Eu prefer scoala vietii.
Iar compasiunea pastreaz-o pentru cei care au nevoie de compasiune.

Nu ai inteles nimic. Idei preconcepute. Ti-am facut si trimiteri, dar nu vrei sa iesi din ale tale. Te priveste. Iti este frica sa afli ceva, care te-ar putea trezi. Treaba ta. Ideea nu era sa te faci un robotel, ci sa te previn de a nu deveni un robotel. Fara sa citesti cele doua capitole , nu poti trage nici o concluzie la lumea in care traim. Se pare ca nici nu vrei. Iti esti tie de ajuns. Foarte bine.
Vad ca nu ai inteles nici compasiunea in privinta pierderii copilului. Unii, vezi, mai au sentimente si pentru aproapele aflat in suferinta. Presupun ca pierderea e reala si nu este doar un produs al gandirii tale. Si la o pierdere reala, e normal ca oamenii sa-si arate parerea de rau pentru moartea prea timpurie survenita copilului tau. Ciudat, ca trebuie sa-ti explic niste sentimente omenesti.
Unii oameni sunt atat de mandri de ei, incat isi uita locul lor, in primul rand de a fi om printre oameni. Cele doua pagini de care pomeneam, trebuiau sa-ti arate, cum tocmai calitatea de om e primejduita, primejdie pe care o poti trece prin credinta.
Daca vrei. Daca nu, Dumnezeu cu mila.

[silverstar]

Nu ma intereseaza ce scriu, ce spun unii sau altii. Am avut destule experiente de viata ca, in anumite situatii sa trag singura niste concluzii. Ca am avut nevoie de explicatii, dar nu mi le-am insusit decat in masura in care s-au potrivit. Habar n-am ce intrebari mi-ai pus si ce capitole mi-ai indicat sa citesc. Tu nu vezi ca eu nu umblu cu citate? Cum poti crede ca mai poate fi valabil pentru lumea de azi ceea ce s-a scris cu mii de ani in urma. Lumea a evoluat, nu mai poate fi mintita si tinuta in ghingi cum, de fapt, s-a intamplat mii de ani.
Compasinue? Tu stii ce-i aia? Si tu indraznesti sa contesti un fapt tragic de viata care mi s-a intamplat? Abia acum ti-ai dezvaluit total nimicnicia sufletului. Cum poti sa crezi asa ceva? Ce interes as avea sa mint? Ma stii, ma cunosti de undeva, urmaresc cumva vreun avantaj? Poate caut niste raspunsuri, dar nicicum acolo unde crezi tu ca le-as putea gasi, nu in dragostea lui Dumnezeu pentru mine. Poate tocmai asta vreau sa aflu, de ce unii oameni sunt loviti si trebuie sa sufere o viata intreaga si altii, bine mersi! stau pe margine si trag concluzii aiurea.
Spune mai bine ca ceea ce am reletat eu te depaseste complet, depaseste puterea ta de intelegere, cum si pe a mea, si ca sa nu recunosti ca esti limitata, muti discutia de pe un picior pe altul.
Regret timpul pierdut si faptul ca o clipa mi-am imaginat ca aici, totusi as putea gasi pe cineva dispus discutiei dincolo de citate kilometrice care nu spun nimic.

Se pare ca nu citesti cu atentie, de vreme ce intelegi atat de gresit ceea ce-ti scriu.
Mai citeste odata mesajele si vei vedea cat de gresite concluzii ai tras.

Cuviosul Siluan Atonitul:
" Iata o taina: exista suflete care au cunoscut pe Domnul; exista suflete care nu L-au cunoscut, dar cred in El; si, in sfarsit, exista oameni care nu numai ca n-au cunoscut pe Dumnezeu, dar care nici macar nu cred in El, si printre acestia din urma sunt oameni invatati.
La necredinta se ajunge din mandrie. Omul mandru vrea sa cunoasca toate prin mintea si prin stiinta lui, dar nu-i este dat sa cunoasca pe Dumnezeu, pentru ca Domnul nu Se descopera decat sufletelor smerite. Sufletelor smerite Domnul le face cunoscute lucrarile Sale, care sunt de neinteles pentru mintea noastra, dar se descopera prin Duhul Sfant. Numai cu mintea omul nu poate cunoaste decat cele pamantesti si pe acestea numai in parte, dar Dumnezeu si toate cele ceresti nu se cunosc decat prin Duhul Sfant."

Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma pe mine pacatosul.