Fericitul Iacov Talikis

Acum o saptamana am prmit in dar o carte "Fericitul Iacov Talikis", scrisa de Ieroschim. Stefan Nutescu (schitul Lacu- Sfantul Munte). Aici este descrisa viata/minunile acestui ascet al ortodoxiei, despre care Sf Porfirie spunea: Acesta cu adevarat duce viata de inger, mergeti si va inchnati la el, batranul Porfirie are doar televizor alb negru, Iacov are color... Un sfant contemporan cu noi, a adomrit in Domnul in anul 1991 la data de 21 noiembrie SPOVEDIND! Daca gasiti cartea merita sa o cumparati!

Va postez doar un scurt citat din carte:
Aproape zãvorât, dar cu mult har dumnezeiesc?
Pe masura ce anul 1990 trecea pe atat se mareau si greutatile. Fie si numai putina miscare ii pricinuia probleme înfricosatoare. Sufocarile, insuficientele respiratorii, naduselile... erau fãrã sfarsit. Iesea din chilie din ce în ce mai putin si cel mai rau lucru pentru nevoitor, care altadata nu se culca nici 2 ore în 24, era ca acum trebuia, de nevoie, sa doarma. Desigur, nu înceta sa spuna rugaciunea lui Iisus, dar se simtea foarte rau. De aceea, de cum îsi revenea, se ridica, îsi punea epitra-hilul, îngenunchia si începea paraclisele si celelalte rugaciuni. Rugaciunea îi era simpla. Tinea metania în mana stanga, pleca putin capul spre dreapta, îsi alipea adeseori cotul drept de dulapul de lemn si ore întregi spunea: "Doamne, lisuse Hristoase, miluieste-mã pe mine, pacatosul" Monahul care il slujea il auzea spunand cu sete rugaciunea. Uneori ii auzea rugaciunea cum iese cu mare silire, ca si cum se dezlipea toata fiinta lui. Altadata, deschizand cu grija usa, il vedea cum rugaciunea ii iesea pasnic, usor, odihnitor, ca si cum s-ar desfata de cuvinte.. Atunci il vedea schimbat. Ochii, fruntea... aveau seninatate, bucurie... si barba sa bogata si alba ii stralucea... Monahul statea si îl privea cu sfiala, însã staretul îl simtea si-i spunea: - Nu ma urmãri, fiule! Am fãcut si eu o simpla cerere! Monahul însa revenea silit de situatii. Telefonic sau veniti din departare multi îi cereau sa se roage pentru ei staretului, caruia monahul îi explica pe scurt cazul bolnavului de cancer, al celui ce nu avea copii, al bolnavului psihic, al celui grav bolnav sau al deznadajduitului de alta credinta. Atunci staretul îsi ridica mainile în sus: - Pomeneste, Doamne, pe robul tau, care sufera de boala cea rea în Londra... Tu atii cum il cheama....
Monahul ramânea uimit de modul acesta de rugaciune si într-o zi l-a întrebat cu curaj: - Dar bine, Parinte, da asa te rogi?
- Fiule, Dumnezeu nu vrea flecareli, ci vrea inima curata si simplitate.....

Va mai recomand "Bucuriile suferintei" de Pr. Dimitrie Bejan.:)

[NiCcoleta]

Am citit si eu o carte "Un staret sfant. Fericitul parinte Iacov, egumen al sfintei manastiri «Cuviosul David»" in care este vb. despre tot despre Pr.Iacov Talikis .Am ramas foarte foarte placut surpinsa de totate cele legate de parintele si m-am bucurat citindu-i viata.

Da, Nicoleta e vorba de aceelasi sfant.

[quasar]

Jeni nu gasesc in nici o librarie carte de care vbesti.

În prealabil postat de quasar

Jeni nu gasesc in nici o librarie carte de care vbesti.

Saptamana viitoare voi ajunge in Iasi si ti-o voi aduce eu:rolleyes: