Cum treci de depresie cu ajutorul rugaciunii

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Cel mai probabil părintele duhovnic a întâlnit cazuri de persoane ştampilate medical cu patologii ireversibile în situaţii care puteau fi foarte bine vindecate prin mijloace exclusiv duhovniceşti.

Dar cine i-a împiedicat pe creştini să se vindece prin cele duhovniceşti? Psihologii, oare? Medicii psihiatri?

Este probabil totuşi să fie aşa cum zici şi îmi place că ai pus înainte gândul cel bun în ceea ce îl priveşte pe preot. Subscriu şi sper că aşa stau lucrurile. Îmi doresc din toată inima să fie precum cugeţi.

Speranţa mea e umbrită însă de următoarele fapte pe care le cunosc şi le experimentez de peste 20 de ani. Sunt date ale experienţei reale, împărtăşite de mulţi, nu închipuiri, nu fantezii. Este lumea experienţei reale, nu deontologie cvasidemagogică.

Iată faptele:
a) în clinicile de psihiatrie şi psihoterapie vin zilnic oameni care au "beneficiat" de "ajutorul" urechiştilor şi care, nefiind ajutaţi competent/eficient au dezvoltat tulburări tot mai severe, unele de asemenea amploare distructivă încât oamenii aceia au rămas invalidaţi pentru tot restul vieţii iar familia lor este deasemenea traumatizată, posibil, pe mai multe generaţii;

b) mare parte dintre pacienţii de la urgenţe-camera de gardă sunt aduşi şi prezentaţi ca "îndrăciţi", "posedaţi" etc.; ei provin dintr-o cultură pseudobisericească profund viciată, cultură de care nu sunt responsabile doar babele savante ale satului; după internare şi tratament adecvat se întâmplă aproape mereu o "minune" - demonizatul scapă de "draci" şi, sub continuarea tratamentului medicamentos şi psihoterapeutic îşi poate redresa treptat viaţa profund tulburată de episodul morbid; adeseori însă medicii îşi dau seama că unii dintre bolnavi prezintă şi semne ale unei reale îndrăciri şi atunci, departe de a se comporta ca mulţi dintre omologii lor "înduhovniciţi", recomandă familiei şi bolnavului tratamentul duhovnicesc;

c) din nenorocire, mare parte dintre aşazişii credincioşi precum şi parte din slujitorii Altarului dezinformează pe cei bolnavi în legătură cu serviciile psi, denigrează comunitatea psihoterapeuţilor şi a medicinei psihiatrice, precum şi psihologia în general; coborâţi parcă din epoca pietrei şi a şamanilor din "Rahan", aceşti oameni care alimentează duhul sectar şi delirant care s-a cuibărit şi înlăuntrul Bisericii văd în relaţiile de întrajutorare oferite de specialiştii laici ai domeniului psi o ameninţare la adresa lor şi, chipurile, o ameninţare la adresa Bisericii;

d) fapt este că psihologii şi psihiatrii au mereu de dus o luptă grea şi nobilă cu viruşii pseudocredincioşiei, ai misticismului delirant şi al miilor de forme ale nevrozei, luptă pe care nu de puţine ori o câştigă - nu fără amărăciune; iar astăzi tot mai mulţi psi îşi pregătesc clienţii şi pacienţii, informîndu-i la timpul potrivit şi încurajîndu-i, spre a face pasul către Biserică; cu modestie şi cu o anumită ruşine dată de conştiinţa nevredniciei mele, mărturisesc însă că mă număr printre aceştia - nu e client din ultimii 7-8 ani pe care să nu îl îndemn şi să nu îl susţin să facă pasul în Biserică, spre binele lui şi spre slava Bunului Dumnezeu!;

e) am cunoscut mulţi oameni care nu au avut decât de suferit de pe urma "tratamentului" aşazis "duhovnicesc" aplicat de mulţimea nepricepuţilor cu ifose şi aere de dumnezei; mulţi oameni sunt menţinuţi în suferinţa patologiei psi tocmai de cei care aveau menirea să îi vindece sau, cel puţin, să participe cu smerenie la o parte din vindecare. Din nefericire, aceşti oameni nu mai vor să audă de Biserică, iar unii aleg alte culte ori grupări religioase. Iar responsabilitatea pentru acest dezastru nu o poartă nici medicii şi nici psihologii, ci incompetenţii care se laudă că alcătuiesc "comunitatea euharistică". Nevrednici de această sfântă comunitate, mulţi impostori strecuraţi printre cei binecredincioşi, seamănă minciuna, boala, ura şi în genere tot noroiul poleit frumos sub vorbe şi teorii "duhovniceşti" şi îndepărtează astfel pe oameni din Sfânta Biserică.

f) Din fericire, tot mai clar în Ortodoxie se ridică voci de creştini care, asemenea lui Avdeev dar şi asemenea unor preoţi care nu şi-au trădat vocaţia sfântă, ajută în mod real pe cei aflaţi în suferinţă. Aceştia sunt oameni cu discernământ, cu o minte informată şi smerită, dispuşi să recunoască şi să cultive realitatea şi necesitatea cooperării cu slujitorii laici ai oamenilor şi ai lui Dumnezeu.

g) În Biserică slujesc mulţi preoţi care cooperează cu medicii şi cu psihologii. Ei înţeleg că astăzi, fie şi prin pogorământ, Dumnezeu face loc în lupta cu boala şi laicilor din domeniul psi. Ei ştiu să îşi delimiteze atribuţiile, îşi cunosc limitele în anumite situaţii, se ţin la modestie şi jertfelnicie, nu iau locul nimănui şi nu lovesc pe alţi slujitori.

h) Miturile şi prejudecăţile fac însă parte mai mereu din reprezentările sociale ale unui fenomen sau al altuia, iar reprezentarea domeniului psi şi a bolii psihice nu face, desigur, excepţie de la această realitate psiho-socială.

[Mihailc]

Vorbărie multă, Ioane, şi inutilă. Am înţeles iniţial că vrei doar să fim politicoşi cu "domeniul psi", dar acum observ că trebuie musai să-l declarăm infailibil şi să-i aducem cântări de laudă.

Şi hai să o lăsăm mai moale cu "domeniul tău de activitate" intangibil pentru profani, tot ce-ai postat pe-aici e informaţie la îndemâna oricui, inteligibilă pentru orice persoană cu absorţie cognitivă medie.

Ai grijă ca nu cumva chiar tu să discreditezi "domeniul psi" prin acest comportament bizar şi să te trezeşti că-ţi spune careva pe-aici: "doctore vindecă-te mai întâi pe tine însuţi", fiindcă ştim din Evanghelie ce se întâmplă când un orb călăuzeşte pe alt orb.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Mihailc

Vorbărie multă, Ioane, şi inutilă. Am înţeles iniţial că vrei doar să fim politicoşi cu "domeniul psi", dar acum observ că trebuie musai să-l declarăm infailibil şi să-i aducem cântări de laudă.

Şi hai să o lăsăm mai moale cu "domeniul tău de activitate" intangibil pentru profani, tot ce-ai postat pe-aici e informaţie la îndemâna oricui, inteligibilă pentru orice persoană cu absorţie cognitivă medie.

Ai grijă ca nu cumva chiar tu să discreditezi "domeniul psi" prin acest comportament bizar şi să te trezeşti că-ţi spune careva pe-aici: "doctore vindecă-te mai întâi pe tine însuţi", fiindcă ştim din Evanghelie ce se întâmplă când un orb călăuzeşte pe alt orb.

Are dreptate totusi.
Si faptul ca unii ignora nu face decat rau Bisericii.
Am un prieten care acum se mentine departe de tot ce inseamna Biserica si religie din cauza unei intamplari de tipul b). L-am mai incalzit un pic, dar dauna e deja facuta.

[negruta]

Iata un psiholog constient de faptul ca instrumentele de care dispune sunt limitate si insuficiente, motiv pentru care isi indruma pacientii spre biserica. Pana aici toate bune!

Ciudatenia e data de faptul ca acest psiholog (crestin) nu pare deloc animat de respectul datorat slujitorilor bisericii, pe care nu se sfieste sa-i denigreze in fel si chip, ba chiar inainteaza ideea ca fara specialisti ca el ar fi vai si amar de lumea asta. Altfel spus, nu psihologul are nevoie de Dumnezeu ci Dumnezeu de el.
De unde trag concluzia ca titulatura de psiholog crestin este nemeritata, nejustificata si este doar o fatada menita sa-i permite acestuia sa se adreseze cu precadere unei nise aparte din piata - crestini, slujitori si alti membri ai bisericii. Curata afacere!

[Mihailc]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Are dreptate totusi.
Si faptul ca unii ignora nu face decat rau Bisericii.
Am un prieten care acum se mentine departe de tot ce inseamna Biserica si religie din cauza unei intamplari de tipul b). L-am mai incalzit un pic, dar dauna e deja facuta.

Ştiu că ortodoxia românească este parazitată la greu de superstiţie, în mod evident există preoţi care încurajează un cult scârbos al propriei persoane, nu încape îndoială asupra faptului că duhovnicia este din ce în ce mai prost înţeleasă ca panaceu magic pentru toate suferinţele omului şi că din cauza unor popi autosuficienţi şi ignoranţi mulţi oameni s-au nenorocit într-un fel sau altul.

Dar nu despre asta vorbim, ci comentăm grafoman şi divagatoriu pe marginea unei afirmaţii care poate fi interpretată şi altcumva decât a făcut-o Ioan Cezar, respectiv în direcţia malpraxisului psihiatric.

Sau vreţi să spuneţi că nu există aşa ceva în "ultraperformantul" sistem medical românesc?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Vorbărie multă, Ioane, şi inutilă. Am înţeles iniţial că vrei doar să fim politicoşi cu "domeniul psi", dar acum observ că trebuie musai să-l declarăm infailibil şi să-i aducem cântări de laudă.

Şi hai să o lăsăm mai moale cu "domeniul tău de activitate" intangibil pentru profani, tot ce-ai postat pe-aici e informaţie la îndemâna oricui, inteligibilă pentru orice persoană cu absorţie cognitivă medie.

Ai grijă ca nu cumva chiar tu să discreditezi "domeniul psi" prin acest comportament bizar şi să te trezeşti că-ţi spune careva pe-aici: "doctore vindecă-te mai întâi pe tine însuţi", fiindcă ştim din Evanghelie ce se întâmplă când un orb călăuzeşte pe alt orb.

Trebuie musai să declarăm infailibil pe psiholog? Cine afirmă aşa ceva? Ce-i cu interpretarea asta, Mihai?
Cântări de laudă psihologilor? Cine spune? Unde?

*
De ce consideri că psihologia e un domeniu intangibil pentru profani? Nu e oare, mai degrabă, accesibilă oricui, precum orice alt domeniu? Precum, bunăoară, Teologia?

Şi ce voieşti să fac dacă vorbesc despre psihologie? Să apelez la limbajul tehnic, de specialitate, ignorînd faptul că nu toată lumea a studiat psihologia la nivel academic şi postacademic?
Să-mi dau aere de cunoscător abuzînd de limbajul de specialitate? Spre capcana asta mă îndemni? Dar cui ar folosi? Ce ar înţelege un interlocutor nefamiliarizat cu psihologia academică dacă i-aş vorbi ca unui coleg? La ce bun cunoştinţele şi experienţa, atât cât deţin, dacă nu mă menţin în zona de comunicare simplă şi deschisă cu partenerii de dialog, dacă nu respect posibilităţile celuilalt?
Mă îndemni la aroganţă sterilă? La infatuare? La a "puţi" a psiholog? Iartă-mă frate, dar am trecut de mult de nivelul acestei ispite. De fapt, nu m-am complăcut niciodată în spoiala limbajului de specialitate, întrucât pe cât de ozonat pare gândul purtat în expresii savante, pe atât de inert rămâne sufletul celui care se exprimă, pe atât de depersonalizat mesajul, pe atât de steril impactul. Psihologul e deprins să vorbească simplu, adeseori popular, aşa încât din analiza strictă a vorbirii lui să nu reiasă nicidecum că e psiholog, ci om de rând. Cum dealtfel şi este.

*
Pe de altă parte, atunci când un om cu oarece cunoştinţe şi experienţă prezintă simplu un conţinut specific domeniului său, asta înseamnă mai întâi că el organizează altfel decât nespecialistul simplele cuvinte, că el lansează anumite mesaje doar de cei din domeniu stăpânite, că el invită la reîmpropătarea sensului banal al termenilor, că nu e chiar Gică de la sculărie, în ciuda faptului că vorbeşte într-o manieră comună.
Dar dacă aştepţi extraordinarul şi spectaculosul, dacă vrei sclipiri retorice şi efecte de stil, dacă preferi sclipiciul iar nu miezul - atunci da, trebuie că te-am dezamăgit.

*
În ce anume constă comportamentul meu bizar prin care discreditez domeniul psi?
Ce este bizar în:
a) expunerea succintă a câtorva cunoştinţe despre depresie, ca reacţie la unele afirmaţii confuze şi uneori chiar false pe care le-am întâlnit în postările colegilor? Am oferit un link, am încercat câteva delimitări, am precizat câţiva factori ai depresiei etc. Găseşti că am avut un comportament bizar?

b) prezentarea doctorului Avdeev şi a câtorva precizări în legătură cu depresia, cu rolul cunoştinţelor de psihologie şi psihiatrie, cu folosul acestor cunoştinţe în lucrarea pastorală, cu unele probleme de diagnostic diferenţial în privinţa depresiei?

c) faptul că am semnalat o afirmaţie păguboasă, părtinitoare şi jignitoare, care face rău nu doar imaginii psihologilor dar şi imaginii preotului, precum şi cunoştinţelor publicului larg despre psihologie şi psihiatrie? Oare nu ţine de datoria mea elementară să intervin cu lămuriri atunci când un necunoscător se arată totodată răuvoitor, arogant şi dispreţuitor?
Ai fi vrut să alimentez falsa dispută dintre unii preoţi şi psihologi/psihiatri? În folosul cui ar fi aceasta?

Sunt dezamăgit de modul cum ai pus problema pe topicul ăsta. Constat nu doar că te comporţi agresiv faţă de mine (fie, poate că ai motive, îmi pare rău) dar şi că manifeşti o anumită interpretativitate care mă pune pe gânduri...
Ai grijă de tine, Mihai, că nu a seninătate aduce scrisul tău.

Doamne ajută!

[Mihailc]

Din nou vorbă lungă şi nefolositoare. În fine, fă ce vrei dar încearcă să nu angrenezi şi pe alţii în problemele tale de pacient, că de psihoterapeut ştiu din surse sigure că nu e cazul.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de negruta

Ciudatenia e data de faptul ca acest psiholog (crestin) nu pare deloc animat de respectul datorat slujitorilor bisericii, pe care nu se sfieste sa-i denigreze in fel si chip, ba chiar inainteaza ideea ca fara specialisti ca el ar fi vai si amar de lumea asta. Altfel spus, nu psihologul are nevoie de Dumnezeu ci Dumnezeu de el.

Oare nu ai puţină jenă când te lansezi în astfel de afirmaţii?
Calomnia repetată nu te stânjeneşte deloc?
Cum susţii afirmaţia ta de mai sus? Prin ce anume probezi că nu sunt respectuos cu slujitorii Sfintei Biserici? În care din postările mele de pe forum mă arăt nerespectuos sau măcar oponent al sfintei preoţii, al Bisericii, al Tradiţiei, al Ortodoxiei?
Şi de ce nu răspunzi la întrebările cu scop de clarificare pe care ţi le-am adresat?

Trebuie că eşti tare necăjit, suflete...

Te-ai ruşina, poate, dacă ai răsfoi topicele de anul trecut în care îmi exprimam pe larg convingerea că psihologia este Cenuşăreasă şi slujnică umilă în Biserică, comparativ cu Teologia. Mai detaliam pe larg în ce constă aportul psihologului şi cum poate fi înţeleasă, astăzi, dezvoltarea psihologiei - factori, forme, limite, tendinţe etc.
Am încercat chiar distincţii dificile între abordarea psihologică şi cea duhovnicească a sufletului şi comportamentului uman, precum şi unele aplicaţii în educaţie, terapie etc.

Nu era mai cuminte ca mai întâi să te informezi despre mesajele mele pe forum şi abia apoi să calomniezi şi să hărţuieşti?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Din nou vorbă lungă şi nefolositoare. În fine, fă ce vrei dar încearcă să nu angrenezi şi pe alţii în problemele tale de pacient, că de psihoterapeut ştiu din surse sigure că nu e cazul.

............?
Dumnezeu să ne ierte!

[Mihailc]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Urât, Mihai.
Nu mă aşteptam.
Bine, totuşi, că acum ştim mai multe unul despre altul.

Dumnezeu să ne ierte!

Da, Ioane, urâtă e logoreea asta stupidă şi nevrotică pe care ai generat-o din nimic. E şi mai urât să întorci spatele unei persoane care-ţi întinde o mână împăciuitoare, ca să-ţi urmăreşti în continuare, obsesiv, dreptatea strâmbă.
Iar urâţenia urâţeniilor e să te dai ceea ce nu eşti pe un forum public şi creştin-ortodox pe deasupra.

PS - Dacă te-ai rănit cumva singur în cuvântul "pacient", n-ar strica să te informez că orice psihoterapeut care deţine în mod legal dreptul de liberă practică în domeniu este obligat prin statutul profesiei să se supună unei şedinţe de supervizare (cel puţin o oră pe săptămână cu un psihoterapeut experimentat) în postura de pacient/client.