Am nevoie de un sfat

[mariananou]

Buna ziua, am nevoie de o parere, despre ce ar trebui sa fac. Am cunoscut un barbat acum 2 ani si jumatate, un barbat din alta localitate..relatia a fost buna, nu perfecta, dar buna si am decis sa ne casatorim acum 7 luni(doar civil). Dupa casatorie la cateva luni el s-a mutat cu mine, parasind orasul in care locuia si schimbandu-si locul de munca. Dupa casatorie, chiar inainte de mutare au inceput problemele noastra, certuri nesfarsite, dupa mutarea lui in fiecare zi sunt certuri, discutii si de cateva luni dormim spate in spate..fara nici o apropiere.Vina este comuna..nu pot spune ca e doar a mea..sau doar a lui..am incercat sa discutam....ne revenim 2 zile,apoi iar ne certam si tot asa...nu e prea devreme pentru asta? Anul urmator ne gandeam sa ne unim si in fata lui Dumnezeu...dar cum , asa??? Cu atata amaragiune in suflet??M-as desparti...dar s-a mutat pt mine(pt noi) langa mine..s-a rupt de toata viata lui...si eu sa il las singur?Dar deja ne certam de fata cu toti si nu mai exista nici o apropiere intre noi... Ce sfaturi imi dati?

[Hermiod]

Da, greu, cunosc situatia. Dar certurile? din ce motive va certati? Poate incerci sa nu provoci cearta, sa aplanezi orice incercare. Apoi trebuie sa te schimbi. Sa schimbi ceva la tine. Eu sunt buna de dat sfaturi, dar nici eu nu fac nimic in privinta asta. Simt ca nu mai am forta necesara.
Deci, trebuie sa il surprinzi placut, sa incerci sa readuci starea de la inceput... Incearca sa plecati undeva unde i-ar placea lui, sa mancati ce i-ar placea lui, sa faceti ceva...nu stiu..ce i-ar placea lui, evident. La ei este problema. Ei sunt vanatori. Se plictisesc repede. Vezi din ce cauza s-a plictisit. Daca te-a luat de nevasta, inseamna ca , macar pentru cateva clipe, cand a spus Da, te-a vrut, te-a iubit. Eu nu am avut parte de bucuria asta. Deci, trebuie sa faci sa te vada ca atunci, ca in momentul in care a spus Da.
La inceput adormea cu tine in brate si acum ii simti spatele. Daca as stii solutia, mi-as aplica-o si mie. Incearca sa nu va certati. Un inceput

Ma gandesc ca Regretatul Parinte Cleopa ar raspunde fara ezitare: "Rabdare, rabdare, rabdare!"
Si un alt sfat pe care vi l-ar fi dat tot el (si pe care mi l-a dat si mie si l-am urmat imediat) sa nu mai stati nici o clipa pe ganduri si sa va casatoriti religios. Noua ne-a zis ca daca nu avem nasi sau nu mai vor sa ne cunune, sa mergem la Sihastie ca se rezolva acolo totul, dar n-a mai fost cazul ca s-au rezolvat toate de la sine.
Ca sa va casatoriti religios va trebui sa va pregatiti sufleteste mai intai, curatindu-va prin sfanta spovedanie si urmand canonul ce vi se da, cu toata seriozitatea. Ce va urma dupa aceea nu trebuie sa va mai spun. Totusi, viata este un compromis, iar casatoria cu atat mai mult. Bineinteles ca e frumos sa existe dragoste, dar de la o vreme incepi sa primesti ceea ce oferi: respect, caldura sufleteasca, pace cu orice pret. Cand incepem sa ne amintim de toate relele si sa invinuim pe drept si pe nedrept nu numai pe cel "drag", dar si pe tot neamul lui, asta nu mai tine de Dumnezeu cu de... altcineva. Nu exista necaz care sa nu se rezolve prin rugaciune si biserica, iar aici este unul mult prea usor ca sa nu poate fi rezolvat.
Acum de Sf Vasile, luati-va de mana si mergeti la o biserica unde in mod normal se citesc acele slujbe speciale. In mod normal sunt teribil de eficiente, dar in cazul vostru, avand in vedere ca traiti in "afara legii lui Dumnezeu", nu stiu ce sa spun! Totusi, curaj! Orice-ar fi, Dumnezeu va va lumina!

parerea mea e ca in nici un caz nu trebuie sa va cununati la Biserica...am cunostiinte destul de sumare in ceea ce priveste taina comuniunii careia i se pun bazele prin cununia religioasa dar suficiente ca sa pot intui ca e un lucru minunat pe care putini chiar dintre crestini reusesc sa il inteleaga si traiasca deplin....plus ca pornind de la starea in care e relatia pe care o aveti dumneavoastra acum e greu de imaginat o transfigurare totala a ei...bine ca a randuit Dumnezeu sa vedeti ca nu merg lucrurile inainte sa fie savarsita Taina Cununiei...altfel era mai dureroasa treaba....sfatul pe care l-as da eu ar fi sa cititi niste scrieri de duh legate de aceasta Taina(a Cununiei) si dupa aia sunt destul de sigur ca o sa intelegeti singura ce aveti de facut si in ce directie sa o apucati.

[B0gdana]

Pai daca nu v-a binecuvantat preotul cum sa traiti in armonie? Ce casnicie vreti sa imitati? Una fara Hristos?

[T E O L O G U L]

Poi voi traiti in desfrau, in mare pacat. Daca Dumnezeu nu v-a binecuvantat casatoria cum puteti trai in armonie? Unde nu este Dumnezeu este Diavolul. . .

În prealabil postat de mariananou

Buna ziua, am nevoie de o parere, despre ce ar trebui sa fac. Am cunoscut un barbat acum 2 ani si jumatate, un barbat din alta localitate..relatia a fost buna, nu perfecta, dar buna si am decis sa ne casatorim acum 7 luni(doar civil). Dupa casatorie la cateva luni el s-a mutat cu mine, parasind orasul in care locuia si schimbandu-si locul de munca. Dupa casatorie, chiar inainte de mutare au inceput problemele noastra, certuri nesfarsite, dupa mutarea lui in fiecare zi sunt certuri, discutii si de cateva luni dormim spate in spate..fara nici o apropiere.Vina este comuna..nu pot spune ca e doar a mea..sau doar a lui..am incercat sa discutam....ne revenim 2 zile,apoi iar ne certam si tot asa...nu e prea devreme pentru asta? Anul urmator ne gandeam sa ne unim si in fata lui Dumnezeu...dar cum , asa??? Cu atata amaragiune in suflet??M-as desparti...dar s-a mutat pt mine(pt noi) langa mine..s-a rupt de toata viata lui...si eu sa il las singur?Dar deja ne certam de fata cu toti si nu mai exista nici o apropiere intre noi... Ce sfaturi imi dati?

Unde dragoste nu e,nimic nu e..Te-ai desparti dar n-o faci pentru ca s-a mutat cu tine si s-a rupt de viata lui? Acesta nu este un motiv sa ramai langa cineva, daca NU EXISTA DRAGOSTE!
Si DACA AR EXISTA DRAGOSTE,nu ti-ai pune problema despartirii si in nici un caz problema de a ramane langa cineva, pentru ca te simti dator moral pana la urma.Parerea mea,taie raul din radacina.Gandeste-te ca certurile se pot finaliza cu o palma si degenera in ceva mai rau.Poate el dezradacinat,nu e fericit.Si atunci trebuie sa-i redai libertatea de care are nevoie.

[vultur77]

În prealabil postat de mariananou

Buna ziua, am nevoie de o parere, despre ce ar trebui sa fac. Am cunoscut un barbat acum 2 ani si jumatate, un barbat din alta localitate..relatia a fost buna, nu perfecta, dar buna si am decis sa ne casatorim acum 7 luni(doar civil). Dupa casatorie la cateva luni el s-a mutat cu mine, parasind orasul in care locuia si schimbandu-si locul de munca. Dupa casatorie, chiar inainte de mutare au inceput problemele noastra, certuri nesfarsite, dupa mutarea lui in fiecare zi sunt certuri, discutii si de cateva luni dormim spate in spate..fara nici o apropiere.Vina este comuna..nu pot spune ca e doar a mea..sau doar a lui..am incercat sa discutam....ne revenim 2 zile,apoi iar ne certam si tot asa...nu e prea devreme pentru asta? Anul urmator ne gandeam sa ne unim si in fata lui Dumnezeu...dar cum , asa??? Cu atata amaragiune in suflet??M-as desparti...dar s-a mutat pt mine(pt noi) langa mine..s-a rupt de toata viata lui...si eu sa il las singur?Dar deja ne certam de fata cu toti si nu mai exista nici o apropiere intre noi... Ce sfaturi imi dati?

Dar daca intre voi nu este iubire,de ce vreti sa mergeti in fata celui care este iubire?Daca crezi ca Cununia religioasa va rezolva problemele dintre voi faci o mare gresala!

[Mihnea Dragomir]

Vă aflaţi într-o fundătură, în ceva care nu duce spre nimic. Spre nimic bun, vreau să spun. Trebuie să ieşiţi din această situaţie. Fie vă căsătoriţi, şi atunci aveţi toate beneficiile şi obligaţiile stării căsătorite, fie nu vă căsătoriţi, şi atunci daţi-i omului o cameră unde să stea şi fixaţi-i un termen până la care să stea, până atunci coabitând în castitate.

Acuma, întrebarea este: să vă căsătoriţi sau nu ? Numai dv puteţi răspunde la asta. Ceea ce puteţi afla aici sunt cel mult criterii de evaluare a celei mai bune opţiuni. Ca să puteţi alege cum trebuie:
-rugaţi-vă: Cristos vă va arăta dacă acela este bărbatul pregătit pentru dv (presupunând că aveţi chemare la căsătorie).
-are el cea mai mare dintre calităţile unui bărbat, şi anume credinţa ? Dacă nu o are până acum, sunt mici speranţe să o aibă de acum încolo. Viaţa unei creştine căsătorite este şi bucurie, este şi cruce. Dar, alături de un bărbat necredincios, e mai mult cruce decât bucurie. Vedeţi sau nu în el un preot al casei lui, a ceea ce mai numim "biserica domestică", sanctificându-şi casa, conducându-vă pe drumul mântuirii şi crescând copiii în Cristos ? Dacă nu, nu vă înhămaţi la jug nepotrivit.
-are el celelalte calităţi care se cer de la un bărbat căsătorit şi un cap de familie ? Suficientă maturitate ? Capacitate de a se sacrifica pentru soţia şi copiii lui, inclusiv dorinţa şi posibilitatea de a asigura casei lui toate cele necesare ? Este deschis vieţii, considerând copiii drept dar al lui Dumnezeu, sau vede în femeie un loc unde să îşi descarce sămânţa plus o formatoare de sărmăluţe ?

La toate aceste întrebări, numai dv puteţi să vă răspundeţi. Fie ca Dumnezeu, prin persoana Spiritului Sfânt, să vă lumineze şi să vă îndrume în hotărârea şi calea dv !

[mariananou]

În prealabil postat de vultur77

Dar daca intre voi nu este iubire,de ce vreti sa mergeti in fata celui care este iubire?Daca crezi ca Cununia religioasa va rezolva problemele dintre voi faci o mare gresala!

Va multumesc tuturor pentru mesaje si pentru sfaturi, le-am citit cu mare atentie si imi sunt de un real ajutor.
Ceea ce simt acum, se potriveste cu ceea ce a scris vultur....cum sa merg in fata lui Dumnezeu, care este iubire..cata vreme in inima mea este tristeste si amaraciune...
Mai am o intrebare...am intrebat si preotul inainte de a face cununia religioasa, si mi-a spus ca nu e nici o problema. Sotul meu a mai fost logodit in biserica cu altcineva, inaintea mea...oare in fata lui Dumnezeu el a promis ca va fi al altei femei si practic cununia religioasa intre noi ar fi o greseala din acest punct de vedere?