|
#561
|
||||
|
||||
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#562
|
||||
|
||||
Dumnezeu a pregătit o lume în care copiii să se poată simți bine, dar asta depinde de noi, de cei maturi. Depinde de noi cum se simt. Ce facem în familie, în lume, ca acești copii să nu se simtă într-un mediu ostil? „Nu-i întărâtați la mânie pe fiii voștri” (Efeseni 6, 4) însemnează: nu-i decepționați, nu-i smintiți, nu-i tulburați, nu le stricați sufletele prin faptele voastre, prin vorbele voastre, prin gândurile voastre. Stați de vorbă mai mult cu copiii voștri. Priviți-i mai atent. Ascultați suspinul ce-l scot uneori, copiii, și în somn. Fiți mai înțelegători față de ei. Acordați-le mai multă grijă. Căutați să înțelegeți mai adânc viața lor. Priviți mai des și mai profund în ochii lor. Uitați-vă la fața lor, care nu e întotdeauna senină. Coborâți mai adânc în viața lor, în sufletul lor, în inima lor.
Să nu vă închipuiți că v-ați făcut datoria dacă le-ați asigurat hrana și haina. Gândiți-vă că fiii voștri nu au numai stomac și trup. Aduceți-vă aminte că fiii voștri au și inimă, și suflet. Arhiepiscopul Iustinian Chira
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#563
|
|||
|
|||
Citat:
Fie țărâna, ca o virgină, tuturor episcopilor, Amin! Că noi cestălalți ne dovedirăm, iată, înaintea fanilor episcopali, niște labagii. Să te mântuiască episcopii, Cristiane! Niciodată, eu sau vreunul ca mine. Iacă, asta-i urarea mea de adio, precum meriți. |
#564
|
||||
|
||||
Din viața ascetică -Muntele Athos
Unde este simplitate acolo se odihnește Dumnezeu. Pe cei complicați Dumnezeu nu îi voiește.
Când umbrește harul lui Dumnezeu pe om, atunci omul, oriunde s-ar afla, nu se vatămă, fiindcă are rugăciunea minții, autoconcentrarea și nu primește gândurile, cu învoirile cărora ajungem la cădere. Cincizeci de ani în Sfântul Munte am avut amintirea morții. Acum că puterile mele au căzut, a venit nostalgia morții. La bătrânețe și cuvântările, și lecturile pleacă, rămâne numai experiența. Ceea ce ai trăit. Tot ceea ce ai agonisit prin experiență, ceea ce nu se șterge. Cineva mi-a spus că smerenia este cea mai mare virtute. Totuși smerenia este o verigă a virtuților. Mi se pare că bunătatea este cea mai mare virtute. Să devină omul bun. Fiindcă absolut bun este numai Dumnezeu. Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu. Pentru a dobândi rugăciunea minții neîmprăștiată (neîncetată) este nevoie de răbdare și stăruință. Monahul oriunde s-ar afla, trebuie să spună rugăciunea. Rugăciunea nu este împiedicată de muncă. Se gândește cineva cum va face munca lui, pune programul și după aceea ia mintea lui de acolo și zice rugăciunea. Munca nu îngreunează rugăciunea, ci este un mijloc al rugăciunii. Lucrul acesta l-am trăit. Fiindcă mintea omului nu poate rămâne nelucrătoare, schimbarea de la rugăciune la muncă și invers nu lasă loc păcatului. Când începi încet-încet să nu primești gânduri și să le alungi pe toate, atunci începi să te înstrăinezi de materie pe care o ai numai pentru slujire. Dar dacă faci materia scopul vieții tale, eșuezi. Dacă cineva ne spune un cuvânt aspru, noi ca să-l ajutăm, să-i spunem un cuvânt fără tulburare. Dacă totuși simțim tulburare, atunci să preferăm să tăcem și să spunem rugăciunea lăuntric. Un „binecuvintează” îi vom spune sigur. Mai bine să te ia puțin somnul la slujbă decât să stai la chilie. Biserica este arcă. Zis-a bătrânul: Când umbrește harul lui Dumnezeu pe om nu mai este pentru el nici iarnă, nici vară. Zis-a un bătrân kavsokalivit: Odată când am aranjat oasele părinților în gropnița Schitului au scos bună mireasmă atât de tare, că a ajuns mireasma aproape de Kerasia. Un monah chinovit de demult avea ascultarea de pescar. Din peștii pe care-i prindea prăjea pe ascuns și-i mânca. Odată, pe când era lângă o stâncă înaltă și mânca după obicei pe ascuns, s-a tăiat stânca și s-a scufundat în mare împreună cu monahul. Stânca se vede până astăzi și este cunoscută ca „stânca mâncării pe ascuns”. Un monah străin la o chinovie avea ascultarea de paracliser. Fiindcă nu înțelegea bine limba greacă și fiindcă socotea acest lucru ascultarea lui, la chilie citea slujba din nou și simțea bucurie și avea lacrimi de pocăință. Doi monahi s-au dus în ajunul Sărbătorii „Axion esti” și au aruncat năvoadele, fiindcă era mare bună pentru prins pește. În acea seară s-a făcut furtună care a luat mrejele și peștii. Astfel au înțeles că s-a întâmplat aceasta, fiindcă au disprețuit pe Preacurata. De atunci merg întotdeauna la slujbă. Un monah chinovit făcea nevoințe fără binecuvântarea egumenului și la sfârșit s-a demonizat. Un monah care dorea smerenia și care se nevoia să o dobândească a auzit limpede un glas: „Smerenie este să vrei slava lui Dumnezeu și nu slava ta”.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#565
|
||||
|
||||
Viața noastră este asemenea unei călătorii, care uneori mai trece și prin pustie. Lumea aceasta este uneori o pustie mare pentru sufletul nostru, căci hrană sufletească nu este în ea. Pentru hrana sufletului, pentru foamea și setea sufletului nostru, trebuie să cerem și să primim și noi ca israeliții pâine și apă cerească. Pâinea și apa sufletului nostru vin și azi de sus, din cer, căci sunt și azi hrana celor care înaintează spre mântuire.
Știi ce înseamnă aceasta? Iată, ți-o spune așa de frumos Iisus Hristos. „Eu sunt Pâinea vieții ‒ a zis Iisus ‒ Eu sunt Pâinea cea Vie care S-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, în veac va fi viu” (loan 6, 35, 51). „De însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (loan 7, 37-38). Aceasta este și azi „mana” celor care înaintează spre patria cerească. Fără de această mană „ce vine de sus” nu putem înainta spre mântuire. Preot Iosif Trifa
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#566
|
|||
|
|||
O emisiune cu un preot pe care-l respect profund pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume.
https://www.youtube.com/watch?v=sVsA...A&spfreload=10
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) Last edited by Mihailc; 23.09.2015 at 23:44:39. |
#567
|
|||
|
|||
...:))) S-ar putea să te înșeli în privința aprecierii... Frumos cuvânt, nimic de obiectat.
Last edited by ovidiu b.; 23.09.2015 at 22:24:10. |
#568
|
||||
|
||||
Dar de ce să se însele, ce ai să-i reprosezi părintelui Constantin Necula?
|
#569
|
||||
|
||||
Părinte, necredința s-a întins mult în vremea noastră.
Da, dar adesea chiar și la aceia care spun că nu cred în Dumnezeu se vede ascunsă înăuntrul lor puțină credință. Odată mi-a spus un tânăr: „Nu cred că există Dumnezeu!”. „Hai mai aproape”, i-am spus. „Auzi cum ciripește rândunica? Cine i-a dat această harismă?” Sărmanul a fost mișcat de aceasta. Îndată i-a plecat acea împietrire a necredinței și i s-a schimbat fața. Altădată, au venit doi vizitatori la Colibă. Erau cam de 45 de ani și trăiau o viață foarte lumească. Și precum noi, monahii, spunem: „Deoarece viața aceasta este deșartă, le lepădăm pe toate”, tot astfel și aceia spuneau, dar exact opusul: „Nu există altă viață”. De aceea, atunci când erau tineri și-au lăsat studiile și s-au aruncat în viața lumească. Au ajuns în punctul în care erau niște „cârpe”, atât sufletește, cât și trupește. Tatăl unuia dintre ei a murit de supărare. Celălalt a distrus averea mamei sale și a îmbolnăvit-o de inimă. După discuția pe care am avut-o, au văzut lucrurile altfel. „Ne-am făcut netrebnici”, spuneau. I-am dat unuia o icoană pentru mama lui. Am vrut să-i dau și celuilalt o icoană, dar n-a luat-o. „Dă-mi o scândurică din cele pe care le rindeluiești”, îmi spune. „Nu cred în Dumnezeu. Eu cred în sfinți”. Atunci i-am spus: „Fie că ești oglindă, fie capac de cutie de conservă, nu strălucești dacă nu cad razele de soare peste tine. Sfinții au strălucit cu razele harului lui Dumnezeu, precum stelele strălucesc cu lumina luată de la soare!”. Cuviosul Paisie Aghioritul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#570
|
|||
|
|||
Părintelui Necula? Nimic. Îl apreciez foarte mult. Inițial, era o altă înregistrare cu un alt preot...nu intrăm în detalii.
|
|