|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#51
|
||||
|
||||
Poți să nu mănânci, dar am înțeles că aia e poezia pe care o guști; sau care te lasă perplex.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#52
|
|||
|
|||
Citat:
http://www.citatepedia.ro/index.php?q=carne&r=p Daca vrei poti sa servesti abatorul lui Bacovia. Deh, cazuri care n-au ajuns la psihiatrie. Last edited by Copacel; 01.08.2016 at 21:48:04. |
#53
|
||||
|
||||
Acum m-am prins: carnea era numitorul comun.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#54
|
|||
|
|||
Citat:
As avansa insa si ipoteza ca domnul Plesu sa fi experiat pe propria piele (si chiar in carne) continutul unor idei si simtaminte pe care poetii de odinioara le cantau in solitudinea lor linistita. Urmind sa se exprime public asa cum se pricepe, intr-un alt limbaj decat al poetilor de vocatie, desi nu mai putin atragator... Deocamdata admir modul in care Plesu cearca sa coafeze problema libertatii, asa incat sa o faca acceptabila pentru manierele, gusturile si confortul noilor bulevarde (sau stradute) ale cugetarii oamenilor vremii. Din pacate, publicul de gura-casca nu poate prelua si metaboliza noile nutrimente, in lipsa probabil a unor enzime care se elaboreaza numai si numai cu nasul in cartile groase, iar nu rasfoind distrat reviste si petitii online. Totusi, sa admiram modul elegant in care omul nostru de cultura mimeaza marile problematizari, gandirea! Si inca, gandirea crestina... Ce altceva ar putea sa faca, oare, daca voieste sa fie binevoitor si curtenitor in forfota cvasitembela a lumii de astazi? P.S. Ma intreb cum rezolva maestrul delicata distinctie dintre a sugera (orizonturi, teme, niveluri si stari de spirit) si a sugestiona, tinind cont de publicul care suntem astazi. O fi si asta vreo dilema! |
#55
|
||||
|
||||
Citat:
Dumnezeu nu ispiteste. Dumnezeu e Dumnezeu. Nu are nevoie sa ispiteasca caci ar incalca libera alegere a omului. daca ar ispiti Dumnezeu, nimeni nu ar gresi. pentru ca Dumnezeu este desavarsit. va dati seama ce ar insemna sa ispiteasca desavarsirea? Desavarsirea nu are nevoie nici de aparatori, nici de ispite. E simpu. Voiesti pe Dumnezeu, Il urmezi, urmand binele pentru tine si pentru aproapele. Raul are nevoie sa ispiteasca, ca altfel omul nu l-ar alege. textul de mai sus e plin de inselare. Se vede ca nu Il cunoaste pe Dumnezeu.E o analiza lumeasca , fara cunostiinta Duhului Sfant. Duhul Sfant iti arata fara tagada diferenta intre trup si minte pacatoasa si trup si minte curata. De-a lungul vietii, omul se intineaza de pacat , in minte. Trupul e ispitit prin simturi. trupul se intineaza de pacat prin simturi, care sunt lasate libere. unii spun: fac ce simt, fara sa analizeze cu mintea, daca ce simte e bine, raportat la Cuvantul Domnului. daca dai intaietate simturilor, vor subjuga mintea, facand-o sa gaseasca indreptatiri simturilor. Vointa nu trebuie sa lucreze pentru simturi. caci capituleaza. Priviti un alcoolic spre exemplu. acela are vointa infranta de simturi. Vointa omului trebuie sa ajunga sa convearga cu vointa Domnului. Voia mea sa fie voia Ta Doamne. Cum? Lucrand cu mintea , cernand gandurile pe sablonul legii Domnului. daca greseste mintea, greseste si trupul. Daca mintea nu greseste dar trupul greseste, dand frau liber simturilor, inseamna ca vointa e slaba, nu s-a unit cu vointa Domnului. ca sa faci voia Domnul , in voia ta, si astfel vointa sa fie puternica, e nevoie da tarie de la Domnul. Fara Domnul nimic nu putem. Daca ai invins simturile trupului, nu e totul. caci mintea e ispitita in continuare. si cade, si se ridica. dar al diviziunii in om? Pacatul divide. Si vine din afara. Nu ne nastem divizati. Binele trebuie raportat la Dumnezeu. Sunt multe de spus. Sa citim sfintii, ca ne invata tot.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#56
|
|||
|
|||
...:) Din cartea "Taina iubirii", pe care ai avut bunavointa sa ne-o aduci pe alt topic, am ales un cuvant care mi se pare extraordinar, legat de tema libertatii si a iubirii. Evident e vorba si de taina persoanei!
Mai mult ca oricând și mai mult decât oriunde, aici se impun clarviziunea și vigilența duhovnicească, trezvia, o adevărată cultură ascetică proprie vieții conjugale. Această cultură depinde de persoana umană adultă care este un scop în sine, întotdeauna subiect, niciodată obiect, fiind punct de întâlnire între două lumi. Persoana nu are nimic comun cu platitudinea obișnuitelor catehisme. Ea luptă împotriva oricărei forme de sclavie și de aceea etica sa este cu totul în afara legii "generalului", în afara tiraniei conformismului și obiectivării, în afara oricărei supuneri față de "binele comun", față de orice necesitate atât a firii cât și a societății. Libertatea persoanei nu este nicidecum un drept, ci carta împărătească a datoriei ca răspuns la chemarea dumnezeiască. Demnitatea sacerdotală a omului îl obligă. După cuvântul Sfinților Părinți, "Dumnezeu nu le vorbește decât dumnezeilor". Aceasta este voia lui Dumnezeu. Tot restul este istorie omenească. |
#57
|
|||
|
|||
Iubirea, bucuria, libertatea... Trebuie ca si aceste daruri supreme au anumite trepte, niveluri si puzderie de forme cata vreme nu intelegem prin ele doar Absolutul lor, ci concret persoanele care viaza in carne si oase, deocamdata in trup.
Exprimasem un gand, pe un alt topic, impartasind cu Demetrius cateva opinii pe tema casatoriei. Spuneam ca nasterea si cresterea/educarea copiilor nu epuizeaza Taina Casatoriei, Taina Iubirii. Ziceam ca iubirea se mentine, prin insasi natura ei care vine din scanteia Cerului, libera de nenumarate constrangeri, rigori, reguli lumesti, sociale etc. Ea le poate primi, le poate respecta si chiar folosi intr-o anumita masura si anume: atat cat ele nu o stanjenesc in zborul ei spre Vesnicie, cat nu ii devin, din unelte sau imprejurari, zid si catuse; cat nu se insinueaza ca scop fals. Pasarea iubirii este, insa, o rara avis si multi pasarari se silesc, prin istorii, sa puna latul pe ea! Unii dintre acestia au ce au cu erosul carnal, cu sexualitatea, cu unirea trupeasca a celor care se iubesc. Ei ar voi ca mirii sa isi exprime sublimul chemarii doar prin reverente pioase ori alte manifestari considerate ingeresti. Sexul e ceva rusinos pentru acesti pasarari, el este pacatos si, daca cumva il acceptam, spun ei, o facem doar cu scopul de a naste prunci. Ca doar asta e menirea dragostei pe pamant!... Pesemne ca acesti vanatori priceputi au imprumutat aceste reflexe ale cugetarii de la gugustiucii pe care i-au momit lesne prin parcuri. Intre victima si pradator exista o comuniune aparte in care, cine stie, s-o fi facind oarecare transfer de insusiri de la cel vanat la vanator. Vanatorii de tigri, de pilda, cred ca au alta opinie despre iubire, comparativ cu amatorii de vrabiute si gugustiuci! Oare cand nazuim la castitate, la sfintenie ca implinire a iubirii sotilor, nu putem accepta ca, macar la inceputuri, tanarul si tanara isi exprima dragostea si prin unire trupeasca? Urmind ca, pe masura ce simfonia dragostei se desfasoara, ei sa fie purtati de dragoste, prin har, si catre alte accente, spre alte zari? Nu este, oare, dragostea o simfonie? Or, daca e asa, in care simfonie creatorul nu imbina multime de note, de accente, de teme? Care se repeta, uneori, se nasc unele din altele, se intemeiaza una pe alta, se intretaie, se ingemaneaza, se lupta?... Cum va ajunge calatorul pe pisc fara a porni mai intai pe dealurile din imprejurimi? Si cum s-ar adanci scafandrul in palatele sidefate ale tainelor marii daca la inceput nu si-ar muia turloaiele in baltoacele de la maluri? Iubirea trupeasca dintre soti e o presimtire si o fagaduinta pentru bunatati inca mai mari! O vad ca pe o pregustare a tainelor ascunse, deocamdata, carnii. Dar trupul poate fi, cata vreme nu e vazut ca inceputul si sfarsitul omului, un bun partener de calatorie si antrenament. Nu e rostul sa ramanem trupesti (si tocmai asta inseamna sa credem, inselator si blocant, ca menirea Tainei e rodirea de prunci), nici sa ne inchipuim deindata ingeresti, castrindu-ne. Nu de alta, dar ingeri castrati nu prea s-au pomenit! Prin dragoste se umbla cu prudenta, la pas (ca drumul e plin cu capcane), pana cand, sub lucrarea harului si a propriilor naduseli, vom capata unele puteri pentru a face primele exercitii de zbor. Abia atunci, da, ceea ce era doar nazuinta la castitate si iubire curata, incepe sa devina implinire, aievea. |
#58
|
|||
|
|||
Am pomenit muzica, iata un canon pe tema noastra:
https://www.youtube.com/watch?v=8Af372EQLck |
#59
|
|||
|
|||
Țeluri
Nu îmi vine un titlu mai bun pentru ce vreau să scriu, probabil nici topicul nu e prea potrivit, dar cel puțin e "al meu" :-)
Mă tot gândesc care ar fi țelurile/ activitățile care ne aduc bucuria în viață. Aș vrea să vorbim mai mult de această viață, căci încă trăim pe pământ și viața de aici nu e neapărat (sau deloc) despărțită de cea viitoare. Adică ceea ce facem aici ne ajută sau nu la modul în care ne vom petrece veșnicia. Și cred că am nevoie de exemple concrete. Voi incepe eu, cu unele care la această oră mi se par mai mult teoretice: - apropierea de Dumnezeu, prin viețuirea în duhul Evangheliei (cine poate?) - căsătoria, creșterea și educarea copiilor - proiecte la serviciu - învățarea în diverse domenii, discipline, dobândirea de cunoștințe, abilități noi - ajutorarea semenilor (voluntariat, altele....) Cum putem fi mai buni, mai iubitori, mai optimiști? Mai vii? |
#60
|
|||
|
|||
As adauga jocul si creatia.
Adultul care nu se joaca si nu creaza e un om trist. Imprastie un aer nefericit. In mod firesc, in afara de munca, invatare si ajutorul aproapelui avem nevoie, cred, de cultivarea copilului din noi. E drept ca acest copil nu mai e chiar ... ca in copilarie...:) A mai crescut si el, s-a adaptat la noile mijloace si conditii de viata presupuse de varsta, de activitatile noi, de rolurile si responsabilitatile inevitabile. Totusi el traieste in mijlocul inimii noastre, asa cum firul acela verde si subtire dinlauntrul falnicului stejar nu a disparut, ci se mentine ca prim inel, in mijlocul arborelui. Se poate constata, la o sectiune transversala...:) P.S. Dar ce sa faci cu joc si cu creatie in Imparatie? - ne putem intreba. Eu zic ca multe, foarte multe lucruri...:) De exemplu sa canti, sa te veselesti s.a.m.d. Mie mi-ar placea sa dansez! Si sa patinez... invaluit in muzica ingerilor.... |
|