Cuvant pentru suflet !

Părintele Constantin Necula - Cine este Iisus Hristos?: https://www.youtube.com/watch?v=qcCU5S4LVgE

[cristiboss56]

Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam încă din tinereţe că îi va înmulţi seminţia, şi totuşi patriarhul a aşteptat ani de zile până i s-a împlinit făgăduinţa. Abia la vârsta de 80 de ani, când Avraam era bătrân, iar Sara era şi stearpă din fire, a venit Dumnezeu la stejarul Mamvri, vestind naşterea unui copil. S-ar putea pune o îndreptăţită întrebare: De ce Dumnezeu nu i-a dezlegat stârpiciunea Sarei la tinereţe, ci tocmai la adânci bătrâneţi? Răspunsul îl putem găsi în faptele concrete ale vieţii de toate zilele. (...)
Toată lumea ştie – şi medicina o confirmă – că atunci când părinţii se află într-un exces de forţă vitală, într-o beţie a simţurilor, târâţi într-un drăcesc concert de patimi şi nelegiuiri, copilul zămislit într-o astfel de stare apare pe lume insensibil la tot ce este spiritual şi divin în lume.
Şi invers: dacă părinţii petrec vremea în îndeletniciri pioase, în post şi rugăciuni, dacă se abţin de la patimi şi excese păcătoase şi, mai ales, dacă se roagă lui Dumnezeu pentru viitorul lor copil, dacă, în sfârşit, îl închină lui Dumnezeu, atunci ambianţa duhovnicească a Duhului Sfânt se sălăşluieşte şi se întipăreşte în pasta maleabilă a copilului, lăsând în sufletul lui cele mai bune, mai frumoase şi mai sfinte înclinări.
(Arhimandrit Paulin Lecca, Adevăr și Pace. Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, p. 70)

[cristiboss56]

„Adevarata iubire consta in a ne atasa de adevar pentru a trai in dreptate; sa dispretuim deci toate lucrurile pieritoare din iubire fata de oameni, iubire care ne face sa dorim ca ei sa traiasca in dreptate.”
„Intr-un cuvant, primeste aceasta scurta porunca: iubeste si fa ce vrei! Daca pastrezi tacerea, sa fie din iubire; daca strigi sa fie din iubire; daca indrepti, indreapta din iubire; daca ierti, iarta din iubire. Radacina interioara sa fie cea a iubirii , din aceasta radacina nu poate iesi decat bine.”
“Nimeni nu traieste fara a iubi; dar, in general, ce se iubeste? Dumnezeu nu ne opreste de a iubi, dar e vorba de a alege obiectul iubirii noastre. Or, daca putem alege, este pentru ca noi insine am fost iubiti mai intai… Noi iubim, dar de unde ne vine acest privilegiu? De acolo ca El ne-a iubit primul. De unde vine deci ca omul poate iubi pe Dumnezeu? Cautati si nu veti gasi alt motiv decat acesta: El ne-a iubit mai intai. Acela pe care-L iubim ni S-a dat noua si El ne-a dat, in acelasi timp, ceea ce face ca noi sa-L iubim.”
“Doua iubiri au facut doua cetati: iubirea de sine dusa pana la dispretul lui Dumnezeu a produs cetatea pamanteasca; iubirea lui Dumnezeu, impinsa pana la dispretul de sine a produs cetatea cereasca .”
„(…) Doamne, Tu, Cel Care singur domnesti fara trufie, pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat, Tu, Care nu ai stapan, (…) Tu Te impotrivesti celor mandri si numai celor smeriti le dai har si tuni impotriva dorintelor de inaltare ale veacului acesta si temeliile muntilor se cutremura. Si, intrucat pentru unele indatoriri ale societatii umane este necesar sa fii iubit si temut de oameni, de aceea dusmanul adevaratei noastre fericiri ne urmareste peste tot si arunca in capcanele lui vorbe ca acestea: „bravo, bravo!”, „da-i inainte”, pentru ca noi, in timp ce culegem laudele cu lacomie, sa fim luati pe nepregatite si sa ducem bucuria noastra departe de adevarul Tau, s-o punem in rand cu viclenia oamenilor, sa ne placa sa fim iubiti si temuti, nu din cauza Ta, ci in locul Tau; si, in felul acesta, sa ne faca asemanatori lui si nu pentru armonia iubirii, ci pentru participarea la chinul lui, el, care a hotarat sa-si puna lacasul sau pe vijelie, pentru ca ei, reci si intunecati, pe o cale vicleana si intortocheata sa-i slujeasca celui care Te imita pe Tine. Noi insa, o, Doamne, biata Ta turma mica – iata ce santem, ia-ne Tu sub ocrotirea Ta. Intinde-Ti aripile Tale, pentru ca sub ele sa ne gasim salvarea. Tu sa fii slava noastra; de dragul Tau sa fim noi iubiti, si in noi sa fie temut Cuvantul Tau .”
„Nu fi desert, o, suflete al meu, si nu deveni surd de urechea inimii din cauza zgomotului desertaciunii tale. Asculta si tu: Cuvantul insusi iti striga sa te intorci la tine insuti, caci locul linistii tale netulburate va fi acolo unde nu este parasita dragostea , daca nici ea nu paraseste. Priveste si tu cum se retrag unele, pentru ca altele sa le ia locul, si pentru ca intregul in cea mai mica dimensiune a lui sa se poata alcatui din toate aceste parti ale sale. „Dar Eu ma voi retrage oare undeva”?, zice Cuvantul lui Dumnezeu. Acolo sa-ti stabilesti salasul, acolo sa-ti incredintezi tot ceea ce ai de aici, o, suflete al meu, tu, care ai fost fie si numai obosit de inselaciuni;
incredinteaza Adevarului tot ceea ce ai de la Adevar si nu vei pierde nimic, si vor inflori din nou cele putrede ale tale , se vor insanatosi slabiciunile tale, vor capata din nou forma si se vor reinnoi si se vor aduna la tine si nu te vor parasi acolo unde dispar toate, ci vor sta neclintite si vor ramane impreuna cu tine pentru totdeauna la Dumnezeu, Cel Care sta neclintit si ramane in veci.”
„Daca iti sunt dragi sufletele, atunci ele sa fie iubite intru Dumnezeu, fiindca si ele sant schimbatoare si doar intru El ajung sa-si dobandeasca stabilitatea: altminteri, ele s-ar putea duce fara intoarcere si ar putea sa piara. Prin urmare, intru El sa fie iubite, iar atunci cand pleci din lumea aceasta, ia cu tine la El tot ceea ce poti, si spune-le tuturor: pe Acesta sa-L iubim; El este Cel Care le-a faurit si nu se afla departe de noi. Caci nu le-a intocmit si s-a retras, ci toate sunt dintru El si intru El. Iata unde se afla: acolo unde se simte gustul adevarului, in adancul inimii se afla, dar inima s-a indepartat de El. O, voi, tradatori ai cauzei celei bune, intoarceti-va la inima voastra si lipiti-va cu sufletul de Cel Care v-a facut! Stati acum impreuna cu El si veti sta apoi de-a pururi! Odihniti-va intru El si va veti afla odihna, incotro va purtati pasii spre cele abrupte, incotro va indreptati? Binele pe care voi il iubiti numai de la El vine, insa acesta este bun si suav doar atata timp cat se afla la El; dar, pentru ca este iubit cu intentii nedrepte, pe drept va fi amar ceea ce este iubit in mod nedrept, dupa ce a fost parasit ceea ce este de la El.
De unde va vin voua mereu si mereu caile cele grele si anevoioase? Linistea nu se afla acolo unde o cautati voi. Voi cautati viata fericita intru imparatia mortii? Ea nu este acolo. Caci, in ce fel ar putea sa existe viata fericita acolo unde nici macar viata nu este?
Dar El, Care este insasi Viata noastra, a coborat aici, intru imparatia mortii, si a luat asupra-si moartea noastra si a biruit-o cu bogatia Vietii Sale, si a tunat strigand sa ne intoarcem de aici la El, in acel loc tainic, din care El a purces la noi, venind pentru prima data in insusi pantecele Fecioarei, acolo unde firea umana s-a unit cu El, pentru ca trupul cel muritor sa nu mai fie mereu muritor; si de aici, asemenea unui mire care iese din camera sa de nunta, s-a bucurat ca un atlet pentru cursa pe care trebuia sa o strabata. Caci n-a mai zabovit, ci a alergat strigand: cu vorbele, cu faptele, cu moartea, cu viata, cu coborarea si cu inaltarea Sa, strigand catre noi sa ne reintoarcem la El. Si s-a facut nevazut pentru ochii nostri, pentru ca noi sa ne reantoarcem la inima noastra si acolo sa-L aflam pe El. Caci s-a retras de la noi, dar iata ca El este aici. (…) O, voi, fii ai oamenilor, pana cand veti fi tot grei la inima? Oare nici dupa coborarea vietii la noi nu voiti sa urcati spre ea si sa traiti? Dar in ce loc va urcati, atunci cand sunteti in inalt si cand ati dus pana la cer gura voastra? Coborati, daca vreti sa urcati la Dumnezeu. Fiindca, urcand impotriva lui Dumnezeu, ati cazut”.

[cristiboss56]

Sa aveţi mare evlavie, fraţilor, la Fecioara Maria şi fericită este casa şi familia aceea care are în casă icoana Maicii Domnului şi în fiecare dimineaţă îi citeşte Acatistul şi cinstitul ei Paraclis şi toţi ştiu rugăciuni către Maica Domnului. Mult pot şi sfinţii lui Dumnezeu, dar nici unul cât Maica Domnului. Dacă nu era Maica Domnului în ceruri, între Sfânta Treime şi noi, lumea asta se pierdea de mult. Ea pururea stă în genunchi şi se roagă Preasfintei Treimi.
Ea este a patra faţă duhovnicească din ceruri. Întâi este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, adică Sfânta Treime, apoi a patra este Maica Domnului. Auziţi cum cântă Biserica:Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii… Aţi auzit? De ce?
Ea a purtat în pântecele ei pe cel ce a zidit serafimii şi heruvimii din nefiinţă. Ea n-a purtat un sfânt în pântecele ei; ci pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce a făcut heruvimii şi serafimii numai cu gândirea, pe care L-a purtat în pântecele ei. Şi ea n-are împărtăşire de Dumnezeu cu participare, cum au heruvimii sau serafimii sau preafericitele tronuri.

[cristiboss56]

O călugăriță mi-a scris, zice: Gheronda, auzim că vin turcii și nu știm ce să facem.
- A! ascultă copila mea, îi spun. Nu ai ascultare. Fiindcă dacă ai avea ascultare atunci ai spune: Ce mă interesează pe mine? Ce îmi va spune gherontissa, ce îmi va spune stareța. Nu este stareță cutare? Atunci ce spune ea voi face, pe mine nu mă interesează. Asta este ascultarea. Dar pentru că te temi, ai înlăuntrul tău voie proprie, ai voie proprie înlăuntrul tău, ai voie proprie.
Știți foarte bine că gheronda al nostru (Iosif Isihastul) era un isihast al extremelor și al rugăciunii minții. Și totuși nu ne-a predat ca cea dintâi virtute isihia sau rugăciunea minții, ci ne-a predat ascultarea în obște!
Și cărțile Sfinților Părinți dacă le veți urmări, veți vedea că mulți s-au sfințit cu ușurință și foarte comod, și-au sfințit sufletele lor, fără să facă osteneli, jertfe, fără lupte ascetice, dar ce-au făcut? Au ales ascultarea. Ascultarea duce pe om nu numai la nepătimirea trupească, ci și la cea duhovnicească. Vedeți de unde începe ascultarea. De la dumnezeirea treimică. Hristos a zis că "Am venit nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis" (Lc. 22, 42). De acolo începe ascultarea. De aceea cel ce face ascultare devine imitator al lui Hristos!
Am certitudinea din experiență că ascultarea este mai înaltă decât rugăciunea. Vrei să dobândești rugăciunea? Vrei ca atunci când spui „Doamne Iisuse Hristoase”, să curgă lacrimile râu din ochii tăi? Vrei să trăiești viața îngerilor? „Binecuvintează” și „Să fie binecuvântat”. Ascultare.
Marea luptă a omului este să nu creadă gândului lui. E, dacă gheronda acum lipsește, întreabă-l pe fratele tău și tot ceea ce îți spune să asculți. Nu este mică lupta să te arunci pe tine jos, nu este mică lupta. Dar altfel nu merge, altfel nu merge. Dacă vrei să urmezi legii călugărești, pe acolo vei umbla.
Au întrebat ceva niște călugărițe și pe părintele Gherasim, imnograful.
- Părinte Gherasime ce este ascultarea oarbă?
- Stai să-ți spun, zice. A zis stareța – Eupraxia, adu un pahar cu apă. Tu îl aduci. – Varsă-l. Tu îl verși. - Bre, smintito, de ce ai vărsat apa? – Binecuvintează! Aceasta este ascultarea oarbă. Să nu te îndreptățești. Da' bine nu tu mi-ai spus să o vărs? Nu așa, zice. „Binecuvintează”! Aceasta este ascultarea oarbă. Dacă nu faci ascultare oarbă, nu urci treptele duhovnicești. Ai văzut acest gheronda ce-a zis? Aceasta este ascultarea oarbă, să nu te îndreptățești pe tine. Nu numai față de gheronda al tău, ci și față de fratele tău. Să nu te îndreptățești nici înaintea fratelui tău, ci întotdeauna să te pui pe tine însuți mai prejos de toți. Cel care face ascultare la gheronda lui, îl imită pe Hristos, Care a făcut ascultare la Tatăl Lui. Și în continuare este obligat Dumnezeu să binecuvinteze pe acela care Îl imită pe El. Dacă cereți un lucru de la gheronda predispuneți astfel cugetul vostru: dacă vă ascultă, „să fie binecuvântat”, dacă nu vă ascultă, iarăși „să fie binecuvântat”. Nu predispuneți cugetul vostru că vă va asculta gheronda și, dacă după aceea nu vă va asculta, să vă posomorâți.
De multe ori și noi, să spunem, ca stareți, putem să facem și o greșeală. Dar tu care faci ascultare vei ieși bine, nu vei ieși rău! Niciodată ascultarea nu iese rău, pentru că este imitare a lui Hristos. Ai făcut ascultare te vei duce în rai, nu ai făcut ascultare, nu merge să faci rugăciunea minții, nu merge să te împărtășești, nu merge să ții liturghie, ești hărăzit pentru osândă. Iată-l și pe Adam, iată și pe proorocul Elissei, iată-l și pe Ghiezi, toate aceste exemple adeveresc faptul că Dumnezeu se odihnește mai mult în ascultare decât în alte virtuți, să zicem. Și celelalte virtuți conlucrează. Dar cum lucrează ascultarea nu lucrează celelalte virtuți. De aceea mai mult purtați grijă de ascultare.

[cristiboss56]

"Nu este pe lume alta putere care sa l intareasca pe om si sa i usureze viata atat de mult ca credinta -si cata nevoie are omul contemporan de aceasta putere intaritoare!.Nu atat de minunile credintei cat de inraurirea ei linistitoare aducatoare de pace asupra sufletului are nevoie societatea noastra.Viata a devenit atat de agitata atat de lipsita de echilibru!
Traim cu totii ca pe un vulcan privind cu neliniste in ochii zilei de maine.Se spune ca la vreme de cutremur cand pamantul se clatina sub picioare omul este cuprins de o deprimare deosebita de sentimentul propriei neajutorari:el nu simte un reazem de nadejde un punct de sprijin.Nimeni nu are incredere in viitorul apropiat
Iata de ce oamenii sunt atat de extenuati atat de nervosi.Iar sufletul inseteaza cere atat de mult un moment de tihna macar "zambetele pacii sufletesti".Iar aceasta tihna o putem gasi doar in credinta in Dumnezeu."
Sfantul Vasile al Kinesmei.

[stefan florin]

În prealabil postat de ovidiu b.

Părintele Constantin Necula - Cine este Iisus Hristos?: https://www.youtube.com/watch?v=qcCU5S4LVgE

imi place foarte mult cu predica parintele Necula!

În prealabil postat de stefan florin

imi place foarte mult cu predica parintele Necula!

Mă bucur. Consider că este una din cele mai reuşite predici înregistrate ale părintelui Necula.

[cristiboss56]

Puterea dragostei ce se sălășluiește în inima omului

"Puterea dragostei este atât de mare încât sufletul omenesc, care este plin de ea, nu poate fi biruit de nici o boală sau necaz. Aşa cum, în cuptorul din Babilon, în mijlocul văpăii celei puternice, roua i-a răcorit pe cei trei tineri fericiţi, aşa şi dragostea de Dumnezeu, când se sălăşluieşte în inima omului, stinge orice văpaie din ea şi o răcoreşte cu roua ei nespusă."
Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk

[cristiboss56]

Deasupra unei uşi, la o casă, am văzut minunata scrisoare: „Unde este Domnul, nu este păcat; unde nu este păcat, acolo este pace şi fericire adevărată”. Frumoasă şi mult grăitoare scrisoare! Ah, ce bine ar fi să fie scrisă pe toate uşile şi mai ales în toate inimile! Toţi banii, toate averile şi toate plăcerile nu pot da pace şi bucurie adevărată, pentru că ele nu dau sufletului nimic. Pacea sufletului o poate da numai Făcătorul lui. Pacea cea adevărată o poate avea numai cel ce trăieşte o viaţă cu Domnul. Pace multă au cei ce iubesc şi păzesc legea Domnului, zice psalmistul (Psalm 118, 165). Iisus Mântuitorul ne dă o pace pe care nimeni şi nimic n-o poate lua din sufletul nostru: nici sărăcia, nici lipsa, nici boala, nici o altfel de încercare, precum zicea şi Apostolul Pavel: „Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos? Suferinţa sau strâmtorarea, sau foametea, sau golătatea, sau spada?” (Romani 8, 35).
Preot Iosif Trifa