IPS Teodosie pus sub control judiciar !

[CristianR]

Iar ești cum am zis mai sus. La noi. Și poate că cei mai mulți dintre ei.

[DragosP]

Ei aș. Nu cred. Din cele ce citesc aici, pur și simplu nu cred.

[CristianR]

Dacă-ți spun...

[DragosP]

Acum mă smintești. Ba e neagră ba e albă.

[CristianR]

Păi n-am zis, domn'e, că toți. M-am referit la unul singur. Îmi pare rău dacă am lăsat să se înțeleagă altceva.

[DragosP]

Unul singur e bun?
Unul singur e rău?
Numai pricep ni mic.

[CristianR]

La unul singur m-am referit eu, că de el știu; și lui îi este dedicat topicul. Nu înseamnă că este singurul cu probleme; dar nu înseamnă nici că ceilalți toți sunt corupți, Doamne ferește. Cred că unii dintre ei duc chiar o viață sfântă.

[DragosP]

Ei aș. Nu cred. Din cele ce citesc aici, pur și simplu nu cred.

[CristianR]

Spre exemplu, îmi place în mod deosebit Mitropolitul Serafim Joantă, al Germaniei, care este un om de rugăciune, dar și vicarul său, episcopul Sofian Brașoveanul.
Prin Ardeal am auzit de un episcop cu o viață smerită, de rugăciune - nu sunt sigur dacă Irineu. Și alții pe care i-am auzit, dar nu-mi vin acum în minte.

[cristiboss56]

În prealabil postat de CristianR

Nu înseamnă că este singurul cu probleme.

Cu siguranță, Cristian !


*Pensionat forţat din parohia Ştefăneşti-Valea Mare, venerabilul preot Constantin Duţulescu dă în vileag lichelismul şi favoritismele tolerate de Arhiepiscopie.*Caz rarisim în analele Arhiepiscopiei Argeşului. Unul dintre cei mai vechi şi respectaţi preoţi din judeţ, cu zeci de ani vechime la activ şi o activitate unanim apreciată de enoriaşii parohiei sale, iese în mod public pentru a-şi exprima mâhnirea faţă de unele fapte şi năravuri care nu-şi au locul printre cele sfinte. În vârstă de 65 de ani, părintele Constantin Duţulescu, cel care de 25 de ani este preot paroh la biserica din Ştefăneşti, sat Valea Mare, a aflat cu supărare că, la iniţiativa mai marilor Arhiepiscopiei, urmează să fie pensionat, decizie împotriva căreia aduce o serie de argumente pe care vă vom lăsa pe dumneavoastră să le apreciaţi. Din cel puţin două puncte de vedere, cazul părintelui Duţulescu este interesant şi merită să i se acorde atenţia cuvenită. În primul rând, într-o lume ermetică şi tainică cum este cea din administraţia bisericească, în care greu ies la iveală amănunte de culise, nu vezi adeseori ca un preot, şi încă unul dintre cei mai respectaţi, să se decidă să ridice vălul care acoperă atât de straşnic cele petrecute în interior. Totul, printr-o scrisoare foarte incitantă adresată însuşi arhiepiscopului Calinic şi pe care preotul ne-a înaintat-o şi nouă spre publicare, încurajat probabil de demersurile îndelungate făcute de ziarul nostru în vederea devoalării practicilor mai puţin ortodoxe din cadrul Arhiepiscopiei. În al doilea rând, este pentru prima dată când un truditor al bisericii, având de partea sa ani grei de experienţă în slujba celor sfinte şi a credincioşilor, vorbeşte cu subiect şi predicat despre „lichele” tolerate şi promovate în sânul eparhiei noastre, despre nedreptăţi care se fac, despre numiri şi avansări făcute pe bază de relaţii, etc. În fine, mai este importantă tulburătoarea scrisoare a preotului Constantin Duţulescu, pe care o redăm mai jos, şi din alt punct de vedere. Acela al felului degradant în care un slujitor al bisericii este scos pe uşa din dos a instituţiei pe care a slujit-o zeci de ani, cu har şi credinţă. Fără explicaţii, fără înţelegere, ba chiar şi fără milă faţă de propriul slujitor, tocmai din partea celor care propovăduiesc, din straiele care dau strălucire rangului pe care îl poartă, mila şi înţelegerea. De aici şi amărăciunea fără margini care răzbate din cuvintele preotului, ajuns să primească, bătrân şi bolnav, drept răsplată pentru osteneala sa îndelungată, o uşă trântită în nas chiar de mai marii instituţiei pe care a slujit-o. Iată scrisoarea preotului Constantin Duţulescu.