Am nevoie de un sfat

[sophia]

Imi este f.greu sa povestesc situatia, am incercat sa pun intrebari ocolitoare, dar tot nu stiu cum sa procedez mai departe.
Am sa incerc acum sa va spun si poate imi dati un sfat crestinesc, dar si omenesc in acelasi timp.

Se intampla intr-o biserica din diaspora. Situatia generala este grea: preotul nu este platit si trebuie sa se imparta intre mai multe biserici si alte activitati care sa-l ajute sa traiasca (financiar). Cladirea bisericii necesita si asta bani pentru intretinere si mai nou se cere si chirie. Am fost anuntati deja ca se va reduce mai mult numarul de slujbe...
Si nu este voie sa misti un ac, sa te organizezi mai bine, ca nu este...cladirea ta.
Comunitatea romaneasca este saraca (studenti, someri, batrani cu pensii mici, doar putini sunt aranjati si aceia...nu prea se vad in biserica).
In afara de asta fiecare plange singur, nu are pe nimeni sa se ajute, sa discute, etc. Din pacate comunitatea exista numai in jurul bisericii, in afara ei, nu se intampla nimic.
Au inceput conflictele.
1. Se doreste biserica proprie - dar cum? Bani nu, timp nu, oameni nu...
2. Au luat nastere initiative culturale
Adica m-am gandit sa fac o revista a comunitatii, in care sa punem lucruri frumoase legate de credinta si viata de zi cu zi (sarbatorile lunii, cateheza, stiri care intereseaza comunitatea, vieti de sfinti etc.), pagina culturala si mica publicitate de intr-ajutorare.
Am facut un numar, ca sa sondez piata cum s-ar spune si am impartit la cateva persoane. A placut si ideea si continutul.
Pe de alta parte mi s-au donat multe carti romanesti de catre o familie, si ne-am gandit sa infiintam o mica biblioteca.
Din banii de pe revista, as fi vrut in mare parte sa donam pentru biserica.
Pentru biblioteca nu este spatiu si ar fi functionat, ca si revista in locuinte de privati si prin impartire in biserica (gen cartea prin posta).
Am informat parintele despre initiative (dumnealui insusi ne indemnase la alte activitati), rugandu-l sa ne sprijine.
S-a suparat si m-a scos in fata oamenilor, sa ma critice si sa spuna ca nu trebuie, ca nu se poate, ca nu e voie (n-am inteles de la cine).
Cei care erau incantati de revista, nu m-au sprijinit, n-au scos un cuvant. Erau in mare parte colegii mei de la strana...
Nici restul lumii n-a reactionat.
Pe mine m-a ranit situatia enorm. Preotul, credinciosii, in biserica, sa fiu tratata astfel pentru o fapta care nu este rea? Nu vroiam nimic pentru mine. Eu doar iubesc cartile si scrisul.
Acum ma intreb si va intreb cum sa procedez mai departe.
Nu am alta biserica si am nevoie de biserica pentru sufletul meu. Dar in conditiile astea imi este greu sufleteste.
1. Sa mai merg la biserica, sau sa merg la alta comunitate ortodoxa? Sa ma duc intr-un colt, singura, pentru mine?
2. Sa mai merg la strana in continuare?
3. Ce fac cu preotul, care imi era si duhovnic? Cum sa ma mai spovedesc lui?
Nici nu pot comunica bine cu dumnealui pentru ca nu are timp, nu-mi raspun de la intrebari si probleme. Pe altii ii sustine bine.
Va multumesc anticipat.
Doamne iarta-ne si nu parasi biserica ta si pe preotul si credinciosii ei. Asta ma rog.

[windorin]

Tot ce ce va cauta sa lucreze binele va fi luptat pe masura binelui lucrat.

Roaga'te si mergi pe comunicare, chiar daca si numai cu un singur om bland. Lasa revista, caci poate aceasta nu a fost sa fie lucrarea ta. Poate Dumnezeu o asteapta de la parintele tau, iar prin tine i'a aratat doar ca se poate, spre a nu avea cuvant de aparare, la intrebarea de la sfarsit.

[sophia]

Macar sa fie asa windorin si sa inteleaga parintele ceva din asta.
Multumesc pentru sfat.

[Fani71]

Draga Sophia, curaj!
E greu cateodata in strainatate cu biserica.. Cum spunea altcineva, se creaza cateodata relatii nefiresti si ambitii si invidii ale unora si altora legate de biserica pentru ca nu pot sa se afirme in alta parte, suspiciuni, apar rautati, e un adevarat biotop, ce mai.
Poate parintele vorstru si ceilalti au crezut ca tu vrei sa iti dai importanta, sau au simtit ca ar fi trebuit sa aiba ei ideea mai demult. Cine stie? Nu te lasa ranita. Incearca sa continui sa mergi si sa faci lucruri pozitive mai modeste. Fa-mle pe alea cu blandete si poate ceilalti isi vor da seama ca intentiile tale sunt bune.
Daca nu mai poti si ti-e greu sa ramai acolo, nu exista oare posibilitatea sa mergi la alta parohie? Poate e una greceasca, sarbeasca, ruseasca etc in oras sau in apropiere, una mai deschisa, unde sa te poti simti acceptata si unde eventual sa poti participa si activ cum vroiai tu?
Sa ma ierti daca nu te ajta ce scriu..

Tocmai la spovedanie poti discuta cel mai bine acest of al tau. Ca duhovnic iti va spune cum e mai bine. Dar Revista nu trebuie sa implice Biserica. Exista peste tot astfel de reviste, independent de activitatea bisericii din zona.
Nu te supara, ci mai degraba roaga-L pe Dumnezeu sa te lumineze cum sa procedezi, ca sa nu superi pe nimeni.
Toate sunt trecatoare, si supararile; numai Dumnezeu este vesnic.
Mie mi-a placut mult ideea cu biblioteca.

În prealabil postat de sophia

1. Sa mai merg la biserica, sau sa merg la alta comunitate ortodoxa? Sa ma duc intr-un colt, singura, pentru mine?
2. Sa mai merg la strana in continuare?
3. Ce fac cu preotul, care imi era si duhovnic? Cum sa ma mai spovedesc lui?

Buna, trec si eu printr-o situatie asemanatoare, datorita lipsei de transparenta, a tendintelor divergente si a luptei ptr putere din interiorul bisericii noastre.

Acum, cred ca depinde f. mult de detaliile situatiei prin care treci, de modul cum se trateaza oamenii intre ei acolo la voi, si nu in ultimul rand de felul tau de a fi, cat de usor treci peste divergente si pana la ce punct esti maleabila, ca sa zic asa. Deci, nu stiu daca raspunsurile mele ti se potrivesc si tie, dar poate le cantaresti vizavi de situatie.

Deci:
1. Eu (inca) merg tot la aceasta biserica. Ceea ce m-a tinut aici nu a fost preotul, ci oamenii simpli, calzi si inimosi care vin la aceasta biserica.
2. nu cant la strana, dar facand analogie, pot sa iti spun ca am hotarat sa renunt la anumite functii administrative, si sa pastrez una singura.
3. nu m-am mai spovedit la dansul de atunci. Avem alti preoti duhovnici atat aici in oras cat si la manastirile din afara. s-ar putea totusi sa nu-l schimb ca si duhovnic.

Sper sa ne lumineze Dumnezeu sa mergem pe calea cea buna.

[LapetiteMoc]

Nici nu pot comunica bine cu dumnealui pentru ca nu are timp, nu-mi raspun de la intrebari si probleme. Pe altii ii sustine bine.
Va multumesc anticipat.
Doamne iarta-ne si nu parasi biserica ta si pe preotul si credinciosii ei. Asta ma rog.


Se intampla adesea sa nu ne fie ascultate opiniile. Pentru linistea dv. cred ca cel mai intelept este sa va duceti la alta Biserica ortodoxa care exista in zona. Acestea sunt lupte inutile. Tocmai in sanul Bisericii se isca astfel de conflicte si tocmai atunci cand gandurile sunt cele mai curate. Cum spunea cineva aici, pe forum, cu cat misiunea e mai mare, cu atat lupta e mai grea. Suntem luptati pe masura puritatii dorintei. Nimic nu se implineste fara focul purificator al suferintei. Rabdare si rugaciune!!!

Doamne ajuta!

[patinina34]

În prealabil postat de sophia

Imi este f.greu sa povestesc situatia, am incercat sa pun intrebari ocolitoare, dar tot nu stiu cum sa procedez mai departe.
Am sa incerc acum sa va spun si poate imi dati un sfat crestinesc, dar si omenesc in acelasi timp.

Se intampla intr-o biserica din diaspora. Situatia generala este grea: preotul nu este platit si trebuie sa se imparta intre mai multe biserici si alte activitati care sa-l ajute sa traiasca (financiar). Cladirea bisericii necesita si asta bani pentru intretinere si mai nou se cere si chirie. Am fost anuntati deja ca se va reduce mai mult numarul de slujbe...
Si nu este voie sa misti un ac, sa te organizezi mai bine, ca nu este...cladirea ta.
Comunitatea romaneasca este saraca (studenti, someri, batrani cu pensii mici, doar putini sunt aranjati si aceia...nu prea se vad in biserica).
In afara de asta fiecare plange singur, nu are pe nimeni sa se ajute, sa discute, etc. Din pacate comunitatea exista numai in jurul bisericii, in afara ei, nu se intampla nimic.
Au inceput conflictele.
1. Se doreste biserica proprie - dar cum? Bani nu, timp nu, oameni nu...
2. Au luat nastere initiative culturale
Adica m-am gandit sa fac o revista a comunitatii, in care sa punem lucruri frumoase legate de credinta si viata de zi cu zi (sarbatorile lunii, cateheza, stiri care intereseaza comunitatea, vieti de sfinti etc.), pagina culturala si mica publicitate de intr-ajutorare.
Am facut un numar, ca sa sondez piata cum s-ar spune si am impartit la cateva persoane. A placut si ideea si continutul.
Pe de alta parte mi s-au donat multe carti romanesti de catre o familie, si ne-am gandit sa infiintam o mica biblioteca.
Din banii de pe revista, as fi vrut in mare parte sa donam pentru biserica.
Pentru biblioteca nu este spatiu si ar fi functionat, ca si revista in locuinte de privati si prin impartire in biserica (gen cartea prin posta).
Am informat parintele despre initiative (dumnealui insusi ne indemnase la alte activitati), rugandu-l sa ne sprijine.
S-a suparat si m-a scos in fata oamenilor, sa ma critice si sa spuna ca nu trebuie, ca nu se poate, ca nu e voie (n-am inteles de la cine).
Cei care erau incantati de revista, nu m-au sprijinit, n-au scos un cuvant. Erau in mare parte colegii mei de la strana...
Nici restul lumii n-a reactionat.
Pe mine m-a ranit situatia enorm. Preotul, credinciosii, in biserica, sa fiu tratata astfel pentru o fapta care nu este rea? Nu vroiam nimic pentru mine. Eu doar iubesc cartile si scrisul.
Acum ma intreb si va intreb cum sa procedez mai departe.
Nu am alta biserica si am nevoie de biserica pentru sufletul meu. Dar in conditiile astea imi este greu sufleteste.
1. Sa mai merg la biserica, sau sa merg la alta comunitate ortodoxa? Sa ma duc intr-un colt, singura, pentru mine?
2. Sa mai merg la strana in continuare?
3. Ce fac cu preotul, care imi era si duhovnic? Cum sa ma mai spovedesc lui?
Nici nu pot comunica bine cu dumnealui pentru ca nu are timp, nu-mi raspun de la intrebari si probleme. Pe altii ii sustine bine.
Va multumesc anticipat.
Doamne iarta-ne si nu parasi biserica ta si pe preotul si credinciosii ei. Asta ma rog.

Hristos a Inviat!

In primul rand, citind aceste randuri mi-a venit sa plang.

Trebuie inteles foarte bine, si eu prin asta ma refeream la preotul parohiei, ca in strainatate trebuiesc facute multe activitati de caritate si sociale , daca se doreste obtinerea unui buget incet-incet adica vor trebui ani de zile pentru asta.

Uite la parohia unde sint eu, noi avem astfel de activitati, vinedem reviste, ziare, carti etc, biserica se implica 100% deoarece fondurile merg pentru constructia bisericii.

Preotul are 3 copii, munceste la pus faianta 6 zile pe saptamina, impreuna cu sotia dansului.

Are si extraactivitati:botezuri, nunti, sfintenia caselor etc.
Preotul da totul la biserica, pentru constructia acesteia.

Deci, preotul trebuie facut sa inteleaga ca in strainatate asa este situatia.
Uite iti dau aici niste link-uri unde reies activitatile comunitatii, pentru o mai buna intelegere:

http://www.sfandrei.org/
http://www.romanianchurchtoronto.com/
http://www.asna.ca/
http://www.royaweb.org/content.asp?C...aith_in_action

[COLOR=#1f5e83]http://www.roea.org/ParishDir/Parish...r-ONTor-SG.htm[/COLOR]
[COLOR=#1f5e83][/COLOR]
http://www.snicolae.org/
[COLOR=#1f5e83][/COLOR]
[COLOR=black]Pe linga acestea s-au infiintat centrele culturale care unele s-au declarat apolitice si non-religioase, unde activitatile respective se desfasoara tot cu scopul de a ajuta la contructia unei biserici:[/COLOR]

[COLOR=#1f5e83]http://www.romanianscalgary.ca/[/COLOR]
http://www.romanianstoronto.ca/ro/mo...tor%20romanesc

http://www.aboutromania.com/roworld.html
[COLOR=#1f5e83][/COLOR]

iar la unele biserici au cumparat deja construite au infiintat gradinite pentru copii, unele se ocupa cu reviste, unele cu tipografii etc.

Deci ei se ajuta pe ei insisi pentru a merge mai departe.

Cu toate astea, problema este ca preotul nu poate fii implicat direct, si nici parohia, deoarece ar fii acuzati de comert, deci se pierde dreptul de a practica.

Acesta fiind motivul, acolo unde esti tu, trebuie infiintata o comunitate romaneasca, si inregistrata legal la birourile respctivei tari si oras.

Ideea ta este extrodinar de buna si nobila, insa eu in locul tau, m-as duce la preotul respectiv, i-as cere scuze, si i-as explica exact ce-ti explic eu aici.

Problema este ca aceasta asociatie trebuieste infiintata separat de biserica, astfel incat biserica sa ramina de neatatcat.

Din pacate pentru tine, preotul acesta avea dreptate.
Dar din fericire pentru tine, te poti ocupa de infiintarea acestei societati culturale romanesti.
Cu aceast aocazie se vor organiza petreceri la diferite sarbatori, fiecare aduce mancare , sau se cumpara si se fac mici si altele, si asa cu banii adunati puteti incepe ceva.
La fel se pot organiza spectacole, revelioane, zile de nastere, nunti etc, si o parte din bani pot ajuta mult.
Se poate organiza, in numele asociatie bineinteles, diferite ajutoare pentru cei fara case: deci un loc und eadunati ceva mobile( sau poate fii facut direct pe un blog-forum-website) sau se aduna sticle goale, banii merg pt biserica etc.
Invitati pe altii la oua vopsite la Paste, masa caritabila de Craciun etc etc.

Uneori trebuiesc gasite modalitatile de a produce bani, nu numai oferta in bani este importanta, deoarece cum spuneai, oamenii nu au bani.

As ruga mult pe preotul meu sa ma ierte, si sa-mi dea binecuvantarea infiintarii unei astfel de asociatii.

M-as duce la dansul smerita, iar dansul sint sigura ca te va aproba, iar in loc de suparare, va fii multa pace si buna intelegere. Incearca!
Ideea este excelenta, insa modul in care ai procedat era gresit.

[Hartford]

În prealabil postat de sophia

Imi este f.greu sa povestesc situatia, am incercat sa pun intrebari ocolitoare, dar tot nu stiu cum sa procedez mai departe.
Am sa incerc acum sa va spun si poate imi dati un sfat crestinesc, dar si omenesc in acelasi timp.

Se intampla intr-o biserica din diaspora. Situatia generala este grea: preotul nu este platit si trebuie sa se imparta intre mai multe biserici si alte activitati care sa-l ajute sa traiasca (financiar). Cladirea bisericii necesita si asta bani pentru intretinere si mai nou se cere si chirie. Am fost anuntati deja ca se va reduce mai mult numarul de slujbe...
Si nu este voie sa misti un ac, sa te organizezi mai bine, ca nu este...cladirea ta.
Comunitatea romaneasca este saraca (studenti, someri, batrani cu pensii mici, doar putini sunt aranjati si aceia...nu prea se vad in biserica).
In afara de asta fiecare plange singur, nu are pe nimeni sa se ajute, sa discute, etc. Din pacate comunitatea exista numai in jurul bisericii, in afara ei, nu se intampla nimic.
Au inceput conflictele.
1. Se doreste biserica proprie - dar cum? Bani nu, timp nu, oameni nu...
2. Au luat nastere initiative culturale
Adica m-am gandit sa fac o revista a comunitatii, in care sa punem lucruri frumoase legate de credinta si viata de zi cu zi (sarbatorile lunii, cateheza, stiri care intereseaza comunitatea, vieti de sfinti etc.), pagina culturala si mica publicitate de intr-ajutorare.
Am facut un numar, ca sa sondez piata cum s-ar spune si am impartit la cateva persoane. A placut si ideea si continutul.
Pe de alta parte mi s-au donat multe carti romanesti de catre o familie, si ne-am gandit sa infiintam o mica biblioteca.
Din banii de pe revista, as fi vrut in mare parte sa donam pentru biserica.
Pentru biblioteca nu este spatiu si ar fi functionat, ca si revista in locuinte de privati si prin impartire in biserica (gen cartea prin posta).
Am informat parintele despre initiative (dumnealui insusi ne indemnase la alte activitati), rugandu-l sa ne sprijine.
S-a suparat si m-a scos in fata oamenilor, sa ma critice si sa spuna ca nu trebuie, ca nu se poate, ca nu e voie (n-am inteles de la cine).
Cei care erau incantati de revista, nu m-au sprijinit, n-au scos un cuvant. Erau in mare parte colegii mei de la strana...
Nici restul lumii n-a reactionat.
Pe mine m-a ranit situatia enorm. Preotul, credinciosii, in biserica, sa fiu tratata astfel pentru o fapta care nu este rea? Nu vroiam nimic pentru mine. Eu doar iubesc cartile si scrisul.
Acum ma intreb si va intreb cum sa procedez mai departe.
Nu am alta biserica si am nevoie de biserica pentru sufletul meu. Dar in conditiile astea imi este greu sufleteste.
1. Sa mai merg la biserica, sau sa merg la alta comunitate ortodoxa? Sa ma duc intr-un colt, singura, pentru mine?
2. Sa mai merg la strana in continuare?
3. Ce fac cu preotul, care imi era si duhovnic? Cum sa ma mai spovedesc lui?
Nici nu pot comunica bine cu dumnealui pentru ca nu are timp, nu-mi raspun de la intrebari si probleme. Pe altii ii sustine bine.
Va multumesc anticipat.
Doamne iarta-ne si nu parasi biserica ta si pe preotul si credinciosii ei. Asta ma rog.

Draga Sophia te inteleg foarte bine si eu am plecat de multe ori plingin de la biserica de citeori veneam cite o propunere in scopul de a stringe bani in folosul misiunii noastre trebuia sa se gaseasca macar o persoana care sa-mi puna pumnul in gura. Toata saptamina eram suparata si imi zicea gindul sa nu ma mai duc la biserica si stii ce Duminica dimineata iar ma duceam ca trebuie sa cint la strana. Nu parasi comnunitatea si biserica pentru ca una sau mai multe persoane au pareri diferite. Stai acolo si cinta numai la strana vorba lui Mirela participa numai la o activitate restul timpului pastreaza-l pentru tine. Las timpul sa treaca si isi v-or da seama ca ai avut dreptate. Cu parintele poti vorbi intre patru ochi la spovedanie si spui exact ceea ce ai scris si aici. Nu lua situatia asa perosonal asa e viata cu valuri.
Doamne ajuta

[sophia]

Va multumesc pentru gandurile bune si sfaturile date.
Mai intai spunea cineva de a ne uni in afara bisericii pentru activitati culturale si de binefacere, ca nu e voie comert in biserica.
Aici e problema. Noi ne intalnim numai la biserica, altfel suntem atat de rasfirati in regiune. Si parintele cred ca ajuns sa le amestece deja pe amandoua si sa inteleaga ca le si reprezinta/conduce pe amandoua.
Pe urma ca sa faci o astfel de asociatie, fie ea numai culturala si de binefacere trebuie sa fie un jurist care sa se priceapa la acte si formalitati.
Nu stiu de unde s-o apuc.
Pe urma o consider ranire personala, pentru ca l-am rugat atat pe parintele sa ma sprijine in aceste proiecte.
N-am inteles de ce nu vrea, de ce ii este teama si cu ce il deranja.
Poate o sa am ocazia sa ma lamuresc cu dansul.
Si oamenii de ce nu m-au aparat, de ce nu m-au sustinut? Acum sa-i iert si sa ma intorc la ei. Da, asa este crestineste, dar asta nu este dragostea de oameni la nimeni.
Nu pot sa plec de la biserica asta , pentru ca nu am alta in zona. Altii au plecat in situatii similare, dar au masina si se pot duce la o biserica mai departe.
As mai putea sa merg la alti cretini ortodocsi: rusi, greci.
Apropos: primii au facut multe: scoala de duminica, biblioteca, alte actiuni umanitare.
Noi, romanii, oare de ce nu suntem in stare?
Revin: nu merg la ei pentru ca ma simt bine auzind slujba in limba mea.
Mi-este greu, nu stiu ce sa fac.
Mai grav este ca nu stiu ce sa fac cu spovedania, caci nu simt in dansul duhovnicul adevarat. Nici n-am avut altul si nu stiu ce sa cer, ce sa astept de la el.
Sunt ca omul de la lacul Vitezda: caut si astept Omul, inclusiv in preotul dat de Dumnezeu aici si nu-l aflu.
Si inca ceva: mi-am cerut iertare de la preot in fata oamenilor (desi nu ma simt vinovata cu nimic). Ar fi frumos asa cum spunea cineva aici, sa inteleaga si ceilalti ca au gresit. Of, numai Dumnezeu ne va arata asta.

Da Hartford, este cumplit sa pleci plangand de la biserica si ranit de preot/duhovnic si grav in acelasi timp. Caci unde sa te duci? Te rogi doar direct la Dumnezeu in casa ta. Asta fac eu acum.