Romania, o tara pe cale de disparitie

[Decebal]

Cum se poate rezolva problema spinoasă a locurilor de muncă în România?


© Colaj: Vocea Rusiei

Dezbaterile aprinse pe marginea subiectului Roşia Montană au readus în atenţia publicului o problemă acută în România: lipsa locurilor de muncă, ne scrie cititorul nostru, domnul Marian Rădulescu.

Adepţii variantei Roşia Montană Gold Corporation, pentru a câştiga audienţă, au repetat şi repetă obsesiv în mass-media: „Vor fi create numeroase locuri de muncă! „Nu cu mult timp în urmă, preşedintele Băsescu, într-o conferinţă de presă televizată, atrăgea atenţia premierului Ponta că guvernul nu a făcut nimic pentru relansarea economiei, pentru crearea unor noi locuri de muncă, atenţionând asupra creşterii şomajului şi accentuarea sărăciei.

Din păcate, în ambele cazuri este vorba numai de demagogie politică, de urmărirea unor interese personale sau de clan. Nicidecum nu se are în vedere luarea unor măsuri concrete care să ducă la crearea unor noi locuri de muncă. Locuri de muncă reale, cu contract de muncă, salariu care să acopere nevoile unui trai decent. Şi într-un număr mare, cât să cuprindă, în totalitate sau aproape în totalitate, populaţia activă a României. Trebuie avut în vedere că locuri de muncă au existat în România, dar au fost distruse de politica iresponsabilă şi trădătoare a tuturor guvernelor post-decembriste. Cum se poate rezolva această problemă?

Tot felul de „specialişti”, de „manageri” ce se laudă cu colecţia proprie de masterate, ne explică doct că numai intervenţia capitalului occidental, posesor al celor mai avansate tehnologii, poate duce la apariţia ca din pământ a locurilor de muncă mult-dorite. De asemenea, se bate moneda pe mărirea numărului de IMM-uri, de persoane fizice autorizate (PFA), care - vezi Doamne! - sunt singura speranţă pe plan intern. Vorbe goale, care nu rezolvă cu nimic situaţia!

În primul rând, este necesară implicarea statului, prin structurile sale de specialitate. Toţi „specialiştii” şi „experţii", plătiţi cu lefuri grase trebuie să-şi justifice câştigurile (nemeritate până acum) şi să creeze o strategie clară, bine fundamentată, care să ducă la relansarea economiei româneşti şi la crearea locurilor de muncă necesare. Pentru că populaţia activă care nu are loc de muncă este într-un număr din ce în ce mai mare, iar sărăcirea continuă poate duce la o explozie socială, lucru total contraindicat.

Primul pas care trebuie făcut este recâştigarea pieţelor cărora România le-a dat cu piciorul în anul 1990: piaţa est-europeană, piaţa ex-sovietică, piaţa chinezească, piaţa africană, piaţa sud-americană. Mai ales când din direcţia acestor pieţe au venit semnale repetate (vezi cazul pieţei ex-sovietice, actualmente Rusia+CSI) pentru reluarea relaţiilor comerciale, întrucât produsele româneşti sunt şi acum căutate! Aşadar, trebuie acţionat pentru întocmirea tratatelor şi acordurilor bilaterale, precum şi a acordurilor comerciale. Acestea sunt baza contractelor economice pe termen lung şi scurt, precum şi a comenzilor ferme necesare ca industria şi agricultura românească să producă, să vândă şi să încaseze banii necesari.

Al doilea pas este preluarea de către statul român a capacităţilor productive care au scăpat de jaful privatizării, introducerea controlului total asupra domeniilor strategice: exploatarea resurselor naturale ale ţării, transportul feroviar şi naval, sistemul energetic naţional în totalitate (mă refer la energia electrică şi energia termică), industria de armament, sectorul metalurgic. Scoaterea de sub control străin a ceea ce a mai rămas din petrolul şi gazele româneşti şi folosirea acestora numai pentru nevoile ţării. Toate acestea organizate sub forma de regii autonome, conduse de directori competenţi, subordonaţi Ministerului Industriei. Astfel se prezintă mai multă credibilitate când este vorba de stabilirea relaţiilor economice cu alte state.

Avantajele unui sistem economic proprietate de stat, condus ferm şi eficient sunt următoarele: 1) după cum am afirmat anterior, există credibilitate şi garanţia stabilităţii în întocmirea contractelor economice externe, mai ales pe termen lung; 2) profitul obţinut de aceste regii intră în bugetul de stat, ţara ar avea bani pentru investiţii, pentru lucrări publice, pentru cheltuieli sociale. Iar taxele şi impozitele nu ar mai fi la valorile insuportabile din prezent. 3) cel mai important lucru: s-ar crea cu adevărat un număr mare de locuri de muncă!

Fac o paranteză necesara, în cazul Roşia Montană: da, este nevoie de locuri de muncă, este nevoie ca aurul şi - mai ales! - metalele rare, atât de necesare tehnologiilor avansate să fie exploatate. Dar această exploatare să fie făcută de către o întreprindere a statului român, nu de către nişte corporaţii străine gen „Gold Corporation" sau „Gabriel Resources" sau cum se vor numi aceşti venetici. Iar produsul finit - aur şi metale rare - să fie proprietatea statului român, nu a unor străini care să dea în schimb (dacă vor da!) nişte redevenţe minuscule! Cu o întreprindere de stat (cum a mai fost, de altfel) oamenii chiar vor avea locuri de muncă!

Iată că am ajuns şi la al treilea pas: odată pornite regiile autonome şi societăţile pe acţiuni cu capital majoritar de stat, ce vor lucra pentru export dar şi pentru intern, odată cu creşterea producţiei şi dezvoltarea investiţiilor reale, în noi capacităţi de producţie, numărul de locuri de muncă va creşte substanţial. Iar societăţile comerciale cu capital privat, persoanele fizice autorizate, vor putea oferi servicii întreprinderilor de stat, cât şi salariaţilor acestora. Prin reducerea taxelor şi impozitelor la nivel rezonabil, şi aceşti mici întreprinzători vor prospera, nemaifiind nevoie să lupte pentru supravieţuire. La rândul lor, aceştia vor avea şansa dezvoltării prin reinvestirea profitului, după puterea fiecăruia.

Tot ce am spus până acum reprezintă opinia mea personală. Nu am pretenţia de a mă declara specialist în domeniu. Am totuşi o experienţă de viaţă şi de muncă, atât în sistemul de stat, cât şi în cel privat. Am lucrat atât în sistemul socialist, bazat pe proprietatea de stat asupra economiei, cât şi în actualul sistem, bazat pe privatizare, distrugere, pauperizare - într-un cuvânt, pe înstrăinarea avuţiei naţionale. Aşadar, trag următoarea concluzie: capitalismul occidental, la care ne-am închinat plini de zel, nu are resurse strategice pentru a-şi asigura propriile cerinţe, propria creştere. De aceea el este nevoit să recurgă la jaf economic, jaf înlesnit de conducătorii trădători ai statelor care sunt jefuite.

Nu mai avem ce aştepta de la Occident. Trebuie să ne găsim propria cale de dezvoltare, să ne orientăm către pieţele de desfacere unde am mai activat. Iar dacă aceste pieţe se află în Rusia, China, India, Africa, America de Sud, acolo trebuie să ne îndreptăm! Nu este vorba aici de nostalgii comuniste, de filorusism, aşa cum turuie de zor tot soiul de propagandişti. Este vorba de pragmatism, de realism economic. Intri pe piaţă, produci, vinzi, încasezi banii. Aceasta este calea de dezvoltare şi progres!

Sursa: Marian Rădulescu; Vocea Rusiei

http://romanian.ruvr.ru/2013_09_20/R...tipolara-0217/

http://romanian.ruvr.ru/2013_09_17/A...a-a-II-a-9263/

,,“Ideea morţii absolute stă la baza smintelii moderne” spunea Petre Ţuţea şi avea dreptate. Un om care nu aşteaptă nimic în viitor (neexistând nimic după momentul morţii) este un om care trăieşte pentru prezent, pentru el, un om care nu este dispus să sacrifice nimic, pentru că sacrificiul - de timp, de sine, de orice - nu are sens logic.

Lipsa de ideal nu este suficienta însă celor care îşi propun lichidarea spirituală şi demografică a occidentului european, promovarea fără limite a pornografiei, a comportamentului deviant, a violenţei care de multe ori are accente evidente de sadism, sunt parte a programului deliberat de distrugere a culturii tradiţionale. La toate acestea se adaugă, bineînţeles, infanticidul, sub forma zecilor de milioane de avorturi realizate în ultimele decenii de către oameni care altminteri se înduioşează de soarta unui porcuşor de Guineea sau de dispariţia urangutanilor din Borneo.

Romania în actualul context

Iar noi ne-am integrat în aceasta Europă. Am crezut că vom cina la Versailles sau la Potsdam cu urmaşii lui Louis Quatorze sau Friedrich der Große şi am nimerit pe uşa din spate la parada gay.


După douăzeci şi ceva de ani de la căderea comunismului nu mai avem industrie naţională, nu mai avem păduri, nu mai avem minerit. Ca şi condiţii ale acceptării în Turnul Babel am dat pe mana altora tot ce prezenta interes pentru ei, am închis restul şi am vândut la fier vechi. Am exportat tot, până şi oamenii, populaţia ţării scăzând cu peste 3 milioane de oameni în două decenii de ani. Avem însă datorii faţă de cei care au fost suficient de generoşi să ne ajute să ajungem în situaţia asta.


Nu putem nici pleca de bună voie. Presupunând prin absurd că o astfel de tendinţă ar fi tolerată de un sistem care lichidează fizic orice împotrivire la înălţarea noului Turn Babel, inventând pretexte ca să invadeze şi să omoare milioane de oameni în ţări ca Afganistan, Irak, Libia, Siria, deci presupunând ca României ca şi ţară de periferie i-ar fi acceptată o ieşire parţială din sistem, la ora actuală noi nu am mai fi în stare să ne descurcăm de unii singuri, cel puţin nu pe termen scurt. O ieşire masivă de capital, închideri ale firmelor străine care angajează la ora actuală ceea ce a mai rămas din forţa de muncă a ţării ar fi extrem de dureroasă. Sunt mai degrabă sceptic că România, cu situaţia ei economică şi la dimensiunea sa, s-ar putea salva individual din contextul descris mai sus."


Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2013_09_16/I...ul-Babel-9561/

Decidenţii FMI refuză să finanţeze politici de creştere, refuză să finanţeze recapitalizarea unor companii de stat, indiferent de perspectivele profitabilităţii ulterioare. Acordurile impuse de experţii Fondului au doar două soluţii pentru orice tip de problemă economică: tăierea bugetelor programelor sociale (medicină, pensii, învăţământ etc.) şi reducerea rolului statului în economie, adică privatizări masive.

În cazul României, rolul statului a fost redus atât de mult încât, de facto, statul nu mai există. Criticii susţin că Fondul impune ţările care au luat credit „să strângă cureaua bugetară” fără a lua în calcul faptul că ţările în cauză sunt prea sărace ca să-şi permită o curea!Acordurile cu FMI nu sunt altceva decât un instrument de transfer al proprietăţii statului în mâinile capitalului occidental.

Apologeţii FMI mint atunci când susţin că nu există alte soluţii, minciuna devenind evidentă atunci când politica FMI este comparată cu modul în care ţări precum Rusia sau China acordă creditele de dezvoltare. Rusia finanţează retehnologizarea şi dezvoltarea căilor ferate din Serbia printr-un credit de 800 de milioane de dolari în timp ce FMI impune privatizarea CFR Marfă. În Nigeria, China finanţează construcţia a 4 noi aeroporturi în timp ce FMI impune privatizarea TAROM. Diferenţa de abordare este evidentă.

De ce conducerea României nu renunţă la FMI? Probabil, pentru că nu poate să renunţe, fiind aservită unor alte interese decât cele naţionale. Oricum, statutul colonial nu prea lasă marjă de manevră. Acordurile cu FMI vin la pachet cu lesă şi botniţă şi se pare că acest aranjament este perfect confortabil pentru decidenţii de la Bucureşti.
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2013_08_15/R...a-cu-FMI-6361/



http://romanian.ruvr.ru/2013_08_15/R...a-cu-FMI-6361/

De cand a disparut OTV-ul, ce sansa credeati ca mai avea tara asta sa supravietuiasca ? Noroc cu manelele ca ne mai tin in viata.

[cezar_ioan]

Ţara noastră "de tămâie şi cer"...
Minutul 28 : http://www.youtube.com/watch?v=hNCO8WdODvQ

ROMANIA CAPITAL-COMUNISTA DE AZI, DUPA 50 DE ANI

Am fost si sunt in continuare „bandit”. Dovada: randurile de fata. Am urmarit in anii de dupa eliberarea din detentie, cu uimire, dar si cu spaima, cum intreaga tara a inceput sa cunoasca, sub forme mai mult sau mai putin vizibile, dar aceleasi in esenta lor, germenii si formele embrionare ale raului experimentat cu metode ultrastiintifice la Pitesti si in celelalte centre de reeducare.

Samanta satanica aruncata acolo a prins, s-a inmultit si, astazi chiar, la cei 13 ani de dupa acel decembrie al iesirii noastre din „raiul” comunist, constat ca traim inca intr-un Pitesti dupa Pitesti, facand aproape imposibila smulgerea din satanismul ce a pus stapanire pe noi, timp de o jumatate de secol, in aceasta misterioasa trecere dintre milenii. Caci ce altceva a fost numarul imens de informatori ai Securitatii, traitori chiar in sanul familiilor, punandu-se pret si pe vanzarea de frate, de parinte si de fiu?

Ce este apoi regimul de infometare la care a fost si este supusa intreaga tara de ani si ani de-a randul? Dar frigul si intunericul care sporesc cu noi monstri chinurile noptilor unor ierni din care iesim injumatatiti sufleteste si cu trupurile sfartecate de muscaturile gerului?

Nu acelasi lucru il constituie obligatia de a aduce laude celor ce ne supun unui regim de tortura morala, facandu-ne robi al minciunii? Nu din subteranele Pitestiului au iesit haitele de ucigasi cu bate si topoare care au invadat in plina zi si-n plina vara centrul capitalei in 1990 si 1991?

Repet deci: in multele ceasuri de sumbra deznadejde am sentimentul ca ma aflu iarasi si iarasi intr-un Pitesti dupa Pitesti. Imi vine nespus de greu sa constat ca sunt prea putini cei ce deslusesc azi, acum si aici insemnele puterii satanice. Ele ne guverneaza viata de zi cu zi, murdarindu-ne si injosindu-ne, pregatind cu indelunga rabdare si staruinta aruncarea noastra in adancurile cele mai fara de sfarsit.

Criza morala ce a cuprins Romania este atat de profunda incat revenirea la normalitate nu s-a putut face nici prin jertfele celor peste o mie de vieti curmate in decembrie 1989. Cu lectiile temeinic invatate, rublocratii deveniti peste noapte dolarocrati si-au dovedit abilitatea de a pastra fraiele puterii.

Mai nefasta si mai dureroasa decat practica ingineriilor financiare este practica ingineriilor morale. Tortionarii, calaii s-au transformat in mod miraculos in revolutionari, stalpi ai puterii, fauritori ai unei Romanii capital-comuniste. Intr-un asemenea capital-comunism asistam neputinciosi la inrosirea hartiei de turnesol, la o a doua internationalizare (globalizare, mondializare etc), sora geamana cu internationalizarea rosie, comunista.

„Lagarul” tarilor libere in care traim este guvernat in numele fericirii si democratiei de minciuna, impostura, teroarea foamei, a frigului si a grijii pentru ziua de azi si de maine.
Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu Celui Viu, miluieste-ne pe noi, pacatosii, si da-le orbilor lumina celor nevazute, mutilor cuvantul pentru a rosti adevarul din veac, surzilor puterea sa auda cantecul de jale al robilor in cautare de hrana si de speranta, da-le celor nevolnici si infricosati brate pentru a lua cu vrednicie sabia dreptatii si a adevarului pentru a sluji de-a pururi slavei Tale, acum si-n vecii vecilor. Amin!

Mai mult:

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...-mihai-buracu/

Antonia, Dumnezeu a ingaduit acest lucru; altfel nu ar fi fost posibil.

[Lady Brightside]

" Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut.
Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.
De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale?
Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.

Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ.
Scrierea sumeriană a apărut 1.000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul.

Cât timp o să te laşi neglijat?

Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii.Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc.

Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare.

NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT.

De ce te laşi dezbinat?

Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.

Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii.

Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria.

Când îţi vei revendica drepturile?

Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni.

De ce ai lăsat să se întâmple asta?

Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria.

Cum vrei să se facă asta? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?

Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale, tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult.

Tu taci!

Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ, sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple vistieriile străinilor de neam.

Tu taci!

Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi.

Tu taci!

Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa, pentru că ţara lor nu are nevoie de ei.

Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ?

Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei.

Tu taci!

Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile.

Tu taci!

Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile” la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul, iar ţara rămâne pe butuci.

Tu taci!

Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse, pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului,

sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care, habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită.

Tu taci!

Elemente din tezaurul ţării, sunt trimise “la expoziţie” în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos, nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele.

Tu taci!

Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor, străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.

Tu taci!

Slujbaşii ţării, căftăniţii, vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi, bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”.

Tu taci!

Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine, iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui.

Tu taci!

Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze, spun că nu e nimic deosebit.

Tu taci!

Şi se fură voturile, iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns, deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.

Tu taci!

În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc, alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic.

Tu taci!

Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS.

Tu taci!

Dacă te îmbolnăveşti, nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare.

Tu taci!

Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei, tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al Ţinutului Secuiesc, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială.

Toţi tac!

Tu taci!

Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii, pentru că eşti prea bogat în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani, fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.

Tu taci!

Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire.

Tu taci!

Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul.

Tu taci!

Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul, dar să te mai consulte pe tine…

Tu taci!

Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul, pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri, fără să le pese de interesul naţiunii, trădând jurământul făcut la investire.

Tu taci!

ASTA SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI, POPOR ROMÂN,

ŞI TU TACI!

Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută.

Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci ?

Trezeşte-te, popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.”