Despre esecuri in relatiile cu aproapele=Prietenii fara sorti de izbanda

[Yasmina]

Va voi scrie o experienta foarte amara cu o prietena de a mea,pe care o cunosc de la varsta de 16 ani...
La inceput nu a fost o prietenie stransa intre noi,ne cunoscusem prin alte cunostiinte si daca ne intalneam prin zona era ok,daca nu ,nu...Mai apoi,dupa 20 de ani m-am intalnit cu ea intamplator si mi-a facut cunostiinta cu cineva,care a devenit in timp o alta prietena buna;mai bine de 10 ani obisnuiam sa ne intalnim la aceasta prietena pentru povesti,filme,cafea,ceai...chiar daca eram numai 3,ne asemuiam cu un grup de 4 fete foarte celebru,din lumea filmului;tineam mult la prietenia noastra,stiam aproape totul despre noi si chiar daca aveam uneori evenimente diferite si mai intalneam si alti prieteni,tot ne intalneam"in bucatarie"la o poveste si o cafea...
Dupa acesti 10 ani,eu am plecat din tara si prietenia a continuat mai mult in suflet,chiar daca cu prietena de la 16 ani comunicam pe chat,in fiecare seara.La 2 ani,dupa ce am plecat, o alta cunostiinta comuna(o colega de la serviciul prietenei mele,pe care ea o adora)m-a rugat sa o ajut cu toate informatiile necesare emigrarii,pentru a urma si ea drumul acesta...nimic de zis,i-am dat toate detaliile si mi-am facut timp sa-i explic in mici detalii absolut totul despre viata de aici si chiar am sustinut-o pe o linie pozitiva,deoarece era deprimata ca dupa o perioada de timp nu primise nici un raspuns sa plece...
In sfarsit,s-a pregatit de plecare si au urmat alte consilieri din partea mea despre asigurarea de sanatate,despre bagaje,etc si apoi surpriza dupa ce a ajuns mi-a mai scris o data tot cu solicitari,si mi-a dat nr ei s-o caut;ei bine,greseala mea ca fiind o persoana destul de ocupata pe vremea aia,am sunat-o cam tarziu,si ea dormea,deci nu am vb mare lucru...Aproape 1 an de zile iar nu am mai auzit de ea,apoi iar m-a cautat pt a clarifica alte probleme,urma sa se inscrie la o scoala si ii erau necesare o gramada de acte;din discutia avuta m-i s-a parut ca incearca sa para superioara cu realizarea ei,asa ca in adancul sufletului m-a ranit aceasta atitudine;nici eu nu am mai sunat-o si nici ea nu a mai sunat vreodata...In paralel,eu vb cu prietena pe chat si mi-am aratat nemultumirea de acest fapt,spunand tare si raspicat ca aceasta persoana m-a folosit doar pentru informatii,nefiind nici un interes sincer pt persoana mea-prietena mea nu comenta in nici un fel afirmatiile mele,si am zis la vremea respectiva ca nu imi da dreptate deoarece amandoua ii eram prietene si era dificil sa aibe o parere obiectiva...
In fine,timpul a mai trecut si recunosc ca mi-am invins mandria,care este un pacat de moarte si am inceput sa vb si i-am scris sa-i spun ce am crezut despre ea in tot acest timp-a fost ca o usurare,cum sa va spun,nici nu ma intereseaza ce s-a intamplat,am dat tot uitarii si m-am bucurat inca o data ca putinul meu ajutor,a facut bine unei persoane care avea nevoie!
Acum finalul:cand a venit seara,eram pe chat cu prietena mea de la 16 ani,si-i spun fericita ca m-am impacat cu cea care a venit aici,si cand i-am spus ca m-a invitat s-o vizitez(si eu am invitat-o),prietena mea a explodat!!!!!!!!!Eu care m-am plans atata vreme despre aceasta persoana,acuma suntem cele mai bune prietene si nici una nici alta,ma duc s-o vizitez...M-a facut o persoana perfida,falsa,nefiind in stare sa aibe o prietenie sincera,m-a jignit in fel si chip,m-a numit plina de complexe,frustata- si bomboana de pe tort,fiindca acum ma gasesc intr-o perioada mai proasta pe plan personal,mi-a aruncat in fata ca sunt un nimeni,adica m-a atacat cu propriile arme,caci eu ii povesteam in fiecare zi cat este de greu sa-mi gasesc serviciu,si mai multe chestiuni personale...
Mai are rost sa spun cum ma simt?parca am avut un vis urat,nu pot sa cred ca este adevarat...nu sunt sigura ca s-a adresat persoanei mele...
Deducem ca prietenii sunt atrasi de starea nostra de succes,nu prea cunosc persoane care sa fie atrase de oamani sarmani sau cu probleme;m-am saturat sa fiu mama ranitilor cu orisicine dar cand am o suparare sa nu pot sa vb cu nimeni,caci toti par plictisiti de lucruri negative si necazuri si te lasa in singuratate pana cand viata ia o turnura placuta pt tine,apoi sunt din nou cu tine...
Ma scuzati ca am intocmit o poveste atat de lunga,insa am dat toate detaliile ca sa intelegeti firul istoriei!Va multumesc anticipat pentru raspunsuri!

[heaven]

Trebuie sa ai in vedere ca in primul rand acesta este modul in care ai perceput si ai expus tu realitatea,probabil,daca s-ar vorbi cu celelalte doua ar avea fiecare propria ei viziune.
In linii mari vorbim despre prietenia conditionata:tu i-ai oferit acelei persoane ajutorul si consilierea pentru ca sperai sa primesti in schimb atentie,apreciere,poate afectiunea unei prietene.Ma indoiesc sa fi fost singura persoana din viata ta cu care ti s-a intamplat la fel.
Cea de la 16 ani imi pare o fire destul de nesigura pe ea, posesiva,probabil este asa si cu tine si cu cealalta si cred ca nu si-a dorit ca voi doua sa va imprieteniti,probabil ca asa se simtea data ea la o parte.
Cu siguranta nu s-a transformat in "balaurul cu 7 capete" peste noapte,gandea si mocnea anumite lucruri cu mult timp in urma,insa abia acum si-a pierdut controlul,a cazut masca si au iesit la iveala aceste chestiuni mai putin placute.
Oamenii care ofera iubirea si prietenia sincera,nu incearca sa ii subjuge si sa ii controleze pe ceilalti,indiferent ca vorbim de un nivel subtil sau mai incisiv.Deci,ai putut afla ca intre tine si respectiva persoana nu era o prietenie sincera si ca nu era exact omul pe care il credeai.
Dar despre tine ce ai aflat din toata aceasta istorie?Lectiile de viata se repeta daca nu le invatam si daca vom cauta sa gasim nodul in papura doar la cei din jur...

Deducem ca prietenii sunt atrasi de starea nostra de succes,nu prea cunosc persoane care sa fie atrase de oamani sarmani sau cu probleme;m-am saturat sa fiu mama ranitilor cu orisicine dar cand am o suparare sa nu pot sa vb cu nimeni,caci toti par plictisiti de lucruri negative si necazuri si te lasa in singuratate pana cand viata ia o turnura placuta pt tine,apoi sunt din nou cu tine...

Nu "deducem",ci deduci,pentru ca privesti prin prisma propriei tale realitati,care nu este la fel cu a celor din jur,fiecare avand propria sa realitate si grad de subiectivism,cu atat mai mult tu,fiind cea in cauza.
Din cate imi dau seama si conditionezi atunci cand oferi ceva,chiar daca nu iti dai seama.Faptul de a fi mama ranitilor este ceva ce iti asumi,insa nu intamplator,ci pentru a primi in schimb exact ceea ce spui mai sus :sa nu mai fii singura,sa iti fie cineva alaturi la necazuri,sa fii ascultata atunci cand ai nevoie.
Sunt lucruri firesti sa ni le dorim,insa nu le putem cumpara punandu-ne in slujba celorlalti.
A fi bunul samaritean si prietenia sunt lucruri care se ofera in mod natural,liber,fara sa asteptam ceva in schimb,ci doar pentru simpla bucurie de a oferi.
Trebuie sa intelegi ca acel om care isi pune fericirea in mainile oamenilor este sortit suferintei,deoarece nu cei din jurul nostru sunt responsabili pentru bunastarea noastra interioara sau de orice gen,ci doar noi insine.Deasemenea,sunt si ei oameni,cu calitati si defecte,slabiciuni,frustrari etc
Poti sa te cauti intai pe tine,sa poti sa iti oferi acea stare de echilibru interior,siguranta,pace launtrica,bucuria de a trai,fericirea de a fi cu tine insati,de a te iubi si pretui pentru ceea ce esti?Sau crezi ca asta e sarcina celor din jur?
Desigur,un astfel de dus cu apa rece nu este niciodata placut,ne revolta,ne lasa confuzi,ne face sa ne simtim tradati,insa,dincolo de aspectele mai putin agreabile,poti cauta sa vezi ce invataminte poti trage despre tine,caci asupra celor din jur nu putem actiona,insa asupra noastra da,precum si partile pozitive ale celor petrecute.
Ca si concluzie de final,nimic nu este intamplator si putem alege sa ne rezumam la resentimente si sa ne inchidem in noi ori sa asimilam experienta si sa o valorificam in mod constructiv!

[heaven]

Scuze,din greseala s-a postat de doua ori.

[Yasmina]

În prealabil postat de heaven

Scuze,din greseala s-a postat de doua ori.

Da,inteleg ca nici eu nu sunt perfecta,si discutand subiectul asta cu un preot mi-a spus "sa nu-mi fac atatea procese de constiinta caci in lumea aceasta nimeni nu poate fi perfect,numai Domnul Isus care a venit aici si a trait in trup de om a fost perfect"!Bine acest raspuns nu inseamna ca am dezlegare la orice ticalosii...a fost doar o alinare a sufletului venita din partea unui slujitor al Domnului...
Revenind la prietenie,prietene,iubire neconditionata...in general nu astept nimic de la nimeni,am crescut cu o filozofie proprie,sa ma descurc de una singura,sa nu ma bazez pe nimeni si sa nu cer ajutor,si nu m-am abatut de la aceasta filozofie,sunt o luptatoare si o supravietuitoare,dar nu sunt niciodata singura pentru ca Il consider pe El intotdeauna cu mine!
Am avut niste prieteni aici,dar au plecat de atunci sunt singura printre straini,insa nu ma prea afecteaza,adica nu sufar;imi place prietenia de dragul prieteniei, stiu ca nu trebuie sa conditionez,nu numai ca nu astept nimic in schimb,dar nu accept jignirile si atitudinea zeflemista a unora de la care nu am cerut nimic niciodata!Arata-mi o persoana care are nevoie de asta,sau poate duce in carca...
Stii ce este paradoxal?Cei care au facut ceva pentru mine vreodata(chiar daca nu astepti e placut sa vezi cum cineva simte pentru tine),nu mi-au fost prieteni ani de zile,ci au fost persoanele potrivite,aparute la timpul potrivit-iar eu nu am facut prea mare lucru pentru ei;in schimb oamenii cu care am avut indelungi relatii,si am impartit destule,nu m-au acceptat cu defectele mele!Da,de aici imi trag multe drame caci sunt o persoana foarte toleranta,si par prostanaca,nu stiu...

Da,sunt de acord cu tine,Heaven,lectiile trebuiesc invatate si nu au venit intamplator...asta a fost si motivul pentru care am deschis topicul,si am incercat sa detaliez cat mai precis evenimentele,pentru a primi pareri diverse si a ma ajuta sa vad problema in ansamblu!

[heaven]

În prealabil postat de Yasmina

Revenind la prietenie,prietene,iubire neconditionata...in general nu astept nimic de la nimeni,am crescut cu o filozofie proprie,sa ma descurc de una singura,sa nu ma bazez pe nimeni si sa nu cer ajutor,si nu m-am abatut de la aceasta filozofie,sunt o luptatoare si o supravietuitoare,dar nu sunt niciodata singura pentru ca Il consider pe El intotdeauna cu mine!

m-am saturat sa fiu mama ranitilor cu orisicine dar cand am o suparare sa nu pot sa vb cu nimeni,caci toti par plictisiti de lucruri negative si necazuri si te lasa in singuratate pana cand viata ia o turnura placuta pt tine,apoi sunt din nou cu tine...

Yasmina,reciteste putin cele doua pasaje scrise de tine,parca nu prea se confirma unul pe celalalt,asa este?

Am avut niste prieteni aici,dar au plecat de atunci sunt singura printre straini,insa nu ma prea afecteaza,adica nu sufar.

Nu este nimic rau in a ne recunoaste vulnerabilitatile,faptul ca ne simtim singuri,ca avem nevoie si de cei din jurul nostru,ca doar suntem oameni,niste fiinte sociale,nu putem trai doar cuci,insa ce am incercat sa iti subliniez in postarea anterioara este faptul ca nu putem sa ne bazam echilibrul interior pe cei din jur,pentru ca atunci vom fi inevitabil dezamagiti.

Stii ce este paradoxal?Cei care au facut ceva pentru mine vreodata(chiar daca nu astepti e placut sa vezi cum cineva simte pentru tine),nu mi-au fost prieteni ani de zile,ci au fost persoanele potrivite,aparute la timpul potrivit-iar eu nu am facut prea mare lucru pentru ei;in schimb oamenii cu care am avut indelungi relatii,si am impartit destule,nu m-au acceptat cu defectele mele!Da,de aici imi trag multe drame caci sunt o persoana foarte toleranta,si par prostanaca,nu stiu...

Da,pentru ca,exact cum iti spuneam mai devreme,lucrurile acestea vin natural si atunci cand se intampla este extraordinar de frumos! :)
Eu nu cred ca esti o persoana toleranta sau prostanaca,ci doar un om care are anumite vulnerabilitati pe care si le neaga,pentru ca asta a fost un mod al sau de a se apara,de a supravietui,insa a te iubi si a te accepta pe tine,inseamna sa o faci si cu calitatile pe care le detii,dar si cu lucrurile care sunt de slefuit si care ne dau batai de cap,pentru ca,daca le ignoram,ele vor iesi la suprafata exact cand ne este lumea mai draga si ne vor pune bete in roate.
Deasemenea,este posibil ca cineva sa te fi conditionat undeva in trecutul tau,aratandu-ti ca poti fi iubita si acceptata nu pentru ceea ce esti tu ca fiinta,ci doar pentru ceea ce oferi.Si,tot probabil,dupa acest tipar se invart si relatiile cu familia,prietenii,iubitul.

[Yasmina]

Citat:
"Deasemenea,este posibil ca cineva sa te fi conditionat undeva in trecutul tau,aratandu-ti ca poti fi iubita si acceptata nu pentru ceea ce esti tu ca fiinta,ci doar pentru ceea ce oferi.Si,tot probabil,dupa acest tipar se invart si relatiile cu familia,prietenii,iubitul."
__________________

Heaven,apreciez ca mi-ai raspuns!
Dupa cum vroiam sa arat,nu voiam sa subliniez conditionarea in relatia cu o cunostiinta comuna,ci intreg topicul a fost "dedicat"acestei "prietene"de aproape o viata,pe care eu am accepatat-o oricum,si care este asa cum ai spus tu,foarte nesigura pe ea,inutil sa mai dau detalii...
Repet,nu vorbesc despre plata si rasplata,vorbesc indeosebi despre nerusinarea si cruzimea cu care m-a "lucrat",intr-o perioada in care ma asteptam mai putin!Vorbesc despre socul pe care l-am avut,despre faptul ca nu avea nici un drept sa ma raneasca,jigneasca cu rautate!Daca era plictisita de compania si ideile mele,putea sa se faca pierduta in viata,fara sa-mi verse galeata cu laturi in cap!Imi amintesc o fraza inteleapta"nimeni nu ma raneste fara voia mea",ceea ce acum s-ar traduce prin faptul ca in fata prietenilor suntem complet descoperiti,vulnerabili,asa cum si eu am lasat-o sa ma raneasca,fiind foarte deschisa cu ea!

Nu-mi vine in minte acum,decat ca poate meritam asta,poate si eu am gresit fata de altcineva si acum raul facut se intoarce din alta parte!Ma macina aceasta intamplare doar pentru ca sunt invinuita pe nedrept,ma descrie in niste culori care nu ma definesc,cand cineva ma acuza pentru un caz real,am o reactie foarte trista,sunt dezamagita de mine insami,ma invinuiesc in gand ca sunt o ticaloasa si ocolesc pe viitor sa mai trec prin acea experienta...

Cat despre trecutul meu,da,am fost conditionata bineinteles,de catre familie,nu am avut o relatie buna cu parintii mei,pana nu au vazut ca sunt o persoana responsabila,ca am rezultate deosebite la scoala sau la job si asta mai ales la maturitate...

[heaven]

În prealabil postat de Yasmina

Citat:
"Deasemenea,este posibil ca cineva sa te fi conditionat undeva in trecutul tau,aratandu-ti ca poti fi iubita si acceptata nu pentru ceea ce esti tu ca fiinta,ci doar pentru ceea ce oferi.Si,tot probabil,dupa acest tipar se invart si relatiile cu familia,prietenii,iubitul."
__________________

Heaven,apreciez ca mi-ai raspuns!
Dupa cum vroiam sa arat,nu voiam sa subliniez conditionarea in relatia cu o cunostiinta comuna,ci intreg topicul a fost "dedicat"acestei "prietene"de aproape o viata,pe care eu am accepatat-o oricum,si care este asa cum ai spus tu,foarte nesigura pe ea,inutil sa mai dau detalii...
Repet,nu vorbesc despre plata si rasplata,vorbesc indeosebi despre nerusinarea si cruzimea cu care m-a "lucrat",intr-o perioada in care ma asteptam mai putin!Vorbesc despre socul pe care l-am avut,despre faptul ca nu avea nici un drept sa ma raneasca,jigneasca cu rautate!Daca era plictisita de compania si ideile mele,putea sa se faca pierduta in viata,fara sa-mi verse galeata cu laturi in cap!Imi amintesc o fraza inteleapta"nimeni nu ma raneste fara voia mea",ceea ce acum s-ar traduce prin faptul ca in fata prietenilor suntem complet descoperiti,vulnerabili,asa cum si eu am lasat-o sa ma raneasca,fiind foarte deschisa cu ea!

Nu-mi vine in minte acum,decat ca poate meritam asta,poate si eu am gresit fata de altcineva si acum raul facut se intoarce din alta parte!Ma macina aceasta intamplare doar pentru ca sunt invinuita pe nedrept,ma descrie in niste culori care nu ma definesc,cand cineva ma acuza pentru un caz real,am o reactie foarte trista,sunt dezamagita de mine insami,ma invinuiesc in gand ca sunt o ticaloasa si ocolesc pe viitor sa mai trec prin acea experienta...

Cat despre trecutul meu,da,am fost conditionata bineinteles,de catre familie,nu am avut o relatie buna cu parintii mei,pana nu au vazut ca sunt o persoana responsabila,ca am rezultate deosebite la scoala sau la job si asta mai ales la maturitate...

"nimeni nu ma raneste fara voia mea!"-bingo!ti-ai dat seama,felicitari!
Sursa nefericirii noastre se afla in noi,nu cei din jur ne ranesc,ei,doar,fara macar sa realizeze asta cateodata,apasa parghiile actionand pe niste rani deja existente,insa nu izolandu-ne de cei din jur sau avand relatii superficiale cu acestia,care sa nu ne permita sa devenim prea "vulnerabili" vom reusi sa ne protejam,ci mergand in adancul fiintei noastre si vindecand acele rani.
Noi am putea discuta aici despre fosta ta prietena,despre cat de infam a fost gestul ei,sa o pedepsim si sa o punem la colt macar verbal pentru felul in care s-a purtat cu tine si da,este dreptul tau sa fii suparata si furioasa,este dreptul tau sa te descarci si daca simti asta,fa-o,plangi,striga,ce crezi tu ca te-ar face sa scoti afara aceasta suparare!
Dar,esti sigura ca pe ea esti suparata?Sau esti pe tine?De ce percepi ceea ce s-a intamplat ca pe un esec personal?De ce ajungi sa te invinovatesti pentru actiunile altora?Cu ce esti tu responsabila de ceea ce fac ei?In schimb esti responsabila pentru ceea ce iti faci tie....
Si ti-as mai pune o intrebare:cand ai de gand sa incepi sa te iubesti pe tine,cea care esti si nu cea care vor altii sa fii?

[Yasmina]

Eu consider prietenii ca niste prelungiri ale familiei,de multe ori i-am iubit si respectat mai mult ca pe membrii familiei mele,sunt multe de spus...Eu nu mi-as fi permis in viata asta sa apas pe ranile nimanui,este asa o regula nescrisa a omeniei,nu?
Sunt destul de preocupata si putin trista de aspectele mai putin favorabile ale existentei mele,si sincera sa fiu nu realizez sa fiu suparata pe mine pentru aceste esecuri,nu am cum,sunt niste aspecte care nu tin nici macar 50% de mine-si daca stau sa ma gandesc presiunea pt rezolvarea acestor proiecte a venit tot din partea"prietenilor"care nu mai prididesc sa ma bulverseze zilnic cu chestionare si sa aseze la figurat pe rafturi,pentru comparatii fara sens!Sunt sensibila acestor presiuni,am sa las bunul simt la o parte,am sa fiu putin mai grosiera si am sa le-o tai scurt cand mai vin cu interventii cinice,de genul"uite X a reusit in domeniul cutare,tu de ce nu faci aia,ca esti fata inteligenta,X nici nu era..."=asta relevand faptul ca nu au respect nici pt X nici pt mine,reducandu-ne de la fiinte la simple cazuri sociale!
Faptul ca aceasta individa si-a permis sa ma calce in picioare este oarecum logic pentru starea in care ma gasesc,oricum eram pe vine,am fost usor de pus jos!Nu-i nimic nou sau ceva care sa nu stiu,insa este foarte important de unde vine lovitura,de la cine!
Deci ceea ce spui Heaven,face sens!

ps=oricum suntem numai noi doua pe acest topic,asa ca ti-am raspuns din nou!

[iustin10]

:) Bun venit la prima lectie de viata
DUMNEZEU ESTE SINGURUL PRIETEN CARE NU TE TRADEAZA.
De aceea fii intelegatoare cu defectele si greselile celorlalti si treci peste ele.Nimeni nu te obliga sa ai incredere in continuare in ea,o poti evita,dar,cel mai important ,e sa nu devii cinica si egoista de acum inainte.
Caci si Hristos nu a facut decat binele totata viata Sa,si rasplata au fost palmele,batjocura,scuiparea,si corul acea de oameni strigand cu o ura fara temei:"Sa fie rastinginit! "
Deci nu te astepta la recunostinta sau intelegere,dar nu inceta sa iubesti 'prietenii ' in gewneral,caci sunt cea mai de pret comoara in aceasta viata

[Yasmina]

Multumesc pentru raspuns!
Sunt intr-u totul de acord ca Dumnezeu este singurul prieten adevarat,de altfel chiar am ajuns singura la aceasta concluzie,dupa vietuirea de una singura,pe alt continent!
In fine,nu este singura lectie de viata,sunt "fericita"posesoare a mai multora,ma intreb daca am invatat ceva?m-am bucura daca as intelege mecanismele acestei intamplari si as ramane cu experienta...sa speram ca da caci in definitiv acesta este si rolul lectiilor dure,pregatirea pt desavarsire!