Duminicile Triodului

[CrisetenO]

Da, Costel, sunt de acord cu tine! Iar acum doi ani in aceasta duminica am auzit o predica deosebit de frumoasa a Parintelui de aici pe tema Vamesului si a Fariseului. Cand eram copil intotdeauna imi spuneam in gandul meu ca un om precum fariseul este "rau" pentru ca minte: probabil ca era un laudaros care nu facea nici o zecime din ce spunea ca face. Iar la varsta respectiva nici nu prea stiam nimic despre vamesi.

Parintele Stefan ne-a explicat insa ceva deosebit de interesant (pentru mine). Chiar daca fariseul intr-adevar era un om foarte drept, chiar daca tot ce a spus era adevarul curat, lipsa lui de smerenie l-a impovarat mai greu decat pe vames. Si chiar daca vamesul ar fi avut toate pacatele pe care le aveau multi vamesi in vremea aceea: si anume chinuiau oamenii ca sa poata stranga impozitele, faceau camata, erau desfranati, nu dadeau averea saracilor, deci chiar daca vamesul ar fi avut toate aceste pacate, umilinta si parerea lui de rau adevarata l-ar fi mantuit. Pentru mine aceasta a fost una dintre predicile cele mai pline de invataminte pe care le-am auzit. Deci oricate pacate am avea, daca ne smerim si ne pocaim cu adevarat, spovedindu-ne cu toata inima si apoi impartasindu-ne, primim iertare precum acest vames. Iar daca mergem la spovedanie gandind: "da, am pacatuit, dar uite, vecinul....", atunci mai rau ne va merge decat fariseului!

Doamne ajuta!

Cristina

[georgeval]

Duminicile pregatitoare Postului Mare pun accentul pe rugaciune (Duminica Vamesului si fariseului), pocainta (Duminica Fiului risipitor), milostenie (Duminica Infricosatoarei judecati)- aceeasi oridine o intalnim si in fericiri.

[Marius22]

Cred ca in aceeasi masura in care pericopa evanghelica citita in Duminica Vamesului si a Fariseului, ne vorbeste despre smerenie si mandrie, ne vorbeste totodata despre aparente si judecarea aproapelui.

Vamesul, omul smerit, nu urmeaza aparentelor si, de aceea, nu emite judecati cu privire la celalalt. Se judeca doar pe sine.

Fariseul, omul mandru, il judeca pe celalalt dupa aparente, uitand sa se judece pe sine.

Dupa cum vamesul si fariseul se rugau alaturi fiind in acelasi templu, tot asa se gasesc inaintea altarului inimii noastre, alaturate, smerenia si mandria, pacatele de multe feluri ale vamesului si indreptatirea de sine a fariseului, venita din indeplinirea prescriptiilor Legii. Stiind, ca doar rugaciunea unuia este bineprimita de Dumnezeu, cea a vamesului, sa ne ostenim a aduce si noi rugaciuni cu inima smerita. Sa dam smereniei intaietate in inimile noastre!

Decat sa "bifam" virtutile, asemenea fariseului, este mai de dorit sa ne vedem multimea pacatelor precum vamesul.

[costel]

Daca tot vorbim de duminica vamesului si a fariseului e bine sa amintim si de locul in care stau cei doi. Multi isi doresc sa aiba un loc cat mai aproape de altar, probabil asta vine din lume - nu poti lua paine decat daca ajungi in fata vanzatorului. Si pe acest principiu se considera ca cu cat esti mai in fata cu atat mai bine. Dar cel care se intoarce mai indreptat este vamesul care "departe statea" de altar. E bine sa ne amintim ca Dumnezeu ne poate hrani si in pustiu - asa ca nu e important unde esti in biserica, ci cum esti - cu gandul sau lipsit de gandul la El.

[CrisetenO]

În prealabil postat de costel

Daca tot vorbim de duminica vamesului si a fariseului e bine sa amintim si de locul in care stau cei doi. Multi isi doresc sa aiba un loc cat mai aproape de altar, probabil asta vine din lume - nu poti lua paine decat daca ajungi in fata vanzatorului. Si pe acest principiu se considera ca cu cat esti mai in fata cu atat mai bine. Dar cel care se intoarce mai indreptat este vamesul care "departe statea" de altar. E bine sa ne amintim ca Dumnezeu ne poate hrani si in pustiu - asa ca nu e important unde esti in biserica, ci cum esti - cu gandul sau lipsit de gandul la El.

Dar totusi nu trebuie sa uitam cat de important este sa fim IN biserica. Multi oameni cu care am discutat extind aceasta idee mai departe: si daca ne rugam de acasa e tot atat de bine ca si la biserica. Pana la urma nu locul conteaza ci starea de spirit. Dupa parerea mea e bine sa stai IN biserica in orice caz, si anume intr-un loc de unde poti auzi bine slujba -- pentru ca mintea ta sa nu fie ispitita sa se gandeasca la "grija cea lumeasca". Apoi trebuie sa ai grija sa ocupi numai locul necesar corpului tau, nu si mandriei tale. Pe aceea poti sa o lasi acasa.

Doamne ajuta!

Cristina

[George.m]

Cuvintele fariseului: Dumnezeule, iţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş, arata lipsa unei virtuti esentiale: a iubirii. Daca ar fi avut dragoste, nu s-ar fi semetit, nu s-ar fi laudat: dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

[costel]

În prealabil postat de CrisetenO

Dar totusi nu trebuie sa uitam cat de important este sa fim IN biserica.

Da Cristina, e important sa subliniem ca vamesul s-a intors indreptat la casa sa nu de oriunde, ci din Biserica.

[Marius22]

Exista o stransa legatura intre Duminica Fiului Risipitor (pilda Fiului Risipitor) si randuiala tunderii in monahism. Inainte de a fi tuns, fratele este dezbracat de vesmantul sau, purtand numai o camasa lunga de culoare alba, este descult si poarta parul desfacut, inchipuindu-l pe fiul cel risipitor.

Acest aspect este subliniat mai ales de troparul ce se canta in timpul in care fratele este adus catre biserica, pana in naos, "Bratele parintesti":

"Bratele parintesti sarguieste a-mi le deschide mie, ca in desfatari am cheltuit toata viata mea, spre bogatia cea necheltuita a indurarilor Tale, privind Mantuitorule, acum, nu trece cu vederea inima mea cea saraca, caci catre Tine, Doamne, cu umilinta strig: Am gresit, Parinte, la cer si inaintea Ta!"

[costel]

În prealabil postat de Marius22

Exista o stransa legatura intre Duminica Fiului Risipitor (pilda Fiului Risipitor) si randuiala tunderii in monahism. Inainte de a fi tuns, fratele este dezbracat de vesmantul sau, purtand numai o camasa lunga de culoare alba, este descult si poarta parul desfacut, inchipuindu-l pe fiul cel risipitor.

E minunat ce ne-ai spus. Asta denota ca cei ce intra in monahism trebuie sa aiba chemare. E minunat cum vede Biserica acest lucru. Deci cel care este chemat si nu face pasul spre aceasta chemare, este in ochii ei un fiu risipitor. Abia cand intra in moanhism, putem spune despre persoana respectiva ca si-a venit in fire.

[Marius22]

Aceste icoane sunt alfa si omega, inceputul si sfarsitul, Postului Mare. Intre aceste doua duminici, cea "a izgonirii" si cea a "izbavirii", suntem chemati sa parcurgem tainic intreaga istorie a mantuirii neamului omenesc, spre a putea canta cu indraznire: "Praznuim omorarea mortii/Sfaramarea iadului si incepatura altei vietii vesnice."