fizicianul hawking iar se baga-n seama singur !

[Radu32]

Plictisit sa stea mereu in scaunul sau cu rotile,fizicianul nostru (dealtfel laudabil pentru geniul sau stiintific,si acribia de a studia tainele universului ),iara da cu bota-n balta,legandu-se acuma ,de teologie,si spunand ca: "nu este nevoie de teologie pentru a explica nasterea universului,deoarece astro-fizica si fizica cuantica o fac acum suficient " !

Desigur ca prin afirmatii de acest gen, va scandaliza iarasi o buna parte a oamenilor de buna-credinta, care in fragilitatea convingerilor lor, se vor simti atacati de aceste teorii prezentate cu un invelis de competenta si stiintificitate !

Ce fac insa persoanele cu convingeri cat de cat fundamentate ?
De ce nu apare nimeni, care sa replice in mod competent fizicianului nostru,infruntandu-l si combatanu-l pe insasi tarenul sau cu instrumentarul stiintific si argumentational specific ???

Eu unul astept un astfel de fizician-teolog (ca tot vorbea hawking de teoria unificata a universului !) care sa demonteze clar si logic toate tezele hawkiene !

Pana atunci, insa vom incerca in cele ce urmeaza,noi cei care,nefiind specialisti in fizica si teologie (sau poate unii sunt, dar sa-si decline aceasta calificare !),dar fiind (cel putin eu in filosofie ),sa contra- argumentam,bazandu-ne pe informatiile noastre,atatea cate sunt,si cum sunt !

La treaba deci, insa, pentru a fi foarte clari as ruga ca fiecare vorbitor sa specifice zona sa de competenta ! (desi ma indoiesc ca unii o vor face, doar suntem in romania, unde regulile se iau in deradere ! ) dar totusi...

[I.Calin]

În prealabil postat de Radu32

Plictisit sa stea mereu in scaunul sau cu rotile,fizicianul nostru (dealtfel laudabil pentru geniul sau stiintific,si acribia de a studia tainele universului ),iara da cu bota-n balta,legandu-se acuma ,de teologie,si spunand ca: "nu este nevoie de teologie pentru a explica nasterea universului,deoarece astro-fizica si fizica cuantica o fac acum suficient " !

Desigur ca prin afirmatii de acest gen, va scandaliza iarasi o buna parte a oamenilor de buna-credinta, care in fragilitatea convingerilor lor, se vor simti atacati de aceste teorii prezentate cu un invelis de competenta si stiintificitate !

Ce fac insa persoanele cu convingeri cat de cat fundamentate ?
De ce nu apare nimeni, care sa replice in mod competent fizicianului nostru,infruntandu-l si combatanu-l pe insasi tarenul sau cu instrumentarul stiintific si argumentational specific ???

Eu unul astept un astfel de fizician-teolog (ca tot vorbea hawking de teoria unificata a universului !) care sa demonteze clar si logic toate tezele hawkiene !

Pana atunci, insa vom incerca in cele ce urmeaza,noi cei care,nefiind specialisti in fizica si teologie (sau poate unii sunt, dar sa-si decline aceasta calificare !),dar fiind (cel putin eu in filosofie ),sa contra- argumentam,bazandu-ne pe informatiile noastre,atatea cate sunt,si cum sunt !

La treaba deci, insa, pentru a fi foarte clari as ruga ca fiecare vorbitor sa specifice zona sa de competenta ! (desi ma indoiesc ca unii o vor face, doar suntem in romania, unde regulile se iau in deradere ! ) dar totusi...

Radu, îți dai seama ce-ți dorești?
Păi, până să ajungem la explicații și argumente "contra" teoriilor întemeiate științific care-l exclud pe Dumnezeu ca și Creator, discuțiile ar trebuie să se poarte pe mai multe fronturi: pornind de la înseși temeiurile și condițiile cunoașterii umane (tărâmul gnoseologiei, epistemologiei, filosofiei în genere, unde iarăși sunt opinii și opinii), trecând prin problemele fundamentale legate de fizică (mecanică, termodinamică, fizică relativistă și cuantică, cosmologie etc.), abordând perspective teologice diverse, să ajungi în cele din urmă la teologia creștină, buchisind practic întreaga realitate a existenței și cunoașterii, mi se pare cam mult pentru un forum, fie el și creștin, chiar și cu oameni care mai cunosc cât de cât problematica supusă dezbaterii (chiar și atei).
Cunoscătorii veritabili nu cred că "dau" pe aici (nu mă refer la teologie și creștinism). Poate că mă înșel...

Totuși, ar putea fi stabilit un cadru general al unei astfel de dezbateri prin stabilirea unor "axiome" de lucru precise de la care să nu ne abatem pe parcursul discuțiilor. Este, însă, extrem de dificil, spiritele se încing ușor și pe aici și uităm de multe ori finalitatea unui anumit topic numai din dorința de a-l "taxa" pe celălalt.

[Cristian_S]

Radu, acest fizician emite foarte multe ipoteze care sunt in proportie de 99,99% nedemonstrabile in momentul de fata.

[Radu32]

pai, sa expunem teoriile fizicii cu privire la comogonie,asa in linii mari si grosiere,ideile ar suna cam asa :
teza 1). a creatiei "ex nihilo" :

- dintr-odata acum, 13 miliarde de ani (sau poate 14 !),exista sau a aparut din nimic,un punct initial cu o masa infinita dar infinitezimal ca si dimensiuni !
- apoi,acest punct concentrat,un fel de esenta primara a viitorului univers,s-a apucat sa produca o explozie uriasa(pe durata a unor milisecunde),cu efect de expansiune a particulelor de materie continute si degajate,efect care continua si azi !
-in urma acelei explozii ,numita big-bang in literatura de specialitate, a rezultat toata dinamica combinarii particulelor de materie,facand posibila aparitia universului,si el in continua miscare si configurare in timp !
-rezultatul pe care il putem constata, este cel de acum,care are cel putin ca finalitate contemporana noua, evolutia vietuitoarelor pana la om,si avolutia acestuia pana la stadiul actual al societatii informationale !

teza 2).sau "previziuni pentru viitor" :

-deoarece universul se afla in continua miscare, telescopul hubble,demonstrand prin suprapunerea unor cadre identice in timpi diferiti,deplasarea continua a galaxiilor uele fata de altele, putem presupune ca acest poces va INDUCE DOUA IPOTEZE :
A). MOARTEA TERMICA A UNIVERSULUI- datorata procesului continuu de racire a materiei care-si pierde treptat in timp energia data de explozia initiala,ajungandu-se astfel ca insasi legaturile inter-atomice sa se desfaca,sa nu mai tina,si atomul insusi sa se desfaca in particule elementare sub-atomice,incapabile sa se mai grupeze in legaturi,inerte si moarte !

B). ETERNA REINTOARCERE A ACELUIASI- deoarece materia detine forta gravitatiei, putem presupune ca odata atinsa o limita a expandarii universului acesta va imploda,facand sensul invers, inspre a reveni la punctul initial super-concentrat (hard-corul initial ce a produs explozia ).
(putem exemplifica acest fenomen ,in mod simplist cu cel al unei mingi de botbal degajate in plan vertical,si care se va intoarce inspre punctul initial,dupa o perioada de ascensiune si de timp !)

- aceasta ipoteza B).genereaza alta b1). prin care putem presupune ca inainte de universul actual,a existat o infinitate de alte universuri,iar dupa noi, vor exista inca o infinitate de universuri,totul desfasurat la scara unui timp ionfinit, ce nu poate sa inccapa, nici in mintea si intelegerea umana si nici in cea artificiala-electronica !

(nu e minunata aceasta maretie a universului,necrutator si rece ? nu e minunat misterul ce rezida in neagra noapte intergalactica ?)

Din aceste teorii si teze se gewnereaza cateva consecinte morale,si existentiale pentru fiinta umana, parasita si ramasa o simpla jucarie in mainile negre ale haosului si hazardului universului !!!

[Radu32]

in cele ce urmeaza trebuie sa dezvoltam consecintele teoriilor de mai sus in plan moral si existential pentru fiinta umana !

[I.Calin]

Cică, Universul a apărut din nimic și o spun oameni de știință (A. Guth, Sidney Coleman, Alex Vilenkin, Ed Tyron, Heinz Pagels).

Pe scurt: conceptul apariției din nimic este asociat unui câmp electric suficient de intens, care la o intensitate critică, poate să genereze electroni și pozitroni din nimic. Și apariția spontană a perechii electron – pozitron într-un câmp electric intens = formă de radioactivitate în care spațiul gol (vidul) este cel care se dezintegrează! Deci, vidul se dezintegrează în spațiul care conține particule. Cică e greu să faci un astfel de experiment, cred și eu, doar Dumnezeu a creat din nimic! Înseamnă că și creștinii nu sunt atât de departe de adevăr.

Mai departe, un proces analog ar putea să aibă loc în cazul gravitației și aici apar în scenă, găurile negre (black-hole – urile) unde gravitația este atât de puternică încât în vid apare un curent continuu de particule nou create (radiațiile golurilor negre a lui Stephen Hawking). Și dacă gravitația este o deformare a spațiului și timpului, se poate spune că spațiul și timpul sunt cele care induc crearea particulelor materiale, iar apariția particulelor materiale din spațiul gol se numește naștere din nimic. Măi, măi, multe știe spațiul – timpul ăsta să facă. Evident că aici intră în discuție geometriile multidimensionale și mai știu și eu ce teorii științifice.
Mărturisesc că, în urmă cu ani, aveam răbdare cu ele, astăzi prefer să văd pădurea și nu copacii. Adică, prefer să văd finalitatea și cauzalitatea existenței (pădurea) și să las pe alții (oamenii de știință) să se ocupe de detalii (de copaci). Nu sunt un spirit analitic, ci sintetic. Oricum, eu (cândva ateu și suprasaturat de găselnițe științifice, cum am expus și mai sus) am acceptat demult existența și credința în Dumnezeu (de ce creștin?, pentru altă dată) și nu mai am nevoie de dovezi pentru a-L afirma.

Bun, oricum, după Stephen Hawking și alții, a fost Big-Bang-ul și după Big – Bang, expansiunea universului care poate fi „rulată” în două moduri:

1.Expansiunea infinită a universului (univers deschis) care va duce, în final, la moartea termică a universului prin slăbirea legăturilor interatomice / forțelor gravitaționale care înseamnă incapacitatea particulelor de a se „regrupa” (moartea termică a universului);
2.Expansiunea finită a universului (univers închis) în care forțele gravitaționale vor opri în final expansiunea și vor strânge spațiul și timpul înapoi spre „punctul prim” al Big Bang-ului (implozie) care reprezintă începutul. Și probabil că iarăși va exploda într-un șir interminabil de „începuturi” și „sfârșituri” (eterna reîntoarcere).

Ce înseamnă toate acestea pentru condiția umană, etica și valorile umane! NIMIC. Sincer să fiu, nu există nici o legătură între faptul că mâine îmi voi duce copii la școală și expansiunea universului. Și faptul de a iubi, iarăși nu ține de expansiune. Dacă iubirea ca și comuniune între două ființe (entități) separate ar fi transpusă în universul fizic conceptului de gravitație (care înseamnă legături „strânse” între entități: particule, stele, galaxii etc.), aș risca să spun că în Univers, totul se realizează în funcție de forțele gravitaționale, adică, transpusă, în plan uman, pe „comuniune”, pe iubire. Gânditorii greci materialiști nu sunt departe de aceste interpretări.

[Radu32]

În prealabil postat de I.Calin

Cică, Universul a apărut din nimic și o spun oameni de știință (A. Guth, Sidney Coleman, Alex Vilenkin, Ed Tyron, Heinz Pagels).

Pe scurt: conceptul apariției din nimic este asociat unui câmp electric suficient de intens, care la o intensitate critică, poate să genereze electroni și pozitroni din nimic. Și apariția spontană a perechii electron – pozitron într-un câmp electric intens = formă de radioactivitate în care spațiul gol (vidul) este cel care se dezintegrează! Deci, vidul se dezintegrează în spațiul care conține particule. Cică e greu să faci un astfel de experiment, cred și eu, doar Dumnezeu a creat din nimic! Înseamnă că și creștinii nu sunt atât de departe de adevăr.

Mai departe, un proces analog ar putea să aibă loc în cazul gravitației și aici apar în scenă, găurile negre (black-hole – urile) unde gravitația este atât de puternică încât în vid apare un curent continuu de particule nou create (radiațiile golurilor negre a lui Stephen Hawking). Și dacă gravitația este o deformare a spațiului și timpului, se poate spune că spațiul și timpul sunt cele care induc crearea particulelor materiale, iar apariția particulelor materiale din spațiul gol se numește naștere din nimic. Măi, măi, multe știe spațiul – timpul ăsta să facă. Evident că aici intră în discuție geometriile multidimensionale și mai știu și eu ce teorii științifice.
Mărturisesc că, în urmă cu ani, aveam răbdare cu ele, astăzi prefer să văd pădurea și nu copacii. Adică, prefer să văd finalitatea și cauzalitatea existenței (pădurea) și să las pe alții (oamenii de știință) să se ocupe de detalii (de copaci). Nu sunt un spirit analitic, ci sintetic. Oricum, eu (cândva ateu și suprasaturat de găselnițe științifice, cum am expus și mai sus) am acceptat demult existența și credința în Dumnezeu (de ce creștin?, pentru altă dată) și nu mai am nevoie de dovezi pentru a-L afirma.

Bun, oricum, după Stephen Hawking și alții, a fost Big-Bang-ul și după Big – Bang, expansiunea universului care poate fi „rulată” în două moduri:

1.Expansiunea infinită a universului (univers deschis) care va duce, în final, la moartea termică a universului prin slăbirea legăturilor interatomice / forțelor gravitaționale care înseamnă incapacitatea particulelor de a se „regrupa” (moartea termică a universului);
2.Expansiunea finită a universului (univers închis) în care forțele gravitaționale vor opri în final expansiunea și vor strânge spațiul și timpul înapoi spre „punctul prim” al Big Bang-ului (implozie) care reprezintă începutul. Și probabil că iarăși va exploda într-un șir interminabil de „începuturi” și „sfârșituri” (eterna reîntoarcere).

Ce înseamnă toate acestea pentru condiția umană, etica și valorile umane! NIMIC. Sincer să fiu, nu există nici o legătură între faptul că mâine îmi voi duce copii la școală și expansiunea universului. Și faptul de a iubi, iarăși nu ține de expansiune. Dacă iubirea ca și comuniune între două ființe (entități) separate ar fi transpusă în universul fizic conceptului de gravitație (care înseamnă legături „strânse” între entități: particule, stele, galaxii etc.), aș risca să spun că în Univers, totul se realizează în funcție de forțele gravitaționale, adică, transpusă, în plan uman, pe „comuniune”, pe iubire. Gânditorii greci materialiști nu sunt departe de aceste interpretări.

Da, insa, atunci toate demersurile umane,inclusiv informatia si creatia spiritului perpetuate si optimizate in mii de ani de civilizatie, se vor aneantiza,si nu va ma ramane nimc,decat isoria indepartata a omului,poate in memoria universului,daca are asa ceva !

Coplesiti cu aceasta avalansa de explicatie stiintifica, esti de acord ca era sociologic vorbind,si antropologic, mult mai usoara credinta pentru omul secolelor medievale, decat pentru noi cei de acum,din societatea informationala si informatizata ???!

a crede incepe sa devina un demers destul de dificil,in epoca noastra,cea a vitezei !

cati oare,dintre noi, depasim superficialul si rutina in credinta,cati oare o pastram la acelasi nivel de intensitate si cand suntem in momente mai grele ?!

cultura societatii in care te nasti si destinul personal, sunt ci deoi factori de influenta !

omul nu e un sistem in care din care sa scoti totul fara sa bagi nimica !

[Radu32]

daca am presupune ca in spatele acestui intreg proces sta o fiinta imuabila (fiinta filosofilor de ex.) trebuie atunci sa ne intrebam, cu ce rost a programat totul,si ce scop urmareste ?

de ce adica,puand intrebarea centrala a ontologiei heideggeriene, " mai degraba exista ceva, decat nimic ?!"

[MariS_]

În prealabil postat de Radu32

daca am presupune ca in spatele acestui intreg proces sta o fiinta imuabila (fiinta filosofilor de ex.) trebuie atunci sa ne intrebam, cu ce rost a programat totul,si ce scop urmareste ?

de ce adica,puand intrebarea centrala a ontologiei heideggeriene, " mai degraba exista ceva, decat nimic ?!"

Dl Radu, punctul slab al celor ce sustin aparitia Universului fara ajutorul unui
Creator este sa explice cum au aparut legile fizicii si de ce sunt atat de precis
reglate ca sa fie posibila viata. Aici sta tot chichirezul. Daca ele vin din pura
intamplare, asa cum sustin oamenii de stiinta atei, e cam ciudata intamplarea
asta, ca e mai mare decat o minune. Pentru ca o minune e facuta de Cineva
superior ei, un Dumnezeu, dar minunea atee e facuta de ceva inferior: nimic.
Iar raspunsul la intrebarea aceea foarte inteleapta a ontologiei heideggeriene,
" de ce mai degraba exista ceva, decat nimic ?!" este, dupa parerea mea,
urmatorul: pentru ca are sau i s-a dat un SENS.
Altfel e mai bun nimicul, caci ceva fara sens e mai inconsistent dpdv existential
decat nimicul.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[I.Calin]

În prealabil postat de Radu32

Da, insa, atunci toate demersurile umane,inclusiv informatia si creatia spiritului perpetuate si optimizate in mii de ani de civilizatie, se vor aneantiza,si nu va ma ramane nimc,decat isoria indepartata a omului,poate in memoria universului,daca are asa ceva !

Coplesiti cu aceasta avalansa de explicatie stiintifica, esti de acord ca era sociologic vorbind,si antropologic, mult mai usoara credinta pentru omul secolelor medievale, decat pentru noi cei de acum,din societatea informationala si informatizata ???!

a crede incepe sa devina un demers destul de dificil,in epoca noastra,cea a vitezei !

Nu cred că omului evului mediu îi era mai ușor să creadă. Omul simplu nu-și pune problema unor explicații științifice veritabile și nu are mijlocele suficiente pentru a le înțelege (chiar și intelectualul cu mintea mai luminată lasă pe mâna specialiștilor explicațiile din diferitele domenii, pe care el nu le stăpânește și acceptă de bune concluziile oamenilor de știință luminați, fără să-și pună prea multe întrebări). Oamenii agreează mult mai mult știința populară cu tot arsenalul de consecințe interesante ale acesteia. Oamenii sunt curioși de experimente și experiențe științifice fundamenatale? Haida, de... Crezi cumva că un nespecialist va sta să studieze teoria relativității generale cu tot arsenalul de explicații și matematica pe care o conține?

Omul simplu este interesat mai degrabă de consecințele, reale sau nu, ale teoriei lui Einstein: posibilitatea lumilor paralele (orice decizie generează un alt univers, o infinitate de universuri paralele), călătoriile în timp și alte găselnițe interesante din acest punct de vedere. Mutanții și experimentele genetice, iarăși, e o temă care trezește interesul publicului larg. Interesante pentru cel care nu are cu ce să-și umple mintea și astfel de idei îi vor da și impresia de cunoscător într-ale științei.

Evident că omului modern îi vine greu să creadă în Dumnezeul creștin.
Din cauza vitezei și dorinței de a asimila doar explicații științifice "pe înțelesul tuturor" și "sculării" tehnologice avansate. Și tehnologia de astăzi favorizează cultul științei și tehnicii (vezi Biserica Scientologică și alte culte sincretice care îmbină extrem de ușor diverse curente și ideologii contradictorii). Oameni dintre cei mai "importanți" ai acestei lumi se situează pe baricadele unor credințe în fața căreia rațiunea și logica umană devine greu încercată. Extratereștrii, Xenu, microrganismele dotate cu IQ inimaginabil, viermii purtători de conștiință sunt mult mai pe placul "mulțimii evoluate" de astăzi decât "poveștile" cu îngeri și draci ale creștinismului. Manifestările mulțimii evoluate de astăzi sunt la fel de evoluate ca acele ale evului mediu. S-a schimbat, eventual, obiectul adorației și interesul general, dar nu natura umană permanent dispusă, de la cădere încoace, să accepte orice însă Adevărul, nu.