Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[kreed123]

În prealabil postat de Doriana

Problema cu iluziile e ca se sfarsesc intr-o zi si ramai cu mana goala.

Iluziile sunt ceea ce ne fac mai bucurosi cateodata,adevarul nu il stie nimeni.
Inainte de venirea lui Iisus crestinismul avea alte legi,concepte si multi au murit crezand in ele.Unele s-au dovedit gresite,deci acei oameni au trait intr-o iluzie?Poate si acum noi credem intr-o iluzie si peste sute de ani se va dovedi ca am interpretat totul gresit.

Eu incerc sa va inteleg,stiu ca e greu sa tolerezi parerile altora(de exemplu:e greu sa tolerezi celalalte religii si sa crezi in acelasi timp cu adevarat in Dumnezeu).
Din perspectiva mea,nu mai incerc sa aflu daca religia spune adevarul sau nu,cine va fi mantuit mai bine,daca biblia este adevarata...ci incerc sa cred ca Dumnezeu ne-a lasat sa facem pamantul mai bun,sa ne bucuram si sa profitam de viata,nu sa cautam raspunsuri si sa spuberam mistere.
Cred ca anumite adevaruri o sa dainuie pentru totdeauna precum iubirea,increderea,mila si multe altele...acum daca cei din trecut sau poate si noi acum nu am urmat calea cea adevarata,dar ne-am chinuit sa fim cat mai buni si mai iubitori...o sa fim pedepsiti?
Suntem noi in stare sa judecam cine urmeaza si nu urmeaza calea cea buna?Cine va fi pedepsit sau nu pentru ca nu a respectat anumite principii?Lasati aceste lucruri...
Sa ma scuzati acum,poate am gresit si eu acum,pentru ca si eu judec oamenii dupa ceea ce cred eu ca este calea cea adevarata...si ii judec dupa ceea ce vad ca fac si ma feresc de cei care sunt rai,neascultatori,vorbesc urat,gandesc rau-sau incerc sa ii conving,daca nu reusesc sper ca experientele vietii ii vor aduce inapoi :)

[Doriana]

În prealabil postat de kreed123

,adevarul nu il stie nimeni.

Unii il stiu... Si nu se bazeaza pe idei religioase mostente de la unul si altul, ci pe experienta. Atunci cand ai experimentat ceva nu te mai indoiesti chiar daca ar veni sute de savanti sau iluminati sa-ti dovedeasca ca e altfel.

În prealabil postat de kreed123

Suntem noi in stare sa judecam cine urmeaza si nu urmeaza calea cea buna?Cine va fi pedepsit sau nu pentru ca nu a respectat anumite principii?Lasati aceste lucruri...

Treaba noastra nu este sa judecam, ci sa fim ceea ce pretindem ca suntem: o Evanghelie vie, un templu sfant. Dar partea noastra umana iese deseori la iveala, mai ales cand cineva ne ataca.
Pe de alta parte, nu poti sta cu mainile in san cand vezi ca altii se comporta copilareste. Ai fost si tu odata ca ei si ai vrea sa-i scutesti de suferinta prin care ai trecut tu pana sa schimbi acele idei. Se pare insa ca e o lupta inutila. Fiecare om trebuie sa-si experimenteze propria copilarie si sa ajunga singur la maturitate.

[kreed123]

În prealabil postat de Doriana

Unii il stiu... Si nu se bazeaza pe idei religioase mostente de la unul si altul, ci pe experienta. Atunci cand ai experimentat ceva nu te mai indoiesti chiar daca ar veni sute de savanti sau iluminati sa-ti dovedeasca ca e altfel.

De fapt m-am referit la "adevarul absolut"...pentru ca daca luam cum spui tu fiecare crede intr-un adevar.Eu nu am nimic cu ei atata timp cat sunt fericiti cu acel adevar si buni cu ceilalti.

[Tangun]

În prealabil postat de Doriana

Dvs ce rol jucati? Ce va determina sa scrieti toate astea pe forumuri? .

De ce in toata discutia, pui asa mult accentul pe mine sau ceea ce sunt eu? De aceea nu intelegi ca adevarul e in tine. As putea spune ca, intr-un fel, ai impresia ca eu as fi ori salvarea ori pierzania. Asta faceti, puneti accentul prea mult pe ceea ce sunt sau ce fac altii, si nu sunteti in stare sa vedeti propriul egoism. Eu transmit un mesaj, care se poate intelege la nivel subliminal. Eu nu am cum sa fiu nici salvarea nici distrugerea ta, salvarea esti doar tu si atat. Retine, mintea iti este exterioara tie. Emotiile sunt create de minte, deci tot ceva exterior, fals. Interiorul tau este Adevarul.

În prealabil postat de Doriana

Ce va face sa raspundeti numai la ce va convine si restul sa ignorati?
Credinta interioara care nu se manifesta in exterior este doar iluzie. Iar de iluzii suntem satui. Problema cu iluziile e ca se sfarsesc intr-o zi si ramai cu mana goala.

Nu raspund doar ce imi convine mie, raspund asa cum este necesar. Nu ai cum sa te lupti cu inconstientul prin vorbe, trebuie doar sa transmiti un mesaj, la nivel subliminal. Cine are "urechi sau auda si ochi sa vada" va intelege. Daca as raspunde asa cum crezi ca este "in mod normal", nu as face altceva decat sa dau hrana pentru minte, si hrana pentru corpul-durere (emotia). Unor oameni ce poseda un corp-durere greu, le este adesea imposibil sa faca pasul in afara interpretarii lor distorsionate, in afara "povestii" lor. De ce? Pentru ca "povestea" lor, detine o mare incarcatura emotionala. Cu cat este mai multa emotie intr-o poeste, cu atat devine ea mai grea si mai impenetrabila. Astfel povestea nu mai este privita ca atare (doar un simbol ce indica adevarul), ci este luata drept realitate.
Cand sunteti complet prinsi in miscarea gandirii si a emotiei ce o insoteste, nu mai este posibil sa faceti pasul in afara deoarece nici macar nu stiti ca exista un afara. Sunteti captivi filmului sau visului vostru, captivi in propriul rai/iad. Pentru voi aceasta este realitatea si nicio alta realitate nu este posibila. Iar in ceea ce va priveste, reactia pe care o aveti este singura posibila.

Daca nu raspunzi inconstientului asa cum isi doreste, nu reactionezi, nu confirmi realitatea povestii lui, nu-i hranesti mintea cu si mai multe ganduri, nici corpul-durere cu si mai multa emotie. Astfel ii permiti sa traiasca experienta momentului, oricare ar fi fost ea, si reusesti acest lucru prin lipsa de interferenta, lipsa actionarii. A fi prezent are intotdeauna un efect infinit mai puternic decat orice ar putea fi spus sau facut de cineva, desi uneori din prezenta se nasc unele cuvinte sau actiuni.
De aceea, cand transmiti doar mesajul, trezirea poate avea loc mai usor.
Mintea generatoare de ganduri nu poate intelege Prezenta si de aceea o va interpreta gresit. Va spune ca esti nepasator, distant, ca nu ai compasiune, ca nu esti in relatie. In realitate esti in relatie, dar la un nivel mult mai profund decat cel al gandirii si emotiei. De fapt, la acest nivel apropierea este autentica, comuniunea este adevarata si trece mult dincolo de relatie. In linistea Prezentei simtiti esenta fara de forma (si fara de forma mentala si emotionala) in voi si in celalalt ca si cum ati fi una. Numai cunoscand unitatea pe care o formati impreuna cu celalalt iubiti cu adevarat, va pasa cu adevarat, nutriti compasiune adevarata.

În prealabil postat de Claudiu_Zel

totul tine de vointa ta ... cred ca e clar ... si nu e nimic de discutat ...

Dimpotriva, abia acum incep discutiile, pentru cine e dispus sa inteleaga cat e de falsa afirmatia "totul tine de vointa ta".
In fine, iti respect opinia si nu mai intervin pe aceasta tema.
Succes in cele bune!

[Doriana]

În prealabil postat de Tangun

De ce in toata discutia, pui asa mult accentul pe mine sau ceea ce sunt eu? De aceea nu intelegi ca adevarul e in tine. .

Eu stiu ca adevarul este in mine, prin Hristos. Nu asta este miza discutiei.
Insa dvs lansati niste idei. Dvs sunteti produsul acestor idei. Spuneti ca vi s-au revelat. Eu spun ca in mare parte le-ati auzit de la altii mai carismatici si vi le-ati insusit, devenind produsul mintii lor "exterioare". Imi spuneti sa le experimentez; in mare parte cunosc aceste idei, cum am mai spus; si le-am experimentat. Insa eu vreau sa vad ce au facut aceste idei din dvs; rezultatul lor. Va asteptati ca oamenii sa va creada pe cuvant fara sa vada efectul celor spuse de dvs?
Iisus nu a transmis mesajul mantuirii din cer; a venit pe pamant si le-a dat oamenilor un exemplu practic de traire cu Dumnezeu. Le-a demonstrat practic ca Ii pasa de ei si va face orice ca sa-i mantuiasca. Nimeni nu poate pretinde sa fie ascultat atat timp cat nu este gata sa ofere mai mult decat vorbe.

Si acesta este subiectul pe care il tot ocoliti: rezultatul credintei dvs. La ce fel de fapte duce aceasta credinta? Cu ce ii va ajuta pe altii? Cu ce va ajuta pe dvs, afara de o traire mistica expansiva? Compasiunea de care vorbiti, cum se manifesta in exterior? Si chiar as vrea raspuns la aceste intrebari. Daca vreau niste idei citesc o carte. Dar am ales sa vorbesc cu o persoana...cred...

[Tangun]

În prealabil postat de Doriana

Si acesta este subiectul pe care il tot ocoliti: rezultatul credintei dvs. La ce fel de fapte duce aceasta credinta? Cu ce ii va ajuta pe altii? Cu ce va ajuta pe dvs, afara de o traire mistica expansiva? Compasiunea de care vorbiti, cum se manifesta in exterior? Si chiar as vrea raspuns la aceste intrebari. Daca vreau niste idei citesc o carte. Dar am ales sa vorbesc cu o persoana...cred...

Ca sa poti intelege mai bine, trebuie sa vezi ca nu incerc sa introduc niciun fel de credinta. Nu incerc sa explic o noua credinta, sau sa aduc o noua religie, pentru ca nu trebuie sa ai nicio credinta cu privire la ceea ce esti, pentru ca deja esti ceea ce esti: fiinta. Este important sa iti ridici constiinta astfel incat sa constientizezi ceea ce esti. Toate, in afara de fiinta ta, sunt trecatoare, inclusiv orice credinta despre cine esti sau crezi ca esti. Masura reala a deplinatatii, a desavarsirii omului, este masura dumnezeirii lui. Ca sa poti ajunge la mantuire, intregire/implinire, trebuie sa fii constient de faptul ca destinatia, capatul drumului, finalitatea este existenta proprie dumnezeirii. Constiinta acestei masuri a desavarsirii echivalente cu masura Dumnezeirii te elibereaza.
Apoi, ca sa intelegi mai bine faptul ca nu e o traire mistica ci o stare normala a fiintei, trebuie sa te adancesti si mai mult in interior. Care este rezultatul? In acest fel, aceasta constiinta, te ajuta sa faci pace cu tine, lucru vital de necesar inainte de toate si inainte de toti. Nu poti face pace cu ceilalti daca nu exista pace in tine. Judecarea, condamnarea si negarea celorlalti (a aproapelui) vine de la faptul ca nu exista pace in tine. Nevoia de a detine "credinta mea" in opozitie cu "credinta celuilalt", vine de asemenea din nelinistea ta interioara. In tine nu s-a instalatat inca pacea. Ceea ce numesti "traire mistica expansiva", este efortul depus, munca mea pentru a-mi aduce pacea in interior. Odata ce ai realizat pacea cu tine, faci loc pentru Fiinta. Nimic nu este mai necesar decat pacea interioara. Apoi, actiunile exterioare vin de la sine, cu adevarat bune pentru ca intrand in contact cu Fiinta, impartasesti aceasi fiinta cu toti ceilalti si cu toate situatiile exterioare. De abia atunci ii puteti ajuta si pe altii cu adevarat, sa intre in contact cu ceea ce sunt - fiinta - si sa scape de identificarea cu mintea duala, care nu stie decat sa judece, si prin care nu poate exista pace. Ca sa poti ajuta cu adevarat pe ceilalti, este necesar ca mai intai sa muncesti cu tine insuti, sa aduci pacea in tine.
Cel care esti este intotdeauna o lectie mult mai importanta si cu o putere de transformare mult mai mare decat ceea ce spui, chiar mai importanta decat ceea ce faci.
Mai mult, recunoscand primatul Fiintei, si astfel lucrand la nivelul cauzei, compasiunea asupra celorlalti se va putea manifesta simultan la nivelul actiunii si al efectului, alinand cu adevarat suferinta ori de cate ori te intalnesti cu ea. Cand un om flamand, iti va cere o bucata de paine si ai una, ii vei da si lui. Dar in timp ce ii dai painea, chiar daca interactiunea este foarte scurta, ceea ce conteaza in realitate este impartasirea Fiintei, pentru care painea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profunda, in acest moment nu mai exista un om care da si unul care primeste, ei sunt una.
In acest fel iti dai seama ca toate relele sunt efectul inconstientei, nu a diavolului, si puteti reduce aceste efecte ale inconstientei, dar nu le puteti elimina daca nu eliminati cauza lor. Adevarata schimbare are loc in interior, nu in exterior. Daca vreti sa schimbati lumea, intr-o lume mai buna, incepeti inainte cu voi.
Daca doriti cu adevarat sa ajutati pe ceilalti, sau sa alinati suferinta lumii, acesta e un lucru foarte nobil, dar amintiti-va sa nu va concentrati numai asupra exteriorului; altfel veti avea parte de frustrare si disperare. Fara o profunda schimbare la nivelul constiintei, suferinta umana este un put fara fund. Nu lasati compasiunea sa devina unilaterala. Empatia cu durerea sau lipsa unei persoane si dorinta de a ajuta trebuie sa fie echilibrate de o constiinta profunda a naturii eterne a vietii si a naturii iluzorii a tuturor durerilor. Lasati pacea interioara sa invadeze tot ceea ce faceti si veti functiona simultan la nivelul efectului si al cauzei. Dupa ce ati adus pacea inauntrul vostru (si aceasta o veti face, dar nu prin gandire), veti putea trai o companie placuta chiar daca sunteti singuri, sau veti interactiona si cu ceilalti la fel de placut si uman. Nu numai ca nu va mai conta din ce religie face parte celalalt, dar veti putea accepta ca fiecare cult religios are partea lui de adevar, un adevar relativ la Adevarul absolut: Fiinta vie. Astfel vom reusi sa dam nastere unor relatii autentice intre toti oamenii, unei lumi mai bune.

[Doriana]

În prealabil postat de Tangun

. Constiinta acestei masuri a desavarsirii echivalente cu masura Dumnezeirii te elibereaza.

Pe dvs v-a eliberat? Suteti un om mantuit de pacat [sau eliberat de karma, iluzie, etc]?

[Tangun]

În prealabil postat de Doriana

Pe dvs v-a eliberat? Suteti un om mantuit de pacat [sau eliberat de karma, iluzie, etc]?

As putea spune 70% din mine este pace. Restul de 30% este responsabilitatea noasta a tuturor, sa facem pace in noi si cu celalalt. Altfel, intotdeauna va fi nevoie de un sacrificiu. Cu alte cuvinte, daca nu asternem pacea in noi insine si cu fiecare, vom avea nevoie de un nou Hristos sacrificat. Acel 30 % de pace il putem realiza doar impreuna cu toti. In felul asta "si mielul si lupul, si leul si caprioara vor sta drepti unul langa altul, si vor trai in armonie" pe noul pamant.

[Doriana]

În prealabil postat de Tangun

As putea spune 70% din mine este pace. Restul de 30% este responsabilitatea noasta a tuturor, sa facem pace in noi si cu celalalt. Altfel, intotdeauna va fi nevoie de un sacrificiu. Cu alte cuvinte, daca nu asternem pacea in noi insine si cu fiecare, vom avea nevoie de un nou Hristos sacrificat. Acel 30 % de pace il putem realiza doar impreuna cu toti. In felul asta "si mielul si lupul, si leul si caprioara vor sta drepti unul langa altul, si vor trai in armonie" pe noul pamant.

E frumos ca aveti pace. Insa eu nu asta v-am intrebat. Eu v-am intrebat daca sunteti mantuit. Mantuirea [iertarea pacatelor] inseamna eliberarea de sub consecinta negativa a faptelor noastre trecute, preznte si viitoare. E lucrul cel mai important care poate exista. Fara el, degeaba pace, degeaba iubire cosmica. Iar mantuirea nu se masoara in procente. Ea este sau nu este. Deci, au reusit invataturile acestea sa va duca la mantuire?