Cum a aratat Sfantul Ioan Damaschinul la Dogmatica absurditatea geocentrismului

[vsovi]

deci pamantul nu este o sfera sau o suprafatza plana ci este ceea ce este sub cer shi a ieshit din ape atunci cand apele s-au adunat in adunarile lor formand marile... in jos spre jos avem notziunea de ape dar este un amestec de ape shi pamant shi ce o mai fi in jos iar deasupra avem ape netocmite adica un amestec de ape shi pamant care nu a ieshit din ape shi acolo, deasupra Cerului, apele n-au porunca sa se stranga la adunarile lor ca sa formeze ceva... iar in laterale avem adancuri in care merge lumina... luminatorilor ce se deplaseaza pe bolta luminand pamantul de jos... caci nu shtiu daca lumineaza luminatorii shi in sus...

restul sunt modelari ale explicatzionishtilor... in general false sau cusute cu atza alba... ca sa pushte shi sa iasa la calculelele lor.

[vsovi]

imi e clar cum au tocmit ei proportziile ca sa pushte modelul lor:

au zis ca modelul e similar cu trei mingi shi au aranjat dimensiunile mingilor astfel incat sa iasa ca luna sa fie mai aproape de pamant shi deci mai mica, iar soarele mai mare pentru ca luna trece prin fatza soarelui la eclipse shi nu invers ca doar se vede, apoi au gasit lungimea circumferintzei pamantului prin masuratori shi gasindu-i volumul presupus, dedus ca shi cum ai calcula pentru o sfera au aranjat modelul astronomic pentru ca sa iasa proportziile astrelor cu proportziile vizuale:

-de pe suprafatza pamantului un observator vede un con cu varful in ochiul sau shi soarele ca baza iar luna la o anumita distantza de pamant cum se vede la eclipsa de soare ca discurile sunt identice vazute din ochiul observatorului deci se formeaza un con

-luna la aceiashi distantza de pamant dar acum pamantul se afla intre soare shi luna iar umbra pamantului este cat luna... deci este un trunchi de con

shi considerand distantzele ce se pastreaza la cele doua corpuri geometrice, distantza pamant luna shi pamant soare shi shtiind circumferintza pamantului se pot deduce marimile lunii shi ale soarelui...

shi uite asha au explicat "baietzii buni" sistemul solar... dar nu le-a ieshit bine shi atunci au zis ca shi pamantul se mishca pe o elipsa shi luna dar n-au explicat de ce nu-shi schimba forma vazuta soarele daca te apropii cu pamantul de el...

deci au conceput modele false ca sa plaseze pamantul ca pe o sfera intre planete shi ca se invarte... dar e fals.

shi asha ne-au pacalit pe totzi cu modelul lor...

[BogdanF2]

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Seraphim Rose a avut probleme chiar mai mari cu Ortodoxia la un moment dat.

Ce probleme?

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Oricum ai intoarce-o, incalci Traditia si asta-i suficient ca sa intri sub anatema.

Cred ca e destul de clar ca Cuv. Seraphim Rose si Sfantul Ioan Maximovici nu ii considerau pe cei de pe stil nou sub anathema.

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Cu privire strict la calendar, singura aparare poate fi aceea ca nu calendarul papei a fost introdus, ci altceva, un calendar iulian indreptat

Calendarul Nou a fost produs de catolici, la cererea unui papa catolic.
Calendarul Vechi a fost produs de pagani, la cererea unui imparat pagan.

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Astronomia nu are nici o treaba cu “indreptarea” calendarului. Motivatia a fost pur ecumenista

Da, aici ai dreptate.

Apropos, ce parere ai de faptul ca restul Bisericilor Orotodxe pe stil vechi din lume nu recunosc Biserica Ortodoxa pe Stil Vechi din Romania? Nici Muntele Athos, nici Ierusalimul, nici Rusia, nici Serbia. Stiu ca la un moment dat BOSV era in comuniune cu ROCOR, si ca la canonizarea Sf. Ioan Maximovici a fost invitat Mitropolitul BOSV. Insa asta se intampla cand la "conducerea" ROCOR era chiar fractiunea super-corecta, iar capul ROCOR era parca Mitropolitul Vitalie, care avusese niste abateri dogmatice cu cativa ani in urma. Sustinuse cumva ca patima Domnului avusese loc in Ghetsimani, nu pe Golgota, sau ceva de genul asta. Oricum, nu mai retin sigur daca era el sau nu, e posibil sa ma insel. E relatat despre asta in viata Cuviosului Seraphim Rose.

Bogdan.

PS: Am sa fiu plecat vreo 2 saptamani, si nu stiu daca mai regasesc threadul asta. Da-mi un mesaj daca mai vrei sa-mi mai spui ceva.

[mihailt]

Cel mai inalt munte de pe Terra e Everestul.
De acolo nu se vede deloc toata lumea.
Mai apoi chiar de se duce cineva pe Moldoveanu de acolo nu se vede deloc foarte departe.Pentru simplul motiv ca vederea umana nu are putere sa vada mai incolo de cateva sute de metri precis.Vede totul la scara foarte mica.
Deci nicidecum nu se interpreteaza fireste ceea ce scrie acolo in Sfanta Scriptura.

Satana a ispitit pe Dumnezeu Iisus Hristos aratandu-i cumva sa zicem asa ca la televizor imparatiile lumii.L-a dus pe un munte inalt ca sa nu fie deranjati.
Cum asa?Dumnezeu Iisus Hristos a lasat pe Satana sa il ispiteasca si sa ii prezinte acelea.Ca si cum ar fi fost un om normal.
De exemplu lui parintele Cleopa i-a aratat diavolul o nalucire pe cand era in munti pustinicind si i s-a aratat pe un tanc ca un rabin.

Referitor la stelele care cad acolo se refera la ingerii care au cazut.
Stelele care cad pe Terra:ingerii care au cazut si au venit pe Terra sa incerce sa insele pe oameni.

Iata ce zice parintele Cleopa la "Ne vorbeste parintele Cleopa" volumul 1 referitor la istorisirea cu Iov
" Dar tu de unde vii ? Da ce ? Nu stia Dumnezeu de unde vine diavolul, daca Dumnezeu este in tot locul de fata ? Cum spune la Ieremia : Eu sunt Care umplu cerul si pamantul. Exista loc unde nu-i Dumnezeu, in iad, sau in rai, sau in cer, sau pe pamant ? Exista vreun cer sau mai presus de toate cerurile unde nu-i Dumnezeu ? Si atunci nu stia Dumnezeu de unde vine ? Da' de ce i-a pus intrebarea ? Ca sa ne raspunda noua cum a fost istoria lui Iov.
- De unde vii tu ? - l-a intrebat Dumnezeu pe satana. Iar el a zis :
- Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cate sunt sub cer si iata sunt de fata.
Ai auzit cum lucreaza el ? Ca nu-i singur. A treia parte din stelele cerului au cazut, cum arata Sfantul Grigore de Nissa. Si la Apocalipsa zice : Am vazut un drac mare ros care a tarat cu coada lui a treia parte din stelele cerului si le-a daramat pe pamant.
Unde-i locuinta demonilor acum ? In vazduh. Dar nu numai in vazduhul asta care inconjoara planeta noastra si celelalte planete, zeci de miliarde, ci spatiul interplanetar si spatiul interstelar care n-are margine.Ca de aicea pana la Calea Lactee, pana la Drumul Robilor, avem paisprezece milioane de ani calatoria luminii, si lumina merge cu 300.000 de km pe secunda, cat ai inchide ochii.
Ai auzit cat ii de mare spatiul acesta ? Satana il umple. Ca auzi ca la ceata care a cazut, i-a dat Dumnezeu loc sub cer.
Locul asta le-a dat. Cine ne invata aceasta ? Marele Apostol Pavel, gura lui Hristos, ce zice : Domnii puterii vazduhului, duhurile rautatii raspandite in aer. Si marele prooroc David zice : Multi sunt cei ce se lupta cu noi de la inaltime, adica din vazduh.
"

(parintele Cleopa se refera la citatul de la Apocalipsa:
"3.Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti.
4.Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ."
De la capitolul 12).
Dintr-o predica a parintelui Cleopa de anul nou:
http://www.scara.ro/art.php?id=scara7&&art=23
"Parintilor si fratilor si iubiti credinciosi,
Fiindca slujesc cu nevrednicie mâine Liturghia, m-am gândit ca e bine ca privegherea din seara aceasta s-o mai împodobim si cu cântari, si cu cuvinte sau cu predici, ca sa nu para prea lunga.
Mâine, Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare din Rasarit praznuieste trei sarbatori: Anul Nou, Taierea împrejur cea dupa trup a lui Hristos Mântuitorul si Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadochiei. Si pentru ca mâine nu se poate cuprinde într-o predica tot ce ar trebui spus despre aceste trei praznice, m-am gândit ca în seara aceasta sa ma ocup într-o mica parte din predica de însemnatatea anului nou.
Cum s-a ajuns la noi, românii, sa se praznuiasca anul nou la 1 ianuarie? Iata prin ce împrejurari s-a ajuns la aceasta si ce însemnatate are anul nou.
Sa stiti, fratilor si parintilor, ca Dumnezeu a facut lumea aceasta primavara si a terminat-o, cum ati auzit, în sase zile. Dar vinerea aceea, când s-a terminat lumea, era în ziua de 14 martie, când era luna plina. Asa dogmatiseste dumnezeiescul Parinte Ioan Damaschin. Nu se stia pe atunci ce-i acela calendar, ca nici nu era zidit omul, sau dupa ce l-a zidit, omul era deocamdata în rai.
Dupa marturia unor teologi, Adam si Eva au stat sapte sute de ani în rai, iar altii zic ca numai sapte zile, sau saptezeci; altii ca sapte ani.
Toti sunt pentru cifra sapte, dar nu se stie exact cât au stat ei în rai. Lui Dumnezeu, când a facut lumea cu cuvântul, nu I-au trebuit ciocane si hârlete si sapa si mistrie ca sa o faca; „El a zis si s-au facut. El a poruncit si s-au zidit” (Psalmii 148, 5). Dar a pus lumii acesteia niste legi vesnice; toate se rotesc cu atâta precizie în ceasul universului, se învârtesc cu o precizie de înspaimânta si pe îngeri, nu numai pe oameni. Pentru ce? Pentru ca e lucrul lui Dumnezeu Atottiitorul. Si când a facut Dumnezeu lumea, soarele era la zenit, adica în mijlocul cerului. Dar stihiile lumii facute de El, pamântul, si cerul, si soarele, si luna, si stelele nu au stat nemiscate nici o clipa, ci mereu se misca. Toate se misca în cerc, ele vesnic se întorc de unde au plecat. Asa se misca stelele, asa soarele si luna, asa toate planetele si tot ce a facut Dumnezeu. Tuturor le-a pus lege sa se miste si totodata sa nu se miste la întâmplare, ci cu mare rânduiala. Încât s-au uimit si cei mai învatati oameni ai lumii din antichitate, si au cunoscut pe Dumnezeu din zidiri, fara sa-L cunoasca din Scripturi. Si au strigat: „Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale!”. Asa a fost mai apoi cazul si cu Isaac Newton, cu Kepler si cu ceilalti mari astronomi, care din singura miscarea universului au înteles ca este o mâna, este un centru de îndrumare care le poarta pe acestea cu atâta precizie.
Miscarea regulata în cerc a stelelor ne da calendarul. Dar prin ce l-a întemeiat Dumnezeu în chip deosebit? L-a întemeiat prin cei doi ochi ai lumii: soarele si luna. Dupa ei a facut sa se orienteze toata suflarea, pâna la sfârsitul lumii. Si ati auzit ca se vorbeste în Pascalie de crugul soarelui si de crugul lunii. Ce este crugul soarelui? Este un ciclu de 28 de ani, de când soarele porneste de la punctul lui si face atâtea rotatii în fiecare an, încât ajunge în 28 de ani exact la locul de unde a pornit. Iar ciclul lunar este de 19 ani. Luna merge în jurul pamântului de 13 ori într-un an, dar în jurul soarelui, are nevoie de 19 ani, pâna ajunge de unde a pornit, si iara, si iara, si iara… Astfel, ciclul lunar are 19 ani, iar ciclul solar e de 28 de ani. Si pâna ce luna înconjoara soarele de 19 ori, soarele face ocolul cerului în 28 de ani. Înmulteste pe hârtie 28 cu 19; cât da? 532 de ani. Acesta e ciclul mare pascal, dupa care s-a întocmit Pascalia de Sfântul Chiril al Alexandriei, si a lui Dionisie cel Mic, si a altor paschologi.
Si de ce am luat istoria asa de departe? Ca sa vedeti cum a ajuns anul nou la noi. Deci, când s-au facut primele calendare din epoca straveche, pe timpul lui Irod, împaratul Ninivelor, ei nu se orientau, ca noi, dupa calendare cu 12 luni, ca nu stiau. Ei asteptau miscarea astrelor ceresti, a crugului soarelui sau al lunii si stiau ca a trecut un an din crugul soarelui si doi si trei si la 29 de ani va fi împlinit ciclul mare solar sau crugul soarelui, cum îl numeau ei. Si când luna se va întoarce de 19 ori, va fi împlinit ciclul mare luni-solar al lor.

[mihailt]

continuare:
Mai târziu s-a mai desteptat lumea. Asa vechii chaldei, popor mai vechi decât evreii, au fost mari astronomi. Ei au împrumutat mult civilizatiei egiptenilor si persilor, apoi acestia elinilor si asa mai departe, pâna a ajuns în partile noastre, ale Europei. Aceia au observat si alte miscari pe cer, nu numai miscarile soarelui si ale lunii, si treptat au început sa alcatuiasca un fel de calendar pe pamânt, dupa calendarul cerului sau dupa calendarul soarelui sau al lunii solare.
Calendarul ceresc fiind opera lui Dumnezeu, nu ramâne nici o iota în urma si nu poate sa se clinteasca, pentru ca zice: „porunca a pus si nu va trece” (Psalmii 148, 6). El nu poate sa ramâna în urma. Iar calendarele facute de oameni au fost mii pâna acum, ba poate zeci de mii. În fiecare epoca, dupa mintea din acel timp: au fost calendare de umbra, calendare de soare, calendare de nisip, calendarele faraonilor Egiptului, cum a fost Ramses si altii. Au fost o multime de calendare la egipteni si la popoare mai vechi ca egiptenii, cum au fost de pilda asirienii. Unele se conduceau dupa calendare fructifere; când se coceau portocalii, si asta se întâmpla de doua ori pe an, socoteau ca s-a împlinit un an. A fost calendarul Nilului, care a functionat sute de ani. Caci Nilul se revarsa periodic, de doua ori într-un an. Dar Nilul, din cauza ploilor de la ecuator, se revarsa uneori mai înainte de doua luni, alta data mai în urma si asa mai departe. Ei stiau ca atunci când s-a facut orezul, sau s-a revarsat Nilul de doua ori, e anul nou.
Dar stiinta n-a fost multumita cu calendare din acestea. Si nici nu trebuia sa fie, sau sa se ia dupa lucruri de acestea care n-au mers regulat. De aceea, oamenii au vrut sa faca alte calendare, mai bune, ca sa se apropie mai mult de calendarul cerului, de calendarul pe care l-a facut Atottiitorul Dumnezeu. Primii care au început sa faca aceste calendare au fost egiptenii. Ei au facut prima data calendarul de 12 ani, macar ca luna avea câte 28-30 de zile si calendarul lor era mai scurt decât calendarul de acum, anul având numai 354 de zile.
Poporul iudeu – care a fost în robia egiptenilor 430 de ani – când a iesit din robie a împrumutat calendarul egiptean, caci altul mai bun nu se gasea în acea vreme, si l-au folosit pe el 1500 de ani, pâna la împaratul Iuliu Cezar, cu circa 44 de ani înainte de venirea Mântuitorului. Dar pâna la acea data calendarul folosit ramasese foarte mult în urma. De aceea romanii, vrând sa-si faca un calendar mai bun, au trimis – pe vremea lui Iuliu Cezar – pe Iulian Sosigene în toate partile lumii, sa vada care calendar e mai aproape de calendarul ceresc, care se potriveste mai mult cu calendarul dumnezeiesc.
Si acela fiind însarcinat de împaratul Iuliu Cezar, a cercetat toate calendarele de pe valea Nilului, din Palestina, de prin Africa, si tot pe al evreilor l-a gasit mai aproape, fiindca era luat de la egipteni. Dar lipseau 11 zile si sase ceasuri fata de miscarile astrelor de pe cer. Deci i-a mai adaugat 11 zile si sase ceasuri. Din anul de 354 de zile s-a facut calendarul de 365 de zile. Si la patru ani, înmultind cele sase ceasuri care treceau în plus în fiecare din acesti ani, mai erau 24 de ceasuri, deci mai puneau o zi. Asa s-a nascut anul bisect, adica trei ani de câte 365 de zile, iar al patrulea (bisect) de 366.
La început toate popoarele, respectând traditia dupa care începutul lumii a fost în martie, de atunci începeau anul, indiferent ce calendar ar fi avut ele. Asa au socotit si egiptenii, si evreii, si romanii. Mai apoi romanii au adaugat lunile ianuarie si februarie si au stabilit începutul anului la 1 ianuarie.
Ei aveau obiceiul ca în ziua de 1 ianuarie luau impozitele de la popor, schimbau pe dregatori, plateau salariile la salariati, la militari, îi avansau pe unii din acestia la grade mai mari. Tot la 1 ianuarie aveau si cele mai mari festivitati, iar cu acest prilej faceau mare zarva de cântece si jocuri, cum le vedeti pâna acum. Ca de la romani si de la pagâni vin obiceiurile acestea de-a umbla din poarta în poarta si a fluiera si a cânta si a face câte si mai câte. Ca nu de la Biserica lui Hristos vin acestea, ci de la popoarele pagâne, caci romanii le-au împrumutat de la egipteni, egiptenii de la asirieni si asa mai departe. Obiceiurile acestea nu sunt crestinesti, ci pagânesti, fiindca si noi ne tragem din popoare pagâne, caci si romanii si dacii au fost popoare pagâne.
Dar lumina credintei lui Iisus Hristos a stralucit la Roma si în Imperiul Roman din sudul Dunarii, iar de acolo a trecut si la daci, dincoace de Dunare, mai ales dupa ce Dacia a fost cucerita de Traian si multime de colonisti din Peninsula Balcanica au inundat tara stramosilor nostri. Si asa a ajuns crestinismul cu lumina credintei dincoace de Dunare si a început sa înfloreasca aici Biserica lui Hristos. Dar prin acesti colonisti au venit la noi si obiceiurile acestea de 1 ianuarie. Si asa se fac în aceasta zi petreceri în loc de sfinte slujbe de multumire lui Dumnezeu si de cerere a ajutorului Lui. Obiceiurile acestea au trecut de la ei la noi, cum le vedeti pâna astazi, precum si calendarul de 12 luni. Astfel am ajuns si noi, românii, sa praznuim ziua de 1 ianuarie, ziua anului nou civil.
Vi le-am spus acestea tare pe scurt, pentru ca nu vi le pot arata acum mai pe larg. Oamenii s-au obisnuit de la început sa puna semne câti ani au trecut de la zidirea lumii. Biblia nu spune aceasta, caci ea nu se ocupa de cronologie. Ea e o carte de morala, de sfintenie, plina de Duhul Sfânt. Prin ea se arata ca exista Dumnezeu, ca El este Creatorul lumii, se arata legile date de El întregului univers, se arata ca El pedepseste pacatul si rasplateste virtutea, ca cei ai Lui sunt drepti, sfinti, iar ceilalti sunt pacatosi si vor lua plata dupa faptele lor si osânda dincolo. De acestea se ocupa Biblia.
Auzi – zic unii – ca Biblia spune ca numai sapte mii de ani are lumea aceasta! Te rog sa-mi arati, învatatule în Biblie, unde spune Biblia ca lumea-i de sapte mii de ani? Ia-o de la un cap la altul si daca ti se va arata undeva în Scriptura ca lumea-i numai de sapte mii de ani, atunci da-o pe foc!
Nu. Oamenii au pus termen de când s-a zidit lumea. Marele Vasile în Hexaimeron vorbeste de temelia pamântului, de facerea lumii, aratând – dupa marturia Sfintei Scripturi – ca pamântul era netocmit si nevazut. „Dar când era, nici tu nu stii, nici eu, ci numai Cel ce l-a facut, Dumnezeu”, spune Sfântul Ierarh. Deci Biblia spune ca pamântul era netocmit si nevazut (Facerea 1, 2). Care era netocmirea pamântului? Ea statea în faptul ca n-avea nici o vegetatie, nici un animal, nu era nimic. Apoi ne dezvaluie care era cauza nevederii: erau apele, caci pamântul era în fundul apelor; precum si faptul ca nu existau înca cei ce au ochi (Sfântul Vasile cel Mare, Hexaimeron, pp. 6-8). Cine sa-l fi vazut pe atunci? Dumnezeu îl vedea unde era, dar nu erau zidite cele cu ochi, nici animalele, nici oamenii, nici pasarile. Dar pamântul era, caci el dateaza de multe milioane de ani, poate sa fi fost acolo de sute de milioane. „Dumnezeu a facut pamântul si Singur El stie de când este pamântul si cât are sa mai dainuiasca”, raspunde Marele Vasile celor ce iscodeau vârsta pamântului. Dumnezeu a zis sa se adune apele întru adunarile sale si sa se arate pamântul. El l-a scos cum ai scoate casul din zer la stâna. Asa a scos Dumnezeu pamântul din ape. Si nu-i nici o greutate la Dumnezeu aceasta, caci auzi ce spune Marele Vasile: „Te minunezi ca pamântul e mare? Asculta pe Isaia: «Doamne, Tu ai facut pamântul ca pe nimic!» (Isaia 40, 23)”. Nimic e el înaintea lui Dumnezeu. E mare pamântul? Dar planeta Jupiter e de 1300 de ori mai mare decât Pamântul si are patru sateliti mult mai mari ca Pamântul. Dar Sirius, care-i de milioane de ori mai mare chiar decât Soarele! Ce-i la Dumnezeu pamântul? Pentru mine-i mare, si-i minunat, dar nu si pentru Cel care l-a facut. Acela l-a facut, cum zice Isaia, ca pe o nimica, si toate popoarele lumii înaintea Lui sunt ca o picatura din cada.
Si au pus oamenii semne de la zidirea lumii, ca atâtia ani sunt de la Adam, si toti ceilalti au auzit de la unul, dar nimeni nu stie precis câti ani sunt de la Adam. Unii zic ca Hristos a venit în lume la 5508 ani de la facerea lumii, altii la 4999. Cronologii nu se învoiesc la ce an a venit Hristos în lume, pentru ca nimeni nu stie exact când a facut Dumnezeu lumea si câti ani sunt de la zidirea lumii.
Când s-a zidit lumea numai Dumnezeu stie, nimeni altcineva. Asa spunea Marele Vasile. Dar oamenii au stabilit un fel de epoci, de ere. Ei au zis: atâti ani sunt de la Adam, apoi zic ca a fost era lui Avraam s. a. Unele le-au pus în legatura cu diferite evenimente: era alexandrina, de când Alexandru cel Mare a avut razboi cu persii; era romana, de la fondarea Romei; apoi era martirilor, de la începutul crestinismului pâna pe vremea lui Diocletian. Dar de abia de la împaratul Justinian, de la 517, au început sa se numeasca anii de la Hristos.
Era crestinismului nostru începe de la Mântuitorul si pâna acum are 1970 de ani, iar peste câteva ceasuri ajungem în anul 1971. Am vrut sa va spun câte ceva despre anul nou. Asa a ajuns si la noi sa se praznuiasca anul nou si sa se înceapa de la 1 ianuarie, dupa traditia ramasa noua de la Roma.
Si sunt calendare diferite si astazi. În Abisinia, o tara crestina, crestinii primesc taierea-împrejur, ca evreii.

[mihailt]

continuare:
Sunt popoare care au calendarul cu doi ani, cu trei ani mai înainte, sau cu sase. Dar calendarul cel mai apropiat de calendarul luni-solar este calendarul pe care-l avem noi, ortodocsii. El este îndreptat de conferinta interortodoxa de la Constantinopol, din 15 noiembrie 1923, pe timpul Patriarhului Meletie al V-lea, si e cel mai aproape de cel ceresc. În 42.000 de ani, el abia ramâne cu o zi în urma. Iar calendarul gregorian, pe care l-a îndreptat Papa Grigore al IX-lea în 1583, prin marele filosof si astronom Lilie, ramâne la 3.600 de ani cu o zi si o noapte în urma; deci el ramâne mai mult în urma ca al nostru, din punct de vedere stiintific. Noi dupa calendarul acesta ne calauzim si el este aprobat de toata Biserica.
Dar vreau sa va spun ca, începând de la anul nou, grija noastra cea mai mare trebuie sa fie alta: cel mai mare lucru e sa ne înnoim viata, sa luam aminte cu fiecare an nou sa lasam câte un pacat care ne stapâneste cine stie de când si sa punem în locul lui o virtute, sa iertam gresalele celor ce ne-au suparat, sa-i iertam pe toti, sa începem anul nou cu inima curata si cu credinta în Dumnezeu, sa nu începem la crâsma cu betie, cu fluiere, cu câte si mai câte petreceri. Ca daca începi bine din ziua întâi, fiindca ziua buna se arata de dimineata, asa o sa-ti mearga tot timpul.
Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta: e iadul pe fata pamântului! Iata cum stiu oamenii sa multumeasca lui Dumnezeu ca le-a mai dat un an de viata! Dar vine moartea si-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a facut, ca i s-a legat limba! Cât ar mai vrea el atunci sa-i mai dea Dumnezeu un ceas; dar nu-i mai da, e rânduit: când ti-o veni ceasul, te ia si te duce. Ai vrea sa te rogi: „Doamne, mai da-mi un minut!”, dar nu-ti da, ai avut destule! Dumnezeu este prea drept, ti-a dat vreme, dar n-ai vrut sa te îndrepti, sa te pocaiesti, sa plângi, sa te rogi. Ti-a dat atâtia ani de viata si n-ai avut nici o grija. Si atunci vei vedea ca nu mai este pocainta în timpul mortii. Deci sa ne gândim ca, trecând un an de zile, foarte mult trebuie sa plângem lui Dumnezeu ca n-am facut nimic bun si sa multumim lui Dumnezeu ca ne-a ajutat cu mila si cu îndurarea Lui sa trecem iarasi 365 de zile si sa ajungem pâna azi.
Toti trebuie sa multumeasca. Toata zidirea lui Dumnezeu. Caci viata si fiintele si toate vremile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie sa multumim lui Dumnezeu, ca sa nu vie urgia Domnului peste noi.
Asteptam mila lui Dumnezeu, dar odata n-are sa mai fie timp. Caci vine moartea pentru fiecare, vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scapa nimeni, nu pot scapa nici împaratii. Unde-s împaratiile, unde-s faraonii Egiptului, unde sunt sultanii turcilor, unde-s craii Germaniei, unde-s împaratii de care se cutremura lumea, unde-s împaratiile, unde-s cetatile, unde-s orasele, unde-i orasul Pompei si unde este Cartagina si orasele vechi care s-au darâmat de cutremur?! Unde-s cetatile lumii, unde-s puternicii, unde-s cei învatati, unde-s filosofii, unde-s cei care au purtat schiptru, cei care au purtat diademe si ale caror capete straluceau ca soarele, unde-s?! Praf, pamânt si pulbere s-au facut! Asa-i dreptatea lui Dumnezeu, si vai de noi daca cheltuim vremea în zadar! Marele Apostol spune: „Rascumparati vremea, ca zilele rele sunt”.
Vom cere sa mai traim un minut si n-are sa ne mai dea Dumnezeu. Pentru ca trecem fara griji prin viata aceasta, ne încurcam cu grijile veacului de parca am fi nemuritori. Fum suntem. În toata ziua Biserica ne spune: „Omul ca iarba; zilele lui ca floarea câmpului, asa va înflori” (Psalmii 102, 15). I-a spus Dumnezeu lui Isaia, pentru toti: „Tot trupul e iarba si slava omului ca floarea ierbii, uscatu-s-a iarba si floarea ei a cazut”; si iarasi zice Duhul Sfânt în Psalmi: „Zilele lui ca umbra trec”, „ca s-au stins ca fumul zilele mele”; si iarasi: „anii lor ca un paianjen s-au socotit”; si iarasi: „zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat”. Pentru cine vorbeste aici Duhul Sfânt? Pentru noi. Sa avem urechi, sa nu fim surzi!
Sa nu ne astupam urechile, ca visuri suntem sub soare. Oricine ar fi, praf si pulbere este. Nimic nu ramâne vesnic pe pamânt. Unde-s puternicii de care se cutremura lumea pâna ieri? Du-te si vezi-i în gheena, cum îi muncesc dracii! Du-te si întreaba-i acolo: Cu ce v-ati ales din viata aceasta? Unde a ramas stapânirea, unde stiinta, unde puterea popoarelor? I-a luat dupa dreptate moartea si-i tine în legaturi pâna în ziua Judecatii de apoi. Sa veghem, dar, cum petrecem timpul înaintea Domnului, caci negresit vom muri si ne va cere socoteala ce-am vorbit în fiecare clipa, si ce-am gândit, si ce-am lucrat.
Aceasta v-o spun pentru anul nou: sa multumim Prea Sfintei Treimi si Prea Curatei Maicii Domnului, care mijloceste pentru toata lumea, ca ne-a învrednicit sa treaca un an. Sa ne hotarâm, în inima noastra, sa punem început bun si sa petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, crestineste. Sa ne împacam cu Dumnezeu mai înainte de a ne rapi moartea."

Acum sincer sa fiu nu prea mi se pare ca parintele Cleopa ar zice ceva de Terra ca se invarte in jurul Soarelui sau nu.Zice ca se invarte da poate se refera numai la miscarea de rotatie in jurul propriei axe sau Dumnezeu stie la ce se refera.
Acum sincer sa fiu nu sunt prea bun la geometrie sa inteleg cum se invarte Soarele si Luna.

[Traditie1]

În prealabil postat de Fani71

@Traditie

Faptul ca imaginea noastra despre lume, simpla, in care soarele se vede rasarind si pamantul plat, este in stare sa ne duca fara complicatii la inaltarea in rugaciune si la pacea inimii intr-o noapte de vara instelata, si MAI ALERS ca ea contine un simbolism cosmmic care ne trimite mai usor la Creator, nu inseamna ca pamantul este intr-adevar plat si cerul o bolta. Inseamna ca aceasta viziune asupra lumii este si ea facuta de Dumnezeu si este buna.

Faptul ca stim in amanunt anatomia omului ne impiedica cumva sa putem admira frumusetea unui om? Ne gandim: da; e el frumos la suprafata, dau uite daca faci o taietura gasesti numai sange, organe rosii si cleioase - câh!
(Ori tu crezi ca si anatomia moderna este o minciuna?)

Insa si viziunea asta stiintifica moderna asupra lumii, care este noua, are locul ei undeva.
In plus, ea exista, este un fapt obiectiv, are la baza niste lucruri verificabile. Si apostolii se luau dupa lucruri verificabile prin simturi - de ex. l-au vazut pe Hristos inviat, l-au auzit. Noi credem si datorita marturiei lor ca martori oculari.

Nu putem deci sa ne inchidem ochii chiar asa asupra acestei imagini stiintifice asupra lumii, din moment ce ea exista deja. De acord, viziunea simbolica, simpla, era mai adecvata - aici poate or sa se supere unii dar eu asa gandesc, - si cosmologia traditionala era mai folositoare pentru om decat asta moderna - insa odata ce a aparut aceasta viziune asupra lumii, nu putem sa o ignoram. Un crestin nu isi inchide ochii si nu ignora ceea ce se stie in vremea lui, chiar daca felul de cunostinte din aceasta vreme sunt inferioare celor simboolice, mai duhovnicesti, pe care le aveau cei din vechime si pe care si el le-a pastrat - de ex. in simbolistica anului religios (Pastele primavara, craciunul la solstitiul de iarna, biserica indreptata spre rasarit etc etc).

Un om din timpurile noastre SE POATE ruga la fel de curat ca un om de acum 2000 de ani chiar daca stie ca pamantul e rotund si universul mai mare decat se credea. Si de altfel poate sa foloseasca cunostintele stiintifice moderne pentru a-l slavi pe Dumnezeu, care a creat o lume atat de complexa si de greu de cuprins. Poate vedea in micimea planetei noastre un izvor de smerenie, si o dovada a dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

E interesant de citit C.S. Lewis, care spune niste lucruri asemanatoare in cateva din cartile lui.

Am spus o data, vad ca nu a fost clar: Dumnezeu a conceput lumea asa cum scrie în Biblie, nu cum spune stiinta. Dar o data cu dezvoltarea curiozitatii umane a fost necesara si o explicatie a existentei lumii în lipsa unui creator. Dumnezeu a prevazut aceasta si tot El este autorul dar nu inseamna ca lumea e asa cum crede omul contemporan.

Cu anatomia la fel, omul e asa cum stie orice copil, nu cum spune medicina. De altfel credinta in medicina e cauza starii de nesanatate generala deoarece aceasta credinta a inlaturat intelegerea legaturii dintre suflet si trup la cei mai multi oameni. Bolile pot aparea numai la cei care cred ca trupul e un obiect separat de suflet sau care cred ca sufletul nu exista. Si de asemeni acasta credinta introduce o dihotomie in fiinta umana, dihotomie car face imposibila rugaciunea launtrica, in care omul, mint si trup, devine una, in care mintea se uneste cu inima (ratiunea se uneste cu simtirea).


Nu zic ca trebuie sa luptam impotriva acestei viziuni stiintifice ci doar sa n-o credem. Credinta e un act voluntar. Chiar daca simturile ne arata ca asa ar sta lucrurile, nu trebuie sa luam de bune ce ne spun ele. Nu suntem datori sa credem ce vedem si auzim. Credinta ceruta de Mantuitorul apostolilor nu consta intr-o loialitate fata de propriile simturi ci in incredintarea in cuvantul Lui.



E drept ca un om aflat sub influenta teoriilor stiintifice se poate ruga, dar nu curat. Orice asociere voluntara cu o teorie, chiar cele ce tin de invatatura Bisericii, apare ca un obstacol in momentul rugaciunii curate. Toate inclinatiile spre diverse idei, adica orice convingere produce o modificare in sufletul nostru, modificare care apare atunci cand ne inaltam sufletul la Dumnezeu in mod real. Precizez ca omul se poate adresa lui Dumnezeu si in mod superficial si o astfel de rugaciune nu este impiedicata de convingerile respectivului, dar daca omul cauta sa stea in fata lui Dumnezeu in mod real atunci tot bagajul de convingeri se interpune intre el si Creator.


Si la asta se adauga si sentimentul dezolant, depersonalizant pe care conceptia materialista (stiintifica) il induce in sufletul omului, sentiment care impiedica rugaciunea de asemeni.

[Traditie1]

Mihai,

De retinut este ca suirea pe un munte înalt pentru aratarea împaratiilor dovedeste ca pamântul e plat, altfel ar fi trebuit sa-L ia pe Domnul în spatiul cosmic sau sa-i arate aceste împaratii fara a-L lua din loc.



Sensul dat de tine caderii stelelor e tocmai snsul anatemizat de Sf. Iustinian, anume ca corpurile ceresti ar fi fiinte rationale. În realitate caderea stelelor la sfârsitul lumii face parte din evenimentele extraordinare prin care existenta cerului si pamântului actual se va sfârsi.


2 Petru capitolul 3

7. Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi.
...
10. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.
11. Deci dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie,
12. Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!
13. Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea.


Apocalipsa 6

12. Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele,
13. Şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul îşi leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie.
14. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor.

Unde-i locuinta demonilor acum ? In vazduh. Dar nu numai in vazduhul asta care inconjoara planeta noastra si celelalte planete, zeci de miliarde, ci spatiul interplanetar si spatiul interstelar care n-are margine.Ca de aicea pana la Calea Lactee, pana la Drumul Robilor, avem paisprezece milioane de ani calatoria luminii, si lumina merge cu 300.000 de km pe secunda, cat ai inchide ochii.
Ai auzit cat ii de mare spatiul acesta ? Satana il umple. Ca auzi ca la ceata care a cazut, i-a dat Dumnezeu loc sub cer.
Locul asta le-a dat. Cine ne invata aceasta ? Marele Apostol Pavel, gura lui Hristos, ce zice : Domnii puterii vazduhului, duhurile rautatii raspandite in aer. Si marele prooroc David zice : Multi sunt cei ce se lupta cu noi de la inaltime, adica din vazduh

Efeseni 6, 12: Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.

Conform Sf.Pavel,

I Corinteni 15

40. Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti.
41. Alta este slava soarelui şi alta slava lunii şi alta slava stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în slava.


Corpurile ceresti nu sunt în vazduh ci pe bolta cerului. Soarele nu este o stea, deci nu exista spatiu interstelar.

Si când a facut Dumnezeu lumea, soarele era la zenit, adica în mijlocul cerului. Dar stihiile lumii facute de El, pamântul, si cerul, si soarele, si luna, si stelele nu au stat nemiscate nici o clipa, ci mereu se misca. Toate se misca în cerc, ele vesnic se întorc de unde au plecat. Asa se misca stelele, asa soarele si luna, asa toate planetele si tot ce a facut Dumnezeu. Tuturor le-a pus lege sa se miste si totodata sa nu se miste la întâmplare, ci cu mare rânduiala.

Scriptura spune ca soarele a fost creat dupa crearea pamântului si ca pamântul nu se misca.


Isaia 66, 1: Aşa zice Domnul: "Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele!..."


Psalmi 92, 2: Pentru că a întărit pamântul care nu se va clinti.

Psalmul 18
5. În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa.
6. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui.
7. De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura lui.



Apocalipsa capitolul 5
3: Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se uite în ea.
...
13. Şi toată făptura care este în cer şi pe pământ şi sub pământ şi în mare şi toate câte sunt în acestea le-am auzit, zicând: Celui ce şade pe tron şi Mielului fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea, în vecii vecilor!


Capitolul 7
1. După aceasta am văzut patru îngeri, stând la cele patru unghiuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac.
2. Şi am văzut un alt înger care se ridica de la Răsăritul Soarelui şi avea pecetea Viului Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pământul şi marea...


Capitolul 9
1. Şi a trâmbiţat al cincilea înger, şi am văzut o stea căzută din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii adâncului.





Capitolul 21
1. Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.
2. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.

[mihailt]

Parintele Cleopa a aratat suficient de lamurit in acea predica ca Terra e sferica,ca exista planete,spatiu interstelar,stele .
Eu cred ce zice parintele Cleopa.Si parintele Cleopa citise pe Sfintii Parinti si Sfanta Scriptura dar ii intelegea precum il invata Duhul Sfant ca trebuie intelesi.Fara a-ti da macar inspiratie Duhul Sfant nu e posibil sa intelegi ce zic Sfintii Parinti si ce scrie in Sfanta Scriptura.

Dealtfel dupa cum se vede in cultul Sfintei Biserici Ortodoxe se citeste foarte putin din Sfanta Scriptura - Noul Testament Sfintele Evanghelii (doar cate o scurta pericopa la Sfanta Liturghie) pentru simplul motiv ca e putin scris dar cu intelesuri fara sfarsit dar si foarte greu de scos acele intelesuri din Sfanta Scriptura.Si numai Biserica interpreteaza Sfanta Scriptura fiind invatata de Sfantul Duh fara primejdie de ratacire.
Biserica adica cei carora ierarhii Sfantului Sinod invatati de Duhul Sfant dar binecuvantare sa faca aceasta.Iar parintele Cleopa avea binecuvantarea Sfantului Sinod de a invata cum se talcuieste Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti si cartea sa "Calauza in credinta ortodoxa" a fost scrisa cu binecuvantarea Sfantului Sinod.Si e recomandata si de IPS Anania si de parintele Dumitru Staniloae.Asemenea si predicile sale.

Nicidecum nu a zis parintele Cleopa sau Sfantul Grigorie de Nissa ca sunt stelele insufletite ci a zis ca se vorbeste metaforic despre caderea ingerilor.Cer semnifica cerul spiritual,Imparatia cerurilor si starea "de-a dreapta" Tatalui din care au cazut unii ingeri .Iar prin stelele cerurilor se inteleg ingerii din Imparatia cerurilor ,iar dupa cum se vede ii zice Imparatia cerurilor iar nu Imparatia cerului.Si unii din acesti ingeri au cazut si din starea de-a dreapta si din Imparatie cerurilor si mai apoi nu a mai fost loc pentru ei in Imparatia Cerurilor ci in spatiul interplanetar.

Exista pentru Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul interpretarea data de Sfantul Andrei arhiepiscopul neocezareii.Nu se ia nicidecum ce scrie in Apocalipsa literar asa facand unii sectari inselati de duhuri rele.Aceasta carte adica Apocalipsa e nespus de greu de talmacit chiar si pentru oamenii duhovnicesti adica cu inspiratie de la Duhul Sfant.

[Fani71]

În prealabil postat de Traditie1

Am spus o data, vad ca nu a fost clar: Dumnezeu a conceput lumea asa cum scrie în Biblie, nu cum spune stiinta. Dar o data cu dezvoltarea curiozitatii umane a fost necesara si o explicatie a existentei lumii în lipsa unui creator. Dumnezeu a prevazut aceasta si tot El este autorul dar nu inseamna ca lumea e asa cum crede omul contemporan.

Repet, cosmologia biblica este o cosmologie simbolica, nu descriptiva in sensul modern. Ea vede in lume o imagine a celor Necreate, adica a lui Dumnezeu, lumea il oglindeste pe Dumnezeu. Da, aici sunt de acord cu tine, omenirea a pierdut mult cand aceasta imagine a lumii a fost inlocuita, in mare parte, de imaginea unei lumi-mecanism, care 'functioneaza' chipurile fara Dumnezeu. Filozofia lui Descartes a contribuit mult la intarirea acestei noi imagini a lumii.

Insa chiar pornind de la idei false se poate ajunge si la o cunoastere reala, chiar daca redusa la planul material si chiar daca incompleta (pentru ca ignora valoarea de oglinda, de imagine, a lumii). Aceasta cunoastere poate fi recuperata pentru cunoasterea sinbolica. Daca credinta este vie, SI imaginea unui pamant mai mic decat se credea, care nu este (fizic) in centrul universului, si a unui spatiu imens pot si repuse in contextul sinbolic. Iar imaginea veche a lumii nu se pierde de loc, pentru ca ea ramane cea pe care o percepem cu ochii liberi - intreaba poetii, sau orice taran. A murit oare poezia atunci cand s-a stiut ca stelele sunt sori indepartati?

Iti recomand sa citesti romanele lui C.S. Lewis, trilogia 'Perelandra'. Acolo el asta incearca sa faca aceasta 'recuperare' de care vorbeam si reuseste in mare parte.

În prealabil postat de Traditie1

Cu anatomia la fel, omul e asa cum stie orice copil, nu cum spune medicina. De altfel credinta in medicina e cauza starii de nesanatate generala deoarece aceasta credinta a inlaturat intelegerea legaturii dintre suflet si trup la cei mai multi oameni. Bolile pot aparea numai la cei care cred ca trupul e un obiect separat de suflet sau care cred ca sufletul nu exista. Si de asemeni acasta credinta introduce o dihotomie in fiinta umana, dihotomie car face imposibila rugaciunea launtrica, in care omul, mint si trup, devine una, in care mintea se uneste cu inima (ratiunea se uneste cu simtirea).

Cum sa fie medicina cauza neasnatatii, avem longetoivitatea cea mai mare cunoscuta in Europa.. Si multe boli au fost eradicate la noi (ciuma, holera, lepra). Inainte de inventarea penicilinei puteai muri si de o raceala.
Eu ma intreb de unde iei tu aceste teorii, pe care sfintii nu am vazut sa le impartaseasca? Exista multi dintre parinti care recomandau insusirea cunostintelor din vremea lor, sau nu le respingeau, in orice caz, iar eu nu am auzit nici de sfinti actuali care sa ne recomande sa nu credem in descoperirile stiintifice, in cazul in care ele nu isi depasesc planul strict material si nu dau in ideologie.

Una este sa-ti faci o religie din stiinta, si alta este sa recunosti ca este o modalitate de cunoastere, care da rezultate pe un anumit plan. Cum spunea altcineva, toate se inlantuie in stiinta, nu poti refuza anumite teorii fara sa refuzi si aplicatiile, deci chiar curentul electric si electronica si cibernetica datorita carora putem avea aceasta convorbire.

A spune ca se inbolnavesc numai cei care cred ca trupul e un obiect separat si ca sufletul nu exista este, iarta-ma, o afirmatie absurda. Cunosc personal oameni credinciosi care sunt convinsi de credinta ortodoxa in unitatea dintre trup si suflet si in inviere si totusi se imbolnavesc de cele mai groaznice boli. De altfel si unii sfinti se imbolnaveau. Teoria ta poate duce chiar la o mandrie periculoasa.

Boala va exista pana la venirea deplina a Imparatiei. Atunci, da, nu va mai exista. Dar pana atunci, nu ne-a promis Dumnezeu ca nu ne vom mai inbolnavi daca credem in suflet...

În prealabil postat de Traditie1

Nu zic ca trebuie sa luptam impotriva acestei viziuni stiintifice ci doar sa n-o credem. Credinta e un act voluntar. Chiar daca simturile ne arata ca asa ar sta lucrurile, nu trebuie sa luam de bune ce ne spun ele. Nu suntem datori sa credem ce vedem si auzim. Credinta ceruta de Mantuitorul apostolilor nu consta intr-o loialitate fata de propriile simturi ci in incredintarea in cuvantul Lui.

Nu inteleg prea bine teoria ta. Am impresia ca vrei sa spui ca lumea asta este un fel de iluzie cosmica, daca ceea ce putem gasi prin simturi si ratiune nu este de loc adevarat, la nici un nivel.

Sunt de acord ca exista niveluri de realitate, si ca Dumnezeu este nivelul absolut de realitate. El este mai real decat creatia, bineinteles. Dar a spune ca lumea materiala asa cum poate fi ea cunoscuta SI prin stiinta nu este reala, cred ca este o capcana. Atunci nu ne mai putem increde in NIMIC din ceea ce cunoastem prin simturi. Nici in minuni, nici in marturii, in NIMIC. Totul devine relativ si nu mai avem acces la nici o forma de cunoastere. Pentru ca si cunoasterea revelata are nevoie de un suport material, si de un suport rational. Un SUPORT, nu o radacina, precizez.

În prealabil postat de Traditie1

E drept ca un om aflat sub influenta teoriilor stiintifice se poate ruga, dar nu curat. Orice asociere voluntara cu o teorie, chiar cele ce tin de invatatura Bisericii, apare ca un obstacol in momentul rugaciunii curate. Toate inclinatiile spre diverse idei, adica orice convingere produce o modificare in sufletul nostru, modificare care apare atunci cand ne inaltam sufletul la Dumnezeu in mod real. Precizez ca omul se poate adresa lui Dumnezeu si in mod superficial si o astfel de rugaciune nu este impiedicata de convingerile respectivului, dar daca omul cauta sa stea in fata lui Dumnezeu in mod real atunci tot bagajul de convingeri se interpune intre el si Creator.

Si la asta se adauga si sentimentul dezolant, depersonalizant pe care conceptia materialista (stiintifica) il induce in sufletul omului, sentiment care impiedica rugaciunea de asemeni.

Nu cred ca asta se interpune cel mai degraba, scripturile si sfintii au vorbit mai degraba de pacat si de patimi, si de necredinta, astea se interpun si avem destul de furca cu ele.
Ceea ce afirmi tu este foarte indraznet, de unde stii tu cat de curata este rugaciunea cuiva?
Pe ce te bazezi cand afirmi asta?