situatie iesita din normal

[peg_roscata]

acum 15 ani am vazut si eu un glob de lumina in holul apartamentului.M-am inchinat si m-am rugat dar mai intai am crezut ca este un inger...Am ramas paralizata cateva zile timp in care m-am rugat neincetat...in noaptea de luni spre marti m-am rugat cu ultimile puteri la Sf.Anton si m-am ridicat din pat in jurul orei 2-3 dimineata.Tata dormea cu copii si nu i-a venit sa creada ca mi-am revenit.Dupa aceea am tinut martile la Sf.Anton.Doamne apara-ne si oroteste-ne!!!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de consuela

nu e asa simplu. Nu mi-a trecut frica de loc. de cand eram mica si nu aveam habar de religii, yoga, fulger globular si tot ce exista simteam prezente in camera la o anumita distanta si puteam preciza exact locul, nu se vedea nimic dar se simtea o stare apasatoare din directia aia. In plus daca e o pers vie in spatele meu si se vine la mine simt imediat daca sunt cu mintea receptiva, iar telepatia e prezenta permanent si cu pers necunoscute. Mi s-au intamplat f multe fara sa am vro vina nu am participat la nici o secta sau religie, alta decat in care m-am nascut si nu meritam asa ceva. De cand ma stiu mi-e frica sa raman singura in casa nu conteaza zi noapte si ma impartasesc si spovedesc nu fac pacate rele decat cu gandul majoritatea nu am facut rau nimanui mai degraba ii tratez cu spatele si indiferenta pe cina ma supara-asa ca chiar nu meritam asa ceva. Nici in fam . mea nu se practica vraji , omoruri sau lucruri ciudate totul e normal.
Iar de rezolvat probl care o am nu mai cred nici 1% ca se va rezolva si nici nu am cu cine vorbi, daca nu au patit pe pielea lor le e usor sa faca pe grozavii in sfaturi cu efect zero sau sa te vada nebun/a.

Sora, tu si povestile tale sunt un amalgam de ... multe lucruri ciudate sau mai bine zis greu de inteles.
In primul rind cine Dumnezeu a auzit de fenomene meteorologice in casa ,in dormitor ? se chinuie savantii sa reproduca in laboratoare performante fenomenele naturale si abia de le iese uneori iar tu ,hat, direct in dormitor ! Asta daca ai crede ca a fost un fulger globular. Notiunea de ,,minte receptiva " si de ,,telepatie" nu tin de dumnezeire (parintele Cleopa baga alaturi de bioenergie aceste manifestari pe care noi le numim paranormale si le denumea,,biodraci")fara nici un dubiu sau argument stiintific ele nu tin de dumnezeire ! De ce te preocupa reincarnarea si citesti despre ea ?sti ca este pur draceasca , ca si yoga si si alte nebunii stiintifico-mentale ?Ori tu le folosesti constant. Iacata cu ce te joci fara sa sti !
Cum vine aceea ca nu faci pacate rele... dar ,,pacatele bune" le faci ? Cred ca glumesti cu asemenea afirmatii ! Nu ai precizat de ce religie esti !se poate intui dar mai corect este sa ne spui.
Pai mai sora, daca te spovedesti regulat si te impartasesti atunci de ce iti mai este teama sa stai singura ! Tu sti ce este sf. si dumnezeiasca euharistie ? Pai daca l-ai primit pe Hristos in tine ,esti deci una cu dumnezeirea de ce sa-ti mai fie teama de ceva ? cine sa mai aiba putere asupra ta ? Ori se intimpla ceva...! Tu esti bine citita,documentata despre ce este sf. spovedanie? despre ce este pacat si ce nu (extrem de multa lume nu stie asa ceva desi se spovedeste si se impartaseste ca sfintii ,,neatinsi") ?. Tu ai spus cu lux de amanunte la spovedanie despre aceasta frica cum ca s-a invechit in tine si ca nu cedeaza la nimic ? si sa o marturisesti de fiecare data pina va ceda sau iti vei gasi tu leacul ?
Inafara de sfinta liturghie tu mai participi si la maslu, la slujba acatistelor si a paracliselor? duci o viata de crestin autentic sau cochetezi si cu societatea moderna si contemporana?;ai mers in pelerinaje(organizate sau doar ale tale)pe la minastiri sau biserici cu sfinte moaste la care sa te inchini si sa le faci acatistele ? Daca starea ta este atit de veche parintii tai nu s-au facut de gind si ei cu asa ceva si nu s-au gindit sa te ajute duhovniceste(sa se spovedeasca ei insisi amanuntit, sa se impartaseasca si sa faca canon pt. tine ?)pt. ca nu este ceva normal.
Este adevarat ca cea mai buna stiinta si experienta o are un luptator incercat si trecut prin asa ceva care de regula este calugar, preot sau mai rar mirean. Nu trebuie sa refuzi de la inceput toate recomandarile sau parerile. Invata sa le distilezi si sa ,,conlucrezi" cu duhovnicul tau . Apropos, acest duhovnic al tau crezi ca a trecut prin asa ceva ? ca iata cu toata experienta lui nu reuseste sa te vindece de multi ani . Sau tu esti genul de crestin care te spovedesti la oricine (la cine se nimereste)si ori pe unde. Sa nu te superi ca vorbesc asa pt. ca eu nu fac misto, nu te trag la raspundere, nu ma dau mare sau mic ci vorbesc cu toata maturitatea pt. ca situatia este tare delicata si invechita.
Dar tu de ce de atita amar de vreme iti folosesti aceste capacitati asa-zise extrasenzoriale : telepatia, premonitia, studiul fulgerelor globulare, etc? Nu sti ca acestea sunt lucruri dracesti ? Nu te-a invatat duhovnicul tau ce sa faci cind iti vin in minte ,cum sa lupti cu ele, cum sa te feresti de ele ? Nu cred, pt. ca altfel nu se perpetuau atita !Sau nu spui tu totul la spovedanie ! Pai daca este sa treci ,de exemplu,pe linga o curte cu casa in care sunt multi dulai pe care ii sti dinainte ca sunt tare rai tu te duci la gard si ii asmuti in loc sa treci linistita mai departe ? Daca scapa vre unul pe undeva si se repede la tine, ce mai faci ?
Cum sa-ti fie frica ziua in amiaza mare sa stai singura in casa? cum sa-ti mai fie teama de ceva cind Hristos-D.zeu este in tine si tu esti una cu El? cum sa nu faci nimic pt. a te vindeca si stai si rabzi de atitia ani ?
Eu cred ca ar fi foarte potrivit ca sa-ti revezi toate cunostiintele despre sf. spovedanie, cum se face una amanuntita,sa te caiesti cu adevaratelea de pacatele facute si sa te opresti si de la pacatele rele si si de la cele bune ! Iar mai la urma ,daca tu nu ai nici o vina (sti f. bine ce este aceea o spovedanie corecta, ce este pacat si ce nu,etc)atunci trebuie luat seama la duhovnic si dupa multa cumpanire si sfatuire cu alti parinti la care sa le povestesti necazul tau chiar sa il schimbi .
Cum a mai evoluat patimirea ta de la data postarii initiale si pina acum ?
Oricum ,ai primit aici pe topic multe raspunsuri bune ,drepte pe care ar fi bine sa nu le ignori numai din cauza ca ...emitentii nu sti tu sigur daca au patimit ca tine sau nu !
Dumnezeu sa-ti ajute sa te isbavesti si sa-ti dea multa atentie si ajutor ca apoi sa nu recidivezi !

[searadevara]

În prealabil postat de 06dec

Iar daca ne vor da noua diavolii razboi cu nalucirile si prefacerile lor în chip de îngeri de lumina, sa stam tare întemeiati în smerenia cugetului nostru si sa zicem: "Schimbati-va, ticalosilor, în întunericul vostru, ca mie nu îmi trebuiesc vedenii. Nu am trebuinta în acest ceas decât de mila lui Dumnezeu si de milostivirea Lui".

Si chiar de ai cunoaste ca multe din semnele aratate ar fi de la Dumnezeu, întoarce-te de la dânsele si alunga-le de la tine cât poti de departe. Si sa nu te temi ca nu-I place lui Dumnezeu acest lucru si aceasta întoarcere a ta, de o faci socotindu-te nevrednic de acele vedenii.

sunt un om cult si cu mintea intreaga.spun asta ptr.ca la astfel de situatii se pune.au trecut ceva ani,dar a ramas proaspata memoria intamplarii.veneam spre casa intr/o primavara foarte secetoasa-la munte.luna era-de sa culegi ace de jos,cum spun batranii.mergand pe carare,printre case,m/am trezit/fara sa cad/intr-o groape identica cu cea de mormant,proaspat sapata.se vedeau urmele de harlet in lut umed.era inalta.nu puteam iesi nicicum.pe mal a aparut un necunoscut in salopete decolorate.l/am intrebat unde sunt(rasu-plansu).atunci am vazut ca avea fata sticloasa si era complet nemiscat.transpirartia imi curgea pe coloana.am realizat ca e figura de mort si ca groapt seamana cu una de mormant.am inceput sa/mi fac cruce mereu,meruu.uitandu/ma la el,omul a disparut.acasa am ajuns murdara de noroi-pe asa seceta.CE IMI PUTETI SPUNE?

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de searadevara

sunt un om cult si cu mintea intreaga.spun asta ptr.ca la astfel de situatii se pune.au trecut ceva ani,dar a ramas proaspata memoria intamplarii.veneam spre casa intr/o primavara foarte secetoasa-la munte.luna era-de sa culegi ace de jos,cum spun batranii.mergand pe carare,printre case,m/am trezit/fara sa cad/intr-o groape identica cu cea de mormant,proaspat sapata.se vedeau urmele de harlet in lut umed.era inalta.nu puteam iesi nicicum.pe mal a aparut un necunoscut in salopete decolorate.l/am intrebat unde sunt(rasu-plansu).atunci am vazut ca avea fata sticloasa si era complet nemiscat.transpirartia imi curgea pe coloana.am realizat ca e figura de mort si ca groapt seamana cu una de mormant.am inceput sa/mi fac cruce mereu,meruu.uitandu/ma la el,omul a disparut.acasa am ajuns murdara de noroi-pe asa seceta.CE IMI PUTETI SPUNE?

Doamne fereste! Cand ti s-a intamplat asa ceva? I-ai spus vreunui preot?

Domnul sa ne ocroteasca!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de searadevara

sunt un om cult si cu mintea intreaga.spun asta ptr.ca la astfel de situatii se pune.au trecut ceva ani,dar a ramas proaspata memoria intamplarii.veneam spre casa intr/o primavara foarte secetoasa-la munte.luna era-de sa culegi ace de jos,cum spun batranii.mergand pe carare,printre case,m/am trezit/fara sa cad/intr-o groape identica cu cea de mormant,proaspat sapata.se vedeau urmele de harlet in lut umed.era inalta.nu puteam iesi nicicum.pe mal a aparut un necunoscut in salopete decolorate.l/am intrebat unde sunt(rasu-plansu).atunci am vazut ca avea fata sticloasa si era complet nemiscat.transpirartia imi curgea pe coloana.am realizat ca e figura de mort si ca groapt seamana cu una de mormant.am inceput sa/mi fac cruce mereu,meruu.uitandu/ma la el,omul a disparut.acasa am ajuns murdara de noroi-pe asa seceta.CE IMI PUTETI SPUNE?

Fratilor/surorilor, fiecare dintre noi avem nesansa sa ne intilnim in viata ,sub o forma sau alta ,cu ispititorul. Popular se spune ca chiar exista anumite situatii favorizante in care posibilitatea intilnirii este mai mare(femeia lauza si singura, copii mai mari nebotezati , oamenii cu patimi,ateii, avortoarele notorii,etc). Dar nu asta trebuie sa ne intereseze pe noi, ci modul de a lupta cu el ,de a face fata unor asemenea situatii. Frica nu este de la D.zeu iar ea poate evolua -ca orice simptom medical- pina se ajunge a ne fi frica si cu sfintele taine in noi. Aceasta este o situatie un pic mai delicata,dar se vindeca fara urmari! Deasemenea cu toate ca ne speriem atunci cind trecem prin incercari sa nu iutam 2 lucruri esentiale si sa le credem cu mare tarie, cu toata inima : D.zeu ingaduie sa petrecem asa ceva spre folosul nostru(nu il detaliem acuma)si in al doilea rind chiar si in aceasta incercare nu ne paraseste ,este cu noi... Mare atentie si nadejde la aceste doua lucruri !

Aceste intimplari sunt un caz bun de a scoate in evidenta alte lucruri deosebite care defapt ar trebui sa le intelegem si sa le credem de la Hristos si sfintii bisericii mai intii : ma refer la puterea fara margini a sf. cruci atunci cind este facuta asa cum trebuie (mare si dreapta),la chemarea numelui Mintuitorului (spune sf. ap. Pavel : ,,...ca in numele Lui tot genunchiul sa se plece ,al celor ceresti ,al celor pamintesti si al celor de dedesupt",iata ce mare, mare adevar !)la chemarea numelui si ajutorului celei Precurate dar si a sfintilor lui D.zeu ! Alte arme, asa in graba, nu avem la indemina dar acestea sunt tari, f. tari ca asa scapam din ,,strinsoare"
Totusi nu trebuie sa uitam ca viata noastra trebuie sa fie cit mai buna(ortodoxa)cu putinta si sa fim in rinduiala duhovniceasca neincetat : spovediti si impartasiti regulat, cu canonul zilnic facut, cu postul si milostenia mereu pe ,,brate" si cu chemarea neincetata a numelui lui Hristos . De ce asa ceva ? Pai in primul rind pt. a ne mintui dar si pt. a putea scapa din cursele ispititorului . Acesta nu se teme de om ,de vreo putere a lui ,nu , ba din contra il batjocoreste si il scuipa si il chinuie si il calca in picioare cum vrea el ca este mai tare decit el si voieste sa-l insele pina la a-i lua sufletul daca ar putea . Se teme si se cutremura insa de omul peste care este mila si duhul lui D.zeu si acolo nu are curaj mult decit numai ce i se ingaduie !

Asa ca sa nu ne temem nici o data de ce ni se intimpla rau ,sa nu ne tinguim pe ici si pe colo(ci sa rabdam in tacere)sa ducem viata virtuoasa si sa ne rugam neincetat . Asta este treaba noastra ...si de aici in colo sa-L lasam pe D.zeu sa lucreze !
Binecuvintarea domnului sa fie peste noi toti !

[searadevara]

În prealabil postat de zaharia_2009

Fratilor/surorilor, fiecare dintre noi avem nesansa sa ne intilnim in viata ,sub o forma sau alta ,cu ispititorul. Popular se spune ca chiar exista anumite situatii favorizante in care posibilitatea intilnirii este mai mare(femeia lauza si singura, copii mai mari nebotezati , oamenii cu patimi,ateii, avortoarele notorii,etc). Dar nu asta trebuie sa ne intereseze pe noi, ci modul de a lupta cu el ,de a face fata unor asemenea situatii. Frica nu este de la D.zeu iar ea poate evolua -ca orice simptom medical- pina se ajunge a ne fi frica si cu sfintele taine in noi. Aceasta este o situatie un pic mai delicata,dar se vindeca fara urmari! Deasemenea cu toate ca ne speriem atunci cind trecem prin incercari sa nu iutam 2 lucruri esentiale si sa le credem cu mare tarie, cu toata inima : D.zeu ingaduie sa petrecem asa ceva spre folosul nostru(nu il detaliem acuma)si in al doilea rind chiar si in aceasta incercare nu ne paraseste ,este cu noi... Mare atentie si nadejde la aceste doua lucruri !

Aceste intimplari sunt un caz bun de a scoate in evidenta alte lucruri deosebite care defapt ar trebui sa le intelegem si sa le credem de la Hristos si sfintii bisericii mai intii : ma refer la puterea fara margini a sf. cruci atunci cind este facuta asa cum trebuie (mare si dreapta),la chemarea numelui Mintuitorului (spune sf. ap. Pavel : ,,...ca in numele Lui tot genunchiul sa se plece ,al celor ceresti ,al celor pamintesti si al celor de dedesupt",iata ce mare, mare adevar !)la chemarea numelui si ajutorului celei Precurate dar si a sfintilor lui D.zeu ! Alte arme, asa in graba, nu avem la indemina dar acestea sunt tari, f. tari ca asa scapam din ,,strinsoare"
Totusi nu trebuie sa uitam ca viata noastra trebuie sa fie cit mai buna(ortodoxa)cu putinta si sa fim in rinduiala duhovniceasca neincetat : spovediti si impartasiti regulat, cu canonul zilnic facut, cu postul si milostenia mereu pe ,,brate" si cu chemarea neincetata a numelui lui Hristos . De ce asa ceva ? Pai in primul rind pt. a ne mintui dar si pt. a putea scapa din cursele ispititorului . Acesta nu se teme de om ,de vreo putere a lui ,nu , ba din contra il batjocoreste si il scuipa si il chinuie si il calca in picioare cum vrea el ca este mai tare decit el si voieste sa-l insele pina la a-i lua sufletul daca ar putea . Se teme si se cutremura insa de omul peste care este mila si duhul lui D.zeu si acolo nu are curaj mult decit numai ce i se ingaduie !

Asa ca sa nu ne temem nici o data de ce ni se intimpla rau ,sa nu ne tinguim pe ici si pe colo(ci sa rabdam in tacere)sa ducem viata virtuoasa si sa ne rugam neincetat . Asta este treaba noastra ...si de aici in colo sa-L lasam pe D.zeu sa lucreze !
Binecuvintarea domnului sa fie peste noi toti !

MULTUMESC,ZAHARIA!era in vremea comunista.eram director la institutia la care lucram si nu aveam voie sa mergem nici de Inviere la biserica.se cuvine sa spun un lucru pe care putini parinti l/ar zice.posteam putin si ma rugam putin.baiatul meu era in anul I,prima vacanta,la seminarul teologig.facusem bucate alese ca venise acasa.era postul craciunului .el nu a spus nimic,a plecat din sufragerie.l/am gasit in bucatarie facandu/si cartofi prajiti.postea.si nu imi spusese nimic.a fost ca un cutremur al sufletului meu.de atunci,niciodata nu mai pot manca de frupt in post.de la el am luat apoi predicile Parintelui Plamadeala.mi s/a parut atunci ca toate cartile ce le citisem in vbiata nu m/au invatat nimic.apoi,am cautat pe Dumnezeu in Vechiul si Noul Testament,patercul si alte si alte carti.acuma in sufletul meu e liniste,nadejde si dragoste.stiu ca nu am nimic de la mine.toate sunt de la dumnezeu.si din intamplarea aceea pe care am tinut/o pana azi in suflet.vreau sa inteleaga toti CE MARE E PUTEREA CRUCII!

[searadevara]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Doamne fereste! Cand ti s-a intamplat asa ceva? I-ai spus vreunui preot?

Domnul sa ne ocroteasca!

prin ,80.veneam de la o sedinta.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de searadevara

MULTUMESC,ZAHARIA!era in vremea comunista.eram director la institutia la care lucram si nu aveam voie sa mergem nici de Inviere la biserica.se cuvine sa spun un lucru pe care putini parinti l/ar zice.posteam putin si ma rugam putin.baiatul meu era in anul I,prima vacanta,la seminarul teologig.facusem bucate alese ca venise acasa.era postul craciunului .el nu a spus nimic,a plecat din sufragerie.l/am gasit in bucatarie facandu/si cartofi prajiti.postea.si nu imi spusese nimic.a fost ca un cutremur al sufletului meu.de atunci,niciodata nu mai pot manca de frupt in post.de la el am luat apoi predicile Parintelui Plamadeala.mi s/a parut atunci ca toate cartile ce le citisem in vbiata nu m/au invatat nimic.apoi,am cautat pe Dumnezeu in Vechiul si Noul Testament,patercul si alte si alte carti.acuma in sufletul meu e liniste,nadejde si dragoste.stiu ca nu am nimic de la mine.toate sunt de la dumnezeu.si din intamplarea aceea pe care am tinut/o pana azi in suflet.vreau sa inteleaga toti CE MARE E PUTEREA CRUCII!

Doamne ,cita bucurie si dragoste a pus D.zeu peste toata casa ta ! Si ce bine este sa stai totdeauna in poruncile Lui. ,, Nu numai cu piine traieste omul ci cu tot cuvintul care iese din gura lui Dumnezeu" (Ev. Matei). Atunci, asa sa vietuim !
Pace si bucurie pt. tine sora !

Foarte interesant acest topic şi chiar dacă persoana care l-a deschis nu mai postează cele scrise de ea mi-au adus aminte de două întâmplări din perioada când abia făcusem câţiva paşi timizi spre Dumnezeu.Deşi nu postez chiar sub anonimat nu mi-e teamă că cineva va gândi despre mine că sunt ciudată...Este liber oricine să gândească ce vrea.
Era cam pe 10-15 decembrie 1989.Lucram undeva la ţară.Dimineaţă înainte de a merge la servicu am ieşit ca de obicei în curtea casei pentru a hrăni animalele şi a vedea cum este vremea pentru a mă orienta asupra felului cum mă voi îmbrăca.
Era senin şi nu prea frig.Din partea în care se afla biserica şi cimitirul,deaupra copacilor am văzut două sfere alburii,asemenea norilor dar ceva mai strălucitoare care se deplasau foarte încet,în linie dreaptă în diercţia caselor unde locuiam şi eu.Am stat destul de mult urmărindu-le cu privirea până ce au trecut pe deasupra casei mele şi a copacilor din acea parte a satului.Nu am discutat cu nimeni aceasta,nici nu am făcut cruce căci nu m-am gândit în acel moment că ar fi indicat.Nu am nici o explicaţie pentru cele văzute atunci.