Femeia/ Mama crestina

[sophia]

Eu vad aici mai multe probleme:
1. Se tot spune ca barbatii au probleme, ca trebuie sa se fereasca de ispitele feminine si ca asta este rau.
Este rau cand se exagereaza cu ele, dar in anumite limite, ele trebuie sa existe. La oricare animal, cu mici exceptii, femela trebuie sa fie atragatoare si natura ii confera unele decoratiuni in plus fata de mascul.
Pur si simplu este vorba ca masculul trebuie sa aleaga intre ele, este acea lupta pentru cucerirea partenerului, cu care mai apoi se intemeiaza familia.
Nu este usor pentru femeie sa atraga un barbat si fetele sunt educate de mici in acest sens: "fata, tu trebuie sa te mariti." Trebuie sa fii ingrijita, frumoasa, atragatoare, sa-l cuceresti.
Un baiat nu se uita decat rareori la o fata care nu este frumoasa, ingrijita.
Cata suferinta nu provoaca asta fetelor. Exista atatea care nu sunt frumoase si greu isi pot gasi perechea, nu se uita nimeni la ele.
Pana sa ajunga la suflet, la caracter, omul vede infatisarea si este atras sau nu.
Si eu am suferit, nu m-am considerat frumoasa, nu-mi place sa ma machiez, imi place naturaletea.
Sigur exista si fete/femei frumoase natural, care n-au nevoie nici de farduri, nici de epilat, nici de cosmetica, de nimic. Dar astea sunt putine.
2. Da, o fata, dar si un baiat trebuie pregatit pentru familie, din toate punctele de vedere, caci si sexul si facerea de copii este importanta.
Trebuie sa stie amandoi sa fie impreuna, sa lupte impreuna, sa treaca impreuna prin bucurii si necazuri, mai ales prin cele din urma (boli, infertilitate, decese, saracie etc.). Din pacate inca nici acum parintii si societatea nu face nimic in acest sens. Inainte era pudoarea, acum ce scuza mai este? Se ajunge mult prea repede si de la nimicuri la despartire.
3. Preotul meu imi spune mereu despre femeia crestina a sec.21, care categoric este si trebuie sa fie altfel decat cea de acum 2000 ani.
N-am reusit inca sa aflu cum vede dansul asta, caci vesnic nu e timp sa discutam. Eu o vad ca pe o persoana moderata, deschisa spre amandou directiile, adaptata credintei dar si lumii in care traieste, fara exagerari in nici o parte. Cum sa faca asta fara sa cada in extreme, este greu si nu ne explica nimeni.
4. Mama crestina trebuie sa stie sa invete si pe copii credinta, treptat, fara forta si infricosare. Si preotii trebuie s-o ajute.
Dar mai exista si femeia crestina care nu poate fi mama. Ea ce menire are, va intreb eu acum?

[axios]

mama... ce cuvant poate fi mai frumos decat acesta?
din pacate, vad tot mai multe tinere care fug de aceasta menire a lor, pana la urma... de teama, de jena, de dragul traiului fara griji, de dragul aventurii ce se va incheia, in capul lor, odata cu primul nascut, din motive mai mult sau mai putin subiective... cel mai des aud: vreau sa-mi traiesc viata!
si aici e si vina sotului, fara doar si poate... pentru ca el alimenteaza acele temeri... sunt femei care nu vor sa fie mame pentru ca pur si simplu se tem ca o sa se ingrase si corpul lor va suferi schimbari care o vor dezavantaja... si daca mai au si un barbat caruia ii place sa se uite si in alte parti atunci e clar de ce se feresc sa devina mame.
si mai dureros este ca sunt femei care pur si simplu nu inteleg ca acesta e cursul firesc, sanatos, atat fizic cat si spiritual, al vietii. si o iau ca pe o alegere a lor. ori, nu e deloc asa. si atunci apar imbolnavirile si dereglarile hormonale pe care le punem pe seama stresului sau a cine stie ce alte prostii.
aceasta gandire nu este sanatoasa. si cand o familie se conduce dupa aceste principii e clar ca nu e ok. si, dupa cum se vede, avem din ce in ce mai putine familii sanatoase si puternice. transformam familia intr-un bun de larg consum. si tratam foarte usor si superficial acest subiect. pornim dinainte cu gandul ca, daca nu va merge, alta la rand. ca la supermarket.
dragostea nu e de vanzare. insa noi nu mai vedem asta. o indepartam de la noi punandu-i conditii, reguli, granite...
si, intorcandu-ma la menirea de a fi mama, as da o tema de gandire tuturor viitoarelor mamici: ganditi-va ca veti avea parte de cea mai curata si mai nevinovata dragoste, a pruncului care va va iubi neconditionat... nu cred ca vreti sa ratati asa ceva pentru nimic in lume...
iertati-ma daca nu sunt in asentimentul tuturor. sunt convins ca fiecare femeie are motivatia ei. si ca asa cum sunt fete care nu vor sa se grabeasca la copii sunt si tinere care ar face orice sa aiba un pui de om...
Domnul si Maica Domnului sa va lumineze si sa va calauzeasca!

Cand am nascut baiatul eram f.tanara. Aveam 21 de ani. Nici nu stiam cum sa ii fac baie, nici cum sa il infas in pelincute (nu era pampers pe atunci).. Imi amintesc ca odata au plecat de acasa toti (stateam la mama). La un moment dat a trebuit sa il schimb.. nu stiam...stii ce am facut? am inceput sa plang cu el in brate!!!!! Atata minte aveam!! Imi era teama sa il schimb, mi se parea atat de mic si de fraged!! In timp... am inceput sa il descopar, am inceput sa caut in el gesturi ce imi erau familiare. Ii priveam cu dragoste fiecare zambet, fiecare tuguiere a buzelor si spuneam victorioasa :cu mine seamana!!!! Sotul "suparat" a spus aaaaaa atunci sa facem si o fata, sa semene cu mine!! Si fata a fost! Care seamna ce-i drept cu tata. Insa, stii ce am invatat de cand am devenit mama? Sa imi caut mai adanc defectele, patimile.... Le caut, le analizez si incerc sa vad daca se regasesc in in copii mei. Spre exemplu, odata imi spune baiatul, mama ma enervez f. repede din nimic dar imi trece la fel de repede. Nu i-am spus nimic, dar imediat mi-am amintit de copilaria mea..eram (si sunt inca) o capoasa!! Mereu am mers cu capul inainte fara sa gandesc ca pot da de un zid.. Regasind in el ceea ce a existat dintotdeauna in mine, incerc sa vad cum pot sa elimin in mine patima ce exista si in fiul meu. Daca nu o voi smulge din mine, cu atat mai putin nu voi reusi sa o scot din fiul meu..Copii sunt cu adevarat o oglinda! Sunt oglinda noastra. Daca eu mama, voi lupta cu mine sa fiu mai calma..si chipul/firea fiului meu din oglinda imi va zambi.

Axios, citind postarea ta m-au napadit lacrimile.. Este minunat sa gasesti "printre randuri" atat iubire. Intr-o lume in care sexul este la loc de cinste, mesaul tau e ca un balsam. Stii ce mi-am amintit acum citind postarea ta? Un cuvant ce l-am auzit recent intr-un film. Un copil era filmat de tatal si intreaba, stii cine te iubeste cel mai mult? El spune MAMA! De ce? intreaba tatal..Spune copilul.. Pentru ca i-am simtit inima batand cu iubire inca de cand eram in buritca ei!!!! Minunat nu-i asa??..

[axios]

cat sunt eu de barbat... e drept ca mereu am cautat sa fiu in umbra tatalui si sa fiu mandru de el, sa-i sorb invatamintele si sa imprumut din siguranta lui...
insa mama... e ceva aparte. mereu ma voi intoarce la ea. mereu voi avea nevoie de privirea aceea care, in functie de starea mea, era agasanta, mustratoare, furioasa, dragastoasa... stiam doar ca acea privire reflecta grija pentru mine.
acea privire am regasit-o mai tarziu, la jumatatea mea. si chiar si sotiei mele ii spuneam mamica... pentru ca asta sunt femeile... mamici.

[axios]

mi-e dor de mamicile mele...

În prealabil postat de axios

mi-e dor de mamicile mele...

Offffff...iar m-ai facut sa plang...ele, te privesc acum de sus.. din Rai..si vegheaza asupra ta cu aceeasi dragoste...

[axios]

În prealabil postat de eduardd

Offffff...iar m-ai facut sa plang...ele, te privesc acum de sus.. din Rai..si vegheaza asupra ta cu aceeasi dragoste...

stiu... si asta ma face sa fiu puternic...

[andrei25]

Intr-o carte, Parintele Iustin Parvu spune ca tara noastra si toata lumea duce lipsa de mame crestine.

[Thheo]

În prealabil postat de Anna

Sa stii ca nu m-am gandit la asta si ma intrebam cum ai putea sa inveti un baiat sa respecte femeile de mic. Multumesc, voi tine minte in cazul in care o sa am vreodata baieti.

Iţi doresc tot binele din lume, să-ţi ajute Maica Domnului să devii o soţie şi o mamă bună şi să-i mulţumim doar lui Dumnezeu ptr darul primit: viaţa.