Despre spovedanie, formalism si nepasare duhovniceasca

[adam000]

În prealabil postat de Ekaterina

Mi-a placut cum mi-a explicat duhovnicul in urma cu mai mult timp ce inseamna nevointa. Ne-vointa, ceva impotriva vointei. De exemplu daca seara esti obosit si tot ce iti doresti este sa te culci, considerand ca esti prea obosit pentru rugaciune, este un act de nevointa sa treci peste tine, peste vointa ta de a te odihni si sa acorzi un timp rugaciunii. In general nevointa nu este usor de implinit, dar ea incalzeste inima, te mentine intr-o stare de caldura sufleteasca din care se naste nevoia de Dumnezeu.

Mie daca oboseala mi-ar fi incat tot ce imi doresc este sa ma culc, apoi ma culc. Probabil ca m-as culca rugandu-ma cu cuvintele mele catre Dumnezeu o rugaciune scurta (ce as avea atunci pe moment a-I spune, poate chiar sa ii cer iertare ca nu sint in stare sa spun rugaciunile de seara, poate chiar sa-I multumesc). Dar nu m-as apuca sa imi chinui organismul impotriva oboselii, ca sa ma fortez cu rugaciunea, pentru simplul fapt ca nevoia de somn chiar Dumnezeu a randuit-o in om, asa ca eu personal chiar nu cred ca Dumnezeu si-ar dori sa stau de vorba cu El in rugaciune impotriva unei oranduilei ce chiar El a pus in mine. Pentru ca scopul meu este sa-L iubesc pe Dumnezeu si creatia Sa (si sa ma rog din dragoste si cu bucurie), nu sa ma autochinuiesc, fortat, impotriva firii (de sa existe riscul ca sa ajung sa ma rog asa... printre dinti...).
Eu mai degraba m-as nevoii sa ma rog in loc sa pacatuiesc, pentru ca Dumnezeu nu a pus in mine pacatul (asa cum a pus somnul), astfel incat, gandesc eu, ca e cu chibzuiala sa iti tai voia de la pacat ca sa te rogi, nu de la somn. Si cand oi ajunge (daca voi ajunge) vreodata sa nu mai pacatuiesc, atunci poate o sa simt nevoia sa tai si din somn. Pina atunci insa, socot ca e mai mare nevointa sa ma rog in toate acele circumstante in care altfel ar exista loc sau posibilitatea spre pacat (de ex cand se aduna colegii la barfa, cand povestesc pacate de-ale lor, etc - mai multe ore de rugaciune am totaliza, si mai castigati am fi, daca ne-am taia voia de a ne alipi de asemenea situatii spre pacat, si in schimb ne-am ruga in asemenea circumstante, iar rugaciunea ne-ar feri de pacat).
Pe de alta parte, exista si ispita aceasta: ca de fiecare data cand vrei sa te rogi te apuca somnul (multi trec prin asa ceva) - atunci intradevar singura solutie este sa te nevoiesti sa te rogi in continuare, cu rabdare (daca esti biruit de somn, cu pace reiei rugaciunea cand te trezesti) si nu incrancenat.

Insa tie, cum ti-a zis duhovnicul sa faci, asculta-l. Caci duhovnicul tau stie cel mai bine ce este pt tine

[cezar_ioan]

În prealabil postat de cristiboss56

Astfel de intrebari nu se pun decat de duhovnici si nici ei nu le pun aiurea in tramvai , ci doar cu anumite ocazii , in anumite momente bine stiute de ei .

Bine ziseşi, Cristiane!
(Totuşi, s-ar putea să fie vorba doar de-o râvnă cam prea slobodă, tinerească; nimic malign, sper...)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de adam000

Tomita, lasa Filocalia

Pardon?....

[sophia]

În prealabil postat de cezar_ioan

Pardon?....

Are dreptate si mai sus undeva a mai scris ceva interesant.
Mie mi-a spus preotul ca Filocalia este pentru oameni avanasati in credinta, monahi, preoti, oameni care se afla deja mai sus pe "scara".
Pentru noi este grea si searbada cumva (adica greu de inteles, rece).

Asa cum spune si Adam, noi ce mai obisnuiti, laicii, trebuie sa ne rugam cu vorbele noastre, sa discutam cu Dumnezeu, cu Maica Sa, cu sfinti, dupa puterea noastra, in vorbele noastre, sa citim lucrari pe puterea noastra, pe care sa le putim citi cu interes si placere si sa le si intelegem

Am spus undeva ca tocmai am citit o carte despre Sf.Nectarie. Ce simplu si cald vorbea cu maicile de la manastirea sa (din Eghina)! Si le invata ce sa citeasca si sa faca, avand grija si de sufletul si trupul lor (ca sanatate si intarire).

Nu filocalii ne trebuie noua ci lucruri mai simple, mai de suflet, mai de iubire.
Si de duhovnici buni...

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

Nu filocalii ne trebuie noua ci lucruri mai simple, mai de suflet, mai de iubire.

Pot să te citez soro?

[Parascheva16]

Filocalia nu este numai pentru monahi si preoti! Un crestin ortodox care merge de ani de zile la Biserica, nu mai poate fi numit incepator! Sunt multi duhovnici in RO, inclusiv monahi, care indeamna sa citim Sf.Parinti, inclusiv Filocalia. Trebuie sa tintim cat mai sus, nu sa ne complacem ca suntem mireni si scrierile Sf.Parinti nu sunt de noi. Pai daca nu le cunoastem, cum putem spune ca stim invatatura ortodoxa, care nu se rezuma numai la iubire intre oameni?

[Lucian008]

În prealabil postat de sophia

Are dreptate si mai sus undeva a mai scris ceva interesant.
Mie mi-a spus preotul ca Filocalia este pentru oameni avanasati in credinta, monahi, preoti, oameni care se afla deja mai sus pe "scara".
Pentru noi este grea si searbada cumva (adica greu de inteles, rece).

Asa cum spune si Adam, noi ce mai obisnuiti, laicii, trebuie sa ne rugam cu vorbele noastre, sa discutam cu Dumnezeu, cu Maica Sa, cu sfinti, dupa puterea noastra, in vorbele noastre, sa citim lucrari pe puterea noastra, pe care sa le putim citi cu interes si placere si sa le si intelegem

Am spus undeva ca tocmai am citit o carte despre Sf.Nectarie. Ce simplu si cald vorbea cu maicile de la manastirea sa (din Eghina)! Si le invata ce sa citeasca si sa faca, avand grija si de sufletul si trupul lor (ca sanatate si intarire).

Nu filocalii ne trebuie noua ci lucruri mai simple, mai de suflet, mai de iubire.
Si de duhovnici buni...

Poate nu ar trebui sa citim nici Sf Scriptura, ca are unele pasaje greu de inteles.

Da, da. Daca noi "ne ducem de rapa" sa ii tragem si pe altii dupa noi. Ce e cu prostia asta? Pe principiul asta nici postul nu e pentru noi astia din lume, e pentru calugari. Dar nici rugaciunea. Ce o cruce pe zi nu ne ajunge?
Poate nu ati inteles, drumul spre mantuire presupune stradanie, crestere duhovniceasca continua. M-am abtinut la un alt comentariu al dvs, dar am facut rau. Ma refer la cel unde crestinii nu au ce spune la spovedanie, ca mereu spun acelasi lucru, ca daca nu au facut pacate de moarte sunt pe drumul cel bun. Fariseul nu numai ca nu facea pacate de moarte, dar si respecta formal legea. Urcusul este plin de incercari, de ispite, de tendinte de a cadea. Ele trebuie marturisite. Trebuie sa ne imbunatatim, la spovedanie sa renuntam a mai spune unele pacate pentru ca am renuntat sa le mai facem. Trebuie sa ne rugam mai mult, sa postim mai aspru, sa facem mai multe fapte bune. Si daca nu le facem pe acestea macar sa nu dam sfaturi care duc la pierzanie pe altii.

[Ekaterina]

În prealabil postat de adam000

Pe de alta parte, exista si ispita aceasta: ca de fiecare data cand vrei sa te rogi te apuca somnul (multi trec prin asa ceva) - atunci intradevar singura solutie este sa te nevoiesti sa te rogi in continuare, cu rabdare (daca esti biruit de somn, cu pace reiei rugaciunea cand te trezesti) si nu incrancenat.

De multe ori mi se intampla sa imi vina acest gand, ca sunt prea obosita, ca nu ma mai pot concentra sa ma rog si daca totusi ma asez in genunchi, dupa rugaciune dispare orice urma de oboseala, sunt odihnita si chiar pot sa mai fac si alte lucruri prin casa.

Omul isi face timp pentru toate, dar cand vine vremea rugaciunii, este obosit si nu mai poate sa se roage. Daca toate celelalte treburi nu au putut fi amanate, rugaciunea poate. Si asa o seara, doua, pana devine un obicei.

Asa cum ai spus si tu, fiecare trebuie sa isi asculte duhovnicul care stie ce ne este de folos si ce este mai bine pentru fiecare in parte.

[sophia]

Da de ce sariti asa? Parca as fi spus cine stie ce.
Lucian008 - era mai bine daca va abtienati si de la acest comentariu.

1. Am spus ce mi-a spus mie preotul meu. Ne-a vorbit despre "Scara" si il rugasem sa mi-o imprumute, sa vad macar despre ce este vorba. Mi-a spus ca este pentru monahi si preoti.
Mai tarziu am gasit-o si eu in audio si i-am dat dreptate. Eu imi imaginasem altceva cu aceasta carte si eram tare curioasa. Credeam ca este o carte care te invata treptat niste lucruri legat de credinta. Asa, fiecare pas. M-am inselat si preotul avea dreptate.

2. Nu inteleg de ce batjocoriti si exagerati. Sigur ca Sfanta Scriptura se poate citi. Daca voi o comparati cu Scara, e treaba voastra.
Exista post pentru monahi si post pentru mireni.
Rugaciuni se pot citi si se pot spune din suflet, exact cum crede si simte fiecare.
Despre spovedanie am scris mai pe larg pe celalalt fir si mi s-a dat si dreptate de catre alti useri.
Fariseul din pilda facea totul ca la carte, dar ii lipsea partea practica, omul din el, dragostea. Era exact un robot si ceea ce mai spunea Cezar_Ioan pe firul celalalt. Si este exemplul de formalism si nepasare duhovniceasca.
Mare grija sa nu ajungem ca el!!!

Despre scrierile Sfintilor Parinti n-am ce sa spun. Nu stiu la care anume va referiti.

Eu am dat sfat persoanei care scria mai sus ca are probleme in a se ruga si citi anumite lucruri. Mi se pare ca aceasta persoana, sau alta cauta sa citeasca Filocalia si Adam000 a dat niste sfaturi bune, la care am subscris.

Acum daca voi sunteti mai cu mot, mai avansati si deja faceti studii teologice, nu va im piedica nimeni.
Eu una citesc lucrari mai pe intelesul meu.

Si nu te supara Parascheva16 - nu stiu ce duhovnic te sfatuieste pe tine. O fi monah. Eu am discutat numai cu preoti de mir ce-i drept.
Invatatura ortodoxa nu este (numai) in Sfintii Parinti sau in Filocalie. Si ba da, in cea mai mare parte este vorba de iubire de aproapele.
In ultimele zile s-a tot scris si citat din diverse lucrari si bloguri tocmai asta: important este sa fim Oameni, sa avem naivitate de copil in suflet, sa avem caldura in suflet si sa iubim.

Fiti mai blanzi, mai iubitori, mai relaxati. Si parintele Galeriu si Sf.Nectarie au fost sus pe scara in ccredinta, au fost ingeri. Dar au iubit mai intai! Au avut grija de cei de langa lei, au ajutat, si-au dat haina de pe ei, au muncit in locul altuia, au avut grija de cei mai necajiti.
Au fost calzi, au fost Oameni.

[anita]

În prealabil postat de sophia

In ultimele zile s-a tot scris si citat din diverse lucrari si bloguri tocmai asta: important este sa fim Oameni, sa avem naivitate de copil in suflet, sa avem caldura in suflet si sa iubim.

Fiti mai blanzi, mai iubitori, mai relaxati. Si parintele Galeriu si Sf.Nectarie au fost sus pe scara in ccredinta, au fost ingeri. Dar au iubit mai intai! Au avut grija de cei de langa lei, au ajutat, si-au dat haina de pe ei, au muncit in locul altuia, au avut grija de cei mai necajiti.
Au fost calzi, au fost Oameni.

Sophia ,la capitolul sfaturi stai foarte bine
Si tu reusesti sa fii asa cum scrii aici ?
Eu cunosc oameni buni ,in esenta ,unii mai putini ravnitori in cele duhovnicesti altii chiar ravnitori care in anumite momente nu s-au dovedit atat de buni ,precum spui tu.
Trebuie multa nevointa si trevzie ca sa descoperi cum esti in realitate.
Tu nu ai ispite ,momente in care nu te comporti cum vrea Dumnezeu ?