Reincarnarea in Iudaism

[Seraphim7]

Aceasta este o sinteză despre principiile reîncarnării (gilgulim) în învățătura evreiască. Se vorbește despre diferite niveluri de reîncarnare, cum ar fi în plante, animale sau chiar în obiecte inanimate, și despre procesul de tikun (rectificare) asociat cu aceste reîncarnări. Se menționează, de asemenea, că reîncarnarea poate avea loc în funcție de faptele bune sau rele făcute în viețile anterioare și că există o legătură între păcatele anterioare și nivelurile specifice de reîncarnare.
De asemenea, se evidențiază că reîncarnarea în plante, animale sau obiecte inanimate este privită ca o pedeapsă (onesh) pentru suflet și că procesul de tikun este menit să corecteze erorile trecutului. Se menționează, de asemenea, că cunoașterea detaliată a vieților anterioare nu este adesea acordată sufletelor care se reîncarnează în corpuri umane, pentru a păstra liberul arbitru și pentru a evita impactul negativ asupra relațiilor interumane.
Procesul de rectificare nu este neapărat simplu. Păcatele anterioare pot fi atât de grave încât o persoană nu poate încă să se reîncarneze ca ființă umană. În schimb, el sau ea ar putea să se reîncarneze ca animal, vegetație sau ceva neînsuflețit, cum ar fi o piatră. Bilaam rasha, de exemplu, avea putere în gură și putea blestema oamenii. El a sfârșit prin a se reîncarna într-o piatră, la nivelul neînsuflețitului, pentru a ispăși pentru ceea ce făcuse cu gura sa. (Sha’ar HaGilgulim, cap. 22).
Chafetz Chaim a scris: Trebuie să realizăm că atunci când o persoană fură sau rănește pe cineva, nu numai că banii murdari îi vor fi luați la final, ci fiecare aspect al durerii pe care a cauzat-o celui de la care a furat [sau rănit] îi va fi redat cu o corespondență exactă. (S’fat Tamim, cap. 4).
Chafetz Chaim a vorbit și despre consecințe înfricoșătoare legate de gilgulim: Fii conștient de ceea ce scriu Mekubalim (Kabaliști) și aduc în Sefer Chareidim (cap. 7)
Mekubalim subliniază că, deși cineva reîncarnat ca o persoană nu va avea nicio amintire sau conștientizare a vieții sale anterioare, cineva reîncarnat într-un animal sau pasăre va fi conștient de viața sa anterioară. Va simți durere și suferință privind cum a putut să cadă de la statutul de om la cel de animal. Prin urmare, fiecare persoană ar trebui să fie înfricoșată, inima sa ar trebui să tremure, cât timp este încă în viață și are capacitatea de a face alegeri și de a-și recunoaște Creatorul. El poate obține astfel o ispășire pentru aveirot-urile (abaterile) sale și poate întoarce mânia lui D-zeu de la el. (Shmirat HaLashon, Chelek Aleph, Sha’ar haZechira, Perek Tet).
Talmudul explică că judecata divină este întotdeauna măsurată corespunzător (Sanhedrin 90a). Acest lucru înseamnă că reîncarnările unei persoane se vor baza pe aveirot-urile pe care le-a comis în viața sa anterioară. Toate aveirot-urile trebuie eliminate, deoarece D-zeu nu neglijează nimic. El este perfect în acțiunile Sale, iar toate căile Sale sunt cu judecată. (Rabbi Winston, Fundamentele Reîncarnării).
Cine se reîncarnează într-o persoană obține o tikun prin îndeplinirea mitzvot și repararea prejudiciului provocat de aveirot-urile sale. Cum poate cineva realiza tikun (rectificare) ca o piatră, plantă sau animal, dacă nu va fi capabil să îndeplinească mitzvot? Tikun-ul cu gilgul ca domeim (neînsuflețit), tzomei’ach (vegetal) sau chai (animal) nu constă în mitzvot, ci mai degrabă în yissurim pentru nefesh, ca un prizonier, în dificultate și suferință, în această reîncarnare. (Mishnat HaGilgulim, pg. 409).
Un punct cheie în legătură cu gilgulim este că o persoană nu poate primi un onesh complet pentru că a încălcat cu corpul său fizic, până când el însuși există fizic, cu un guf și o neshama împreună. Atunci va putea să suporte și să simtă durerea în întregime și astfel să ispășească aveirot-urile sale (Sanhedrin 91a, b). Și, în funcție de amploarea aveirah-ului său, va fi modul în care se reîncarnează, ca vegetal sau ca animal, etc. (Sha’ar HaGilgulim, cap. 22; Mishnat HaGilgulim, pg. 410–411).
Dificultatea gilgul-ului este mult mai amară decât moartea, chiar mai mare decât toate durerile Gehenom-ului, deoarece sufletul poate reîncarna în domeim (neînsuflețit), tzomei’ach (vegetal), chai (animal) sau medaber (om). Cel mai rău, cineva ar putea reîncarna în minim shonim (lucruri stranii), așa cum este discutat în Sifrei HaMekubalim. Aceasta se poate întâmpla chiar și pentru aveirot (transgresiuni) care par a fi triviale, și pe care mulți le ignoră.
S-a scris deja, și am auzit și povești terifiante de la diferiți gilgulim cărora li s-a dat permisiunea să reveleze [secrete] în urechile celor vii într-un vis. În special Arizal, căruia i s-au arătat imagini divine. A văzut mii și zeci de mii care plângeau și se rugau să-i ajute să găsească un pic de pace pentru sufletele lor. Aceste lucruri ar trebui luate în serios de cei vii și să-și imagineze că li se poate întâmpla și lor.
Cei care reîncarnează în acești gilgulim non-umani rămân în această stare pentru o perioadă până când aveirah care a cauzat această reîncarnare a fost corectată. Când se termină acest timp, va urca și va reîncarna în următorul nivel superior de gilgul. Procesul de tikun pentru acești gilgulim este în general un nivel pe rând. De exemplu, cineva care a reîncarnat într-un domeim va putea apoi să reîncarneze ca tzomei’ach. După o altă perioadă de timp, va deveni un gilgul într-un animal, apoi un ibur într-o persoană și, în cele din urmă, un gilgul complet într-o persoană. Doar după toate acestea, rectificarea va fi în sfârșit completă. (Sha’ar HaGilgulim, cap. 22).
Amintirea gilgulimurilor anterioare, odată reîncarnați în oameni, este considerată o bunătate de la Hashem. Dacă am reține aceste amintiri, s-ar putea să eliminăm libera voință, simțindu-ne obligați să îndeplinim anumite mitzvot, ceea ce ar schimba fundamental relațiile. De exemplu, dacă sufletul unui criminal ar fi reîncarnat cu sufletul victimei ca fiu al său, conștientizarea acestui lucru ar putea tensiona relația dintre ei. Similar, dacă cineva și-ar vedea sufletul pereche dintr-o reîncarnare anterioară căsătorit cu altcineva în prezent, s-ar putea să le perturbe viețile. Excepția este yibum, unde, conform Zoharului, cel dintâi născut într-un astfel de caz păstrează de fapt sufletul fratelui/soțului decedat, permițând conștientizarea greșelilor în scopul corectării. (Ramak; Mishnat HaGilgulim, pg. 422; Pri Megadim, Magid, 3:246; Pele Yo’etz)
Pri Megadim (Magid, 3:246) a afirmat că dacă cineva a făcut lucruri foarte rele în viața sa anterioară, această amintire ar putea să-l facă să intre în depresie și, eventual, să repete acest comportament rău. În schimb, dacă a făcut mult bine anterior și avea nevoie doar de puțin pentru a se perfecționa, conștientizarea acestui lucru ar putea să-l facă să devină ușor mulțumit. (Shome’a Tefillah, Rav Yeshau Braver).

Pele Yo’etz subliniază însă că excepția acestei situații, în cazul reîncarnărilor în oameni, este yibum:

Deși nu știm și nu recunoaștem gilgulimurile noastre anterioare, există un caz [cu reîncarnare într-o persoană] pe care îl cunoaștem din Zohar. Dacă cineva moare fără copii, iar soția sa este luată [de către fostul cumnat] în yibum, primul băiat care se va naște va fi însuși sufletul fratele/soțului decedat, care a murit fără copii. Astfel, fratele devine [acum] tatăl său, iar soția devine [acum] mama sa. Prin urmare, ar fi potrivit ca tatăl său, prietenii și cei care l-au cunoscut pe decedat să-i spună acestui fiu greșelile [ale decedatului] pe care le cunoșteau, pentru a-l ajuta să le corecteze pe cât posibil.
Semnele (simanim) care ne arată ce trebuie să reparăm din existența noastră anterioară
Dacă cineva simte o dorință puternică de a îndeplini o anumită mitzvah, aceasta ar putea fi exact ceea ce lipsea nefesh-ului său anterior, și el este aici pentru a o perfecționa (Gra despre Mishlei 14:25, Ramak, Sheim m’Shmuel în numele Arizal). Prin urmare, nu ar trebui să se abțină de la îndeplinirea acestei mitzvot. Mai degrabă, ar trebui să o facă complet, cu toate aspectele și detaliile sale, în ciuda obstacolelor care pot apărea. (Mishnat HaGilgulim, pag. 400–402; Shevet Mussar).
Acest lucru poate explica faptul că unii dintre rabinii din Talmud (Shabbat 118b) erau mai atenți la o anumită mitzvah decât la altele. Același lucru este valabil și în cazul trăsăturilor de caracter - fiecare alegea o trăsătură specifică pentru a o rafina. (Sefer HaGilgulim, cap. 16; Shevet Mussar).
Arizal a explicat chiar preferința cuiva pentru învățare ca pe un semn că această arie nu ar fi fost completată anterior. El a sugerat, prin urmare, să nu acorde atenție celor care îl descurajează să se concentreze pe această zonă specifică de studiu. (Mishnat HaGilgulim, pag. 400–402).
La fel, o aveirah în care ne împiedicăm frecvent sau pentru care avem o dorință puternică de a o încălca, chiar dacă nu am comis-o efectiv, ar putea fi exact ceea ce am revenit în această lume pentru a repara (Gra despre Yona, cap. 3,4; Tiferes Shlomo, Parshat Nitzavim). Poate această aveirah a lăsat o impresie asupra nefesh-ului nostru și suntem, prin urmare, atrași de obiceiurile înrădăcinate ale gilgul-ului nostru anterior. (Mishnat HaGilgulim, pag. 400–402; B’Chemdas Yamim; Shome’a Tefillah — Rav Yeshau Braver).
În timp ce nu vom avea nicio recunoaștere conștientă a reincarnărilor anterioare, putem avea o "percepție" a acestora la un nivel subconștient. Așa cum pune Gemara (Megillah 3a) - Este posibil ca "mazal-ul său să fi văzut asta, chiar dacă el însuși nu a văzut-o." (Sefer HaGilgulim, cap. 22).