|
#11
|
||||
|
||||
Bineînțeles că trebuie să ne spovedim și că duhovnicul trebuie să ne știe viața în amănunt, inclusiv păcatele cotidiene pentru care ne rugăm zilnic să fim iertați.
E vorba de două extreme, ambele înșelătoare. Prima și cea mai întîlnită e că numai prin spovedanie primim iertare. E motivul principal pentru care oamenii se împărtășesc atît de rar, deoarece timpul nu permite o mărturisire săptămînală de exemplu. E motivul pentru care nu sîntem iertați zilnic pentru că nu credem asta. Avantajul celui rău care ne înșeală. A doua e că nu avem deloc nevoie de preot ca intermediar și mentor pentru a ne ghida în viața duhovnicească. Departe de Ortodoxie asemena gînd.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#12
|
||||
|
||||
Pregatirea Marturisirii noastre in fata Duhovnicului se realizeza prin multa rugaciune , prin acele rugaciuni de umilinta , de iertare a pacatelor si greselilor noastre , facute cu voie sau fara voie , cu toate simtirile noastre trupesti si sufletesti , fie cu gandul , cu vorba sau cu fapta ,
Deci rugaciunea pregateste Sfanta Marturisire , si atunci evitam acele "extreme" pe care bine le pomenea Florin Ionut in postarea sa . Nici Spvedanie fara rugaciune , si nici rugaciune fara Sfanta Marturisire , iar pacatele uitate fara voie , sunt dezlegate si deci iertate cu siguranta ! Pana la urma rugaciunea este puntea de legatura intre Marturisiri , si aici Forin Ionut are mare dreptate in cele scrise aici si pe alte threaduri cu aceasi "tema " . Doamne ajuta neputintei noastre !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#13
|
|||
|
|||
Aducerea aminte / conștientizarea păcatului
A ne aduce aminte de un păcat presupune că l-am conștientizat cândva.
Iar dacă nu l-am conștientizat nu ni-l putem aminti, însă îl putem conștientiza acum. Cum e posibilă această conștientizare (care uneori pare, deși nu este, o aducere aminte; dimpotrivă, conștientizarea de acum naște și aducerea aminte a situației trăite)? Un răspuns duhovnicesc ni-l oferă Arhimandritul Sofronie Saharov în "Vom vedea pe Dumnezeu precum este" (pag. 42, ed. 2005) "În mișcările îndreptățite de judecata noastră, noi nu putem vedea "păcat". Adevărata viziune a păcatului aparține acelui plan duhovnicesc de unde am căzut. Păcatul se conștientizează prin darul Duhului Sfânt, împreună cu credința în Absolutul Personal, Făcătorul și Tatăl nostru. Este vorba de relațiile noastre personale cu El, și nimic altceva." Darul Duhului Sfânt este și în preotul care ne spovedește? Vine și lucrează și prin el? Face parte din Taina Mărturisirii? Relațiile noastre personale cu Dumnezeu sunt mijlocite, orientate, susținute, ocrotite și îngrijite, potențate și amplificate de harul Duhului Sfânt prin preotul duhovnic? Părintele Sofronie a lăsat pagini remarcabile despre lucrarea rugăciunii. Practic, ce e cu adevărat mântuitor nu poate exista fără rugăciune - ne arată Părintele. Dar rugăciunea, fie ea și condiția individuală a vieții unui creștin, nu este niciodată ruptă de persoane. Ci, dimpotrivă, este prin excelență o relație interpersonală (altminteri ar fi un solilocviu). În multe sensuri și planuri.... Last edited by Ioan_Cezar; 22.07.2014 at 21:58:53. |
|