Ispita !

În prealabil postat de George.m

Sfantul Isaia Pustnicul spune ca "nu se poate apropia cineva de Dumnezeu fara necaz si nu poate pazi dreptatea sa neschimbata fara El. Si de va opri lucrurile care sporesc necazul, va opri si pe cele ce pazesc dreptatea lui si se va afla ca o comoara nepazita si ca un luptator dezarmat si ca o corabie lipsita de vaslele ei si ca un rai al carui izvor de apa a secat" (Cuvinte despre nevointa, c.85, Filocalia X).

Se poate intelege din acest extras ca necazurile sunt cele care il apropie pe om de Dumnezeu, mai degraba decat bucuriile? AGabriela mi-a raspuns pe thread-ul "Cum ii putem ajuta pe atei sa-l cunoasca pe Dumnezeu" (nu stiu cum sa fac link direct la acest raspuns) ca si bucuriile foarte mari pot face acest lucru. M-am gandit ca poate sunt eu mai pesimita si vad mai repede necazurile decat bucuriile... Voi ce credeti?
Cum se pot apropia oamenii de Dumnezeu?
- prin ascultarea poruncilor Lui (asta cand esti constient de ele si vrei sa fii mai aproape de Dumnezeu)
- prin necazuri (cand uiti de Dumnezeu, sau nu iti pasa :-( - primesti acest ajutor de la El, pentru a-ti reaminti si a te indrepta)
- prin bucurii (pe acestea le vad ca o rasplata la un mod de viata deja "corect" - nu stiu daca ar putea prin ele insele sa duca la o trezire a constiintei)

Aaa.. l-am intrebat o data pe parintele duhovnic, si mi-a rapuns "cu liniste"!

[George.m]

Sunt de parere ca incercarile il ajuta pe om sa-si vina in fire. De pilda, fiul risipitor din Evanghelie a uitat cu desavasire de tatal sau cand i-a mers bine, cand nu-i lipsea nimic din cele materiale. Dar necazurile, vietuirea in saracie, l-au ajutat sa-si vina in fire, sa isi aduca aminte de tatal sau, i-au trezit dorinta pocaintei. Pleaca din casa tatalui cu semetie, dar se intoarce plin de smerenie.
As spune ca necazurile ce vin asupra celor pacatosi ii ajuta sa-si doreasca a vietui in Casa Tatalui, ii ajuta sa-si smereasca cugetele si sa porneasca la drum catre El.

Desigur, si bucuria il poate poate apropia pe om de Dumnezeu, daca e cu luare aminte si priveste binele de care se impartaseste ca venind din partea Celui de Sus. Important e ca acesta, atunci cand ii merge bine, sa nu se lase sufocat de cele lumesti, ci sa pretuiasca in mai mare masura realitatile duhovnicesti.

În prealabil postat de Annyta

Se poate intelege din acest extras ca necazurile sunt cele care il apropie pe om de Dumnezeu, mai degraba decat bucuriile?

Va supun atentiei o intamplare adevarata, survenita in viata unui preot pe care il cunosc foarte bine, pe care il respect si il admir; intamplarea a fost relatata si in cursul predicii de la liturghia de duminica.

Se facea ca la acest preot a venit un tanar, care facand un pariu cu prietenii sai pe o anumita miza, l-a pierdut, iar intelegerea era ca de va pierde pariul, sa mearga sa se spovedeasca la acest preot binecunoscut pentru harul lui. Tanarul acesta nici macar nu credea in Dumnezeu, ba chiar i se parea o idee absurda sa creada intr-un Dumnezeu unic si atotputernic, dar s-a conformat pariului si s-a dus la preot la spovada, pentru a-si indupleca prietenii. Ajuns la acesta, tanarul i-a marturisit ca vrea sa fie spovedit rapid, sa primeasca o dovada a acestui fapt, pe care sa o poata arata si prietenilor, apoi sa plece, fara prea multe framantari. Preotul acesta plin de har, luminat de Sfantul Duh, i-a raspuns ca e impotriva canoanelor sa-l spovedeasca fara ca cel ce-si marturiseste vina sa creada macar in Dumnezeu ori fara sa se pocaiasca pentru pacatele sale. Insa ii va da dezlegarea, in scris, daca timp de 30 de zile, in fiecare seara, inainte de a se pune in pat sa doarma, se va opri cateva minute, se va uita spre cer si va rosti cu voce tare cuvintele: "NU cred ca Dumnezeu exista!". Pentru a-si indupleca prietenii si a iesi cu dezlegarea, tanarul a facut intocmai, asumandu-si solemn obligatia de a respecta sarcina ce i-o daduse preotul, in incredintarea ca nu avea sa-i faca niciun rau sa incere, ba chiar de curiozitate sa vada ce efect ar putea avea o asemenea experienta asupra lui.

Dupa cele 30 de zile, in care tanarul facuse intocmai cum i se ceruse, acesta se intoarce la preot, abatut, framanantat si vizibil tulburat, cade in fata acestuia si cu durere isi marturiseste cu pocainta si lacrimi toate pacatele, dand slava si cerandu-I iertare lui Dumnezeu pentru vina grea pe care o poarta. Ba mai mult de atat, dupa cativa ani, intamplator, in oras, preotul il intalneste pe acest tanar pe strada si il recunoaste imediat. Schimband cateva cuvinte, tanarul ii spune ca este student la teologie. Iata dar, cat de minunate sunt lucrurile Domnului! Si cat har salasluieste in unii slujitori ai sai, care prin cai doar de Sfantul Duh stiute, ii apropie pe unii departati de Dumnezeu.

Necazurile si bucuriile te pot apropia (sau nu) de Dumnezeu, depinde de tine. Iata insa cum un "joc", asa cum este un pariu cu prietenii, ajunge sa te trimita inaintea lui Dumnezeu si sa-ti schimbe radical viata. Sfatul meu este dialogul! Dialogul intai cu Dumnezeu, apoi cu slujitorii devotati ai Bisericii. Dumnezeu este viu si lucrator prin oamenii sai alesi.

Har si intelepciune!

[George.m]

"Ridica cuget curajos in fata ispitelor ce vin spre tine. Ele oricum vin. Ai nevoie de ele. Altfel nu te poti curati. Ispitele sunt medicamente si plante tamaduitoare, care vindeca patimile cale vazute si ranile noastre cele nevazute.

Rabda pentru a putea sa castigi cu fiecare dintre ispite, sa dobandesti plata, odihna si bucurie in Imparatia cea cereasca. Vine noaptea, noaptea mortii, cand nimeni nu mai poate lucra. De aceea, grabeste-te. Timpul este putin.

Sa mai stii si aceasta: mai bine o zi in care viata a iesit biruitoare si incununata de premii, decat ani multi traiti in nepurtare de grija. Lupta unei singure zile, in deplina cunostinta si in simtirea sufletului, valoreaza mai mult decat cincizeci de ani fara cunostinta si nepurtare de grija.

Fara lupta si fara varsare de sange nu astepta sa ajungi la eliberarea de patimi. Pamantul sufletului nostru face sa creasca maracini si buruieni dupa cadere. Avem nevoie de curatire. Acestea nu se smulg decat cu durere multa, cu maini batatorite si sangerande si cu mult oftat. Plangi deci, varsa rauri de lacrimi pentru ca sa se inmoaie pamantul inimii tale. Si cand pamantul se va inmuia, maracinii se vor smulge mai usor" (Gheron Iosif).

[George.m]

"Toate ispitele si necazurile - spune Gheron Iosif - sunt biruite prin rabdare. Adu-ti aminte de numele acelora care au rabdat pana la moarte in timp de ispita, pana cand in gura lor saliva s-a schimbat in sange pentru ca nu voiau sa vorbeasca, sa carteasca. Pe acestia sa-i ai la mare evlavie si sa-i cinstesti ca martiri, ca marturisitori.

Pe unii ca acestia eu ii iubesc nespus, ii cinstesc si pentru ei sunt gata, in dragostea lui Hristos, sa-mi vars in ultima zi si ultima picatura de sange. Ii vezi ca, in timp ce sufera, prefera sa moara de o mie de ori decat sa scoata din gura lor vreun cuvant aspru, rece. Si cand ii inabusa oamenii, si cand ii copleseste nedreptatea, si cand ii apasa propriul gand, acestia, luptandu-se, slabesc si cad ca morti.

Dumnezeu nu are nevoie de lucrarea omului. Se bucura insa si-I place nespus aunci cand, din dragoste pentru El, patimim si suferim martiriul".

[George.m]

Sa ne nevoim nu numai a ne lupta cu dracii, pentru a ne apara, ci si a-i razboi pentru a-i birui. Cel dintai, cand loveste, cand e lovit. cel de-al doilea, totdeauna goneste pe vrasmasi (Sfantul Ioan Scararul).

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Sa ne nevoim nu numai a ne lupta cu dracii, pentru a ne apara, ci si a-i razboi pentru a-i birui. Cel dintai, cand loveste, cand e lovit. cel de-al doilea, totdeauna goneste pe vrasmasi (Sfantul Ioan Scararul).

De multe ori dezarmam in fata ispitelor , si avem convingerea ca suntem ispititi peste puterile noastre , dar sa nu uitam ca Dumnezeu nu ingaduie sa fim ispititi peste puterile noastre , precum este scris in Corinteni 10:13, sau in Luca 4:13 si in Evrei 4:15 (2:18 ) .Sa nu uitam ca El insusi a fost ispitit , sau s-a lasat ispitit , ca sa ne fie noua pilda . Pe multi i-am auzit ca "Dumnezeu ne ispiteste" , ori aceasta este mare inselare , o inselare venita de la draci, caci este clar scris " Nimeni , cand este ispitit , sa nu zica: Sunt ispitit de Dumnezeu . . . ". Pana la urma noi insine ne "predam "in mainile ispititorului , de buna voie si nesiliti de nimeni , iar arma de temut este RUGACIUNEA , dar despre asta am vorbit la Topicul de specialitate dedicat rugaciunii !
Inchei scurta mea interventie in a reaminti promisiunea Domnului :"Fericit de cel ce rabda ispita. Caci dupa ce a fost gasit bun , va primi cununa vietii pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc " !
Asa sa ne ajute Dumnezeu !

[ecaterina7]

va multumesc pentru tot ce ati scris!

in fiecare zi ma intalnesc de atatea ori cu ispitele, cel putin in peroada posturilor este crunt, simt ca imi vin numai ganduri rele de la vrajmas, sunt ispitita de fel si fel de situatii, sunt provocata la cearta, mi se probeaza rabdarea, se profita de faptul ca tac, mai mult sunt presata, recunosc ca imi este foarte greu si de multe ori ma supar, mai zic zic si eu cate ceva, la serviciu imi este cel mai greu, am in jurul meu numai oameni care vor multi bani, care ar face orice pentru a-i avea, care ar trage pe tine zi si noapte ca sa muncesti sa castige bani, iti promit marea cu sarea pana se vad aranjati, apoi iti arunca praf in ochi. stiu ca drumul spre mantuire este foarte greu si ca trebuie sa rabd mult, insa aici sunt incercata zilnic, ma gandesc ca poate nu jobul e de vina ci faptul ca de cand sunt aici am inceput sa merg in fiecare duminica la biserica si sa tin posturile (e o coincidenta), ma gandesc ca poate sunt ispitita de diavoli, nu le convine, nu stiu ce sa cred, ma rog bunului Dumnezeu sa aiba grija de mine si de sufletul meu.
cum ati spus si voi, nu nominalizez ca nu mai tin minte, dupa o perioada de 'bine' vine ceva rau, dar nu-i bai pentru ca dupa perioade mai grele Dumnezeu imi mai da cate un semn ca toata munca asta nu e in zadar si ca ma iubeste, ca apreciaza stradania mea.
Doamne ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de ecaterina7

va multumesc pentru tot ce ati scris!

in fiecare zi ma intalnesc de atatea ori cu ispitele, cel putin in peroada posturilor este crunt, simt ca imi vin numai ganduri rele de la vrajmas, sunt ispitita de fel si fel de situatii, sunt provocata la cearta, mi se probeaza rabdarea, se profita de faptul ca tac, mai mult sunt presata, recunosc ca imi este foarte greu si de multe ori ma supar, mai zic zic si eu cate ceva, la serviciu imi este cel mai greu, am in jurul meu numai oameni care vor multi bani, care ar face orice pentru a-i avea, care ar trage pe tine zi si noapte ca sa muncesti sa castige bani, iti promit marea cu sarea pana se vad aranjati, apoi iti arunca praf in ochi. stiu ca drumul spre mantuire este foarte greu si ca trebuie sa rabd mult, insa aici sunt incercata zilnic, ma gandesc ca poate nu jobul e de vina ci faptul ca de cand sunt aici am inceput sa merg in fiecare duminica la biserica si sa tin posturile (e o coincidenta), ma gandesc ca poate sunt ispitita de diavoli, nu le convine, nu stiu ce sa cred, ma rog bunului Dumnezeu sa aiba grija de mine si de sufletul meu.
cum ati spus si voi, nu nominalizez ca nu mai tin minte, dupa o perioada de 'bine' vine ceva rau, dar nu-i bai pentru ca dupa perioade mai grele Dumnezeu imi mai da cate un semn ca toata munca asta nu e in zadar si ca ma iubeste, ca apreciaza stradania mea.
Doamne ajuta!

Ma regasesc in cele scrise de tine , si sunt convins ca multi se regasesc in cele postate aici , dar sa ne bucuram ca suntem incercati , suntem supusi multor teste (examene ) , caci numai astfel ne intarim , ne maturizam , cu toate ca nu de putine ori nu luam nota de trecere . Important sa nu dezarmam , sa nu deznadajduim , ci sa invatam din fiecare esec , din fiecare gresala ! Siontac , siontac , sunt sigur ca vom promova la sfarsitul vietii . Sa gandim pozitiv , si cel mai important sa ne punem nadejdea doar in Dumnezeu , caci daca Il vom dori pe El , si El ne va dori pe noi , cu siguranta !
Post binecuvantat !

[ecaterina7]

În prealabil postat de cristiboss56

Ma regasesc in cele scrise de tine , si sunt convins ca multi se regasesc in cele postate aici , dar sa ne bucuram ca suntem incercati , suntem supusi multor teste (examene ) , caci numai astfel ne intarim , ne maturizam , cu toate ca nu de putine ori nu luam nota de trecere . Important sa nu dezarmam , sa nu deznadajduim , ci sa invatam din fiecare esec , din fiecare gresala ! Siontac , siontac , sunt sigur ca vom promova la sfarsitul vietii . Sa gandim pozitiv , si cel mai important sa ne punem nadejdea doar in Dumnezeu , caci daca Il vom dori pe El , si El ne va dori pe noi , cu siguranta !
Post binecuvantat !

Doamne-ajuta!
Nu ma plang, din contra de multe ori incerc sa gust din ea, stiu ca Dumnezeu este bun si nu ne da mai mult decat putem sa ducem, stiu ca indura sa fim ispititi pentru mantuirea sufletelor noastre si ma rog Lui sa-mi dea zile sa am timp sa ma pocaiesc, sa am un sfarsit crestinesc. Slava Domnului!