Va rog, rugati-va pentru mine!!

[simona76]

Ma numesc Simona, am 33 de ani si ...nu as vrea sa intru in multe detalii; imi fac rau, ma rascolesc...o sa va spun pe scurt pasul mea...

De mica tata a fost mai dur, mai critic, uneori ne punea pe fuga nopatea tarziu, pe mine si mama... de fiecare data ne-am intors. Lucra de cele mai multe ori pana noaptea tarziu si mai venea si ametit/beat...nervii erau surescitati si avea chef de scandal, ne trezea din somn...la 5-6 ani stateam nemiscata in pat si asteptam sa adoarma apoi ma linisteam si eu...mda, sunt atatea de povestit...

Anii au trecut si m-am ales cu o hipersensibilitate suparatoare,stresanta.
Sufar din orice, sunt sensibila la orice ar spune oricine, nici sa plang nu pot , mi-e teama...as boci efectiv de atata suferinta acumulata , de cat am indurat (am facut-o odata si nu mai imi reveneam)...

De ceva luni bune, am un prieten pe care l-am evitat cat am putut la inceput ( el este aceiasi zodie cu tata - STIU!!..n-are rost sa discut despre zodii si oricum daca crezi cu tarie in Dumnezeu , restul sunt fantasme si n-au rost in viata noastra, nu sunt cu Dumnezeu) idee insa era fixa, prin presa peste tot zodii, zodii...fiinta umana fiind, am zis ok..uite este sagetator ca tata...nu vreau sa fiu cu acest barabt daca este ca el (drobul de sare), sigur au caracteristici comune conform celor relatate de zodiac. Ce nerozie!!!
STIU! fiecare om este unic in felul lui..dar teama de esec, de suferinta ma faceau sa ma gandesc obsesiv la asta.....
Intr-un final, am vazut ca avem foarte multe in comun...6 luni de vis, fericiti, in extaz amandoi fara contre, certuri, dimpotriva totul a fost de vis..In sfarsit, un om pe care-l simteam pe sufletul meufizicul, psihicul meu...Asa cum ma rugam adesea sa gasesc pe cineva...

De cateva saptamani, insa,am inceput sa vad ca atitudinea lui s-a schimbat un pic...multe atitudini de ale lui incep sa imi amintesc de tata...Asta m-a terminat! Sufar cumplit! Este cicalitor, ridica un pic tonul fara motiv...apoi imediat isi da seama, se supara pe el, isi cere iertare, se face tampit..etc. Stie cat am suferit....

Cu ceva ani in urma, Dumnezeu m-a facut sa imi doresc sa ma rog cu ajutorul Acatistului Sfantului Nectarie. Sunt si alte acatiste pe care le citesc, inclusiv Paraclisul Maicii Domnului. Dar Acatistul Sfantului Nectarie il citesc periodic, cate 40 de zile, si pot spune ca il simt atat de aproape la nevoie si nu numai. Acum au trecut 40 de zile si continui sa-l citesc , asa simt ....

Daca va uitati un pic in urma pe acest forum, am deschis un topic despre faptul ca prietenul meu nu vroia sa intre in biserica...Ma intrista/indigna...dar...odata m-a vazut citind acatistul, a parut interesat de el, l-a rasfoi...dupa un timp i-am oferit in dar unul si il citeste si el zilnic ca si mine fara ca eu sa-l fortez, spun...asa simte, presupun iar cand eu intru in biserica, el nu mai ramane afara, intra cu mine..aprinde lumari...E lucru mare!!!!Slava Cerului!

Unde-i buba mea cea mare??? A fost prea frumos totul pana acum...n-am mai simtit pana acum asa potrivire si impacare cum am simtit cu el...sufar cumplit cand vad ca parca se duce de rapa si el parca devine usor usor un al doilea tata, oricum i-am facut capul mare cu parintele mele , altul nu cred ca ar fi rezistat ..."uite cum semeni aici, uite cum faci dincolo..exact ca tata"..
Sufar cand vad ca face economii sa poata supravietui, platii chirii..etc...si astea ma fac din om, neom...Si pe el il vad ca suferind iar eu sufar si mai cumplit si simt ca o iau pe panta depresiei...Lupt cu mine!!! Sunt constienta ca nimeni nu este perfect si ca oricat as cauta un om cu care sa ma impac 100% nu voi gasi niciodata.

Vreau pace sufleteasca , vreau sa ma linistesc , vreau macar pe sfert din intelepciunea bunului Sfant Nectarie(ma si rog Lui mult ptr asta), sanatate psihica si fizica, intelegere, armonie si multa iubire.

Va rog o ruga ptr mine, un gand bun!!!
Va multumesc anticipat tuturor!


Doamne Ajuta!

[elizabeta]

În prealabil postat de simona76

Ma numesc Simona, am 33 de ani si ...nu as vrea sa intru in multe detalii; imi fac rau, ma rascolesc...o sa va spun pe scurt pasul mea...

De mica tata a fost mai dur, mai critic, uneori ne punea pe fuga nopatea tarziu, pe mine si mama... de fiecare data ne-am intors. Lucra de cele mai multe ori pana noaptea tarziu si mai venea si ametit/beat...nervii erau surescitati si avea chef de scandal, ne trezea din somn...la 5-6 ani stateam nemiscata in pat si asteptam sa adoarma apoi ma linisteam si eu...mda, sunt atatea de povestit...

Anii au trecut si m-am ales cu o hipersensibilitate suparatoare,stresanta.
Sufar din orice, sunt sensibila la orice ar spune oricine, nici sa plang nu pot , mi-e teama...as boci efectiv de atata suferinta acumulata , de cat am indurat (am facut-o odata si nu mai imi reveneam)...

De ceva luni bune, am un prieten pe care l-am evitat cat am putut la inceput ( el este aceiasi zodie cu tata - STIU!!..n-are rost sa discut despre zodii si oricum daca crezi cu tarie in Dumnezeu , restul sunt fantasme si n-au rost in viata noastra, nu sunt cu Dumnezeu) idee insa era fixa, prin presa peste tot zodii, zodii...fiinta umana fiind, am zis ok..uite este sagetator ca tata...nu vreau sa fiu cu acest barabt daca este ca el (drobul de sare), sigur au caracteristici comune conform celor relatate de zodiac. Ce nerozie!!!
STIU! fiecare om este unic in felul lui..dar teama de esec, de suferinta ma faceau sa ma gandesc obsesiv la asta.....
Intr-un final, am vazut ca avem foarte multe in comun...6 luni de vis, fericiti, in extaz amandoi fara contre, certuri, dimpotriva totul a fost de vis..In sfarsit, un om pe care-l simteam pe sufletul meufizicul, psihicul meu...Asa cum ma rugam adesea sa gasesc pe cineva...

De cateva saptamani, insa,am inceput sa vad ca atitudinea lui s-a schimbat un pic...multe atitudini de ale lui incep sa imi amintesc de tata...Asta m-a terminat! Sufar cumplit! Este cicalitor, ridica un pic tonul fara motiv...apoi imediat isi da seama, se supara pe el, isi cere iertare, se face tampit..etc. Stie cat am suferit....

Cu ceva ani in urma, Dumnezeu m-a facut sa imi doresc sa ma rog cu ajutorul Acatistului Sfantului Nectarie. Sunt si alte acatiste pe care le citesc, inclusiv Paraclisul Maicii Domnului. Dar Acatistul Sfantului Nectarie il citesc periodic, cate 40 de zile, si pot spune ca il simt atat de aproape la nevoie si nu numai. Acum au trecut 40 de zile si continui sa-l citesc , asa simt ....

Daca va uitati un pic in urma pe acest forum, am deschis un topic despre faptul ca prietenul meu nu vroia sa intre in biserica...Ma intrista/indigna...dar...odata m-a vazut citind acatistul, a parut interesat de el, l-a rasfoi...dupa un timp i-am oferit in dar unul si il citeste si el zilnic ca si mine fara ca eu sa-l fortez, spun...asa simte, presupun iar cand eu intru in biserica, el nu mai ramane afara, intra cu mine..aprinde lumari...E lucru mare!!!!Slava Cerului!

Unde-i buba mea cea mare??? A fost prea frumos totul pana acum...n-am mai simtit pana acum asa potrivire si impacare cum am simtit cu el...sufar cumplit cand vad ca parca se duce de rapa si el parca devine usor usor un al doilea tata, oricum i-am facut capul mare cu parintele mele , altul nu cred ca ar fi rezistat ..."uite cum semeni aici, uite cum faci dincolo..exact ca tata"..
Sufar cand vad ca face economii sa poata supravietui, platii chirii..etc...si astea ma fac din om, neom...Si pe el il vad ca suferind iar eu sufar si mai cumplit si simt ca o iau pe panta depresiei...Lupt cu mine!!! Sunt constienta ca nimeni nu este perfect si ca oricat as cauta un om cu care sa ma impac 100% nu voi gasi niciodata.

Vreau pace sufleteasca , vreau sa ma linistesc , vreau macar pe sfert din intelepciunea bunului Sfant Nectarie(ma si rog Lui mult ptr asta), sanatate psihica si fizica, intelegere, armonie si multa iubire.

Va rog o ruga ptr mine, un gand bun!!!
Va multumesc anticipat tuturor!


Doamne Ajuta!

Of, draga de tine...
Imi pare tare rau ca suferi, dar l-ai descoperit pe Sfantul Necatrie (si nu intamplator) si sunt convinsa ca te va ajuta. Este un sfant cu o inima delicata cu amaratii, pentru ca si el a suferit mult in copilarie.
In ceea ce priveste greutatile prin care treceti, din pacate nu cred ca exista o rezolvare extraordinara in timpurile pe care le traim. Ce sa facem, trebuie sa ne luam crucea fiecare dintre noi.
Poate ca si de aici provine zbuciumul prietenului tau, din grija zilei de maine. E imposibil sa nu fim afectati de strasul asta formidabil. Dar suntem oameni. Stai langa el, si nu mai despica firul in patru. Pur si simplu discutati. Problemele nu dispar daca le ignoram, dar greutatea de poate purta mai usor in 2.
Curaj! Eu nu stiu sa ma rog bine, am distractii la rugaciune, dar iti promit ca o sa ma rog pentru voi, asa cum stiu eu.
Dumnezeu sa va binecuvanteze!!!

[filaret19]

simona,prea legi tot prezentul de trecut si vad ca ti/e greu.nu toata lumea are o copilarie fericita.incearca sa iti umpli timpul cu alte ganduri,sa lasi in urma amintirea asta dureroasa.refuza sa o compari cu prezentul.Dumnezeu ne/a facut atat de diferiti.cata vreme nu iti vezi prietenul asa cum e el si il compari cu tatal,nu iese nimic bun.cu siguranta,esti o fire sensibila si -constient sau nu-ai tanjit dupa dragostea unui tata bland.dar,gata.acuma infige picioarele in realitate si uita.credinta in Dumnezeu ne da liniste si nadejde

[cristiboss56]

Încearcă să-ţi controlezi gândurile , pentru că altfel tulburarea ta se va accentua şi pericolul de a deznădăjdui este mare , ori nu asta vrei şi nimeni nu trebuie să ajungă în deznădejdie . Trebuie să te rupi de trecut, de amintirile mai puţin plăcute , pentru că numai astfel îţi vei recăpăta încrederea în tine şi vei avea o judecată limpede asupra prezentului . Părintele Profirie spunea că este un fel de provocare a sinelui nostru să stăruim ca ceilalţi să devină buni , în realitate , noi vrem să devenim buni şi , fiindcă nu putem, o cerem de la ceilalţi şi stăruim în asta. Şi , în vreme ce toate se îndreaptă prin rugăciune, noi de multe ori ne supărăm şi ne răzvrătim şi judecăm. De multe ori , noi , cu frământările şi temerile şi starea noastră sufletească , fără să vrem şi fără să ne dăm seama, facem rău celuilalt, chiar dacă îl iubim foarte mult, transmitem această stare celuilalt. Să nu deznădăjduieşti Simona, nici să nu te grăbeşti , nici să nu judeci după lucrurile mărunte din afară. Trebuie să te împrieteneşti cu adevărat cu Dumnezeu, pentru a-ţi găsi pacea , pentru că pacea este darul dumnezeiesc care se dă din belşug celor ce se împrietenesc cu Dumnezeu şi împlinesc poruncile divine. Să nu uităm Simona dragă, că trebuie să cerem cu convingere ca să se plinească în viaţa noastră nu voia proprie, ci voia lui Dumnezeu. Şi să se facă tocmai aşa cum se împlineşte în cer de către îngeri. Astfel, vom putea şi noi să spunem : "Doamne, nu aşa cum vreau eu, ci cum vrei Tu. Facă-se voia Ta precum în cer şi pe pământ". Fără Hristos înlăuntrul nostru , rugăciunile şi cererile ne duc la înşelăciune. În altă ordine de idei, te voi trece , dragă Simona, pe pomelnicele de la Sf. Liturghie şi pot spune că am mână bună în acest sens , şi o fac cu mare drag, ori de câte ori mă roagă cineva . Te mai rog să citeşti Psaltirea lui David , insistând pe Psalmii : 3 , 6 , 19 , 30 , 31 , 37 , 66 , 76 . Te rog să-ţi procuri Acatistul Atotputernicului Dumnezeu la Vreme de Necaz sau de Ispită. Cel mai important , până la urmă, este să ţi legătura în permanenţă cu Duhovnicul tău ! Multă nădejde , dragă Simona ! Doamne ajută !

Draga Simona iti recomand sa citesti Acatistul Sfantului Mucenic Mina grabnicul ajutator in vreme de primejdii sau necazuri si Sf Mucenic Mina iti va veni in ajutor.E o rugaciune numai buna pentru daruirea pacii trupesti si sufletesti.Noapte buna

Dumnezeu sa te ajute sa lupti cu gandurile si cu ispitele tale. Iarta si iubeste. Iarta-l din inima pe tatal tau. Asta ca sa poti spune cu folos rugaciunea Tatal nostru! Nu el e de vina, ci duhurile rele care-l stapaneau. Niste rugaciuni ale celor apropiati l-ar fi putut salva de sub influenta aceasta. Dumezeu sa te intareasca.

Priveste inainte. Nu-i aminti prietenului tau de tatal tau cu dispret. Acopera-i greselile tatalui tau chiar daca e greu. Iertand, iti vei putea croi un drum nou. Nu uita sa-i ceri sfat unui duhovnic incercat. Ii poti da idei si prietenului tau daca te tot plangi de tatal tau in fata lui... Fii puternica si incearca sa discuti despre tatal tau doar cu duhovnicul. Mai discuti si aici pe forum, dar nu-l pune intr-o lumina proasta in fata prietenului tau. Nu e bine. Parerea mea.

[simona76]

În prealabil postat de elizabeta

Of, draga de tine...
Imi pare tare rau ca suferi, dar l-ai descoperit pe Sfantul Necatrie (si nu intamplator) si sunt convinsa ca te va ajuta. Este un sfant cu o inima delicata cu amaratii, pentru ca si el a suferit mult in copilarie.
In ceea ce priveste greutatile prin care treceti, din pacate nu cred ca exista o rezolvare extraordinara in timpurile pe care le traim. Ce sa facem, trebuie sa ne luam crucea fiecare dintre noi.
Poate ca si de aici provine zbuciumul prietenului tau, din grija zilei de maine. E imposibil sa nu fim afectati de strasul asta formidabil. Dar suntem oameni. Stai langa el, si nu mai despica firul in patru. Pur si simplu discutati. Problemele nu dispar daca le ignoram, dar greutatea de poate purta mai usor in 2.
Curaj! Eu nu stiu sa ma rog bine, am distractii la rugaciune, dar iti promit ca o sa ma rog pentru voi, asa cum stiu eu.
Dumnezeu sa va binecuvanteze!!!

Elizabeta, multumesc pentru raspuns..da, intr-adevar discutam mult..comunic cu el si incerc sa nu las nimic nelamurit. Nu vreau sa se adune frustrarile...

Dumnezeu sa te binecuvanteze si pe tine, Elizabeta!!!

[simona76]

În prealabil postat de filaret19

simona,prea legi tot prezentul de trecut si vad ca ti/e greu.nu toata lumea are o copilarie fericita.incearca sa iti umpli timpul cu alte ganduri,sa lasi in urma amintirea asta dureroasa.refuza sa o compari cu prezentul.Dumnezeu ne/a facut atat de diferiti.cata vreme nu iti vezi prietenul asa cum e el si il compari cu tatal,nu iese nimic bun.cu siguranta,esti o fire sensibila si -constient sau nu-ai tanjit dupa dragostea unui tata bland.dar,gata.acuma infige picioarele in realitate si uita.credinta in Dumnezeu ne da liniste si nadejde

usor de spus, greu de facut...involuntar imi vin in cap ...mda, sunt traume adunate in 33 de ani.. ... dar voi lupta cu ele de asta sa fii sigur..cu toate puterile mele...

Multumesc! Daamne ajuta!

[simona76]

În prealabil postat de cristiboss56

Încearcă să-ţi controlezi gândurile , pentru că altfel tulburarea ta se va accentua şi pericolul de a deznădăjdui este mare , ori nu asta vrei şi nimeni nu trebuie să ajungă în deznădejdie . Trebuie să te rupi de trecut, de amintirile mai puţin plăcute , pentru că numai astfel îţi vei recăpăta încrederea în tine şi vei avea o judecată limpede asupra prezentului . Părintele Profirie spunea că este un fel de provocare a sinelui nostru să stăruim ca ceilalţi să devină buni , în realitate , noi vrem să devenim buni şi , fiindcă nu putem, o cerem de la ceilalţi şi stăruim în asta. Şi , în vreme ce toate se îndreaptă prin rugăciune, noi de multe ori ne supărăm şi ne răzvrătim şi judecăm. De multe ori , noi , cu frământările şi temerile şi starea noastră sufletească , fără să vrem şi fără să ne dăm seama, facem rău celuilalt, chiar dacă îl iubim foarte mult, transmitem această stare celuilalt. Să nu deznădăjduieşti Simona, nici să nu te grăbeşti , nici să nu judeci după lucrurile mărunte din afară. Trebuie să te împrieteneşti cu adevărat cu Dumnezeu, pentru a-ţi găsi pacea , pentru că pacea este darul dumnezeiesc care se dă din belşug celor ce se împrietenesc cu Dumnezeu şi împlinesc poruncile divine. Să nu uităm Simona dragă, că trebuie să cerem cu convingere ca să se plinească în viaţa noastră nu voia proprie, ci voia lui Dumnezeu. Şi să se facă tocmai aşa cum se împlineşte în cer de către îngeri. Astfel, vom putea şi noi să spunem : "Doamne, nu aşa cum vreau eu, ci cum vrei Tu. Facă-se voia Ta precum în cer şi pe pământ". Fără Hristos înlăuntrul nostru , rugăciunile şi cererile ne duc la înşelăciune. În altă ordine de idei, te voi trece , dragă Simona, pe pomelnicele de la Sf. Liturghie şi pot spune că am mână bună în acest sens , şi o fac cu mare drag, ori de câte ori mă roagă cineva . Te mai rog să citeşti Psaltirea lui David , insistând pe Psalmii : 3 , 6 , 19 , 30 , 31 , 37 , 66 , 76 . Te rog să-ţi procuri Acatistul Atotputernicului Dumnezeu la Vreme de Necaz sau de Ispită. Cel mai important , până la urmă, este să ţi legătura în permanenţă cu Duhovnicul tău ! Multă nădejde , dragă Simona ! Doamne ajută !

Cristi, multumesc , multumesc din sufletul pemntru sfaturi utile si ptr faptul ca nu ma vei uita si ma vei trece in pomelnice la Sfanta Liturghie..Aseara am citit toti psalmi (si ii voi mai citi) si voi cauta Acatistul Atotputernicului Dumnezeu la Vreme de Necaz si Ispita.

Imi doresc din suflet( sunt sigura ca ma repet) sa ma tina Bunul Dumnezeu intreaga din toate punctele de vedere si sa imi daruiasca intelepciune, echilibru .

Dumnezeu sa fie cu noi!!! Doamne ajuta!

[simona76]

În prealabil postat de none

Draga Simona iti recomand sa citesti Acatistul Sfantului Mucenic Mina grabnicul ajutator in vreme de primejdii sau necazuri si Sf Mucenic Mina iti va veni in ajutor.E o rugaciune numai buna pentru daruirea pacii trupesti si sufletesti.Noapte buna

asa voi face! voi cauta toate acastistele si le voi citit, pe rand...

Multumesc de sfat!
Doamne Ajuta!