Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #131  
Vechi 29.11.2016, 10:58:26
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.220
Implicit

Da, despre Ivan Karamazov e vorba. Ai reținut bine.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
Reply With Quote
  #132  
Vechi 30.11.2016, 04:11:45
Anna Anna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2006
Religia: Ortodox
Mesaje: 909
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ioan67 Vezi mesajul
Anna, am citit "Frații Karamazov" cu mulți ani în urmă, iar memoria mea este bătrână... Nu mai am cartea, nu am recitit capodopera aceea între timp, din păcate.
Dar atât cât rețin, citatul al doilea din semnătura ta este din filosofia lui Ivan Karamazov. Filosoful care înnebunește și care stă la taclale cu dracul.
Te rog să verifici în carte, de nu cumva afirmația citată de tine era folosită de Ivan pentru a demonstra că Dumnezeu nu există. Căci dacă, în lumea lui, Ivan întâlnea atâtea grozăvii - asta ar fi însemnat, pe cale de consecință logică, nimic altceva decât că Dumnezeu nu există...
E posibil, repet, să mă înșel deoarece sunt mulți ani de când n-am recitit cartea. Ți-aș mulțumi să verifici pentru mine: cine face acea afirmație, în ce context și în ce sens?
Mulțumesc,
Doamne ajută!
P.S. Poți să-mi spui, dacă va fi să cauți în carte, și părerea lui Alioșa despre această idee?
Daaaaaa, este Ivan, Fratii Karamazov este cartea mea preferata, dar adevarul e ca si eu am citit-o tare demult, desi mai revad cateodata unele pasaje, si am cam uitat si eu. Va multumesc pt ca ati folosit cuvantul "capodopera" desi uneori mi se pare ca si cuvantul acesta e mic.

Al doilea citat din semnatura mea poate fi luat drept ateist si o minciuna, dar mie tocmai aceasta ironie si subtilitate imi place in citat, pt ca ascunde un adevar si e de fapt "anti-ateu" ca sa zic asa. Daca Dumnezeu nu exista, atunci cine si ce stabileste ce e bine si ce e rau? Totul devine relativ. Eu am binele meu, tu ai binele tau, poate ca sa omori totusi e bine, cine stabileste? Poate islamistii fac bine cand se arunca in aer si iau pe alti oameni cu ei, si poate nu exista diavol sau rautate, poate chiar nici macar nu vom afla niciodata Ce sens ar mai avea vreo valoare cand totul e relativ, si nu conteaza nimic. Daca sustinem asta, ne taiem noi singuri craca de sub picioare. Ba chiar, pentru mine e o mirare sa crezi asta si sa continui sa traiesti. Si totusi, traim, si nu numai ca traim, ci ne dorim un sens, si nu numai, ci chiar gasim o "lume morala" in noi, cum cica zicea Kant, ba chiar credem ca uite asta e bine, cealalta e rau, existenta "constiintei" cum spuneam inainte. Si atunci...cum sa traiesc pe Pamant si sa nu cred intr-un Dumnezeu al ordinii si nu al neoranduielii, macar sa sper ca exista... Cam prost explic :) dar oricum sper ca se intelege ideea.
Ateii nici macar nu-si dau seama ca de fapt si ei au "dumnezei" caci tocmai, omul nu poate trai ca si cum "totul este permis". Nici macar cel mai mare egoist nu poate trai asa, caci tot va stabili el regulile lui. Maca totul va fi permis pentru el insusi, dar nu si pt ceilalti.

Eu in acest citat vad speranta si ravna, si antiteza nihilismului pentru ca echivalentul lui pentru mine este "Eu nu imi doresc ca ca totul sa fie permis, deci imi doresc sa Il aflu pe Dumnezeu ca sa aflu oranduiala, rostul "

Am cautat si se pare ca reactia lui Aliosha la aceste vorbe apare dupa ce Ivan ii prezinta opera sa "Marele Inchizitor", ar trebui sa cititi dialogul lor dupa aceea.
Aliosha nu ii da un raspuns, ci il saruta pe Ivan, asa cum Hristos il sarutase pe Marele Inchizitor la sfarsitul poemului.

"The kiss burns in his heart, but the old man holds to his former idea"

Genial, genial

PS - Ce am cautat a fost doar pe net, pt ca am lasat cartea in tara.........
__________________
"Daca cineva mi-ar fi dovedit ca Hristos sta in afara adevarului, si daca in realitate adevarul ar sta in afara de Hristos,atunci as prefera sa fiu cu Hristos si nu cu adevarul" (Dostoievski)

"Daca Dumnezeu nu exista atunci totul este permis" (tot Dostoievski)

Last edited by Anna; 30.11.2016 at 04:19:44.
Reply With Quote
  #133  
Vechi 30.11.2016, 04:29:00
Anna Anna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2006
Religia: Ortodox
Mesaje: 909
Implicit

Aici am cautat:

https://books.google.ca/books?id=OG0...mitted&f=false

Nu se poate copy-paste si mi-a fost lene sa scriu fragmentul...Si despre lene o sa intreb ceva aici, dar cand nu mi-a fi lene :)))

Lasand gluma la o parte, cred ca o sa scriu mai rar pe aici, dar sa nu fie cu suparare. Nu stiu de ce nu-mi fac bine la psihic forumurile.
__________________
"Daca cineva mi-ar fi dovedit ca Hristos sta in afara adevarului, si daca in realitate adevarul ar sta in afara de Hristos,atunci as prefera sa fiu cu Hristos si nu cu adevarul" (Dostoievski)

"Daca Dumnezeu nu exista atunci totul este permis" (tot Dostoievski)
Reply With Quote
  #134  
Vechi 30.11.2016, 04:43:36
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

Intimitatea terapeutică, aici: https://www.youtube.com/watch?v=FF9SKw7yLcY
Minutul 46.
(să remarcăm, în fundalul sonor, cântecul focului...)

Și "recunoștința" obișnuită, aici: minutul 51.

Ca să ne rușinăm, cu toții!
Reply With Quote
  #135  
Vechi 01.12.2016, 03:46:17
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Anna Vezi mesajul
Daaaaaa, este Ivan, Fratii Karamazov este cartea mea preferata, dar adevarul e ca si eu am citit-o tare demult, desi mai revad cateodata unele pasaje, si am cam uitat si eu. Va multumesc pt ca ati folosit cuvantul "capodopera" desi uneori mi se pare ca si cuvantul acesta e mic.

Al doilea citat din semnatura mea poate fi luat drept ateist si o minciuna, dar mie tocmai aceasta ironie si subtilitate imi place in citat, pt ca ascunde un adevar si e de fapt "anti-ateu" ca sa zic asa. Daca Dumnezeu nu exista, atunci cine si ce stabileste ce e bine si ce e rau? Totul devine relativ. Eu am binele meu, tu ai binele tau, poate ca sa omori totusi e bine, cine stabileste? Poate islamistii fac bine cand se arunca in aer si iau pe alti oameni cu ei, si poate nu exista diavol sau rautate, poate chiar nici macar nu vom afla niciodata Ce sens ar mai avea vreo valoare cand totul e relativ, si nu conteaza nimic. Daca sustinem asta, ne taiem noi singuri craca de sub picioare. Ba chiar, pentru mine e o mirare sa crezi asta si sa continui sa traiesti. Si totusi, traim, si nu numai ca traim, ci ne dorim un sens, si nu numai, ci chiar gasim o "lume morala" in noi, cum cica zicea Kant, ba chiar credem ca uite asta e bine, cealalta e rau, existenta "constiintei" cum spuneam inainte. Si atunci...cum sa traiesc pe Pamant si sa nu cred intr-un Dumnezeu al ordinii si nu al neoranduielii, macar sa sper ca exista... Cam prost explic :) dar oricum sper ca se intelege ideea.
Ateii nici macar nu-si dau seama ca de fapt si ei au "dumnezei" caci tocmai, omul nu poate trai ca si cum "totul este permis". Nici macar cel mai mare egoist nu poate trai asa, caci tot va stabili el regulile lui. Maca totul va fi permis pentru el insusi, dar nu si pt ceilalti.

Eu in acest citat vad speranta si ravna, si antiteza nihilismului pentru ca echivalentul lui pentru mine este "Eu nu imi doresc ca ca totul sa fie permis, deci imi doresc sa Il aflu pe Dumnezeu ca sa aflu oranduiala, rostul "

Am cautat si se pare ca reactia lui Aliosha la aceste vorbe apare dupa ce Ivan ii prezinta opera sa "Marele Inchizitor", ar trebui sa cititi dialogul lor dupa aceea.
Aliosha nu ii da un raspuns, ci il saruta pe Ivan, asa cum Hristos il sarutase pe Marele Inchizitor la sfarsitul poemului.

"The kiss burns in his heart, but the old man holds to his former idea"

Genial, genial

PS - Ce am cautat a fost doar pe net, pt ca am lasat cartea in tara.........
Mulțumesc, Anna..:)
P.S. Azi am făcut rost de "Frații Karamazov"! Doar de volumul doi, ce-i drept, însă e minunat și așa. Îți mulțumesc că mi-ai reamintit de această carte și că mi-ai tăiat, astfel, ...lenea. Cărți ca aceasta ar trebui recitite periodic, fiind ziditoare de suflet.
Reply With Quote
  #136  
Vechi 01.12.2016, 04:05:02
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

Îmi amintesc un moment de acum aproape 30 de ani...
Primul curs ca studenți la Psihologie, o sută de suflete în Amfiteatrul Cantemir de la Drept, emoționați, cu acel freamăt de voie bună și speranță pe care îl au oamenii când pășesc pe un nou drum către viață...
Vreo sută de tineri așteptam să vină Profesorul. Debutam cu un curs de Psihologie Generală iar maestrul nu era altul decât Paul Popescu Neveanu, Dumnezeu să îl odihnească în pace!
A venit moșul, a urcat la catedră, ne-a privit... Se lăsase o tăcere mare, gestantă de presimțiri multe... Proful ne privea mai departe, tăcînd. Ne scruta, parcă, pe fiecare...
"Domnilor și doamnelor, a început bătrânul să spună, acum 5o de ani eram student, în locul vostru, tocmai în acest amfiteatru. Stăteam, iată, acolo (și a arătat cu mâna un loc din sală) și ascultam, așa cum faceți voi acum, pe primul nostru profesor...
Nu bănuiam atunci, spuse Profesorul aprinzîndu-și o țigară (avea obiceiul, aveam să aflăm de la cei mari, să fumeze un pachet de țigări la curs, scruma pe catedra de lemn, noi adunasem apoi chiștoacele cu uimire...), că psihologii cei mai buni nu sunt psihologii, ci scriitorii. Artiștii, în general, dar mai ales scriitorii, romancierii. (Aici eu am tresărit puternic, venisem la Psihologie dintr-un motiv naiv, tipic adolescentin: doream să devin scriitor...:))
Nici un om nu pătrunde mai adânc, mai subțire, mai despuiat de noroi și de stele prefabricate în sufletul omenesc decât scriitorul. Luați aminte la scriitorii de literatură duhovnicească, de pildă. Sau la inegalabilul romancier rus, Dostoievski!"
Și tot așa, după două ore de curs în care nu am aflat nimic special dar am văzut născîndu-se în noi mii de întrebări ("eu nu sunt aici să vă ofer răspunsuri, zicea Profu; sunt aici să vă stârnesc întrebări"...), am părăsit cu toții bătrânul amfiteatru, năuciți și fermecați... Eliberați din carcasa unor certitudini sterile, ne simțeam reînviați, proaspeți, verzi și plini de muguri. Eram încărcați (ce nobilă sarcină, ce povară lucrătoare!) de dileme, de ipoteze, de minunată neliniște... Și, desigur, de visuri mari, generoase în promisiuni...:) O întâlnire unică, de neuitat. O văd și azi, după atâția ani, cu ochii minții de parcă aș fi iarăși acolo, cu fetele cele frumoase și sensibile și cu cei câțiva băieți care ne nimerisem în anul acela...
A fost nu doar primul, ci și ultimul curs, acesta, cu Papa Neveanu...
Avea să moară, o lună mai târziu, răpus de cancerul la plămâni...

Și de câte ori îmi amintesc de prima noastră călăuză în Psihologie, îmi amintesc, nu știu cum, și de Dostoievski...:)
Precum și de sfinții cărturari.

P.S. Un prieten de pe forum mi-a amintit încă o dată cât e de important învățătorul pentru ucenic. Îmi spunea deunăzi ce ar face duhovnicul lui dacă ar fi într-o anumită situație și, lucru evident pentru mine, așa îl văd și pe fratele meu că face. Ei bine, avîndu-l un singur curs pe PP Neveanu ca mentor, s-a întâmplat un lucru curios: toți anii în care am fost profesor, în școală sau în privat, am împletit mereu psihologia cu trimiteri către scriitori (romancieri, poeți, dramaturgi) și recomandam mereu elevilor să citească, să citească, să scrie chiar... Le spuneam în multe chipuri că lectura din cărțile bune este făuritoare de suflete nobile, că e dar mare, că e medicamentul sigur împotriva multor meschinării și patimi... În ultimii ani am adăugat la lista de recomandări și scriitorii duhovnicești. Le-am recomandat o mulțime de autori și de cărți și, desigur, Biblia. Nu știu dacă ei au dat curs invitației mele statornice, presărate cu nenumărate ilustrări și interogații, însă trag nădejdea că măcar unul, în vreo clasă, a hotărât să pună laolaltă în viața lui cărțile, psihologia, rugăciunea... Altoiul pus în mine de primul profesor a zămislit, poate, alte altoiuri în sufletele altor oameni tineri... Torța purtată din mână în mână despică întunericul și timpul nostru mereu mai departe...

Last edited by ioan67; 01.12.2016 at 06:14:55.
Reply With Quote
  #137  
Vechi 01.12.2016, 13:19:31
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.593
Implicit

Eu citesc mult, dar sunt carti la care nu am putut sa ajung. Printre acestea si cartile lui Dostoievski.
Mi se pare grele si dure. Peste puterile mele.
Am vazut filmul cu Fratii Karamazov cu un actor grozav: Yul Brynner.
Nici pe ala nu cred ca l-am vazut intreg. Duritate, violenta.

In general nu as recomanda oamenilor cu probleme sufletesti asa carti.
Nu inteleg cu ce te pot ajuta, cu ce sunt ziditoare de suflet.
Sunt doar imagini negative si violente.

Dar sunt de acord cu cititul si scrisul in general.
Cu cititul...trebuie si acolo un pic de moderatie. Te transferi in alte lumi, in alte povesti, dar uneori acest lucru nu face bine.

Ajuta mult scrisul, sa-ti notezi idei, trairi, intamplari. Te ajuta sa-ti pui ordine in suflet si in minte.
Si este foarte important atunci cand nu prea ai cu cine discuta.

Mi se pare ca ne izolam mult si uitam unii de altii.
Evitam contactul.
Inainte vreme te intalneai, petrecei timp impreuna, se scriau scrisori (pe hartie), vederi, felicitari.
Azi nici pe telefon sau PC nu dam un semn de viata.

Ioane - cum iti explici tu asta?
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Reply With Quote
  #138  
Vechi 01.12.2016, 13:30:50
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

Nu îmi (mai) explic nici eu...

P.S. Vezi că explică Dostoievski, în toate cărțile sale...:)
Reply With Quote
  #139  
Vechi 04.12.2016, 04:59:46
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.955
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ioan67 Vezi mesajul
Îmi amintesc un moment de acum aproape 30 de ani...
Primul curs ca studenți la Psihologie, o sută de suflete în Amfiteatrul Cantemir de la Drept, emoționați, cu acel freamăt de voie bună și speranță pe care îl au oamenii când pășesc pe un nou drum către viață...
Vreo sută de tineri așteptam să vină Profesorul. Debutam cu un curs de Psihologie Generală iar maestrul nu era altul decât Paul Popescu Neveanu, Dumnezeu să îl odihnească în pace!
A venit moșul, a urcat la catedră, ne-a privit... Se lăsase o tăcere mare, gestantă de presimțiri multe... Proful ne privea mai departe, tăcînd. Ne scruta, parcă, pe fiecare...
"Domnilor și doamnelor, a început bătrânul să spună, acum 5o de ani eram student, în locul vostru, tocmai în acest amfiteatru. Stăteam, iată, acolo (și a arătat cu mâna un loc din sală) și ascultam, așa cum faceți voi acum, pe primul nostru profesor...
Nu bănuiam atunci, spuse Profesorul aprinzîndu-și o țigară (avea obiceiul, aveam să aflăm de la cei mari, să fumeze un pachet de țigări la curs, scruma pe catedra de lemn, noi adunasem apoi chiștoacele cu uimire...), că psihologii cei mai buni nu sunt psihologii, ci scriitorii. Artiștii, în general, dar mai ales scriitorii, romancierii. (Aici eu am tresărit puternic, venisem la Psihologie dintr-un motiv naiv, tipic adolescentin: doream să devin scriitor...:))
Nici un om nu pătrunde mai adânc, mai subțire, mai despuiat de noroi și de stele prefabricate în sufletul omenesc decât scriitorul. Luați aminte la scriitorii de literatură duhovnicească, de pildă. Sau la inegalabilul romancier rus, Dostoievski!"
Și tot așa, după două ore de curs în care nu am aflat nimic special dar am văzut născîndu-se în noi mii de întrebări ("eu nu sunt aici să vă ofer răspunsuri, zicea Profu; sunt aici să vă stârnesc întrebări"...), am părăsit cu toții bătrânul amfiteatru, năuciți și fermecați... Eliberați din carcasa unor certitudini sterile, ne simțeam reînviați, proaspeți, verzi și plini de muguri. Eram încărcați (ce nobilă sarcină, ce povară lucrătoare!) de dileme, de ipoteze, de minunată neliniște... Și, desigur, de visuri mari, generoase în promisiuni...:) O întâlnire unică, de neuitat. O văd și azi, după atâția ani, cu ochii minții de parcă aș fi iarăși acolo, cu fetele cele frumoase și sensibile și cu cei câțiva băieți care ne nimerisem în anul acela...
A fost nu doar primul, ci și ultimul curs, acesta, cu Papa Neveanu...
Avea să moară, o lună mai târziu, răpus de cancerul la plămâni...

Și de câte ori îmi amintesc de prima noastră călăuză în Psihologie, îmi amintesc, nu știu cum, și de Dostoievski...:)
Precum și de sfinții cărturari.

P.S. Un prieten de pe forum mi-a amintit încă o dată cât e de important învățătorul pentru ucenic. Îmi spunea deunăzi ce ar face duhovnicul lui dacă ar fi într-o anumită situație și, lucru evident pentru mine, așa îl văd și pe fratele meu că face. Ei bine, avîndu-l un singur curs pe PP Neveanu ca mentor, s-a întâmplat un lucru curios: toți anii în care am fost profesor, în școală sau în privat, am împletit mereu psihologia cu trimiteri către scriitori (romancieri, poeți, dramaturgi) și recomandam mereu elevilor să citească, să citească, să scrie chiar... Le spuneam în multe chipuri că lectura din cărțile bune este făuritoare de suflete nobile, că e dar mare, că e medicamentul sigur împotriva multor meschinării și patimi... În ultimii ani am adăugat la lista de recomandări și scriitorii duhovnicești. Le-am recomandat o mulțime de autori și de cărți și, desigur, Biblia. Nu știu dacă ei au dat curs invitației mele statornice, presărate cu nenumărate ilustrări și interogații, însă trag nădejdea că măcar unul, în vreo clasă, a hotărât să pună laolaltă în viața lui cărțile, psihologia, rugăciunea... Altoiul pus în mine de primul profesor a zămislit, poate, alte altoiuri în sufletele altor oameni tineri... Torța purtată din mână în mână despică întunericul și timpul nostru mereu mai departe...
Multumim pentru împărtăsirea acestor gânduri si amintiri. o duminică frumoasă si cu pace îti doresc. Doamne ajută!
Reply With Quote
  #140  
Vechi 04.12.2016, 06:33:46
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

Citat:
În prealabil postat de tabitha Vezi mesajul
Multumim pentru împărtăsirea acestor gânduri si amintiri. o duminică frumoasă si cu pace îti doresc. Doamne ajută!
Să ne vedem cu bine, surioară, la Parusie!

Domnul să te păzească în toate zilele tale și să îți dăruiască ce ai oferit și tu: dragoste, dragoste curată, dragoste din inimă feciorelnică, nepângărită!

Cu recunoștință,
al tău frate întru Hristos Domnul,
Cezar Ioan
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare