Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Minuni ale Ortodoxiei > Mari Duhovnici si predicile lor
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 04.08.2016, 11:22:40
Jennyy
Guest
 
Mesaje: n/a
Smile Cuviosul David Batranul si ucenicul sau Iakov Talikis

Cuviosul David din Evvia este unul dintre cei mai mari sfinți făcători de minuni. A fost numit "Bătrânul" încă din tinerețea sa, datorită spori*rii sale duhovnicești. I s-a spus "co*pilul Înaintemergătorului" datorită legăturii strânse pe care a avut-o cu Sfântul Ioan Botezătorul, care i s-a arătat de multe ori, în chip minunat, încă din fragedă copilărie, și l-a călă*uzit pe scara desăvârșirii.

Cuviosul David s-a născut în anul 1591, în satul Gardinița din Locrida. Tatăl său, care era preot, îl lua cu el la sfintele slujbe. De mul*te ori copilul era văzut stând în fața sfintelor icoane. Cel mai mult stă*tea în fața icoanei Sfântului Ioan Botezătorul, de care se simțea atras în chip deosebit. Înainte de a împlini doi ani, când a fost întrebat ce îi place cel mai mult la biserică, a răspuns: "Tronul lui Iisus Hristos, ochii Maicii Domnului și aripile Sfântului Ioan Botezătorul". Aceste cuvinte le-au atras atenția părinților săi, care și-au întărit convingerea că David era un copil ales de Dumnezeu pentru o slujire înaltă.

Cea mai tulburătoare întâmpla*re din copilăria sa a avut loc când avea numai trei ani. Într-o zi de marți, dimineața, Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat în somn și l-a întrebat: "Vrei să vii în casa mea?" "Unde este casa ta? Eu știu că stai în biserică, în icoa*na ta", a spus micul David. "Am și casă. Urmează-mă și vei vedea", i-a cerut Sfântul Ioan. Apoi l-a luat de mână și l-a dus în afara satului, unde era o bisericută cu hrarnul său. Când a ajuns în fața icoanei sale, Sfântul Ioan a intrat în chip minunat în icoa*nă, iar apoi i-a spus că tatăl său va veni sâmbătă să îl ia.

Familia micului David, negă*sindu-l, s-a îngrijorat. Preoteasa a fost aproape să își piardă mințile. Sâmbăta, părintele a venit cu cre*dincioșii să facă Sfânta Liturghie în biserica Sfântului Înaintemergător, nădăjduind că ocrotitorul bisericii îi va ajuta să îl regăsească pe David. Mare a fost bucuria preotului, mare a fost bucuria preotesei și a celorlalți oameni când l-au găsit pe copil stând în biserică, cu fața luminată și ochii strălucitori. După această întâmpla*re, David și-a sporit evlavia față de Sfântul Ioan. Mergea în biserica lui și stătea ore întregi în fața icoanei sfântului, vorbind cu el.

La vârsta de patru ani, copilul a învătat să citească, iar la cinci ani a început să cerceteze cărțile de cult, deși slujbele erau scrise în greaca ve*che. Luminat de Dumnezeu, la vârsta de opt ani putea tâlcui toate cărțile de cult, fiind atras mai ales de imnele Sfântului Ioan Damaschin. Își petre*cea mult timp cercetând Epistolele Sfântului Apostol Pavel și Faptele Sfinților Apostoli.

La vârsta de cincisprezece ani, când chemarea spre o viață de post și nevoință era din ce în ce mai limpe*de pentru tânărul David, Dumnezeu l-a chemat în chip minunat pe calea cea îngustă. Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat, cerându-i ca a doua zi, după Sfânta Liturghie, să plece să își găsească povățuitorul duhovnicesc. Părăsindu-și familia, David l-a întâl*nit pe părintele Acachie, un rugător și un postitor ajuns la mari măsuri duhovnicești.

Vreme de câtiva ani de zile, trăind la mănăstirea părintelui Acachie, în Magnisia, David a primit tunderea monahală și a primit ascul*tarea de a avea grijă de biserică. A strălucit prin virtuțile și înțelepciunea sa, și pentru aceasta a primit și numele de "David Bătrânul".

Din Magnisia, ucenicul și povă*țuitorul său au plecat la mănăstirea Ossa, unde călugării au fost atât de impresionati de vietuirea Cuviosului David, încât au vrut să le fie îndrumător duhovnicesc. După ce Cuviosul David a fost hirotonit diacon, a slujit acolo vreme de trei ani, având multă râvnă pentru cele sfinte. Apoi au ple*cat mai departe, pentru că părintele Acachie voia să găsească noi pilde de virtute pentru ucenicul său. Au mers împreună în Sfântul Munte Athos și au trecut pe la mănăstiri, pe la mul*te schituri, cercetând mulți părinți cuvioși. Apoi părintele Acachie l-a lăsat pe Cuviosul David să își aleagă un loc în care să viețuiască. Și acesta a ales Marea Lavră, Lavra Sfântului Atanasie Athonitul.

În timp ce părintele David se nevoia acolo, părintele Acachie s-a dus la Constantinopol. Acolo, patri*arhul ecumenic i-a cerut să accepte rangul de mitropolit și, după aproa*pe doi ani, a fost hirotonit ca mitropolit de Navpact și Arta. După hiro*tonie, mitropolitul Acachie a trimis o scrisoare prin care i-a cerut starețu*lui Marii Lavre să îl trimită la el pe părintele David. Când cei doi s-au reîntâlnit, mitropolitul i-a mărturisit că vrea ca părintele să primească hi*rotonia întru episcop. Dar a fost refuzat cu fermitate și, văzând aceasta, mitropolitul Acachie s-a hotărât să îl hirotonească preot. După hirotonie, părintele a ajuns sfătuitorul mitropolitului și duhovnic al tinerilor care își doreausă ajună preoți.

Fiind apropiat de mitropolit, Cuviosul David nu s-a sfiit să îi atra*gă atenția asupra anumitor lucruri rele pe care le făceau unii preoți. Și făcea aceasta doar pentru că își do*rea îndreptarea lucrurilor, nu pentru că ar fi fost clevetitor. La un moment dat, când i s-a plâns mitropolitului de starea de decădere a unei mănăs*tiri, Mănăstirea Vernicova, a primit ascultarea de egumen acolo, tocmai pentru a încerca să pună lucrurile în ordine.

În timp ce se lupta cu năravurile unor monahi care erau tari în cerbice și nu voiau să renunțe la patimile lor, Cuviosul David a trecut printr-o încercare foarte grea. Vrăjmașul diavol, nesuferind rugăciunile lui, a încercat să îi ia viața. Niște copii greci trăiau în casa unui turc bogat, care avea drept de viață și de moarte asupra lor. Când au reușit să fugă de acolo, turcii au căutat cât au putut să afle cine îi ajutase pe copii. Li s-a spus că vinovatul era Cuviosul David, care era cunoscut nu doar pentru iubirea față de Dumnezeu, ci și pentru fap*tul că își iubea neamul din care făcea parte. Venind turcii la mănăstire, l-au prins pe părinte și l-au supus la tot fe*lul de chinuri, după care l-au aruncat în temniță. Apoi l-au spânzurat cu mâinile în sus, lăsându-l abia viu. Din grija unor creștini mai înstăriți, care au dat bani guvernatorului de acolo, Cuviosul David a fost eliberat. Dar apoi, fiind apăsat de gândul că poate chiar unul dintre călugării săi nevrednici îl dăduse pe mâna turci*lor, nu s-a mai întors la mănăstirea Vernicova, ci a plecat spre Evvia, in*sula în care se născuse.

Ajungând aproape de insu*lă, a rugat un barcagiu să îl treacă spre Evvia, dar barcagiul, văzându-l cu rasa ponosită și ruptă, a refuzat. Atunci, Cuviosul David și-a întins rasa pe apă și a mers pe ea ca pe o plută, sub privirile barcagiului, care și-a dat seama că în fața sa se află un om cu viată sfântă.

În insula Evvia, cuviosul s-a oprit aproape de Rovies, lângă o biserică veche, care avea hramul Schimbarea la Față. Agăsit o peșteră în apropiere și a trăit acolo vreme de doi ani. Când, după aceea, un tânăr cioban i-a cerut să îl primească uce*nic, sfântul s-a gândit să ridice o mă*năstire. Pentru că în acel loc apă se găsea foarte greu, cuviosul s-a rugat lui Dumnezeu să facă o minune și să izvorască apă, pentru a se putea con*strui mănăstirea. Prin minune dum*nezeiască, în locul în care cuviosul a lovit cu toiagul într-o piatră mare, a doua zi, când piatra a fost mutată, a izvorât apa.

După această minune, Cuviosul David și-a luat ucenicul, pe care îl călugărise, și au plecat să strângă banii de trebuință pentru construi*rea mănăstirii. Au călătorit prin Țara Românească, Moldova, și au ajuns până în Rusia. Peste tot au găsit oa*meni care s-au oferit să îi ajute. Și toate cele primite au fost trimise în Evvia, fiind puse într-un buștean care fusese găurit pe dinăuntru. Prin minune dumnezeiască, bușteanul a plutit până la țărmul Evviei și toa*te cele strânse au ajuns cu bine la Cuviosul David.

După câțiva ani, acesta a ridicat mănăstirea și a format o obște des*tul de mare. Călugării, folosindu-se de exemplul cuviosului, încercau să îl urmeze în nevointe. Faima mănăstirii s-a răspândit în toate părțile, și mulți oameni alergau la sfântul sta*reț pentru a-i cere cuvânt de folos sau pentru a se spovedi. Cuviosul le vorbea mult despre importanța spo*vedaniei și a luptei cu păcatele, și oa*menii găseau în el doctorul potrivit pentru bolile lor sufletești.

O mare minune săvârșită de Cuviosul David înainte de trece*rea sa la Domnul a avut loc în satul Disto. Când a trecut pe acolo, cre*dincioșii, cunoscându-i îndrăzneala către Dumnezeu, l-au rugat să facă o rugăciune pentru ei, ca să scape de mulțimea de țânțari care îi necăjeau tot timpul. După ce cuviosul s-a rugat în genunchi, împreună cu credin*cioșii, Dumnezeu nu numai că a izgo*nit țănțarii, ci a și secat mlaștinile din jurul satului, spre bucuria tuturor.

Cu trei zile înainte de sfârșitul vieții sale pământești, cuviosul le-a vorbit monahilor din obștea sa des*pre faptul că Dumnezeu îi descoperi*se ziua în care va muri. Apoi, a treia zi, după ce i-a încurajat să rămână statornici făgăduințelor monahale, sfântul și-a dat ultima suflare. Dar, prin moartea sa nu s-a îndepărtat de obștea sa și de cei care îl cunoscuseră, ei, primind har de la Dumnezeu, i-a ocrotit, ajutându-i prin mulțimea de minuni pe care le-a săvârșit.

Pentru rugăciunile Cuviosului David din Evvia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

sursa; http://www.doxologia.ro/viata-sfant/...anul-din-evvia
Reply With Quote
  #2  
Vechi 04.08.2016, 11:27:08
Jennyy
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Ucenicul cel iubit...

Parintele Iacov Tsalikis (1920-1991), staretul Sfintei Manastiri a Cuviosului David, a fost un ieromonah contemporan, inspirat de Dumnezeu, inzestrat cu multe virtuti si cu nenumarate daruri dumnezeiesti. Doi mari parinti duhovnicesti ai Ortodoxiei contemporane, parintele Porfirie (+1991) si cuviosul Paisie Aghioritul (+1994), l-au caracterizat pe parintele Iacov, cel dintai, ca fiind "unul dintre cei mai mari sfinti ai secolului nostru”, iar cel de-al doilea ca avand "harismele Sfantului Ierarh Nectarie de Eghina”.

Parintele Iacov Tsalikis - Viata

Parintele Iacov s-a nascut pe 5 noiembrie 1920, in satul grecesc Libisi din Asia Mica. Nas de botez i-a fost chiar bunicul sau, Gheorghe Cremmida, si a primit numele celuilalt bunic al lui, Iacov Tsalikis din Rodos. Mama fericitului staret Iacov se numea Tudora iar tatal, Stavros. Tatal sau era mai tot timpul plecat, impreuna cu doi ucenici cositorea vase de arama si lucra ca zidar in satele turcesti.

Parintele Iacov Tsalikis

In aceste vremuri tulburi, armata turca lupta din rasputeri sa distruga elementul grecesc din partea apuseana a Asiei Mici. Grecii din Asia Mica doreau autonomie si nu de putine ori aveau loc conflicte armate. Turcii atacau satele grecesti savarsind ucideri in masa. Intr-o astfel de lupta si-a pierdut viata Gheorghe Krelmmida, bunicul lui Iacov, iar Stavros, tatal sau a fost prins de catre turci.

Nu la mult timp dupa aceasta familia Fericitului Iacov - Bunica Despina, Tudora cu cei trei copilasi, cu celelalte surori si cu Kiriac si Vasile - a fost deportata in Grecia, in satul Sfantul Gheorghe. Iacov a cunoscut prima sa dragoste fata de cele sfinte de la bunica Despina si de la mama lui. De la ele a invatat sa respecte pe preoti, sa se roage, sa posteasca, sa-i iubeasca pe oameni.

Cand Stavros si-a regasit familia in satul Sfantul Gheorghe, Iacov se avea 5 ani. Apoi dupa un an, refugiatii au fost mutati in satul Farakla, in nordul regiunii Eubeea. La Farakla micul Iacov a mers la scoala in 1927. Prindea foarte repede lectiile, astfel ca fara nici o greutate a devenit premiant. Nimeni nu il vedeau jucandu-se pe drum, nimeni nu l-a vazut vreodata purtandu-se necuviincios. La scoala, copilasii, mai din nesimtire, mai din ironie, il strigau cateodata "bunicule". Fratele lui, Gheorghe, si unii
care il stiau mai bine, adesea ii spuneau "calugarul".

Parintele Iacov Tsalikis

Deoarece satul nu avea preotul lui, cheile bisericii parohiei Sfantul Gheorghe le avea micul Iacov. La 9 ani micul Iacov a devenit treptat scaparea locuitorilor simpli si saraci - mai mult a refugiatilor. Doctorii erau departe si voiau bani, care nu existau. Parintele Tudose era in alt sat. Dar toti erau incredintati ca inafara de Liturghie, pe celelalte - rugaciuni, exorcisme - le putea face si micul Iacov. Asadar au inceput sa-l cheme ori de cate ori se intampla ceva rau.

In 1933 Iacov a terminat scoala primara si tatal lui l-a luat cu el calfa, ajutor la zidarie. Ajungand mitropolitul Grigorie al Halkidei sa slujeasca la Strafilia - un sat mare de langa Farakla - la praznicul Prea Sfintei Treimi l-a auzit cantand acolo pe micul Iacov. Mitropolitul a fost impresionat, l-a chemat in altar si l-a cunoscut, in aceiasi zi l-a
hirotesit citet.

In 1935, in ajunul Pastelui, Iacov s-a imbolnavit foarte rau. Neavand decat putina ingrijire medicala, se parea ca va muri. Din Libisi adusesera cu ei o iconita a Sfantului Haralambie. In aceasta zi, dupa amiaza, i-a aparut inainte Sfantul Haralambie. I-a vazut mana sa cu manecuta ca ii inseamna pieptul in semnul Crucii. Iacov si-a revenit imediat.

Chilia Parintelui Iacov Tsalikis

Chinuirile bolilor, saracia si faptul de a alerga ici si colo ca sa afle ceva de lucru, nu l-au impiedicat in lucrarea sa launtrica: post aspru, multa rugaciune de noapte, razboi impotriva ispitelor, impreuna cu aceasta il durea mult, foarte mult pentru oameni. Oricine si oriunde i se cerea mana de ajutor, nu spunea nu.

Mama sa a murit in 1942, iar tatal in 1949. De la moartea mamei lui s-a simtit inca si mai mult ocrotitorul sorei lui mai mici, Anastasia. O iubea mult si a ramas in sat mai mult decat ar fi voit, lucrand mult pentru ca ea sa se marite si sa se aseze la casa ei. Avea mare dorire sa devina cat mai devreme monah, dar a intarziat pentru ca mai intai sa o marite pe sora lui.

Sursa: CrestinOrtodox.ro
Reply With Quote
  #3  
Vechi 04.08.2016, 11:27:52
Jennyy
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Tanarul Iaov ar fi trebuit sa mearga in armata in 1941. Dar a inceput razboiul, neoranduielile, ocupatia, razboiul razvratitilor... si nu l-a chemat decat abia in 1947, cand Iacov era deja de 27 de ani. Dupa ce si-a incheiat stagiul militar Iacov s-a intors in sat, in Farakla. Dupa ce sora sa Anastasia s-a maritat, in luna noiembrie a anului 1951 Iacov a plecat la Manastirea Cuviosului David din Eubeea, pe care a gasit-o intr-o stare deplorabila. Cei trei monahi care traiau acolo pareau a fi resemnati cu mizerabilul scazamant al manastirii.

Parintele Iacov Tsalikis si monahi din obstea Manastirii Cuviosului David

Aici va intampina foarte multe ispite din partea vietuitorilor care dorea sa-l alunge. Acestia il ocarau, il batjocoreau, ii aruncau in fata lucruri murdare, puneau si pe altii sa-l ameninte ca il vor omori.

Insa Iacov a fagaduit Cuviosului David sa ramana acolo orice s-ar intampla, oricate ar fi nevoit sa sufere. A fost tuns in monahism la 31 noiembrie, iar a doua zi a fost numit economul manastirii. Apoi, 17 decembrie a fost hirotonit diacon iar dupa doua zile a fost hirotonit preot.

In manastire a inceput sa slujeasca zilnic. Facea toate slujbele, Vecenia, Pavecernita, Miezonoptica, Utrenia, Ceasurile si apoi Liturghia. Slujea Liturghia de 3-4 ori pe saptamana, pentru ca in duminici avea porunca de la mitropolit sa liturghiseasca in satele Damnia, Paliohori, Kalamoudi si Drimona.

Munca aspra, slujba indelungata si privegherea de fiecare zi din chilie si-au facut efectul. Tinea si post aspru, care adesea l-a adus intr-o stare de mare slabiciune trupeasca. Astfel epuizarea organismului lui a inaintat mult. Lucru care in mod normal trebuia sa se intample inca mai devreme. Dar nu voia sa- si micsoreze nevointa cu nici un pret.

Incepand mai ales din 1970 emanatia duhovniceasca a ieromonahului Iacov deveni direct proportionals cu chinurile lui. Chinurile erau fara sfarsit, dar si emanarea duhovniceasca era fara limite. Se vorbea despre el nu numai in zona, dar si in toata Eubeea. Il cunosteau multi din capitala si din imprejurimi si mergeau sa-l vada, sa-l asculte si sa se marturiseasca, insa atunci cand, putin mai tarziu, in 1972, s-a pus problema unui nou egumen, n-a fost socotit potrivit de catre Nicolae, mitropolitul de
atunci al Halchidei. Dupa trei ani s-a pus iarasi problema egumeniei, noul mitropolit Hrisostom s-a orientat atunci foarte bine asupra parintelui Iacov, care sovaia si dadea inapoi, in cele din urma s- a plecat si de la 25 iunie 1975 a devenit egumen.

Minunea cea mai mare si mai minunata, pe care i-a oferit-o Dumnezeu, s-a savarsit in dimineata zilei de 22 noiembrie 1975. A fost atat de miscat de aceasta minune, incat imediat a consemnat-o. Insemnarea incepe cu data de mai sus si cuprinde exact urmatoarele cuvinte:

"In 22 noiembrie, intr-o zi de sambata dimineata, la Sfanta Proscomidie, dupa pomenire, in vremea cand acopeream Sfintele Daruri, am vazut real, marturisesc intra sfintenie, o particica de sange uscat. Am atins-o si pe degetul meu a ramas sange. Chemand pe unul din fratii Sfintei Manastiri, pe parintele Serafim, i-am spus toate si el mi-a spus: "Parinte, noi nu vedem, dar Sfintia Ta ai vazut ce este?" Si eu i-am raspuns ca ma inchin si cred ca este insusi Dumnezeu de fata. Si am spus: "Doamne miluieste!" de trei ori". (+ Arhim. Iacov )

Parintele Iacov Tsalikis

Marea lui suparare de la sfarsitul anilor '80 era micsorarea puterilor lui trupesti. Si se mahnea ca nu mai putea lucra mult cu mainile si nu mai rezista sa se roage 23 de ore din 24. Dar cu toate acestea lucra 20 de ore, mai ales duhovncieste.

S-a intamplat sa fie in Manastire si Mitropolitul Samosului. La un moment dat spuse batjocoritor:

- Ramolite Iacove... Parinte Iacov esti sfant. Lumea te cinsteste ca sfant.

Atunci staretul a spus cu vocea ridicata: -Sunt om de lut si pacatos.

Dupa 1987, moartea il astepta in fiecare clipa. Multiple boli de inima, tromboze si altele il amenintau in fiecare zi. Stia asta, dar nu le ceda deloc. Prioritatea o dadea rugaciunii si marturisirii.

Anii 1989 si 1990 au trecut muceniceste. Crizele care le suferea se inmulteau. A merge la trei luni odata la Atena la spital era chinuitor pentru el. Acolo il cercetau multi. Se obosea nespus de mult, dar nu-i respingea pe oameni. Primea pe multi stand in pat, le asculta durerea, se ruga sa se vindece si dadea si bani atunci cand era nevoie. Sub perna intr-un plic erau bani, pe care ii lasau vizitatorii. Acolo l-a spital mergeau sa-i multumeasca oameni care s-au vindecat prin rugaciunea lui sau care au trecut peste diferite greutati. Toti voiau sa-i ceara ceva sau sa-i multumeasca intr-un oarecare fel.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 04.08.2016, 11:28:35
Jennyy
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Parintele Iacov Tsalikis

In noiembrie 1990 a implinit 70 de ani. Trupeste era o ruina, nimic nu-i sta drept, numai oasele ii stateau drept si-i ieseau afara la umeri lasand impresia ca rasa lui cea usoara si neincretita este agatata in doua oase. Ceea ce ramasese neschimbat de chinuri era numai fata lui. A ramas curata, luminata ca si cum ar fi fost imateriala. Ea exprima o bunatate covarsitoare si o pudoare copilareasca. Si mai ales un zambet retinut, care era ingeresc si nevinovat... Era destul numai sa iei aminte la ea... Si ai fi dat mult ca sa te invrednicesti de zambetul ingeresc al acelei fete luminate.

In toate lunile care au urmat l-au insotit pe staret fericitele experience dumnezeiesti si martiriul trupesc. Si nu numai atat. S-a marit si la parinti ravna pentru o adevarata intrecere duhovniceasca.

Parintele Iacov Tsalikis, staretul Sfintei Manastiri a Cuviosului David, a adormit in Domnul la 21 noiembrie 1991, la varsta de 71 de ani.

Parintele Iacov Tsalikis

Mormantul fericitului staret Iacov se afla in partea de miazazi a Bisericii, intre biserica - unde a liturghisit de nenumarate ori si s-a invrednicit de semne dumnezeiesti - si chilia sa, unde s-a nevoit mai presus de om.

Marturii despre parintele Iacov Tsalikis

Teologul grec Stelianos Papadopoulos care a scris si cartea cu viata "Fericitului Iacov Tsalikis" spune despre acesta: "Parintele Iacov n-a citit opere teologice si niptice adanci ale Sfintilor Parinti ai Bisericii. Nu stia deloc de Filocalie. Lua aminte insa mult la cele scrise in cartile liturgice. Cu trecerea anilor le intelegea mai bine fara sa studieze greaca veche. Penticostarul, Triodul... le sorbea in adevaratul sens al cuvantului. Dar cartea care i se potrivea cel mai bine era Penticostarul. Bucuria si triumful invierii din troparele lui intrau in inima parintelui Iacov."

Un ucenic al parintelui Iacov spunea ca atunci cand pleca de langa el simtea ca pleaca din rai. Si ceea ce simtea era un lucru foarte firesc, pentru ca in fata acestui staret fericit se oglindea Dumnezeu. Mintea si inima sa erau salas al energiilor dumnezeiesti care se oglindeau si se aratau in sfintita lui fata. Acest fapt era de la sine inteles, vazand pe fata lui atata lumina si pace, blandete si dragoste, in chipul acesta se descoperea si se slavea Dumnezeu. Cu alte cuvinte in felul acesta inchinatorul gusta ceva din rai, ceva in mic din imparatia lui Dumnezeu.
Parintele Iacov Tsalkis a savarsit multe semne dumnezeiesti si dupa moartea sa:

In noaptea de 4 spre 5 aprilie luminandu-se de ziua spre Duminica, preotul responsabil al bisericii Sfantului Ioan Rusul l-a vazut pe fericitul staret aflandu-se in Biserica si cerandu-i sa-i aduca racla Cuviosului Ioan ca sa se inchine. l-au adus-o si s-a inchinat cu veselie rostind rugaciuni cu cuvinte deosebit de frumoase, care inveseleau nespus pe cei din jur. La un moment dat, staretul a terminat si a spus: "Luati-l pe Cuviosul". Atunci preotul si altii ce erau cu el s-au plecat sa se inchine si ei, ca apoi sa ia racla. Dar, uimiti, vazura ca in racla era staretul Iacov, iar nu cuviosul Ioan.

Un staret aghiorit, care era la indoiala daca fericitul staret s- a sfintit sau nu, a vazut in vedenie ca se inchina unor moaste bine mirositoare, care apartineau parintelui Iacov.

Fericitul staret s-a aratat unei femei sporite duhovniceste si i-a spus ca altadata ruga pe Cuviosul David sa mearga la Dumnezeu sa mijloceasca pentru oameni; acum insa "ma duc eu insumi".

http://www.crestinortodox.ro/parinti...kis-99488.html
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare