Fariseul

[NECTARIE]

Fariseul, în amăgirea sa de sine, aduce laudă lui Dumnezeu pentru starea sa. El îşi tăinuieşte semeţia, iar aceasta se tăinuieşte de el sub obrăzarul recunoştinţei faţă de Dumnezeu. Privind Legea superficial, i se părea că este plinitor al Legii. Fiind strain de Dumnezeu, fariseul are nevoie sa para înaintea oamenilor slujitor al Lui; fiind plin de toata nelegiuirea, are nevoie sa para înaintea oamenilor îmbunatatit; nazuind sa-si împlineasca patimile, are nevoie ca faptele sale sa para bune. Fariseul nu se poate lipsi de masca. Nevrând de fel sa fie cu adevarat cucernic si îmbunatatit, vrând doar sa fie socotit de oameni ca atare, fariseul se învesmânteaza în fatarnicie. Totul în el e facatura, totul e nascocire! Faptele, cuvintele, viata lui sunt o necurmata minciuna. Inima lui, ca o otrava întunecata, este prea plina de toate patimile, de toate viciile, de chin neîncetat – si tocmai aceasta inima de iad sufla împotriva aproapelui simtamântul neomenos, ucigator, al smintirii si osândirii. Fariseul, îngrijindu-se sa apara drept înaintea oamenilor – fiind dupa suflet fiu al satanei – vâneaza din Legea Lui Dumnezeu câteva trasaturi, se împodobeste cu ele, ca ochiul necercat sa nu recunoasca în el un vrajmas al lui Dumnezeu si, încredintându-i-se ca unui prieten al lui Dumnezeu sa-i cada jertfa. Fariseul osândeste in aproapele nu raul, nu pacatul, nu încalcarea Legii. Nu! Cum poate el sa osândeasca raul, al carui prieten si ucenic iubit este? Sagetile lui sunt îndreptate împotriva virtutii – însa pentru ca loviturile sa nimereasca mai bine, el cleveteste virtutea, îi pune în seama raul, se sminteste de acest rau si, parând a-l lovi, el ucide pe robul lui Hristos, pe care îl uraste…

Cei molipsiţi de aluatul fariseilor sunt până acum în dusmanie neimpacata cu adevăraţii ucenici ai lui Iisus, îi prigonesc fie la arătare, fie ascunzandu-se înapoia clevetirii şi smintelii; cu sete, neobosiţi, caută sangele lor…

[Marius22]

Dupa cum in Triod, mai intai este Duminica Vamesului si a Fariseului iar apoi, urmeaza cea de-a treia Duminica a Infricosatei Judecati, la fel si in viata aceasta, traim mai intai unii ca vamesi, altii ca farisei, dar numai la Parusie chipurile ascunse in spatele mastilor vor fi descoperite inaintea tuturor.

Dar dupa cum intre cele doua duminici ale Triodului se gaseste Duminica Fiului Risipitor, asa si viata noastra ne este data ca timp al pocaintei, al intoarcerii la sinele nostru autentic si la Dumnezeu.

[andreicozia]

Necatrie, cred ca nu ai initiat acest demers cum trebuie si in spiritul lui Hristos.

Hristos ne-a invatat sa incepem prina separa GRIUL DE NEGHINA, si acest proces nu se poate desfasura incepind prin a arunca cu noroi in drepta si in stinga ci prin a stabili cu CLARITATE care sunt datele problemei,
1. Care-i adevarul istoric!...de mers la toate sursele NU NUMAI LA UNELE si cerceta minutios
2. Observam clar din cercetari ce a ramas din adevar si cit este fals, respectiv griul si neghina.
3. De abia acum incepem sa distribuim cu generozitate calificative!

Orice tribunal, lumesc sau Dumnezeiesc asa lucreaza( "Precum in cer asa si pe pamint") nu se iau dupa zvonuri si vorbe aruncate in vint.

[MariS_]

Fariseul se crede aparator al Dreptatii si detinator al Adevarului. El are, insa,
o inima seaca. Nu iubeste, dar crede ca iubeste pentru ca ii plac cei care il
aproba. Fiind lipsit de adevarata iubire, el deformeaza adevarul si stramba
dreptatea. Chitibusar, bifeaza si urmareste la ceilalti orice abatere cat de mica
de la regula, dar pe el insusi nu se observa. Fiind preocupat mai mult de ceilalti,
se crede superior sau ales si tocmai bun de invatator si calauzitor. Orb fiind, ii
va calauzi si pe altii spre prapastie.
Adevarul nu sta decat in Iubire, iar Dreptatea se afla doar in Mila. Cautati mai
intai Mila si Iubirea si abia apoi veti descoperi Adevarul si Dreptatea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[andreicozia]

Da si inca ceva:
Fanaticilor, habotnicilor, celor cu ochelari de cal si adeptii lui :"Crede si nu gindi" evident ca nu le vor place "chitibusarii" cei care scormonesc in detalii, INSA adevarul sau falsul ESTE si se afla IN DETALII.

DIN DETALII aflii adevarul si DIN DETALII aflii cu cine ai de a face!...Nu din impresii si miscari AMPLE de scena! :)
Iubire!

[costel]

MariS cred ca vrea sa spuna ca fara iubire, nu poti cunoaste adevarul. In zadar ii descopar cuiva ceva, daca el nu este in acelasi duh cu mine, nu va intelege. Iar iubirea asta face, ne face una.

Asa ca sunt importante detaliile, dar fara iubire nu voi cunoaste adevarul din ele. Dupa cum lui Pilat nu i-a fost de ajuns sa-L aiba in fata pe Hristos, L-a luat la intrebari. Si degeaba, pentru ca nu l-a marturist ca fiind un Dumnezeu intrupat.

[andreicozia]

În prealabil postat de costel

MariS cred ca vrea sa spuna ca fara iubire, nu poti cunoaste adevarul. In zadar ii descopar cuiva ceva, daca el nu este in acelasi duh cu mine, nu va intelege. Iar iubirea asta face, ne face una.

Asa ca sunt importante detaliile, dar fara iubire nu voi cunoaste adevarul din ele. Dupa cum lui Pilat nu i-a fost de ajuns sa-L aiba in fata pe Hristos, L-a luat la intrebari. Si degeaba, pentru ca nu l-a marturist ca fiind un Dumnezeu intrupat.

Foarte frumos spus in primul paragraf cu observatia insa de a nu opri firul ratiunii. Daca orpim ratiunea ne limitam doar la acea parte PRIMARA, animalica a creierului care functioneaza doar din componenta EMOTIONALA si acest lucru ne pune intr-un mare pericol fizic si de inselare!
Dumnezeu ne-a dat creierul pentru a fi folosit in totalitatea lui nu numai 10% .

In ceea ce priveste cercetarea facuta de Pilat, ar fi mai PRECAUT sa ne abtinem, mai ales pe motiv ca EL SE AFLA ACOLO iar noi ne aflam aici, peste 2000 de ani, continuind povesti auzite de la a MIIA MINA.

Deci hotarirea lui Pilat Nu trebuie judecata cu usurinta si partinitor sau dogmatic ( ca asa trebuie sa credem ca asa NI s-A INOCULAT DE SECOLE) ca doar nu mai suntem ignoranti in ale studiului istoric, ci constituie subiectul unei indelungate meditatii ONESTE, mai laes pentru ca PILAT NU ERA UN terchea -berchea ci guvernatorul unei provincii romane!..si asta nu-i putin!

Sa luam aminte!!!

[MariS_]

În prealabil postat de costel

MariS cred ca vrea sa spuna ca fara iubire, nu poti cunoaste adevarul. In zadar ii descopar cuiva ceva, daca el nu este in acelasi duh cu mine, nu va intelege. Iar iubirea asta face, ne face una.

Asa ca sunt importante detaliile, dar fara iubire nu voi cunoaste adevarul din ele. Dupa cum lui Pilat nu i-a fost de ajuns sa-L aiba in fata pe Hristos, L-a luat la intrebari. Si degeaba, pentru ca nu l-a marturist ca fiind un Dumnezeu intrupat.

Da, asta am vrut sa spun. Multumesc, costel.
Exemplul pe care l-ai adus in discutie mi se pare emblematic. Ce avem aici?
Fariseul sau fariseii arhierei, Pilat rationalul si Iisus. Fariseul l-a dat la moarte
pe Iisus, rationalul il ia la intrebari rationale de tip: ce e adevarul? sau esti tu
regele iudeilor?. Culmea care e? ca rationalul nu gaseste vina in Iisus Hristos,
pe cand fariseul, da. Rationalul nici nu adera, dar nici nu condamna, pe cand
fariseul e foarte vehement in a-L condamna la moarte pe Iisus. Iar Iisus, Cel
ce e Adevarul si Dreptatea se ascundea smerit in Iubire si in Mila. Daca ei ar fi
cautat mai intai Iubire si Mila ar fi gasit mai apoi si Adevarul si Dreptatea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[camy_d]

În prealabil postat de NECTARIE

Fariseul, în amăgirea sa de sine, aduce laudă lui Dumnezeu pentru starea sa. El îşi tăinuieşte semeţia, iar aceasta se tăinuieşte de el sub obrăzarul recunoştinţei faţă de Dumnezeu. Privind Legea superficial, i se părea că este plinitor al Legii. Fiind strain de Dumnezeu, fariseul are nevoie sa para înaintea oamenilor slujitor al Lui; fiind plin de toata nelegiuirea, are nevoie sa para înaintea oamenilor îmbunatatit; nazuind sa-si împlineasca patimile, are nevoie ca faptele sale sa para bune. Fariseul nu se poate lipsi de masca. Nevrând de fel sa fie cu adevarat cucernic si îmbunatatit, vrând doar sa fie socotit de oameni ca atare, fariseul se învesmânteaza în fatarnicie. Totul în el e facatura, totul e nascocire! Faptele, cuvintele, viata lui sunt o necurmata minciuna. Inima lui, ca o otrava întunecata, este prea plina de toate patimile, de toate viciile, de chin neîncetat – si tocmai aceasta inima de iad sufla împotriva aproapelui simtamântul neomenos, ucigator, al smintirii si osândirii. Fariseul, îngrijindu-se sa apara drept înaintea oamenilor – fiind dupa suflet fiu al satanei – vâneaza din Legea Lui Dumnezeu câteva trasaturi, se împodobeste cu ele, ca ochiul necercat sa nu recunoasca în el un vrajmas al lui Dumnezeu si, încredintându-i-se ca unui prieten al lui Dumnezeu sa-i cada jertfa. Fariseul osândeste in aproapele nu raul, nu pacatul, nu încalcarea Legii. Nu! Cum poate el sa osândeasca raul, al carui prieten si ucenic iubit este? Sagetile lui sunt îndreptate împotriva virtutii – însa pentru ca loviturile sa nimereasca mai bine, el cleveteste virtutea, îi pune în seama raul, se sminteste de acest rau si, parând a-l lovi, el ucide pe robul lui Hristos, pe care îl uraste…

Cei molipsiţi de aluatul fariseilor sunt până acum în dusmanie neimpacata cu adevăraţii ucenici ai lui Iisus, îi prigonesc fie la arătare, fie ascunzandu-se înapoia clevetirii şi smintelii; cu sete, neobosiţi, caută sangele lor…

Din păcate avem şi printre noi, pe forum, nişte farisei.

Observam in noi insine, daca suntem suficient de sinceri, o sumedenie de gene si cromozomi apartinand fariseului din parabola: gena afirmarii in fata semenilor, gena laudelor desarte, gena spiritului de competitie, gena adularii propriei imagini… Astazi fariseii nu mai exista asa cum ii cunoastem din paginile Scripturii, dar spiritul lor , din nefericire, supravituieste.
De cate ori, calatorind pe drumurile vietii, nu dam de semeni de-ai nostri cu doua sau mai multe fete?
De cate ori nu trebuie sa constatam cu amaraciune ca multe din faptele de binefacere care se trambiteaza pe la posturile TV nu se fac din compasiune curata fata de cei necajiti, ci pentru o reclama dezgustatoare?
Cine erau fariseii de pe vremea Mantuitorului ?
In istoria poporului evreu, fariseii apar sub acest nume cu putin timp inainte de secolul intai I.Hr. , inainte de razboaiele macabeilor. Ceea ce a contribuit mult la aparitia acestei partide a fost faptul ca la data aceea Palestina se afla sub dominatie greceasca, grecii facand presiuni puternice pentru a-i eleniza pe evrei. La data aceea, elenizarea era privita de evrei ca o incercare de patrundere a spiritului lumesc in biserica. Grecii nu-si ascundeau intentia de a-i rupe pe evrei de traditiile si obiceiurile lor. In aceste conditii, apar fariseii, ca o reactie de protest a celor credinciosi fata de aceasta tendinta de compromis a poporului. Scopul urmarit de farisei era acela de a pastra integritatea religioasa si nationala a poporului.
La inceput deci, miscarea fariseica a fost un element benefic pentru natiunea iudaica, o miscare cu efecte pozitive si care urmarea scopuri inalte. Pe parcurs insa, scopurile bune au degenerat atat de mult incat, pe vremea Mantuitorului, El a fost nevoit sa-i mustre cu toata asprimea in repetate randuri , din cauza decaderii lor morale, in ciuda aparentei lor religiozitati. Pe vremea Domnului Hristos, fariseii reprezentau secta cea mai numeroasa si cea mai influenta.
Imbracamintea fariseilor avea ceva caracteristic, pentru a putea fi recunoscuti de departe:
-Hainele lor erau lungi si aveau ciucuri
-Filacteriile erau late ( benzi de pergament pe care erau scrise fragmente din Lege si pe care evreii le purtau intr-o mica cutie fixata, fie pe frunte, fie pe brate ).
Religiozitatea fariseilor: Cand au aparut ca o reactie la patrunderea in poporul ales al spiritului elenistic, fariseii au avut un merit deosebit:
-Ei au mentinut in randurile poporului evreu o pietate, o evlavie deosebita prin atentia pe care o cereau in respectarea Legii Morale
-Ei recunosteau Providenta divina care conduce orice eveniment de pe pamant.
-Asteptau Imparatia lui Dumnezeu si venirea lui Mesia.
In concluzie, ei au mentinut in randurile poporului un climat religios inalt.
Dar, pe masura ce timpul a trecut, miscarea fariseica a inceput sa decada intr-o extrema nedorita, facand greseli poate mai grave decat acelea impotriva carora luptau. Aceasta alunecare a idealurilor fariseice L-a determinat pe Domnul sa-i mustre de multe ori foarte aspru:
“Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi dati zeciuilala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia. Pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati nefacute.” Matei 23, 23

Un test de autoevaluare :

1. Tin ca imaginea mea in fata semenilor mei sa fie cat mai buna, chiar daca inima mea nu este tocmai curata ? Daca raspunsul este da, atunci sunt un fariseu al secolului al 21-lea.
2. Cand fac o fapta buna unui semen de-al meu, sau cand imi implinesc datoriile fata de Dumnezeu, pentru ce o fac: din teama de a nu pierde mantuirea, din pura datorie sau pentru a-L obliga in felul acesta pe Dumnezeu sa ma mantuiasca ? Daca raspunsul este da, atunci sunt un fariseu al veacului in care traim.
3. Ma plec vreodata in rugaciune fara sa simt nevoia sa-I cer ceva? Simt ca totul e in regula in viata mea astfel incat nu mai am nimic de cerut Domnului? Daca raspunsul este da, atunci, cu siguranta sunt un fariseu al zilelor din urma.


“Cu cat ne apropiem mai mult de Hristos si cu cat vom vedea mai clar curatia caracterului Sau, cu atat mai limpede ne vom da seama de nespus de marea pacatosenie a pacatului si cu atat mai putin vom cauta sa ne inaltam pe noi insine. Aceia pe care cerul ii recunoaste ca fiind sfinti, sunt ultimii care sa faca parade de propria lor bunatate.”