Vorbele care ucid!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de ovidiu b.

Frumos şi neaştepat final. :)
Cum ai pus problema, iniţial, nu dădeai semne că poţi să te desparţi de vreo carte îndrăgită. :))

Deh, "paradoxurile" creştinilor, cum ar zice "teologii"...

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Motiv?



Proaste alegeri trebuie sa faci sa ajungi in punctul asta.
Si ca sa ramai acolo, tot niste alegeri trebuie sa faci pana la urma.



Decat sa construiesti frustrari, sa le dai afara si sa pui altele si tot asa, nu mai bine schimbi ceva, pe bune?



Sa fii artagos si sa taci din frica in loc sa pornesti un scandal inutil, nu e ipocrizie e minimul de decenta de care mai poti da dovada.
Sigur, poti sa renunti la ea si sa barfesti sau sa pornesti un scandal din spatele anonimatului dar asta deja e o treapta mai jos.

Daca te deranjeaza ceva, iei masuri, nu te certi.

Cand o sa imi deschid firma mea, o sa incerc sa angajez doar persoane care sa imi convina, sau macar sa nu imi displac profund. Si poate o sa imi permit sa selectez si clientela : cine nu stie vorbi politicos, sa stea la rand, sa aiba rabdare, sa nu ma intrerupa cand vb cu altcineva dinainte...sa mearga cu Domnul, in pace...
Dar cand lucrezi la altii/pt altii...nu poti sa "concediezi" pe nimeni ...

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Cand o sa imi deschid firma mea, o sa incerc sa angajez doar persoane care sa imi convina, sau macar sa nu imi displac profund. Si poate o sa imi permit sa selectez si clientela : cine nu stie vorbi politicos, sa stea la rand, sa aiba rabdare, sa nu ma intrerupa cand vb cu altcineva dinainte...sa mearga cu Domnul, in pace...
Dar cand lucrezi la altii/pt altii...nu poti sa "concediezi" pe nimeni ...

In concluzie, ramane sa urasti oamenii in continuare oamenii cu cae nu te intelegi, visand la vremuri mai "bune", cand tu ai sa faci altora viata amara, nu invers.

[fallen]

Nu vreau sa fac viata amara la nimeni. Dar uneori asa e ea ( viata) si nu e vina mea cae asa si nici nu pot eu sa o schimb. ( toata lumea vrea sa nu faca nimic sau sa faca cat mai putin, si sa ie totul bine, iar daca se poate sa faca altcineva totul in acest sens)

[AlinB]

Problema e alta.
Esti si tu ca "toata lumea"?

În prealabil postat de fallen

Cand o sa imi deschid firma mea, o sa incerc sa angajez doar persoane care sa imi convina, sau macar sa nu imi displac profund. Si poate o sa imi permit sa selectez si clientela : cine nu stie vorbi politicos, sa stea la rand, sa aiba rabdare, sa nu ma intrerupa cand vb cu altcineva dinainte...sa mearga cu Domnul, in pace..

Daca iti deschizi o firma in orice alt scop decat profitul comercial este posibil sa reusesti asa ceva,intr-o oarecare masura,pentru o perioada de timp. Daca insa doresti o firma in sensul comun al termenului si aplici acest gen de abordare vei cunoaste toate intelesurile ( si consecintele) notiunii de ,,utopie". Daca totusi insisti pe ideea comerciala si totusi o vrei in aceasta abordare, s-ar putea sa obtii ceva de acest tip doar dupa un drum care va avea aspecte radical opuse ideilor tale de mai sus si pe parcursul caruia vei trai pe deplin sintagma ,, scopul scuza mijloacele". Altfel, in lumea comerciala, nu vei ajunge never ever la o asemenea ,,libertate". Sau poate vei reusi ceva cu totul uimitor desi o asemenea posibilitate este undeva dincolo de orizontul intelegerii mele la acest moment.

[fallen]

Am cunoscut destui comercianti. Unii se fac pres, altii au coloana vertebrala. Unii sunt chiar revoltator de nesimtiti cutoata lumea si, culmea, tot le merge bine...probabil ar fi s mai bine, mai multi clienti daca s-ar purta mai frumos dar, pana la urma in piata legea o fac cererea si oferta...

Dar ma tem ca/nu despre asta era vorba, adica comert si cum sa te porti cu clientii sau cu angajatii,'ci despre altcva mut mai interesant, si anume daca vorbele pot ucide si cum, in ce imprejurari...un subiect mult mai amplu dpdv psihologic, o arma de tip bumerang, care poate rani atar victima cat si autorul, cateodata...si aici se pot da multe, multe exemple...

[Jonnyw2013]

Era in urma cu cativa ani eram pe un Forum ortodox si un preot face o afirmatie extrem de dubioasa sau zice-tii cum vreti, in care spunea ca :"Holocaustul nu a avut loc!" si dadea in acest sens una sau doua link-uri care spuneau despre ce spunea dansul.
I-am rraspuns sec, parinte cu toata stima, am citit doua carti "In umbra crematoriului" si "Am fost medic la Auschwitz" si i-am mai spus de faptul ca un general american, atunci cand a ajuns in lagar a spus tocmai asta"Face-ti poze ca sa nu se gaseasca careva peste ani, sa spuna ca astea nu au existat!"
Asa ca daca undeva apare un link dubios, noi sa nu luam de buna orice aiureala ce ar pune-o cineva undeva pe Net.Sa discernem ce citim si sa nu luam de bun.Nu stiu ce link-uri dubioase, nu schimba istoria,nu schimba realitatea.
La fel trebuie sa fim foarte responsabili cu ceea ce scriem in relatiile dintre noi.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Cartea ne constituie, devine parte din fiinţa noastră, sufletul nostru o iubeşte şi, recunoscător pentru ce am trăit în timpul petrecerii lecturii, aducem recunoştinţă cărţii vorbindu-i, mângâind-o, îngrijind-o, lăudînd-o etc. Ne e greu să o dăm mai departe întrucât face deja parte din fiinţa noastră. Ne constituie. Şi, totodată, ne obligă, cumva, să o rodim, să o înmulţim, să o fructificăm în modul nostru de a fi.
Mă gândesc la Biblie, la Filocalia, de pildă... (şi la multe alte cărţi bune)
Şi îmi amintesc cât de nenorocit se simţea pelerinul (din "Pelerinul rus") când cei doi soldaţi dezertori îi furaseră cărţile. Şi cât de fericit, de împlinit era, atunci când le-a recuperat....

Cărţile sunt duhuri. Ele se logodesc cu duhul nostru şi aspiră la o nuntire nesfârşită.
Cum să te lepezi de duhul care te-a fericit, te-a crescut, te-a trezit etc.?
Ghicesc aici şi un semn al omului cu vocaţia prieteniei...

*

Şi tocmai din aceste motive, când totuşi oferim o carte pe care am citit-o şi iubit-o, înţeleg că iubim jertfelnic pe cel căruia i-o dăruim.

Minunat spus, frate Cezar, iar cu ocazia asta mi-au trecut prin minte cateva momente din viata mea, legate de carti. In "86 cand eram constient ca parasesc definitiv Timisoara, aveam adunate multe din acele carti pe care am facut orice, nu doar sa le citesc, ci sa le am. Iar la acea vreme trebuie sa spun ca dadeam pe o carte buna si ultimile mele economii. Plecand din Timisoara, nu mi-am oprint nici macar una din acele carti, ci i le-am daruit fratelui meu care si el la randul lui imi intinsese de multe ori o mana consistenta de ajutor. Gestul meu l-a uimit, fiindca stia cat de mult imi iubeam acele carti. As fi putut sa-i dau orice, dar n-ar fi fost la fel de "atins" in adancul sufletului. Si-acum, cand mai merg in vizita, revad in mica lui biblioteca, toate acele carti de-atunci, asezate parca in prim-plan...
Dupa multi ani, cand aveam deja o familie, si alte prioritati, am luat la ocazie o doamna. Si cum eu niciodata nu accept bani pentru asemenea fapte, femeia s-a simtit totusi datoare intr-un fel si mi-a lasat pe canapea o carte. In primul moment n-am stiut ce carte, considerand ca este una dintre acele carti pe care le impart sectarii. Ajuns acasa am fost placut surprins sa descopar ca acea carte era despre viata Sf. Ioan Rusu. Citind-o, cred ca am plans la fiecare pagina in parte, fiindca cel ce o scrisese fusese in mare har. Dar intr-o zi, cineva mi-a sugerat sa fac o vizita unui bolnav de cancer pe care nu-l cunosteam personal, dar caruia i se vorbise despre mine si despre faptul ca si eu la randul meu am scapat cand nimeni nu mai credea. Era asadar vorba de un cuvant de imbarbatare. Inainte sa plec spre locuinta lui, m-am gandit indelung ce sa-i duc in dar, fiindca imi doream sa nu intru pentru prima data in casa omului, cu mainile goale. De pe birou, cartea Sf Ioan Rusu, parca abia astepta sa fie daruita si altuia... Fara sa mai stau pe ganduri, am luat-o pur si simplu, fara s-o mai impachetez in vreun ambalaj, considerand ca acea carte in sine reprezinta insasi VINDECAREA, daca Dumnezeu vrea. Si iata ca de-atunci au trecut vreo 7 ani, iar barbatul este bine si vioi. Nu stiu daca Sf Ioan Rusu a facut vreo minune, sau nu stiu prin ce minune acel om si-a revenit spectaculos, dar cand m-am intalnit la oras cu el, arata plin de energie si seninatate. Dar mai ales se impacase cu fratele lui cu care l-am rugat de fapt sa inceapa... "terapia"!
Fara a fi inteles gresit, cred cu tarie ca cel mai frumos si desavarsit dar de carte, este darul de "Cartea sfanta"! Iar acest dar nu se face oricum, oricui, ci numai aceluia care are bucuria sufleteasca sa primeasca un astfel de dar si sa-l pretuiasca in asa fel incat sa devina din "culegator", "semanator"! In momentele mele de liniste imi doream sa am ocazia sa impart astfel de carti, dar nu mergand din usa-n usa si nici impartindu-le pe strada, pentru ca acele daruri ajung in foarte scurt timp in galeata de gunoi. Imi doream sa am sansa sa daruiesc celui ce are nevoie. A fost de-ajuns sa gandesc asta, fiindca nu odata, avand anumite discutii cu cineva, il auzeam spunand ca mult ar vrea sa aiba de unde citi Paraclisul atat de mult ajutator la nevoie, sau psalmi... Si astfel ocazia de a darui se implinea de la sine, prin marea mila a lui Dumnezeu care le oranduia cu mare grija, pe toate.
Despre "Pelerinul rus", pot spune cu mana pe inima ca este cartea mea de capatai, fiindca nu a fost vreo carte in viata mea pe care s-o fi urmarit de atatea zeci si zeci de ori. Sunt atat de multe detalii acolo incat nu exista om pe fata pamantului sa nu se poata mantui daca tine cont de toate acele detalii si intamplari pe cat de simple, pe atat de adanci si de bogate in intelepciune. Iar asta tine iarasi de Har!... Nu trebuie sa ne punem noi, intrebari de genul "cum trimite Dumnezeu Harul?", ci doar sa acceptam gandul ca intotdeuna gaseste El o cale anume!...

[Jonnyw2013]

In vara am fost la mare, acolo un prieten citea din cartea :Pelerinul rus, si in ea avea un semn de carte, pe care era scris urmatoarea poezie:

Traian Dorz - O, OM!...

O, om!… ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i îndrume!

Ce grija trebuie sa pui
în viata ta, în toata,
caci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus... si-n veci nu-l mai adui,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odata.

Ai spus o vorba – vorba ta,
mergând din gura-n gura,
va veseli sau va-ntrista,
va curati sau va-ntina,
rodind samânta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvânt – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otrava!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
ramâne-n urma-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Spui o cântare – viersul tau
ramâne dupa tine
îndemn spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau,
lasând în inimi rodul sau
de har sau de rusine!

Arati o cale – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea buna sau e rea,
va prabusi sau va ’nalta,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata – viata ta
e una, numai una;
oricum ar fi, tu nu uita,
cum ti-o traiesti, vei câstiga
ori fericirea-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna!…

O, om!... ce mari raspunderi ai,
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi, mereu spre rai
sau iad o sa-i îndrume.

O, nu uita!... fii credincios,
cu grija si cu teama!
Sa lasi în urma luminos
un grai, un gând, un drum frumos! –
Caci pentru toate, ne-ndoios,
odata vei da seama!...