De ce oare s-au racit copiii fata de parinti?

[Marius22]

Dupa cum sublinia Dorin, familia intampina multe piedici in societatea zilelor noastre. Asta pentru ca am devenit mai mult oameni ai societatii, decat ai lui Dumnezeu.

Racire, departare, instrainare, sunt stari nefiresti ce caracterizeaza, din ce in ce mai mult, relatiile dintre membri familiilor de azi. Atat de mult am slabit in iubire, incat, greu ne este, a iubi pana si rudele noastre dupa trup. Am slabit pana si in aceasta iubire, ce este, pana la urma, dupa legea firii. Ce sa mai vorbim de iubirea vrasmasilor?!.

Pana nu ne vom veni in fire, si nu ne vom intoarce la Parintele Ceresc, asemenea fiului risipitor, cunoscand ce presupune relatia autentica Parinte - fiu, nu vom sti ce inseamna sa fii cu adevarat copil, parinte, sot/sotie, frate/sora ...

[windorin]

Copiii se racesc de parinti ...

... pentru ca parintii nu se mai joaca impreuna cu ei.
... pentru ca parintii fac pe desteptii si nu accepta punctele de vedere ale copiilor.
... pentru ca parintii nu isi taie aproape niciodata voia in fata copiilor.
... pentru ca parintii se aranjeaza trupeste (moda, etc) iar asta le cam ia tot timpul.
... pentru ca parintii nu merg la Biserica si pentru ca nu se roaga impreuna acasa.
... pentru ca parintii intra in concurenta cu ceilalti parinti, asupra copiilor lor.

... pentru ca parintii nu mai stiu sa ramana in "chilia" lor, care ii va invata toate.

Cat despre copii in sine, asta e o alta poveste.

De cele mai multe ori părinţii încearcă să realizerze prin copii cele ce nu au putut ei însuşi realiza,fără a ţine cont de faptul că aceştia nu au acleaşi aspiraţii pe care le au copii.În aceste situaţii copilul se îndepărtează de părinţi şi chiar se rupe de aceştia dorind să-şi urmeze propriul drum.

Cănd fiul meu era în anul întâi la facultatea pe care i-am ales-o eu fără a ţine cont de dorinţele sale, am primit o lecţie binemeritată pe care nu o voi uita niciodată.
Abandonând facultatea impusă de mine a dispărut pentru un timp luându-şi serviciu.Când după ceva timp ne-am regăsit era student la facultatea pe care şi-o dorise şi stătea la gazdă pe care şi-o plătea singur.
Mi-a spus următoarele":...învaţă-te să mă accepţi aşa cum sunt eu,adică un om obişnuit ,comun,cu defecte şi limite şi nu unul genial aşa cum visezi tu să fiu".

Mentinerea comunicarii in familie ia mult timp si uneori cere chiar sacrificii. Atunci cand stai de vorba mai mult cu copilul si incerci sa te pui in locul lui, cauti sa-l vezi asa cum este, nu asa cum ai dori sa fie. Trebuie neaparat sa tinem seama de personalitatea lui si sa ne adaptam si noi comportamentul in functie de cele observate. A considera ca noi, adultii, avem intotdeauna dreptate nu e corect. Copiii apreciaza mult cand un adult care a gresit recunoaste acest lucru si se corecteaza. Il vor imita, caci puterea exemplului este uimitoare la aceasta varsta. In schimb, daca-l vor vedea ca nu e sincer, nu-i vor asculta sfaturile, oricat de bune ar fi acestea.


A sti cand sa faci compromisuri mici pentru a nu fi nevoit sa faci compromisuri mari e o adevarata arta, in relatia parinte-copil. Parintii trebuie sa-si rezerve timp sa comunice cu ai lor copii. Pe langa cele materiale, acestia mai au nevoie si de cele spirituale. Accentul in ziua de astazi cade pe valorile materiale, iar educatia propriu-zisa este adesea neglijata, astfel prietenii, strada, calculatorul si televizorul il pot influenta in voie pe copilul nostru intr-o directie de care sa ne minunam.

Multi oameni dau nastere unui numar mai mic de copii (recurgand adesea la avorturi), iar apoi, chiar si din prea multa dragoste mai fac greseli. Unii sunt excesiv de severi, le incarca programul la maximum din dorinta de a-l pregati pe copil sa devina un om important. Copilul cauta un refugiu, minte , nu mai poate face fata tuturor cerintelor si risca sa-si piarda increderea in sine. In perioada adolescentei, ,,rezolva problema" intr-un mod nu prea agreat de parinti.

Altii isi transforma intr-un idol, acceptand ca acesta sa devina micul tiran al familiei. In momentul in care pretentiile acestuia nu mai pot fi onorate, intervine ruptura. Atunci copilul poate cadea prada viciilor de tot felul si chiar actelor antisociale.

Parintele Porfirie indemna parintii sa duca ei insisi o viata dupa voia lui Dumnezeu pentru a avea copii ascultatori. Asculta si copiii de parinti asa cum asculta si parintii acestora de Dumnezeu. Si apoi sa ne fereasca Dumnezeu de judecata copiilor, caci vad si ei cat timp le acordam propriilor parinti, daca mai traiesc.

[Simona-Marilena]

Si eu ma racisem de ai mei...Dar, chestia asta a venit de la diavol...acum ma inteleg mai bine cu ei. Adica nah, copiii cred ca parintii lor nu sunt "cool'. Ar fi impresionati sa afle cat de grozavi sunt parintii lor...Adica nah, eu una apreciez mai mult o conversatie cu un om trecut de 18 ani. Ma inteleg perfect cu cei in varsta. Adica nah, eu am un vecin de vreo 60 si ceva...e un om grozav cu un suflet enorm de mare. Ma inteleg perfect cu el...

[goldfinger17]

care copii?Pai peste 70% din copii romani cu varste intre 12-18 ani au probleme de comunicare cu parintii!!!In unele familii se cearta parintii in fata copiilor de mici (copilul se apara mecanic intorcandu-le spatele si dezvoltand neincrederea),se creeaza prapastii mari...Sincer,totul pleaca de la parinti ce-i drept...Majoritatea parintilor din ziua de azi sunt iresponsabili (fara suparare)....o fi ea viata grea dar ar trebui sa se gandeasca la faptul ca au facut niste copii care nu se educa corect singuri...NU!Trebuiesc indrumati.
Cele mai mari probleme sunt in familiile cu un trai sub decent,din mediul rural in special dar si din cel urban.Surprinzator in familiile rromilor sunt foarte putine cazuri.Divorturile din ultimii 10 ani spun totul!Un copil,mai ales in pragul adolescentei are nevoie de MULTE! Credinta de asemenea joaca si ea un rol foarte important...copii de azi nu mai stiu ce-i ala Dumnezeu,vorbesc de El dar nu ii intereseaza,nu au fost invatati de mici...Sunt foarte multi factori.
Concluzia cea mai importanta e ca ne ducem in jos in loc sa progresam.Multi din noi nici nu suntem educati,civilizati,actionam ca animalele uneori.Intai trebuie sa ne educam pe noi si apoi pe odrasle.

Sanatate,numai bine!Doamne Ajuta!

[Iulia11]

În prealabil postat de goldfinger17

care copii?Pai peste 70% din copii romani cu varste intre 12-18 ani au probleme de comunicare cu parintii!!!In unele familii se cearta parintii in fata copiilor de mici (copilul se apara mecanic intorcandu-le spatele si dezvoltand neincrederea),se creeaza prapastii mari...Sincer,totul pleaca de la parinti ce-i drept...

Poate ca si pentru ca parintii lucreaza prea mult, au probleme multe materiale si pun comunicarea cu copiii undeva pe ultimul loc. e o problema care isi are radacinile in societate nu in fiecare familie in parte.
E si normal atunci cand un om sta 9-10 ore la job, banii tot sunt putini...sa vina acasa un pachet de nervi si sictir....iar comunicarea cu baiatul sau fata si asa plini de teribilisme si de prejudecati de genul: "da' cutare cum are iphone si merge in vacanta in croatia si eu nu merg? ca doar nu e mai destept la scoala ca mine si bla bla...."

[hmiron]

Mereu ma mahnesc cand vad threaduri din astea alarmiste. "De ce s-au racit copiii fata de parinti?" este, cum ar zice englezul, "loaded question", o intrebare incarcata deja cu un mesaj, anume ca "toti copiii se racesc fata de parintii lor", ceea ce este, evident, fals.

În prealabil postat de goldfinger17

care copii?Pai peste 70% din copii romani cu varste intre 12-18 ani au probleme de comunicare cu parintii!!!

Poate ne dai si o referinta pentru numerele astea. E o vorba: 85% din statistici sunt scoase din burta :)

[costel]

În prealabil postat de andreicozia

De ce oare copiii devin tot mai indiferenti fata de parinti?

Pentru ca parintii devin tot mai indiferenti fata de ei. Presat si grabit, parintele nu-si mai bucura copilul. Uita ca nimeni nu ii poate inlocui. Copilului nu-i este de ajuns sa aiba prieteni si rude, e nevoie si sa aiba si tata si mama.

În prealabil postat de costel

Pentru ca parintii devin tot mai indiferenti fata de ei. Presat si grabit, parintele nu-si mai bucura copilul. Uita ca nimeni nu ii poate inlocui. Copilului nu-i este de ajuns sa aiba prieteni si rude, e nevoie si sa aiba si tata si mama.

Stiu ca este o indiscretie din partea mea sa intreb, dar...Sunteti parinte?