MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Ohooo :) să-i vezi pe-ai mei...

Am 3 copilaşi, ca 3 sori. 2 nepoţei şi-o nepoţică.
6 anişori cel mare, a început acuma primul an de şcoală, ce bucuros e :) şi 4 anişori cel mijlociu şi 3 anişori cea mică.
Sunt comorile mele ! :)
Şi ne jucăm toată ziua. Vin la "Unchiu Emuş' păcătoşu' " ! :)

Şi fratele meu mijlociu, cu cumnata mea, stau în chirie (eu sunt cel mic). Ea e din Anina, şi-au luat acolo casă, dar acolo nu-i de lucru nimic. Ea mai are şi doi fraţi acolo, dar abea găsesc de lucru cu ziua, amândoi sunt căsătoriţi şi au câte un copil şi ei.
Deci frate-meu cu cumnată-mea sau mutat şi stau în Timişoara, în chirie şi plătesc 250 de euro chirie pe lună, la un apartament cu 2 camere.
Iar eu? Ca lepra, mai rău ca ciuma sunt, cancer ordinar ce sunt, stau bine mersi întrun apartament cu 2 camere, cu maică-mea. Nu sunt eu definiţia egoismului? Strica-mi-ar Dumnezeu răutatea!
Fratele meu cel mare, iarăşi, abea se descurcă la sat, unde stă el.

Şi la magazinul bisericesc, în fiecare zi, vin peste 5, câteodată 10 oameni să cerşească, şi le descos povestea vieţii ficăruia.
N-am cuvinte să descriu vieţile lor, că mă năpădesc lacrimile şi n-am nevoie acuma de asta...

Fără să vorbesc despre mulţi alţii din judeţul Timiş, sau din România, fără să vorbesc despre cei din Africa şi Asia...

Copii mei, sunt şi ai lui Hristos, şi sunt toţi copii oamenilor. Dacă eu nu sunt în stare să mă jertfesc pentru puţini, câţiva în jurul meu, cum voi reuşi să fiu de folos celor mulţi, sau tuturora?
Cum voi reuşi să urmez pe Domnul? Să mă sfinţesc? Să înţeleg Biserica, să fiu al Domnului, al Bisericii?
Sau să urmez pe Domnul, mai târziu, când am familie, soţie şi copii? Să-i abandonez? Aş fi un laş ordinar. Nu se face aşa ceva.
Sau dacă mă înşeală soţia, mai pot sta lângă ea? Personal, eu nu mai pot.
Îmi vine silă de ea. Şi îi dau carte de despărţire, divorţul cum spune Scriptura.
Da, învăţătura Bisericii, e să stai cu ea, şi dacă te înşeală. Dar nu-i obligatoriu, doar se recomandă.
Şi personal, sunt prea sensibil să pot asta...
Dacă asta se întâmplă să mă înţele după ce am 2 sau 3 copii, sau mai mulţi, rămân copii din urmă, suferind. Şi să stau pentru copii?
Ştiind că ea merge să-şi satisfacă poftele carnale la altul sau alţii, că nu a fost de acord cu unirea intimă doar marţea şi joia?
Sau nu poate să ne oprim definitiv din uniri intime, dacă nu mai vrem copii, ca să nu folosim cauciucuri şi alte metode de oprirea vieţii?
Nu e în stare să se sfinţească, să fie fiică a Bisericii, să fim fiii Domnului?
Da, poate la început e o mironosiţă. Şi-apoi? Dacă-şi pierde măsura şi nu mai caută îmbunăţirea în Hristos permanent, apoi vin dezastrele.
M-am gândit la foarte multe aspecte ale căsătoriei, înainte să aleg călugăria...

Deci cu ce e mai frumos şi mai valoros copilul meu, decât copilul altuia?
Sau a altora? Aaa, că e al meu, biologic? Şi dacă moare? Nu hulesc eu pe Dumnezeu, că mi-a luat copilul? De parcă ar fi al meu. Nu-i al meu, e al Domnului. Sunt conştient de asta?
Şi-atunci de ce nu mă bucur că a plecat la Domnul? "Domnul a dat, Domnul a luat".
Nu mi-ai lipit eu inima de el? Ba da.
Spune: "cel ce iubeşte pe tată, mamă, soţie, copii, fraţi, surori, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine".

Deci unde-i măsura în Hristos a celui căsătorit? E mult mai slabă şi mai mică decât a celui dedicat cu fiecare respiraţie Domnului Dumnezeu şi oamenilor, adică a călugărului.
Nu oare Hristos, trebuie să fie scopul omului pe pământ? Ba da. Şi-atunci ce facem? Cât facem? De ce facem?

Prea mult de scris...

Pomeneşte-mă.

Remus, te invitasem la o comparatie...:) Asa cum fetita aceea zice "Luceafarul", copilaresc si frumusel "ca pe poezie" (adica prin memorarea formelor verbale si prea putin prin stapanirea semantica si experientiala a ce scrie in poem), asa si tu adeseori... In fine...
*
Sa lasam asta acum si sa ne oprim un pic la ce scrii mai sus.
Foarte frumos ca ai nepotei si ca ai grija de ei. Traiasca si se mantuiasca! Fie sanatosi, cuminti si frumosi, Doamne ajuta!
Dar cum vrei sa ii ajuti pe ai tai? Cand vezi bine ce greu le este, cate probleme or fi avind... Cum? Perorind din carti groase si fugind pe Athos? Crezi ca asta e prioritatea pentru ei?
Ma tem ca rudele tale au nevoie de un sprijin mult mai concret. Daca prea multi bani nu ai sa ii ajuti, atunci prezenta ta poate fi de folos. Vine scoala, vor trebui ajutati cu drumul, cu temele, cu programul de peste zi etc. Cine o sa-i ajute daca tu pleci? Mama ta s-ar putea sa nu mai aiba suficienta putere, te-ai gandit la asta?...

* Apoi vorbesti despre oamenii sarmani care vin la magazin... Spui ca vietile lor sunt cum sunt... O.K. dar cum te raportezi tu la asta? Ce faci pentru ei? Iarasi...fugi? Pai ei la cine vor mai veni? Unde il vor mai gasi ei pe "Remus pacatosu'", daca acesta a fugit prin munti sa se sfinteasca?... La cine isi vor mai povesti ei necazurile, mai mult sau mai putin inflorite... Cine ii va imbarbata? Cine ii va asculta cu rabdare, in tacere binevoitoare? Cine o sa-i mai treaca pe pomelnic sau o sa-i pomeneasca la rugaciune, zilnic? Tu in nici un caz! Acolo vei uita de ei, acolo vei fi sfant mare, te vei lupta cu sarsaila in persoana, o sa ai treburi mai importante pe agenda zilnica... Vei dobori legiuni, vei face noi cosmosuri, nemaivazute, vei pregati omenirea pentru o era mai buna!.... O sa-ti mai arda tie de sarantocul cutare sau de amarata aia?... Necrutatoare e uitarea, Remus, se asterne implacabil ca zapada peste lucruri si dupa o vreme n-o sa mai distingi forma lucrurilor acoperite de ea...

* Cat priveste sotia, ai desfasurat un scenariu infernal, anticipezi niste mizerii de ma ia ameteala... Proorocesti viitorul in cele mai oribile culori! Vezi, Remus, ce insemna ...onania? Uite, asta inseamna! In loc sa lasi lucrurile sa isi urmeze firesc cursul, tu deja o vezi pe nevasta-ta adulterina, dornica de carnea altora iar pe tine un chinuit care se sacrifica pentru nu stiu cati copii...
Pai bine Remus, daca ar fi gandit in halul asta toti barbatii, lumea ar fi pierit demult...
Toate lucrurile la vremea lor, Remus! Lasa viata sa isi urmeze cursul si nu ii mai opune tu atatea viziuni hidoase, terifiante si extrem de murdare! Ce imaginatie bolnavioara ai, tinere...

*
Dar hai sa zicem ca s-ar putea intampla vreuna din nebuniile pe care le insiri. Asa, si? Crezi ca esti singurul barbat care a fost dezamagit de femeie? Sau crezi ca e vreo femeie care nu a fost dezamagita de barbat? Fii linistit, ca noi oamenii ne dezamagim lesne unii pe altii. Dar nu asta conteaza, in viata reala, ci tocmai modul cum raspundem la dezamagire, la neimplinire. Oamenii sanatosi folosesc dezamagirile dintai tocmai pentru a descoperi si aprofunda adevarata iubire! Doar fostilor rasfatati nu le e accesibil asta... Fostii copii rasfatati (atentie!) nu suporta nici atunci cand devin adulti sa fie dezamagiti. Ei vor ca totul sa se potriveasca asteptarilor si nevoilor lor. La o adica pot face treburi cu totul necugetate ca sa forteze situatia asa incat, indiferent ce o fi cu altii, totul sa se termine cu victoria dorintelor si printipurilor lor. Pai asta-i lucru crestinesc, Igor? E matur si intelept?
Sa stii ca exista in lume un dar lasat de Dumnezeu pentru toti oamenii: capacitatea de a creste, de a invata, de a te maturiza, de a dobandi o minte noua, mai apropiata de Voia lui Dumnezeu. Acest dar/aceasta capacitate minunata nu se reduce la a memora versete si in a da citate. Acest dar, oferit tuturor, se primeste (cu recunostinta) traind. Nu fugind, ca o murire.

E greu sa devenim baieti mari. Dar e posibil si, mai ales, este necesar. Daca ne voim binele si daca vrem cu adevarat sa Ii fim recunoscatori si urmasi lui Hristos.
Hai, linisteste-te si cauta ajutor potrivit pentru a face prima miscare folositoare. Ca singur vad ca te-ai cam poticnit. Nu-i bai, e timpul sa te smeresti.
Cauta ajutor potrivit, cauta un prieten mai experimentat, un adult sau un batran care sa te asculte si sa te povatuiasca! Asta nu e rusine, e abilitate.
Succes!

[Igor_Paslusnik]

Interesantă metodă psihologică foloseşti, subminată, n-am mai văzut-o până acum la tine. Dar oricum o cataloghez vicleniei. Defapt sunt mai multe metode care le descopăr în postarea ta. Oricum, ai o fineţe de brand, unică. Dar intenţia e bună, că defapt vrei să construieşti prin demolare. În cazul unui om care iubeşte mult, nu-i valabil. Că tu-l vezi bolnav pe cel care vrea dăruirea sa Domnului, prin călugărie.

În fine... Înţelegi frăţia ta din călugărie, cât înţeleg eu din fizică cuantică. Mulţam de osteneală. Să fi sănătos. Sufleteşte prima dată, apoi trupeşte.

Doamne ajută.

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Vin la "Unchiu Emuş' păcătoşu' " ! :)

Sa ma ierti ca indraznesc o opinie: nu cred ca e bine cum i-ai invatat. Ar fi bine ca pruncii nostri sa nu se obisnuiasca in a-i numi "pacatosi" pe altii, ci numai si numai pe ei insisi.
La vremea potrivita intelegerii acestui lucru care e pacatosenia fiecaruia...
Nu e de glumit cu asa ceva. Dimpotriva, cred ca e cel mai serios lucru pentru un om.

Pe de alta parte, daca chiar te consideri pacatos, cred ca asta ar trebui sa o spui in camara ta, la rugaciune. Acolo, da, poti sa iti sfasii si camasa, sa te bati cu pumnii in cap, sa faci gropi in podea varsind lacrimi si muci... Acolo, in ascuns, doar tu cu Dumnezeu. Eventual la Sfanta Spovedanie.
Dar in rest, inaintea oamenilor (cum faci pe aici cand te numesti asa cum ai gasit ca scrie-n cartile cu sfinti) sa repeti mereu ca esti pacatos, vierme etc. - nu cred ca e lucru sanatos si folositor. Cauta sa fii un pic mai discret cu treburile astea... Sa ma ierti de opinie.
Altminteri imi pare ca de-a dreptul ai ajuns sa te lauzi cu mizeria personala. Pai e lucru de lauda? Cred ca e suficient ca ai pomenit-o cand si cand, ca ai marturisit ceva care ti s-a parut de eventual folos pentru altii.. Deja exagerezi prin deasa si nechibzuita folosire, sa ma ierti...

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Altminteri imi pare ca de-a dreptul ai ajuns sa te lauzi cu mizeria personala. Pai e lucru de lauda? Cred ca e suficient ca ai pomenit-o cand si cand, ca ai marturisit ceva care ti s-a parut de eventual folos pentru altii.. Deja exagerezi prin deasa si nechibzuita folosire, sa ma ierti...

"iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele." - 2 Corinteni 12, 5.

"Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare. M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit!" - 2 Corinteni 12, 9-10.

Nu mi-ai greşit cu nimic. Îţi mulţumesc oricum, pentru toate lucrurile frumoase ce le-am învăţat de la tine, sincer.
Dumnezeu să-ţi răsplătească şi înmulţească dragostea jertfelnică, iar dacă nu poţi să-l vindeci, măcar să te fereşti de erezia ecumenismului, cât de mulţi poţi.

Doamne ajută.

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Interesantă metodă psihologică foloseşti, subminată, n-am mai văzut-o până acum la tine. Dar oricum o cataloghez vicleniei. Defapt sunt mai multe metode care le descopăr în postarea ta. Oricum, ai o fineţe de brand, unică. Dar intenţia e bună, că defapt vrei să construieşti prin demolare. În cazul unui om care iubeşte mult, nu-i valabil. Că tu-l vezi bolnav pe cel care vrea dăruirea sa Domnului, prin călugărie.

În fine... Înţelegi frăţia ta din călugărie, cât înţeleg eu din fizică cuantică. Mulţam de osteneală. Să fi sănătos. Sufleteşte prima dată, apoi trupeşte.

Doamne ajută.

Remus, ma mahnesti...
Incercam doar sa iti amintesc, in baza relatarilor tale despre tine si ai tai, ca Bunul Dumnezeu ti-a dat deja o slujire, nu tocmai usoara. Si cat se poate de nobila! Lasa tu povestile cu vietile altora si nu iti mai inchipui ca traiesti viata lor! Iar daca tot vrei sa fii un Paisie, de pilda, vezi si tu ca acel cuvios nu a plecat asa de nebun in Munte ci, mai intai, a avut grija de familia lui, sa ramana in siguranta. La Gheron Iosif Isihastul inca mai clar se vede treaba asta. Reciteste si lamureste-te!

P.S. Nu, Remus, nu-l vad bolnav pe cel care voieste calugaria. Dorirea asta in sine nu te face bolnav. Cred insa ca, totdata, e vorba despre multe alte aspecte care trebe luate in seama impreuna cu dorinta. Dorinta singura e, mai degraba, impulsivitate. Si, daca tot m-ai inervat (vorba lu'Dragos), uite ca devin brutal de sincer si iti zic: la tine mai vad si altceva, cam prea des - o toleranta la frustrare ingrozitor de mica... Ei bine, daca pleci pe fondul asta...

P.P.S. Nu crezi ca foiala asta a ta, inca de tanar, intre Romania si Anglia iar acum din Romania in Athos, arata o tendinta cam... necalugareasca? Invata sa sezi locului, mai intai! Poti deveni calugar in timp ce ii slujesti pe cei dragi tie, din familia ta si pe oamenii care ti-au incredintat necazurile lor. Nu ti se pare suficient de "sfintitor"? Ce, nu poti sa lucrezi rugaciunea si despatimirea in vreme ce ai grija de cei mici?

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

"iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele." - 2 Corinteni 12, 5.

"Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare. M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit!" - 2 Corinteni 12, 9-10.

Mai intai as vrea sa cercetam textul Scripturii. Unde gasim noi, Igor, pe Apostol scriind si spunind la tot pasul ca e spurcaciune si besica de puroi... Pai ce, Apostolul se predica pe sine? Nu mai degraba predica Evanghelia, propovaduind pe Hristos?
Daca ne dam seama ce lucrare are Pavel intre neamuri, apoi gasim ca el propovaduieste pe Hristos, Evanghelia - iar nu faptu ca-i besica si spurcaciune. Esti de acord?

Cat despre faptul ca, silit de imprejurari (precum zice) se refera si la sine folosind acea exprimare, asta o face tocmai pentru ca vrea sa invete despre lauda. iar prin asta, ca de obicei, despre cum sa intelegem lucrarea Domnului. Despre smerenie vorbeste, despre nimicul care e omul fara iubirea lui Dumnezeu...

In fine, tocmai pentru ca Pavel vrea sa arate care e semnul/garantia pentru cei care-L urmeaza pe Hristos, el enumera prigonirile, suferintele, slabiciunea si le arata sensul: jertfa, mucenicia. Puterea transfiguratoare a celui care se daruieste lui Dumnezeu o subliniaza Pavel, iar nu vreun defect in sine!

In nici un caz Pavel nu se lauda cu slabiciunea doar de dragul slabiciunii. Subiectul discursului sau nu e slabiciunea omeneasca, ci puterea. Anume, Puterea Dumnezeiasca! Nu lauda defectul/nedesavarsirea, ci lauda pe Hristos Care lucreaza in slabiciunea omului smerit de aceasta. Intrucat lumea pagana vedea in slabiciune si lipsa de putere lumeasca doar o rusine. Valorizarea slabiciunii era negativa iar Pavel vine sa arate in ce sens poate fi ea pozitiva si necesara.

In orice caz, eu nu inteleg mesajul paulin ca pe o morbida defaimare de sine, ci ca pe o explicatie si marturisire duhovniceasca imposibil de mimat. Ca sa vorbesti ca Pavel despre tine, tre sa fii ca Pavel. Altminteri suna fals, nepotrivit.

[iuliu46]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Nu, ci pentru cei care se consideră învăţători. Dar eu, ca şi creştin, sunt un simplu muritor de rând şi am datoria să mărturisesc, nu sunt învăţător. Dar da! Sunt mărturisitor!
"Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri." - Matei 10, 32-33.
Deci spune Domnul, că doar unu sau altul să fie cel ce mărturiseşte? Nu. Dar cine? Oricine, spune versetul. Cui? Înaintea oamenilor. Deci înaintea oricărui om.

Nu vă faceţi mulţi învăţători, adică ce sunt azi: profesor de fizică cuantică, fizică atomică, genetică moleculară, astronomie, inginerie spaţială, arhitectură post-modernistă, de avangardă, etc., cu ce ne sunt de folos la mântuire lucrurile astea? Sau desigur învăţătorii ereziilor, sau învăţătorii păgânismelor, ateismului, şi alţii.

Tu aici şi acum, eşti cel care tâlcuieşte mincinos acel verset, acuzând pe fraţii tăi, ponegrindu-i, minţind despre ei, faţă de ei, în numele lui Hristos (?) Grijă mare, frate drag. Nici tu nu te-ai rugat înainte să postezi un ajutor spre mântuirea fraţilor şi surorilor, în Biserică.

Sfantul Igor marturisitorul. :)
Macar daca ai marturisi ceva dar tu bati campii tot timpul. Nici macar acolo unde scrie clar :"Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că noi mai mare osândă vom lua", nu intelegi ce zice, si-l acuzi pe altul ca talcuieste mincinos. Dupa parerea ta, Apostolul Iacov era profesor de genetica moleculara sau de astronomie.

"Marturiseste" in continuare Igor. Pacat ca pentru ca esti asa de preocupat sa-i inveti pe altii tot felul de lucruri, nu intelegi ca in primul rand tu trebuie sa te pui la punct. Pentru ca esti praf. Mai praf decat cel care stie ca nu e potrivit sa "marturiseasca" in felul asta in care o faci tu. Ala macar e smerit.

[gpalama]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Şi apoi nici mai sus nu mai întrebat nimic, ci ai continuat să mă înveţi şi să mă iei în şuturi. La ce ai nevoie de mine să-ţi răspund? Şi-apoi există riscul să nu ştiu răspunsul, de exemplu dacă mă întrebi din fizică cuantică. Dar din teologie, mai ştiu ce au uitat alţii.

Te arde, aşa-i?
Nu ţi-a băgat nimeni nimic cu forţa pe gât.
Nu te smeri, dacă nu vrei, nu-i obligatoriu.
Roagă-te înainte să postezi ceva pe forum. Preferabil înaintea fiecărei postări, măcar Tatăl nostru şi o cerere personală, care să conţină cuvintele/virtuţi dragoste, iertare, rugăciune, răbdare, discernământ, smerenie, neputinţe, înţelepciune, şi mai vezi frăţia ta.

Mulţumesc pentru ce m-ai învăţat.
De fiecare dată învăţ atât de multe de la voi toţi, de la fiecare, frumuseţea inimilor voastre, e inexprimabilă în cuvinte, dar nu vă spun la fiecare ce şi când, ca să nu vă mândriţi, cu ce nu-i al vostru, practic.

Iartă-mă şi pomeneşte-mă.

A zis bine AlinB, esti caz patologic.
Duci un razboi cu noi toti, care de fapt arata ca ai o problema imensa tu. In cap.

Tonul tau este unul intotdeauna de discutie aprinsa.
Intotdeauna esti intr-un razboi cu noi care stam linistiti prin colturile noastre.
Vorbesti de virtuti dar tu esti un copilas pus pe scandal.
Vorbesti de invatatura dar uiti ca lucrul maxim in viata este echilibrul.
Cum sa te creada cineva oriunde ai fi daca tu esti un SMINTITOR DEZECHILIBRAT.
Si din dezechilibru nu are cum sa iasa nimic bun.

Ai invatat texte pe de rost de tipul iubire, smerenie, insa nu vezi ca esti inselat la maxim, ca in tine zace un alt duh nicidecum DUHUL BLANDETII, AL BUNEI CUVIINTE, AL SMERENIEI.

Din harul lui Dumnezeu nu iese cearta si scandal.
Tu esti samanta de scandal si nu samanta de pace.
Masoara-te dupa propriile tale fapte.


Ma arde? Ma deranjeaza cum un pusti o face pe desteptul fluturand niste diplome pe care el le considera ca ii servesc drept caracter, intelepciune, experienta de viata si cap. Cum o face pe desteptul incontinuu fluturandu-si smerenia, iertarea si alte fatarnicii ieftine cand el nu stie ce inseamna bunul simt si buna educatie in care se ascunde smerenia reala.

Ma arde tupeul tau pe care il vinzi drept smerenie cu care acuzi, judeci, desconsideri, defaimezi pe toti cei pe forum.

Ma bucur ca ne tratezi de la inaltimea ta 'TEOLOGICA'. Noi o sa te tratam de la inaltimea smereniei noastre, si a teologiei pe care o avem si noi.
Si noi am studiat teologia. Si am mai facut si altele in viata pe langa teologie. Mai avem si alte diplome in buzunar fata de un pusti ca tine.
Nu valoreaza toate hartiile tale cat au facut oamenii astia de pe forum pentru aproapele lor, si inaltimea lor reala duhovniceasca...


Sub nici o forma nu poti sa-mi spui ca esti un om mai serios cu diplomele alea in buzunar.



Esti o nulitate in momentul asta. Nu iti foloseste toata literatura teologica pe care o invoci.
Hristos nu este o suma de sentinte si fraze aruncate in altii la intamplare cu care sa-i invinovatesti pe altii.

Hristos este iubire si traire si viata.
Este absolut altceva fata de ce faci tu.

Tu il invoci pe Hristos dar esti rupt de el in faptele tale.
Daca l-ai avea pe Hristos nu ai semana sminteala si scandal....

Hristos este obsesia ta nicidecum modul tau real de viata.
Trebuie sa IL TRAIESTI PE HRISTOS si nu SA IL RECITI PE HRISTOS.

Tu te folosesti de HRistos pentru a-i acuza pe altii si nu pentru a ne arata ca il ai in tine.

Toti iti spun ca gresesti, ca esti fals, ca exagerezi. Si astea sunt afirmatii care NU au treaba cu teologia, sunt chestii de comportament. Toti iti spun ca esti in greseala, ca mai ai de crescut ca om, si tu ne raspunzi cu 'nu aveti studii... etc', neintelegandu-ti problema ta si ce ti se reproseaza.

[vsovi]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

"iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele." - 2 Corinteni 12, 5.

Dar înţelegi tu oare, dragul meu frate bun ortodox, ce scrie sf. Ap. Pavel fost Saul din Tars, cu acelaşi nume vechi ca al regelui Saul? Păi spune că nu se poate auto-îndreptăţi mereu întrebînd ca fariseul după ce a ascultat pilda: ''Şi cine este atunci aproapele meu?''... deci se laudă în slăbiciunile astea: Nu se poate nicicum auto-îndreptăţi pe sine folosind scriptura, deci e slab... pur şi simplu nu poate.

Fiind atît de slab şi avînd un spin în ochi ce se mîndrea mereu a cerut din pricina foartei mari suferinţe să-l ierte Dumnezeu şi să-L scape de acel spin îngrozitor, înger al satanei, rău al răutăţii... se ruga, se ruga mult, se ruga cu lacrimi căci era cuprins de deznădejde... nu ştia ce să mai facă sub pălmuiri şi sub biciuiri şi sub cuvintele cele spurcate ale mîndriei rostite direct în ochiul său cel drept... şi cît ar fi vrut să aibă puterea să se auto-îndreptăţească pe sine aşa ca fariseul întrebînd iarăşi pe Domnul: ''Şi totuşi, cine este aproapele meu?'' Dar nu putea, era slab.

A primit totuşi milă de la Dumnezeu şi răspuns la rugăciuni:

"Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune.''

Deci vezi tu? Harul merge înainte, merge după Hristos, merge după Cuvîntul lui Dumnezeu care nu stă ci merge înainte, merge mai departe cu Mîntuirea, cu Chemarea, cu Sfinţirea, cu Desăvîrşirea, nu stă, nu se opreşte ci merge înainte. Iar dacă merge înainte şi cineva întîrzie atunci El se depărtează... şi depărtîndu-se atunci Domnul nu mai este lîngă cel ce s-a oprit ci este la distanţă, departe, deci iată că Harul Meu atunci este DE AJUNS!

Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare. M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit!" - 2 Corinteni 12, 9-10.

Iată că a fost silit să se laude şi a aruncat vina laudelor personale pe cei care l-au silit să se laude... şi practic a ajuns ca unul fără de minte... care se laudă... Cu ce? Cu puterea! Ce putere? Puterea de a se auto-îndreptăţi aşa ca fariseul... întrebînd mereu şi dîndu-şi singur răspunsurile: ''Şi cine este atunci aproapele meu?'', ''Eu sunt aproapele meu, numai eu însumi, aşa că bucură-te şi te veseleşte suflete că ai stîrnse destule, multe bunătăţi pentru vreme îndelungată!... iar dacă risipesc cu nemiluita ce contează? Bine că mă pot auto-îndreptăţii cu toţi sfinţii şi cu toată scriptura şi cu faptele de smerenie ale tuturor!.. după formula: dai în mine, dai în tine, dai în fabrici şi uzine, dai în Tovarăşu' şi-n tractoare, dai în clasa muncitoare.''

Deci sf. Pavel a lepădat pe Saul din Tars şi nu se mai putea auto-îndrptăţi cu scriptura adică să se dedea lăudăroşeniei ca oamenii fără de minte. Nu mai putea dar s-a lăsat silit... s-a lăsat silit pentru că lipsit de putere nu se putea opune silirii şi vezi aşa a ajuns el silitor... ei l-au silit ca să ajungă un sfînt Apostol Pavel. Practic ei l-au făcut sfînt!.. din dorinţa şi iubirea lor de Dumnezeu.

Nu mi-ai greşit cu nimic. Îţi mulţumesc oricum, pentru toate lucrurile frumoase ce le-am învăţat de la tine, sincer.

Mă bucur să aud astfel de cuvinte de la tine... chiar dacă nu mi-s adresate mie ci altuia... mă bucură şi pe mine, mă simt aşa de bine de parcă mie mi le-ai fi adresat.

Dumnezeu să-ţi răsplătească şi înmulţească dragostea jertfelnică, iar dacă nu poţi să-l vindeci, măcar să te fereşti de erezia ecumenismului, cât de mulţi poţi.

Ca la final să dai iar cu bîta în baltă, făcînd bolnavi pe alţii şi îndemnîndu-i să se ferească ei... dînd iar lecţii. Păi de ce-ţi faci tu griji atît de mari? Ai luat tu locul cuiva ierarh sau al lui Hristos de-ţi faci tu griji atît de mari ce va fi cu Ioan67? Trebuie să-i porţi tu de grijă în locul lui Dumnezeu? Şi aşa-i porţi de grijă, scoţîndu-i paiul din ochi în timp ce în al tău e bîrna? Păi nu e bolnav, nu e ecumenist, nu e eretic, nu are probleme psihologice din moment ce el nu a văzut niciodată şi nu a înţeles psihologia ca un îndemn la sexualitate fără răspundere, fără obligaţii. El a mărturisit că prin psihologia lui participă alături de Hristos la cunoaşterea problemelor pentru a căuta rezolvări şi soluţii pentru ca omul să poată ieşi din deprimări şi depresii şi deznădejdi ca să se poată mîntui şi să nu se autodistrugă din pricina deprimării, a NEPUTINŢEI!

Doamne ajută.

Da, Dumnezeu ne ajută şi pentru că ne ajută te rog şi pe tine şi pe toţi cei de aici ca să cereţi BINECUVÎNTARE de la duhovnicul vostru ca în loc să nu credeţi în NIP şi în cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice şi în loc să osîndiţi şi să loviţi în poporul lui Dumnezeu mai bine să vă binecuvinteze ca să citiţi toate Trîmbiţările cele Sfinte ca să vă lămuriţi şi să primiţi şi voi de la Dumnezeu darul Credinţei şi al aşteptării sosirii Domnului lucrîndu-vă sfinţenia.

Pe scurt, cereţi aşa duhovnicului vostru:

Părinte, sau frate părinte, îmi daţi voie să citesc Cuvântul lui Dumnezeu de pe situl NIP?

Dacă nu vă dă voie nu aveţi nicio vină ci necredinţa voastră este asumată de părintele vostru. Dacă vă dă voie atunci citiţi cinstit, cu sinceritate şi dacă credeţi bine, dacă nu, rugaţi pe Dumnezeu să vă ierte... căci Cuvîntul lui Dumnezeu e mai mult pentru sfinţi şi pentru foarte marii păcătoşi şi nu pentru drepţi căci: ''...N-am venit să chem la pocăinţă şi îndreptare pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi... deci veniţi toţi cei horopsţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da Odihnă şi Vindecare şi Alinare sufletelor voastre Mîngîindu-vă în toate suferinţele... ''

Cereţi deci BINECUVÎNTARE... şi aşa fă şi tu Emiliane, mergi şi cere Binecuvîntare ca să citeşti Cele 7 sfinte Trîmbiţări şi mai ales ce este scris pe site-ul din NIP lămurindu-te să nu mai osîndeşti... pe Domnul fără să-ţi dai seama ce faci!

Iar Hrisovul ca să pricepi că NIP e o sfîntă mînăstire ortodoxă din BOR după sfînta tradiţie apostolică şi românească îl poţi găsi aici.

Oricine poate să-şi călugărească viaţa împlinind şi ei cele scrise în sfîntul Hrisov!

PS: te rog fă deosebire între m-ai şi mai.

[Igor_Paslusnik]

"gpalama", n-am spus despre studiile mele tuturora de aici, ci unei singure persoane, Alin B., care întotdeauna intervine agresiv, zeflemitor, batjocoritor, ironic, niciodată cu bucurie şi blândeţe. Iar eu te-am întrebat cu blândeţe dacă te arde, iar ţie, pentru că eşti plin de bătrâneţe, ţi-a sărit muştarul. Unde e dragostea şi răbdarea ta? Dacă ai fi în vârstă, ar trebui să fi înţelept şi blând, dar "cu măsura cu care judeci, cu aceea vei fi judecat."

Deci eu n-am avut nimic cu tine, tu eşti cel ce a venit primul şi ai postat aici pe topic, foarte supărat pe acţiunile mele, dorind să mă dai de toţi pereţii, că doar sunt caz patologic, nu? Şi-acum mai tare te-ai iritat, că te arde tupeul meu, spui... De ce mă bagi în seamă? Dacă nu ştii să fi blând, să mă ajuţi cu bucurie şi nădejde, să te bucuri de bucuriile mele, să plângi cu mine în suferinţele mele, atunci care-i scopul pentru care-mi scrii?

Iar felul cum ai vorbit tu, Hristos nu a vorbit cu ucenicii şi Apostolii Lui şi nici cu cei ai timpului Lui care-L huleau şi care nu erau credincioşi învăţăturii Sale, decât foarte puţine cuvinte aspre, dar pline de dragoste, care se simţea, spre vindecarea lor, nici Sfinţii Părinţi, Sfinţii Mucenici nu au vorbit aspru cu nimeni, decât cu păgânii şi ateii vorbeau aşa, din nou spre vindecare. Iar păgân şi ateu, deci eretic, nu sunt. Deci dacă suntem fraţi de credinţă, de ce vorbeşti aşa?

Nu înţeleg de ce crezi că merit acel limbaj. Smerenia înseamnă cu totul altceva decât un om să-l apese pe alt om cu tot ce poate, făcând astfel slăbşete dragostea ta faţă de mine şi a mea faţă de tine, că suntem oameni, şi mai ales nu trebuie să ne ispitim noi de noi, unii pe alţii, destul este demonilor, trupului şi lumii necredincioase care face asta.

În fine, eu mulţumesc Domnului pentru teologia ta, vârsta ta şi dragostea ta, cu care vrei mă smereşti. Ai spus o firimitură de adevăr despre mine, pe care eu îl ştiam şi sunt mult mai rău decât spui frăţia ta acolo. Însă din abis de iad, ce suntem, trebuie să amintim din când în când, doar puţin, nu să ne sfărâmăm. Slavă Domnului pentru toate !

Doamne ajută.