Poveste de noapte buna

[Marimira]

În toamna anului 2000 un grup de călugări români s-au dus să se închine la Mănăstirea Sfân-tului Ierarh Nicolae din Andros. Stareţul i-a pri-mit cu multă căldură şi dragoste, propunându-le să rămână acolo peste noapte.

Pe peretele bisericii este pictată o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni. Când au mers românii să se închine, au văzut icoana Maicii Domnului plângând foarte tare; îi curgeau lacrimile Preasfintei Stăpâne de parcă ar fi fost vie. Atunci, înspăimântaţi, l-au întrebat pe stareţ de ce plânge Maica Domnului aşa de tare. Vă-zând-o şi el plângând aşa, a zis că se va întâmpla ceva rău, un necaz sau o catastrofă. Şi, într-ade-văr, a doua zi s-a anunţat că în noaptea aceea s-a scufundat o corabie dimpreună cu toţi oamenii.

Vedeţi, fraţii mei, cum plânge Maica Dom-nului pentru noi, iar nouă nici nu ne pasă şi nu ne oprim de la faptele cele rele?

[Marimira]

Sfântul glumeţ


Era o fată care dorea să se căsătorească, dar nu-şi găsea partea. Spunându-i bunicii ei, aceasta i-a dat o icoană cu Sfântul Apostol Anania şi i-a zis: „Ia această icoană şi să te rogi 40 de zile la sfântul acesta, dar să ştii că sfântul acesta este cam glumeţ şi mai face câteodată şi unele minuni hazlii”.

Luând fata icoana, s-a dus acasă, a aprins o candelă în faţa icoanei şi s-a pus pe rugăciune şi post. Când s-au împlinit cele 40 de zile, fata fiind supărată că nu i s-a împlinit dorinţa, a zis supărată către sfânt: „M-am rugat atâta timp şi nu ai vrut să mă asculţi, de acum nu mai am nevoie de tine!”. Zicând acestea, a luat icoana şi a aruncat-o pe fereastră, fără să se uite unde a căzut. După puţin timp, aude pe cineva bătând la uşă. Când a deschis, a văzut un tânăr cu capul spart şi fiind plin de sânge pe faţă. „Mă iertaţi de deranj, a zis el, dar mi-a căzut această icoană în cap şi văzând că a căzut de la geamul dumneavoastră, v-am adus-o înapoi”.

Atunci fata, cerându-şi iertare, l-a rugat să intre să se spele şi să-i bandajeze rana. După ce l-a îngrijit, l-a întrebat cum îl cheamă şi tânărul a zis că Anania. Fata l-a rugat să treacă şi în ziua următoare, ca să-i schimbe bandajul. Şi aşa, trecând tânărul de mai multe ori, s-au împrietenit, iar apoi, după scurt timp, s-au căsătorit.
povestită de Monah Pimen Vlad


Cu mulţi ani în urmă o tânără aştepta trenul în Gara de Nord. Pe lângă ea, trece grăbit, cu un geamantan de lemn, cum era atunci, un tânăr. Acesta, tot uitându-se pe tăbliţe, ca să vadă unde va gara trenul lui, a „acroşat-o”, din neatenţie, pe tânara despre care am amintit mai sus, rupându-i ciorapii. Desigur, fata s-a supărat foarte tare, ocărându-l pe bietul băiat şi făcându-l de ruşine în faţa atâtor oameni, care şi ei aşteptau trenul. Tânărul şi-a cerut scuze, a vrut să-i plătească ciorapii, dar fata nici nu voia să audă şi din „bădăran” şi „ţăran” nu-l slăbea, probabil, gândindu-se cum va pleca ea în clătorie aşa, cu ciorapii rupţi.

După un timp s-a potolit, văzând că apare trenul.

Întâmplarea a făcut ca tânărul cu pricina să aibă loc în tren, în acelaşi compartiment cu fata, şi chiar lângă ea. Între timp supărarea fetei i-a trecut şi au început să converseze mai civilizat, fiind unul lângă altul. Şi conversează şi astăzi, căci s-au plăcut şi s-au luat în căsătorie, mulţumind lui Dumnezeu de această întâmplare hazlie.



Fraţilor, ştim bine că Dumnezeu nu îngăduie ispita, dacă nu iese ceva bun. Aşa că, bine-ar fi, de câte ori avem câte o ispită, să fim liniştiţi, cu răbdare, şi să zicem: „Dumnezeu îmi pregăteşte o surpriză plăcută…”.

[Templier Knight]

În prealabil postat de delia31

dedicatie pt. Mtcrysty17
''Dumnezeu, pe cei pe care ii iubeste, pe aceia ii si incearca''

''A fost odata ca niciodata un batran intelept, taietor de lemne ce traia
intr-un satuc aproape de granita cu Mongolia.
Intr-o zi, calul sau preferat, o frumoasa iapa alba sari gardul si trecuse in mainile dusmanului. Prietenii au venit sa-l consoleze:
- Ne pare rau de calul tau... ce veste rea.
Batranul le spuse:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
Dupa o saptamna, in timp ce omul privea pe fereastra, a vazut ca iapa sa se intoarce alaturi de un armasar alb. Prietenii lui erau entuziasmati de asta data:
- Ce cal frumos, ce veste buna!
Raspunsul batranului i-a socat iarasi:
- De unde stiti ca e o veste buna?! S-ar putea sa fie o veste rea.
A doua zi, singurul copil pe care-l avea a incalecat frumosul armasar. Acesta l-a aruncat jos, a cazut rau si si-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii sai. Plini de compasiune i-au spus:
- Ne pare tare rau, ce veste rea!
Batranul, intru intelepciunea lui, zise iarasi:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
La putin timp dupa acest eveniment a izbucnit razboiul dintre China si Mongolia. Armata chineza si-a trimis oamenii sa ii inroleze obligatoriu pe tineri. Toti tinerii din zona au murit, in afara de baiatul taietorului de lemne care nu mersese la razboi din cauza piciorului rupt.
Atunci, batranul zise prietenilor sai:
- Vedeti, lucrurile pe care voi le-ati considerat bune au fost de fapt rele, iar lucrurile care parusera rele au fost bune.
Sa nu ne pripim niciodata in a da verdicte. Sa nu desconsideram incercarile din viata noastra. Sa nu ne plangem de incercari, si mai ales, sa nu-l invinovatim pe Dumnezeu. Daca vom ramane credinciosi, vom putea privi inapoi cu recunostinta.
Tot ce ni se intampla are un inteles imediat, pe termen scurt si un alt inteles dupa un timp oarecare".

be blessed MtCrysty si lasa-L pe Hristos sa-ti talcuiasca El ce se castiga cand ceva se pierde si ce se pierde cand ceva se castiga.

Frumoasa povestea,ai de invatat ceva din asta ,aici se poate reaminti proverbul
''Tot raul spre bine'' :D

[Karine]

În prealabil postat de delia31

o povestioara cu talc

Morala:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta si sfanta SA voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

mai este un pic de continuare la povestea asta, ce zice cam asa: aminteste-ti ca apa pe care Olarul a folosit-o sa inmoaie lutul este din lacrimile pe care El le-a plans cand te modela.

[delia31]

[quote=Marimira;327513]
Era o fată care dorea să se căsătorească, dar nu-şi găsea partea. Spunându-i bunicii ei, aceasta i-a dat o icoană cu Sfântul Apostol Anania şi i-a zis: „Ia această icoană şi să te rogi 40 de zile la sfântul acesta, dar să ştii că sfântul acesta este cam glumeţ şi mai face câteodată şi unele minuni hazlii”.
QUOTE]



Eu stiu o poveste cu o fata care nu vroia sa se casatoreasca si se gasea
intr-o mare dilema. Dar cum Dumnezeu are rezolvari la orice situatie...vezi povestea...

"Cu multi ani in urma, intr-un mic sat indian, un fermier avu nenorocul sa-i datoreze unui camatar o mare suma de bani.

Camatarul era batran, urat, viclean si foarte indragostit de frumoasa fiica a fermierului. Camatarul ii propuse fermierului un targ: sa i-o dea pe fiica lui de sotie in schimbul stergerii datoriei.
Atat fermierul cat si fiica lui au fost ingroziti de propunere asa ca vicleanul camatar le-a sugerat sa lase providenta sa hotarasca. Le-a spus ca va pune intr-un saculet gol pentru bani o pietricica alba si una neagra. Apoi fata va scoate o pietricica din saculet.

Daca va scoate pietricica neagra… va deveni sotia lui iar datoria tatalui ei va fi stearsa.

Daca va scoate pietricica alba… nu va trebui sa devina sotia camatarului iar datoria tatalui ei va fi de asemenea stearsa.

Dar daca ea va refuza sa aleaga o pietricica, tatal ei va fi trimis la inchisoare pentru neplata datoriei.

Toti satenii se stransesera pe cararea acoperita cu pietricele de pe domeniul fermierului. Asa cum stabilise mai inainte, camatarul se apleca sa culeaga doua pietricele. Fata observa ca el a cules si a pus in saculet doua pietricele negre. Camatarul ii ceru sa scoata din saculet o pietricica dupa cum le fusese intelegerea.

Imagineaza-ti ca ai fi fost acolo. Ce-ai fi facut in locul fetei? Daca ar fi trebuit s-o sfatuiesti, ce i-ai fi spus?
Dintr-o analiza atenta rezulta trei variante:

1. Fata ar trebui sa refuze sa aleaga o pietricica;
2. Fata ar trebui sa arate tuturor ca in saculet sunt doua pietricele negre si sa dovedeasca astfel cat de necinstit e camatarul;
3. Fata ar trebui sa aleaga o pietricica (inevitabil neagra) si sa se sacrifice pentru a-l salva pe tatal ei de la inchisoare si pentru a i se sterge acestuia datoria.

Tu ce ai fi facut?


Iata ce a facut fata:

Fata a varat mana in saculet si a scos o pietricica. Fara s-o priveasca o lasa sa-i scape rapid din mana si sa cada pe cararea plina de pietricele.
-“Vai… ce neindemanatica sunt!” spuse ea. “Dar nu conteaza. Daca te uiti la pietricica ramasa in saculet vei putea spune ce pietricica am ales.”

De vreme ce pietricica ramasa era neagra iar camatarul nu avea nici un interes sa se afle cat de necinstit era, fata a schimbat ceea ce parea a fi o situatie imposibila intr-una extrem de avantajoasa. Asta pentru ca… si cele mai complexe probleme au o solutie.

[delia31]

Citind o postare dezarmant de sincera de-a lui MariS pe topicul “Ce loc ocupa Hristos in inima ta”, http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=13186&page=13
mi-am amintit urmatoarea poveste:


"Un profesor statea in fata clasei iar pe catedra avea cateva obiecte. Cand lectia a inceput, a luat un borcan de maioneza, mare si gol in care a pus o minge de tenis.
Dupa aceea, a luat cateva mingiute de ping-pong si le-a pus si pe ele in borcan in spatiul ramas liber. Apoi i-a intrebat pe copii daca borcanul e plin. Toti au incuviintat.

Mai departe, profesorul a luat o cutie cu bilute de sticla si le-a dat drumul in borcan. A agitat usor borcanul , asa incat bilutele si-au gasit loc in spatiile deschise printre mingiutele de ping-pong.
I-a intrebat din nou pe copii daca borcanul e plin. Evident, toti au afirmat ca era.

Apoi, a luat o mana de pietricele mai mici decat bilutele si le-a dat drumul in borcan. Fiind mai mici, s-au strecurat printre bilute si mingiute. Din nou, profesorul i-a intrebat daca borcanul e plin. Au raspuns toti in cor: "da!"

In cele din urma, a luat un vas cu nisip si l-a turnat in borcan. Desigur, nisipul a umplut orice spatiu neocupat de pietricele, bilute si mingiute. Si de data asta, copiii au raspuns ca borcanul e plin.

Se parea ca experimentul se terminase, nu mai incapea nimic in borcanul de maioneza.
Si totusi, profesorul a scos de sub catedra o cafetiera cu cafea si a turnat doua cesti de cafea peste tot continutul borcanului. Copiii au inceput sa rada.

"Ei,bine", a spus apoi profesorul in timp ce copiii mai radeau de asa un experiment bizar: "Borcanul de maioneza reprezinta viata voastra. Mingea cea mai mare il reprezinta pe Dumnezeu. Mingiutele de ping-pong reprezinta lucrurile importante din viata: familia, copiii, sanatatea, prietenii. Adica, lucrurile care, daca le-ati pierde pe toate celelalte si doar ele ar ramane, viata voastra ar fi plina.
Bilutele de sticla reprezinta alte lucruri care conteaza in viata: serviciul, casa, masina, calatoriile, banii etc.
Pietricelele si nisipul sunt maruntisurile neimportante de care ne putem lipsi.

Acum, va intreb: daca punem nisip in borcan de la bun inceput, va mai ramane loc pentru mingiutele de ping-pong sau pentru mingea de tenis? Copiii au raspuns: "nu", evident.

La fel e si in viata. Daca va veti umple viata cu nimicuri si maruntisuri de distras atentia de la esential, in viata voastra nu va mai fi loc pentru acele lucruri cu adevarat importante: Dumnezeu, singurul de la care vine tot binele si cele cu adevarat trebuitoare.
Acordati prioritate acelor lucruri cu adevarat esentiale pentru sufletele voastre. Restul e doar nisip.

Unul dintre copii a ridicat mana si a intrebat: '' Dar cafeaua ce reprezinta?" "Ma bucur ca ai intrebat", raspunse profesorul. Cafeaua vrea doar sa arate ca oricat de plina v-ar fi viata, se gaseste intotdeauna loc pentru o cafea cu prietenii. "

[laurastifter]

Deosebit de educative poveşti!
Felicitări, Delia31, pentru iniţierea acestui topic!

Aş dori să vă împărtăşesc o scurtă povestioară cu tâlc, pe care am primit-o pe email de la cineva drag, acum mai multă vreme.
Nădăjduiesc să vă fie de folos!

[SIZE=2][/SIZE]Intr-o zi, un tata bogat si-a dus copilul
> sa-si petreaca o noapte la o familie foarte saraca, cu
> scopul de a-i arata acestuia realitatile vietii oamenilor
> care nu au bani.
>
> La intoarcerea acasa, tatal l-a intrebat
> pe copil despre ceea ce crede in privinta experientei
> traite, iar acesta i-a spus:
> "Tata, a fost o experienta foarte
> buna.
>
> Am invatat ca noi avem un caine, iar ei
> au patru caini, noi avem o piscina, iar ei au lacul
> intreg, noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu
> stelele si luna, noi avem o veranda si o gradina frumoase,
> iar ei au padurea intreaga.
>
> Ei au prieteni adevarati care ii iubesc, noi avem doar
> relatii superficiale, oameni interesati de
> avantaje."
> Tatal sau incremeni la cele auzite, iar
> fiul incheie:
> "Iti multumesc, tata, ca mi-ai
> aratat ce saraci suntem!"
>
> Pentru tine, prietenul meu drag: Cand
> masuram ceea ce avem, rezultatele sunt perceptia noastra
> despre viata.
>
> Daca avem dragoste, prieteni, sanatate,
> simtul umorului si gandire pozitiva, avem totul in viata.
> Daca apreciem oamenii pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea
> ce poseda, atunci avem perspectiva lui Dumnezeu . Poti fi
> bogat din punctul de vedere al lumii si foarte sarac din
> punctul de vedere al lui Dumnezeu . Ceea ce conteaza si
> ramane vesnic este ultima varianta. Restul, azi e, maine nu
> e!
>
> Gandeste-te un moment si decide:
>
> ESTI BOGAT SAU SARAC?"[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Doamne ajută![/SIZE]