Cum ne influenteaza casnicia esecul profesional?

[fallen]

De ce eşecul profesional tb să ne influenţeze relaţia de cuplu şi cu familia?

De ce când reuşim să ne împăcăm cu el, ceilalţi tb să ne răsucească cuţitul în rană?

Dacă ştiam că familia arputea ajunge să ne ceară socoteală pt performanţele noastre profesionale, ajung la concluzia că poate e mai bine să nu ai familie...

Înţeleg că bunăstarea şi fericirea familiei depinde de performanţele noastre profesionale, însă sunt două situaţii diferite care duc la eşec:
1. Lipsa de preocupare, lenea, nepăsarea, indolenţa, delăsarea;
2. Angajarea în nişte activităţi care se dovedesc a fi peste puterile noastre, din dorinţă de câştig şi de mărire, pt care nu suntem pregătiţi şi nu le putem duce la bun sfarşit, şi ne pierdem şi credibilitatea şi bunul renume...

Însă au şi ei dreptate: părinţii că au investit în tine, te-au întreţinut în şcoli, iar faţa de soţ/ soţie şi mai ales copiii ai o f mare responsabilitate, nu-ţi poţi permite nici un eşec! Însă pe şefi nu-i interesează, nici dacă îţi recunoşti neputinţele şi limitele nici dacă încerci să le ascunzi şi zici că ştii, poţi şi faci bine, şi de fapt faci prost şi te prinde că minţi şi te faci de "cacao"... Poţi pt o vreme să minţi şi să te ascunzi şi să pretinzi că eşti altceva decât eşti şi faci altceva decat faci, să inventezi minciuni şi scenarii, dar la un moment dat probabil că se înfundă, nu mai merge...

În orice caz, chiar nu mă aşteptam, a fost un şoc pt mine să mi se reproşeze acasă că relaţia nu mai merge bine şi nu are un viitor sigur din cauza eşecului meu profesional de acum caţiva ani şi a faptuluică acum am o slujbă mai proastă, mai inferioară, şi în plus să-mi reproşeze şi restul familiei de origine acelaşi lucru, că m-am lăsat de meseria mea şi acum sunt vânzătoare... Vizavi de abandonul profesional pe care mi-l reproşează toată lumea inclusiv prietenii, un singur lucru pot să spun: pană la un punct poţi să te prefaci şi să te fofilezi, dar sunt anumite domenii în care dc nu-ţi faci treaba cum trebuie, rişti să provoci accidente şi stricăciuni, pagube majore şi în momentul când eşti prins, descoperit, să fii bun de plătit pagube substanţiale, materiale şi/sau morale...şi atunci ce faci? Toată lumea îţi va spune, şi şefii şi clienţii, decât să faci tâmpenii mai bine să te laşi de meserie şi să te apuci de altceva... Însă familia ce zice? Dă-i dracu pe toţi, luptă-te să aduci cat mai mulţi bani acasă, şi dc o fii să o dai în bară şi să fii bun de plată sau să mergi la mititica...poţi să-ţi pui ştreangu de gât, eventual, nu? (Măcar să îi laşi cu bani în bancă)
Desigur o sa imi reprosati iarasi ca cel de langa mine nu mi-e cu adevarat sot, nu mi-a jurat credinta nici la starea civila nici la biserica in fata lui Dumnezeu, si de aceea... insa tocmai astea sunt motivele invocate de el pt a nu ma lua de nevasta: nu am o slujba sigura, nu m-am descurcat in meseria care am avut-o, nu am luptat sa castig mai mult, nu mi-am luat niciodata concediu intreg si nici banii pe concediu, cand nu a mers firma am acceptat sa iau bani mai putini (ceea ce nu inteleg cum de nu realizeaza el e ca eu sunt singura persoana care aduce bani in acea firma si de activitatea mea depinde totul adica daca vreau bani mai multi eu trebuie sa gasesc o cale sa-i produc, si efectiv nu am cum sa produc mai multi, doar sa ma vand si pe mine dar nu cred ca intereseaza pe nimeni sa ma cumpere); ca nu mi-a datasi mie ai mei macar zece mii de euro macar sa punem la un loc cu ce are el sa ne luam o casa mai mare; ca umblu toata ziua la biserica si-mi trebuie vacante in loc sa ma preocupe modalitati de a spori castigurile; ca nu sunt o buna gospodina, nu fac mancare si curatenie ca lumea si nu ma preocupa problemele casei; insa pe asta cu esecul profesional mi-a trantit-o in moalele capului chiar azi dimineata, cand i-am cerut socoteala de ce m-a injurat aseara ca a schimbat telecomanda si nu reuseam sa inchid televizorul... si eu i-am zis din capul locului ca nu vreau sa aud pretexte si motive, ca indiferent ce greseala face un om nu ai nici o justificare sa il lovesti sau sa il trimiti intr-o destinatie asa exotica precum la dracu sau in locul in care se odihneste neamul lui cel adormit... Pt ca de fiecare data cand ii ceream explicatii de ce a vorbit urat sau a fost violent, mereu ma gasea pe mine ca am fost vinovata de una sau de alta...poate ca asa o fii, dar i-am zis , eu nu sunt obisnuita, nu am fost crescuta asa, la mine in casa, indiferent ce tampenie faceai, nu m-a trimis nimeni in destinatiile mentionate mai sus...

Iar din pacate nu e el singurul personaj care are o problema cu cariera mea, deunazi am vorbit cu o matusa din strainatate care avea aceasi problema: de ce sunt eu vanzatoare la un magazin si nu mai lucrez intr-un cabinet sa fac operatii? de ce nu poate nimeni pricepe ca nu am avut de la cine invata meserie atatia ani si mai mult ca mi s-a facut o frica de moarte, de ma ia cu tremurat si-mi vine sa lesin sau sa vomit cand e vorba de asa ceva? cand am lucrat cu doctori care-si faceau treaba ca lumea nu-mi era frica, ma simteam in siguranta, dar pe urma am avut parte de niste specimene care ma faceau sa-mi tremure lenjeria pe mine de frica cand lucram cu ele...iar cand vroiam sa fac eu stateau cu gura pe mine exact ca atunci cand conduci cu proprietarul masinii in dreapta (sotul, sau tatal) si tipa pe tine intr-una ca nu conduci bine, turezi prea tare, schimba viteza, schimba banda, baga-te, etc, de-ti vine sa opresti masina-n drum si sa pleci pe jos si sa nu te mai urci nicidata la volan. Aceeasi persoana totodata s-a luat de mine ca de ce nu fac odata un copil ca-mi trece timpul, ca trebuie sa fac cumva la un fel sa pacalesc barbatul sa ma lase insarcinata. Insa din pacate nu tine vrajeala pt ca el e foarte precaut si stie sa se fereasca , n-am eu cum sa-l fortez sau sa-l pacalesc in nici un fel, plus ca nici nu prea mai e atras sau interesat de mine decat extrem de rar, si atunci cand probabil il starneste altceva, sau ma atinge din greseala si isi aduce aminte de acele lucruri...

Si apoi mai e si soacra-mea care are o p[roblema medicala cu catele ei, au luat asta primavara pureci si de atunci au ramas cu o mancarime de pieel de nu le da nimeni de capat, nici la bucuresti nici la atena, iar mie-mi lasa impresia ca acesti fosti colegi ai mei nu fac altceva decat strategii de marketing, fiecare indopand-o cu diverse medicamente, sampoane, suplimente, diete, etc... si nu exista decate ori vorbim la telefon sau ne vedem sa nu ma asasineze cu intrebari si explicatii despre aceasta posibila boala (mancarimea de piele) care mai nou se pare e si contagioasa si se ia de la una la alta si a luat-o chiar si pe ea mancarimea (si va rog sa ma credeti nu au nici un fel de leziune decat poate daca te uiti la microscop, eu am mai vazut cel putin zeci de caini cu dermatite alergice si vreau sa zic ca sunt praf, unii saracii zici ca-s jupuiti, si cu toate astea cat de cat raspund la tratament; astea nu au absolut nimic vizibil, decat poate cate o zgaiba milimetrica, si nici pureci sau capuse, ca s-ar vedea , si nici nu mai mananca toate porcariile, cum au mancat in primii ani de viata, pana sa apara problema asta, si cu toate astea nu le trece mancarimea cu nimic : nici cu antiistaminice nici cu steroizi, nici cu diete hipoalergenice, nici cu sampoane si capsule cu diverse suplimente de acizi grasi esentiali, etc...). iar al meu zice nu te mai baga tu, ca tu esti doar o vanzatoare proasta, care nu mai ai nici o treaba cu meseria asta...desi lucrez tot la un magazin de specialitate; insa si la magazin la fel vine lumea sa ma intrebe daca li s-a pus diagnosticul corect, daca chiar trebuie sa ia tratamentul prescris de doctor, daca nu exista ceva mai ieftin sau mai usor de administrat, daca nu pot eu sa le dau un tratament fara sa mai mearga la doctor sa dea bani, ca ii pune sa faca analize si costa prea mult, mai bine se consulta cu mine ca asa faceau si inainte, ca doctorii iti iau bani si tot nu-ti fac animalul bine, ba chiar poate ti-l si omoara, ca daca cer bani ar trebuisa garanteze ca se face bine (de parca ar putea cineva in lumea sta sa garanteze cuiva ca se face bine!), ba chiar sunt cate unii care imi cer si mie garantii ca mancarea care o vand va fii mancata sau ca medicamentele isi vor face efectul!!! Doamne, apara si pazeste!

Asa, si pe langa toti astia care imi fac zile fripte, se mai gasesc si ai mei care ce fac? Te vad ca esti jos, cazut gramada, si-ti mai dau si ei cateva suturi poate-poate te ajuta sa te ridici! Ei zic ca asa chipurile poate te ambitioneaza, daca te jignesc si te ameninta, te vor mobiliza sa iti faci mai bine treaba, sa nu mai dai gres. Insa eu in primul rand nu am fost obisnuita cu asemenea tratament, metoda spartana, mergi sau crapi, si apoi se pare sunt din categoria copiilor handicapati care daca-i ia profesorul tare cand ii asculta la scoala se blocheaza si se pierd si nu mai stiu ce sa raspunda, din cauza emotiilor, ba chiar unii se si scapa pe ei. Eu si daca ma pune sa-i scriu ceva la calculator si sta cu gura pe mine si dca apas o tasta gresit ma face proasta si tampita, ma enervez si de frica sau de rusine sau nu stiu de ce naiba nu le mai nimeresc pe nici una, fac o mare varza...nu stiu cum se categorisesc, dpdv psihologic, asemenea specimene handicapate ca mine...

[dobrin7m]

Fallen, in viata ta este o dezordine completa. Mergi la Biserica dar atitudinea nu e de crestin: injuri, ceri socoteala, nu suferi repros din partea alor tai, traiesti in concubinaj si lista poate continua.
Fa ordine in viata ta si astfel toate se vor aseza in jurul tau. Porneste cu adevarat pe calea credintei, casatoreste-te, daca nu vrea desparta-te, dar nu sta in desfranare. Fa ceea ce esti in stare sa faci, nu tinti la ceva peste puterile tale indiferent de cat de impinsa de la spate ai sa fii de cei din familie. Nici o munca cinstita nu este injositoare, si ce daca esti vanzatoare, la locul tau fa-ti treaba cum se cuvine. Este greseala parintilor ca te-au impins si au subventionat sa faci ceva ce nu poti sau nu iti place. Multi parinti gresesc visand pentru copilul lor lucruri marete dar nu analizeaza catusi de putin daca copilul lor poate sau ii place sa faca ceea ce ei viseaza. Nu esti handicapata. esti un om normal insa ai ratacit un pic.

Nu da sfaturi celor ce nu cer, asta in legatura cu soacra si problema povestita, nici Dumnezeu nu obliga pe nimeni sa Il asculte. Sfatuieste doar pe cel care vine la tine si iti cere sfat. Eu am invatat asta cu insasi fata mea care are 26 ani si care desi face greseli, mi-a spus: nu iti cer sfatul, nu mi-l da. Daca ajung rau inseamna ca de atat sunt eu in stare, nu trebuie sa te consumi tu caci asta merit. Desi greu sa nu te consumi cand vezi cum copilul greseste si sufera, dar pentru ca nu te asculta, lucrurile nu se indreapta.
Asa si tu: e un paradox aici, caci poti parea indiferenta sau nepasatoare in fata lumii, dar nu sfatui , nu ajuta pe cel care nu are nevoie, sau care nu vrea, caci poate fi socotita asta o agresiune. de aceea ai si primit reprosul sotului, sa nu te bagi.

Lucrurile pot fi simple: ordoneaza viata ta si aseaz-o pe un fagas crestinesc.
Ma iarta ca indraznesc sa iti spun parerea mea.
Mihaela

[gabriela8]

Orice ni se intampla in viata personala, influenteaza mai mult sau mai putin viata profesionala, masura o poate da controlul emotiilor... Din postarea ta inteleg ca esti dezorientata.
Nu demult am fost la conferinta Maicii Siluana cu tema "Dar, ce-mi lipseste Doamne de sufar atat?" in care frumos, cum numai maica stie, a vorbit despre relatiile dintre soti, relatiile intre parinti si copii atat din punct de vedere psihologic cat si teologic. Concluzia, draga mea, a fost una simpla. A dat exemplu GPS-ul care ne atentioneaza cand gresim drumul, la fel este suferinta, ne atentioneaza ca am gresit ceva in viata noastra si Dumnezeu vrea sa ne aduca pe drumul cel bun.
In primul rand nefiind cununata, inaintea lui Dumnezeu nu ajunge rugaciunea ta. Spune tu, cine sa asculte pe cine? Dumnezeu de tine, sau tu de Dumnezeu?!
In al doilea rand, el nu te iubeste! Daca te-ar iubi, nu te-ar jigni! Dragostea inseamna respect si respectul implica dragoste. Ca atare, tu trebuie sa iei aparator pe Dumnezeu nu barbatul respectiv.
Nu te supara, dar daca tu crezi ca el isi va schimba comportamentul, te inseli! Acceptand jignirile, vei ajunge sa primesti si palme pentru ca te vede slaba si dependenta de el, iti va spune probabil ca esti "nebuna" dar sa stii ca problema nu e la tine. El are probleme de comportament iar daca tu accepti asta nefiind casatorita, nu te gandi ca iti va darui o cununa si te va lua de nevasta. Urmeaza sfatul Maicii Siluana si "recalculeaza traseul"!
Dumnezeu nu te lasa, daca vrei sa nu Il mai superi.
Pacatul nu iti va aduce niciodata bucurie si crede-ma nu merita sa iti pierzi mantuirea. El nu te iubeste, dureros dar adevarat!

[glykys]

Fallen, mie imi vine sa il bat pe barbatul asta al tau numai cand citesc aici si sunt o fire pasnica de felul meu. Ce trebuie sa iti faca pentru a te determina sa te separi de el, sa iesi pe usa si sa nu te mai intorci? Sa incerce sa te ucida sau ce?!

Apai daca vrea sa fie barbatul in casa, sa puna mana sa munceasca el si sa aduca bani si sa nu te mai invinuiasca pe tine. Daca te apuci si tu sa ii zici ca el de ce nu e frumos, bogat si destept ca X si Y, cum s-ar simti? daca vrea o menajera, sa puna mana sa plateasca una. Tu nu esti menajera.

NU, nu e normal ce se intampla.
La mine in familie nu s-a pomenit ca barbatul sa ii ceara socoteala femeii ca de ce castiga mai putin sau de ce are un serviciu si nu altul sau de ce nu a curatat bine sau sa ma si injure. Cred ca atata le trebuia :)))). Dar din putina mea experienta, iti spun ca e bine sa fie cat de cat egalitate intre pozitiile sociale ale celor doi, ca sa nu existe frustrari si discutii. Daca unul este un frustrat si incearca sa iti impuna modul lui de viata si de gandire - si asta se intampla mai ales cand persoanele au sub 30 ani - mie mi se pare clar ca nu are respect fata de persoana celuilalt. Or pe aproape trebuie sa il iubim ca pe noi insine, nu mai mult, adica sa nu ii dam voie sa ne desfiinteze personalitatea si sa puna in loc o alta :).

Ce daca esti vanzatoare? Atata timp cat iti castigi painea cinstit, e o meserie foarte onorabila. Fruntea sus si nu te lasa influentata de acesti snobi si oportunisti!

[AlinB]

În prealabil postat de glykys

Fallen, mie imi vine sa il bat pe barbatul asta al tau numai cand citesc aici si sunt o fire pasnica de felul meu. Ce trebuie sa iti faca pentru a te determina sa te separi de el, sa iesi pe usa si sa nu te mai intorci? Sa incerce sa te ucida sau ce?!

Vechiul subiectivism feminin.
Daca barbatul are o amanta, amanta trebuie batuta, ea e de vina ca l-a atras in mrejele ei pe nevinovatul barbat.

In cazul asta, el ticalosul e de vina pentru ca femeia se indoapa cu iluzii grupa mare si vede un sot intr-un concubin si intr-o relatie de concubinaj o familie si are asteptarile corespunzatoare cand de fapt este o relatie fara obligatii in care fiecare poate sa-l schimbe pe celalat ca pe sosete, incepand cu a doua zi iar pretextele tin loc de motive (alea adevarate) si manipularea tine loc de dragoste.

Ce daca esti vanzatoare? Atata timp cat iti castigi painea cinstit, e o meserie foarte onorabila.

Nu si daca este expresia comoditatii si a unui timp irosit.
Adica, daca nu ai copii si ai timp suficient dupa job, dar preferi sa-l pierzi aiurea in loc sa cauti sa te califici profesional pentru o slujba mai buna - atunci ai niste probleme si nu cred ca meseria curenta e singura.

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Desigur o sa imi reprosati iarasi ca cel de langa mine nu mi-e cu adevarat sot, nu mi-a jurat credinta nici la starea civila nici la biserica in fata lui Dumnezeu, si de aceea... insa tocmai astea sunt motivele invocate de el pt a nu ma lua de nevasta:

Se pare ca nu prea poti sa faci diferenta intre motiv si pretext.

O femeie ar trebui sa stie cand este iubita si cand nu, dar tu te-ai indopat cu atatea minciuni vizavi de relatia asta ca nici macar atat nu mai stii, nici macar cand "te trimite in destinatii exotice" nu-ti dai seama ca individul n-are nici o treaba cu tine.

Mai ramane sa te bata si atunci poate poate te prinzi care e situatia, desi si asa, tare ma indoiesc.

Cam asta e cu casatoria de proba, esti probata si probata pana ajungi uzata si expirata si atunci poti fi sigura ca se gaseste o alta gata sa-ti ia locul iar tu plangi ca ce pasare minunata aveai pe gard si a zburat.

Faza cea mai nasoala e ca cu cat trece mai mult timp, cu atat iti e si mai greu sa iei o decizie corecta ca deh, e greu sa dai din mana asa investitie, chit ca ea a disparut practic deja cu zero profit.

Dar pana la urma vrei nu vrei, tot acolo ajungi, da' el o sa-ti faca vant cand pentru tine o sa fie prea tarziu sa mai ai o a doua sansa pe linia asta.

Stiu ca ti-ai busit tare de tot viata si sa faci o schimbare in acest punct este extrem de dificil dar mai bine sa o faci tu, pregatindu-te din timp, decat sa vina ea peste tine si sa prinda nepregatita.

Cu alte cuvinte, mai degraba iti planifici acum o iesire decenta decat sa te trezesti cu bagajele in strada maine - si maine ar fi bine, dar s-ar putea sa se intample peste 1-3-5-10 ani cand sansele de a mai avea o familie normala o sa fie extrem de mici.

[Florinvs]

Da- aici sunt mai multe aspecte:

-in cazul situatiei prezentate de colega "Fallen" , daca un barbat ajunge sa se comporte la modul asta cu o femeie cu care este impreuna, atunci -cel putin dupa parerea mea- e clar ca sunt probleme foarte grave in aceea relatie si chiar ca nu o iubesti. Repet- e posibil sa ma insel- insa daca ajungi sa te comporti la modul asta cu o femeie, atunci cam e clara treaba ca nu o iubesti. Ori pur si simplu ca barbat nu inteleg de ce sa fii impreuna cu o femeie care nu o iubesti (indiferent ca esti casatorit cu ea ori nu)! Daca atunci cand te duci acasa nu te duci cu drag, nu te duci cu acel sentiment de bucurie, pur si simplu nu vad de ce ai mai sta cu aceea femeie. Daca e numai pentru ceea ce gandesc o parte din barbati (numai sex), atunci cred ca numai pentru atat se gasesc femei care sa vrea numai asta....
Oricum, in situatia prezentata cred ca numai cei doi pot sti exact ceea ce simt unul fata de celalalt si sa ia o decizie;

-acum vorbind la subiectul acestui topic:
-Pentru a preveni esecul profesional, este bine ca fiecare sa-si aleaga din timp o meserie care il sau o atrage, pe care sa o poata practica cu placere. Insa intradevar, in contextul actual din Romania, acest lucru este destul de dificil de realizat- nu mai exista vremurile alea cand terminai scoala profesionala, liceul industrial sau facultatea si primeai in secunda doi repartitia la post- unde vreiai si unde iti placea, de la tractorist la doctor.
-Insa atunci cand totusi se intampla un esec profesional, partenerul/partenera (chiar daca nu e inca sot/sotie, dar pretinde ca te iubeste), este normal sa te sustina neconditionat, si sa caute si sa te ajute in gasirea unui loc de munca, in domeniul care-ti place;
-Pe de alta parte, pentru a aveea succes profesional in meseria care o faci, evident ca trebuie sa ai si o viata de familie bine inchegata si sa iubesti si sa fii iubit. Aici cum am mai spus- am cunoscut oameni din diverse profesii- mecanici de locomotiva sau soferi de autobuz- care, stiind ca aveau acasa o femeie care i iubea cu adevarat, indiferent ce greutati aveau la locul de munca (si erau destule!), plecau si se intorceau fericiti, cu zambetul pe buze, la si de la servici.

Si in fine trebuie sa combat aceasta idee ca daca nu esti inca casatorit sau nu esti cununat religios cu o femeie, atunci chipurile de asta nu ai fi fericit cu aceea femeie.
Un barbat, in momentul in care iubeste o femeie si este iubit de aceea femeie, chiar daca traieste impreuna cu ea si nu este inca casatorit, se va comporta ca atare si o va sustine cu trup si suflet in orice imprejurare, fie la caz de bucurie (cand danseaza cu ea sarba sau hora pana dimineata si canta de bucurie), fie la caz de suparare sau necaz (cand o incurajeaza si se lupta pentru ea).

[Mosh-Neagu]

Ei, si iata cum, dintr-o dorinta de refulare, dar si de a gasi o solutie sa poata iesi din impas, viata unui om este pusa acum sub lupa, ca si cum, cei care "studiaza fenomenul" au atins deja desavarsirea... Nu cred ca "luatul de guler" si aratatul marilor greseli sub forma de repros este o solutie. SFATURILE (cel putin in cazul ei), ca sa poata fi urmate, trebuie sa fie date cu multa caldura si intelegere. Ca si crestini, dovedim o mare neintelegere si lipsa de caldura fata de cel cazut, dar si fata de cei implicati in cadere. Daca nu ne detasam, nu vom fi in stare sa vedem decat vinovati si incapabili de indreptare. Nu de dezbatere are ea nevoie; inteleg ca are parte zilnic de toate formele de dezbatere. Ea are nevoie sa-si recapete increderea care s-a ratacit pe drum. Din ce motiv? Asta nu-i treaba nimanui de pe lumea asta...
In principiu, in fiecare dintre raspunsuri, exista elemente cheie care trebuiesc luate in seama, dar modul cum sunt expuse, dupa parerea mea... mai mult inhiba un om gata daramat... Cel mai rau imi pare ca (poate fiindca n-am fost eu foarte atent citind raspunsurile) nimeni nu intelege ca NU omul schimba ceva in viata lui, mai ales daca e slab, ci bunul Dumnezeu. Sunt oameni care se lasa de tigari sau bautura sau desfrau, etc, dar daca o fac prin propria ambitie, fara Dumnezeu, mai devreme sau mai tarziu vor capata un viciu si mai mare. Singurul adevar care exista, este faptul ca numai printr-o buna relatie cu Dumnezeu, vom obtine "cele bune si de folos"! Tot ce facem de capul nostru, asa, sa dovedim altora cat de mult suntem noi in stare, este sortit esecului. Daca suntem sau nu capabili... numai cine n-a experimentat, nu realizeaza ce inseamna increderea pe care ne-o da Dumnezeu in orice ne propunem sa facem. Iar un om de bun simt n-o sa spuna: "Eu nu stiu sa cant, dar de maine voi deveni soprana, ca o sa-mi dea Dumnezeu si talent si voce!" Chiar aseara am urmarit un film extraordinar ("Maini inzestrate" - http://www.youtube.com/watch?v=-K_ynxXEHYk ), unde mama unui copil reuseste sa-i insufle acestuia, considerat de toata clasa un "tantalau", ca este capabil sa faca absolut orice fac si ceilalti, si cu ceva vointa, chiar putin mai bine. Cand nu suntem ingraditi de anumite calitati (muschi, aptitudini vocale, etc) teoretic, nimic nu ne retine sa facem si noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceea ce fac si altii, ba chiar mai bine!!!
De unde sa incepem?
1 - Impacarea cu sine: "E numai vina mea!!"
2 - Impacarea cu Dumnezeu: "Doamne, m-am ratacit, dar acum gata! Da-mi cele de folos si ajuta-ma sa scap de cele care ma indeparteaza de Tine!"
3 - Iertarea tuturor din jur si nu doar iertarea, ci chiar compasiunea atunci cand ei par vulcanici, rautaciosi, transanti. N-aveti idee cate verigi se leaga, atunci cand reusim sa iertam cu toata fiinta noastra. (Recomand cu toata caldura "Harul iertarii" - http://www.youtube.com/watch?v=E6Bfu5d4prk - un film vazut tot aseara. Din pacate nu are subtitrare, dar sunt convins ca il vor intelege si cei care nu sunt chiar foarte bine pusi la punct cu limba engleza)
4 - Perseverenta in urmarea acestui scop, fiindca nu e usor sa deviii peste noapte altfel de om. Nici in somn nu vei scapa de sicanele celor ce te-au stapanit toata viata... Dar Dumnezeu e bun. Cu cat "razboiul" este mai mare, cu atat smerenia si gandul la ajutorul Celui ce Poate, trebuie sa ne aminteasca ca fara El, nici n-am fost, nici nu suntem si nici nu vom fi capabili de ceva ziditor. Daca El spune: "Cere si ti se va da!"; "Bate si ti se va deschide!"; "Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afara!"; "Indrazniti, nu va temeti! Eu am biruit!"... oare au fost doar vorbe si praf in ochi, sau de-alungul veacului, aceste promisiuni au fost verificate, fiindca altfel crestinismul n-ar fi existat.
Celelalte vin de la sine: spovedania, rugaciunea curata, pacea sufleteasca, ruptura fara de voie, fara de efort si fara de suferinta cu tot ce "nu e in calea cea dreapta" (aici se intelege si relatia cu concubinul, daca el refuza o astfel de indreptare), etc
Doamne-ajuta!

[glykys]

În prealabil postat de AlinB

Vechiul subiectivism feminin.
Daca barbatul are o amanta, amanta trebuie batuta, ea e de vina ca l-a atras in mrejele ei pe nevinovatul barbat.

In cazul asta, el ticalosul e de vina pentru ca femeia se indoapa cu iluzii grupa mare si vede un sot intr-un concubin si intr-o relatie de concubinaj o familie si are asteptarile corespunzatoare cand de fapt este o relatie fara obligatii in care fiecare poate sa-l schimbe pe celalat ca pe sosete, incepand cu a doua zi iar pretextele tin loc de motive (alea adevarate) si manipularea tine loc de dragoste.

Hei, eu am zis ca l-as bate pe el, nu pe ea!

[AlinB]

În prealabil postat de glykys

Hei, eu am zis ca l-as bate pe el, nu pe ea!

Of, chiar asa dificila a fost exprimarea mea?
E vorba de aceleasi gen de subiectivism feminin (al tau acum) dar translatat in alta situatie, in cazul asta genul vinovatului principal care ar merita sa o incaseze, este exact invers (ca gen).

Nimic nu o tine legata de looser, ea este cea care merita bataie sa se trezeasca la realitate :)