Fiecare are o pereche pe lumea asta?

[mela me]

Ma intreb pentru ca tot mai multe persoane sunt singure si desi au o varsta matura ( peste 30 de ani) nu au nici macar o prietena sau la fete prieten( excluzand de aici pe cei care au ales monahismul); sunt persoane inteligente, cu aspect fizic placut , credincioase si cu studii sau serviciu stabil; imi vine acum in minte o tanara care e profesor universitar, merge la biserica, are viata duhovniceasca activa, se spovedeste , se impartaseste regulat si cei din anturajul ei zic ca isi doreste un suflet pereche; se apropie de 40 de ani, isi doreste si copii, dar dupa 35 de ani e mai greut, dar nu imposibil la Dumnezeu; exemplele pot continua, atat cu fete cat si cu baieti care au in jur de 30 de ani si sunt singuri, desi sunt apropiati de biserica si comunicativi; exista 2 cai de mantuire din cate stiu: casatoria si calugaria, dar atunci cum ramane cu cei care au o anumita varsta si nu-si intalnesc perechea nici intr-un fel? doar nu ar avea casatorii legate toti? chiar exista la toti cei din lume pereche pentru fiecare? voi cum comentati?

„Unui prieten de-al meu care şovăia între căsătorie şi feciorie, Părintele i-a oferit nenumărate perspective de mîntuire şi l-a eliberat de neliniştea acestei dileme, încă înainte de a fi ales ceva, spunîndu-i: „Nu te chinui zadarnic, silindu-te să hotărăşti acum ce vei alege. Eliberează-te de acest gînd obsesiv şi îndreaptă-ţi toată atenţia spre cum să-L iubeşti pe Hristos, Care te iubeşte.
Toate ale lui Hristos sînt – trecutul, prezentul şi viitorul nostru – în care se vădeşte Pronia Sa, pînă în cel mai mic amănunt al vieţii noastre. Poate îţi vei întemeia o familie, poate însă te vei duce, unde vei voi, să te afieroseşti. Poate însă nu vei face nimic din acestea, ci vei rămîne la tine acasă, aşa cum eşti acum. Şi tot te vei mîntui. Ajunge să-L iubeşti pe Hristos. Hristos îţi va oferi soluţia care ţi se potriveşte cel mai bine şi care va vorbi desluşit sufletului tău. Nu te necăji, căci şi acum te afli tot pe drumul lui Hristos”

Fragmentul de mai sus este dintr-o carte despre părintele Porfirie. Carevrasăzică nu sunt doar două căi de mântuire (căsătorie, călugărie)

Nu cunosc motivul pt care Dumnezeu permite ca mulți creștini din zilele noastre să trăiască necăsătoriți în lume și să se apropie de El pe calea asta....dar sunt destul de sigur că fiecare trebuie să se lupte să urmeze sfatul părintelui adică să se concentreze doar asupra lui Hristos....observ (mai ales din experiență proprie!) că noi ne consumăm mult pe subiecte din astea care ne par f importante dar care nu ne pot aduce fericirea indiferent cum le soluționăm...să ne cheltuim deci energia doar căutând să ne apropiem de Dumnezeu

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mela me

Ma intreb pentru ca tot mai multe persoane sunt singure si desi au o varsta matura ( peste 30 de ani) nu au nici macar o prietena sau la fete prieten( excluzand de aici pe cei care au ales monahismul); sunt persoane inteligente, cu aspect fizic placut , credincioase si cu studii sau serviciu stabil; imi vine acum in minte o tanara care e profesor universitar, merge la biserica, are viata duhovniceasca activa, se spovedeste , se impartaseste regulat si cei din anturajul ei zic ca isi doreste un suflet pereche; se apropie de 40 de ani, isi doreste si copii, dar dupa 35 de ani e mai greut, dar nu imposibil la Dumnezeu; exemplele pot continua, atat cu fete cat si cu baieti care au in jur de 30 de ani si sunt singuri, desi sunt apropiati de biserica si comunicativi; exista 2 cai de mantuire din cate stiu: casatoria si calugaria, dar atunci cum ramane cu cei care au o anumita varsta si nu-si intalnesc perechea nici intr-un fel? doar nu ar avea casatorii legate toti? chiar exista la toti cei din lume pereche pentru fiecare? voi cum comentati?

Nimic din credinta noastra nu sugereaza ca teoria cu "sufletul pereche" corespunde unei realitati. Mie unuia, astfel de lucruri imi par mai degraba expresia unor altfel de credinte decat cele crestine. Nu neg, poate ca sunt si deformat de cata incalcare a poruncii 1 vad ca exista, chiar si intre oameni care, daca-i intrebi, spun ca ei sunt foarte credinciosi si merg la biserica.

Vedeti dv, una este sa spunem ca Dumnezeu are un plan cu noi, si alta este sa spunem ca ne pregateste (sau nu ne pregateste) un "suflet pereche". Cel putin in dogmatica pe care o stiu eu, nu exista conceptul de "suflet pereche". Da, Dumnezeu poate sa schiteze un plan in sensul casatoriei sau calugariei, lasandu-ne, in acelasi timp, libertatea alegerii: cu cine vrem sa ne casatorim, la care manastire vrem sa mergem. Putem si sa nu tinem cont de planul lui Dumnezeu si totusi sa ne mantuim: dar vom fi nefericiti mereu cu starea noastra. Altfel spus, El are principalele repere ale unui plan optim, ne pregateste pentru acela, dar nici nu ne obliga, nici nu Se supara daca urmam altul.

"Bine, bine" veti spune, "atunci cum se face ca oameni care, dupa toate aparentele, au chemare spre casatorie nu isi gasesc, totusi, persoana potrivita". Nu exista un raspuns unic, care sa vizeze toate situatiile. Putem, totusi, imparti pe acei oameni care isi cauta fericirea fara sa o afle in mai multe categorii.

Mai intai, vocatia casatoriei poate sa nu fie reala. E adevarat ca primul semn al unei vocatii este "o puternica dorinta". Bineinteles ca Dumnezeu, care are planul cu noi pregatit, mai intai ne insufla o puternica dorinta spre casatorie sau calugarie. Dar, pe de o parte, acest semn al unei chemari, desi necesar, nu e suficient ca sa afirmam ca cineva are chemare reala intr_o directie sau alta, iar pe de alta parte Dumnezeu nu este singurul spirit care insufla dorinte. Aici intervine deosebirea duhurilor.

Pe urma, vocatia (chemarea) spre casatorie poate sa fie reala, dar persoana respectiva sa "se blocheze in proiect". Am citit un interviu cu o actrita varstnica, dar necesatorita. "Cum de ati ramas necesatorita ? Nu ati avut cereri ?" Intreaba ziarista. "Oho, cate cereri am avut ! Ultima a fost a unui general care se indragostise de mine!". "Bine, si de ce nu ati spus "da" ?". "Foarte simplu: despre aceasta cerere, nu am stiut ca este ultima...".
Insasi ideea aceasta a unui "suflet pereche" poate fi o frana. Noi ne imaginam ca alesul (aleasa) trebuie sa fie nu stiu cum si nu stiu ce. Cand colo, in realitate, e foarte simplu: tot ce trebuie este sa aiba credinta, sa aiba hotarare de a urma legea Domnului. Cazuti sub influenta unor eresuri si literaturi, noi credem ca iubirea conjugala este ceva gen "fluturi in stomac" cand, in realitate, este expresie a vointei.

In sfarsit, se mai poate imagina (desi nu vom putea niciodata dovedi) ca ceea ce pare rau este un lucru bun care ni se intampla. Noua ni se pare un dezastru ca nu ne casatorim. Dar putem sti noi cate capcane am evitat astfel ? Intr-o zi din anii 90, o tanara bucuresteanca, frumoasa foc, care abia trecuse cu imensa bucurie examenul de stewardesa care era visul vietii ei, pateste ceea ce parea un ghinion inimaginabil. In prima ei zi de serviciu, intarzie. Avionul isi turase deja motoarele si urma sa se angajeze pe pista de decolare. Era o mandrete de Airbus si era pentru prima data ca firma angajatoare, TAROM, folosea un astfel de aparat. "Bine, domnisoara, acuma se vine la servici ? Cum va inchipuiti ca veti putea fi sewardesa ???" Ii venea sa-si dea palme, vizualizand sfarsitul carierei ei inainte de a o incepe. S-a dus la fereastra de unde putea vedea pista. Avionul urma sa decoleze si, indata sa se indeparteze. Odata cu el, visul ei de stewardesa, chemarea ei.
Da, numai ca a fost cea mai scurta cursa a unui avion Tarom. A durat vreo 90 de secunde si s-a terminat la Balotesti. Pasagerii si membrii echipajului si-au pierdut viata.
Tanara de care vorbesc a fost foarte fericita sa nu se mai faca stewardesa. Nu stiu ce s-a intamplat cu ea mai departe, dar pesemne ca a ajuns la convingerea ca mai bine casierita la Auchan decat stewardesa. Ceea ce ii paruse o teribila drama cu cateva minute inainte, i-a aparut, dintr-o data, in cu totul alta lumina.

[AlinB]

Nu exista perechi, exista alegeri.

[bogdan81]

Nici eu nu cred ca exista suflete pereche, ci mai degraba oameni care se inteleg si se iubesc.
Nici nu cred (si aici probabil ca voi fi contrazis ), ca persoana cu care te casatoresti trebuie sa fie neaparat credincioasa, ci mai degraba, sa aiba o disponibilitate spre credinta.
Disponibilitatea inseamna sa fie deschisa, sa NU fie opaca la misterul credintei.
In rest, numai Dumnezeu stie ce si cum.
Eu sunt de parere ca atunci cand cauti ceva cu adevarat, vei gasi.
Nu te lasa Dumnezeu fara un raspuns, indiferent care ar fi acela.
Numai ca trebuie perseverenta. Sa NU incetam niciodata Sa-l cautam pe Dumnezeu.

[sophia]

Mai intai cred ca exista o confuzie aici:

suflet pereche - cred ca se refera mai degraba la persoana potrivita.

Mai apoi exista aici doua probleme:

- gasirea drumului potrivit in viata (casatorie, singuratate, manastire etc.)
- gasirea partenerului potrivit

A treia problema ar fi: este cu ajutor de la Dumnezeu sau nu.

Si acum:

1. De vreme ce fiecare din noi ne-am casatorit cu cineva si ne simtim bine asa, inseamna ca: am fost facuti pentru casatorie si nu pentru manastire si ca am si gasit persoana potrivita. Si eu o numesc totusi suflet pereche. Caci asa si este. Nu poti iubi decat un suflet asemanator tie, un suflet pereche.

Nu prea inteleg de ar fi asta incompatibil cu credinta/ortodoxia. Si un preot de mir se casatoreste cu un suflet pereche si formeaza o pereche. Nu?

2. Din cate am citit si observat eu, drumul iti este dat de foarte timpuriu. Si cred ca aici este primul pas la care vorbim de talantul dat de Dumnezeu.
Unuia i-a sadit (chiar de la nastere) in suflet talentul/talantul monahismului, altuia preotiei, altuia al unei alte profesii.

Mai rar afli la varsta mai inaintata ca doreesti alt drum, si faci o cotitura.
Pe firul "Drumul spre monahism" se mai discuta despre acest lucru.

3. Multi preoti ortodocsi spun ca Dumnezeu stie drumul tau inainte sa te nasti, cand te afli abia in pantecele mamei.

Dumnezeu iti da un talent sau un talant. Mai departe tu trebuie sa-ti alegi un drum. Poate sa te mai abata, sa-ti mai arate si alte drumuri posibile, sau nu.

4. Si eu mi-am pus la un moment dat intrebari de genul celor din postarea initiala. Pe undeva cineva mai sus are dreptate. Unul ajunge mai devreme la casatorie, altul mai tarziu, altul niciodata. De ce? Asa vrea Dumnezeu.
Si poate ca uneori este mai bine asa. Ca in povestea cu avionul.

Este aceeasi explicatie ca si pentru alte lucruri: de ce unul are copil si altul nu, sau altul are multi, de ce unul e bogat si altul nu, sau alte intrebari existentiale.
Nu stim noi voia lui Dumnezeu si nu putem s-o aflam.
Fata din povestirea de mai sus a aflat totusi ceva.
Si poate ca totusi a devenit stewardesa, sau poate ca nu. Depinde de taria ei.
In poveste altceva este clar - a fost mai bine ca a intarziat, ca n-a fost la bordul acelui avion mult tanjit. Oricat a certat-o seful.
Dumnezeu a avut alt plan cu ea, si nu sa o ia la acel moment.

Casatoria trebuie sa se bazeze pe iubire, partenerii trebuie sa fie potriviti.
Si aici este lucrul lui Dumnezeu. El stie cand si pe cine iti da.
Si daca iti da la 40 sau 50 ani, poti fi si atunci fericit. Mai infiezi un copil, sau stai fara. Dar nu mai esti singur.
Sigur uneori nu mai avem rabdare, suntem deja foarte copti si vrem sa pe cineva si vrem sa nu mai fim singuri.
Si mai este si modelul altora.
Dar cati nu se casatoresc repede si ...sfarsesc la fel casatoria.

Si mai trebuie sa facem si noi ceva pentru a ne gasi sufletul pereche. El se afla undeva, iar noi trebuie sa-l cautam. Nu ne pica in brate.
Iar Dumnezeu ne ajuta si El.

Si spunea cineva sa ne concentram pe Dumnezeu. O.K. Dar asta nu ne impiedica sa facem ceea ce si El isi doreste: sa fim activi, sa muncim, sa ne facem o viata (in cumintenie si smerenie). Nimic nu exclude credinta, toate (cele bune) se imbina cu ea.

Rabdare, rabdare. Si cautat. Si rugat la Dumnezeu (exista rugaciuni si biserici unde se fac rugaciuni pentru casatorie)

Cred ca exista "suflet pereche" pt unele persoane,cum scrie in carte lui Tobit:

"Şi Rafael a fost trimis să-i vindece pe amândoi: să ridice albeaţa lui Tobit, ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu şi să dea pe Sara, fiica lui Raguel, de soţie lui Tobie, fiul lui Tobit, legând pe Asmodeu, duhul cel rău; căci <b>Tobie era menit s-o moştenească<b>. Şi în acelaşi timp Tobit, după întoarcere, a intrat în casa sa, iar Sara, fiica lui Raguel, s-a coborât din foişorul său."

Dar nu cred totusi in general in ideea de "suflet pereche"; fiecare alege si cand crede ca a gsit o persoana potrivita, aceasta capata statutul de "suflet pereche" prin casatorie.Pun ghilimele pentru ca este scris "Si vor fi amandoi un trup" nu, vor fi amandoi un suflet...Tocmai, ca se spune, de unde stii daca iti vei mantui barbatul sau femeia?

Cred ca sufletul pereche in ideea de completare a nevoilor sufletului nostru exista intr-adevar pentru fiecare si este Duhul Sfant.

[sophia]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Cred ca exista "suflet pereche" pt unele persoane,cum scrie in carte lui Tobit:

"Şi Rafael a fost trimis să-i vindece pe amândoi: să ridice albeaţa lui Tobit, ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu şi să dea pe Sara, fiica lui Raguel, de soţie lui Tobie, fiul lui Tobit, legând pe Asmodeu, duhul cel rău; căci <b>Tobie era menit s-o moştenească<b>. Şi în acelaşi timp Tobit, după întoarcere, a intrat în casa sa, iar Sara, fiica lui Raguel, s-a coborât din foişorul său."

Dar nu cred totusi in general in ideea de "suflet pereche"; fiecare alege si cand crede ca a gsit o persoana potrivita, aceasta capata statutul de "suflet pereche" prin casatorie.Pun ghilimele pentru ca este scris "Si vor fi amandoi un trup" nu, vor fi amandoi un suflet...Tocmai, ca se spune, de unde stii daca iti vei mantui barbatul sau femeia?

Cred ca sufletul pereche in ideea de completare a nevoilor sufletului nostru exista intr-adevar pentru fiecare si este Duhul Sfant.

In casatorie nu vor fi doar un singur trup (adica sexul?). De dorit este sa fie si un singur suflet, prin iubire.

[bogdan81]

Sophia,
Totusi trebuie sa remarcam faptul ca potrivirea de care vorbiti e doar una relativa.
Nu exista potrivire la modul absolut, si e foarte bine ca e asa, ca suntem diferiti si ca trebuie sa facem eforturi sa ne potrivim cu persoana respectiva.
Iar daca veni vorba de potrivire, ea nu este limitata la o singura persoana.
Pot fi mai multe persoane potrivite si totusi noi alegem una singura cu care nadajduim sa mergem pana la capat si dincolo de el in vesnicie.
Eu asa vad lucrurile.

[sophia]

Depinde...
Uneori poate exista o potrivire foarte mare.
Si da, s-ar putea sa existe mai multe persoane potrivite si chiar sa nu o alegem
pe cea mai potrivita dintre toate acestea.
Nu putem sa alegem decat persoana cea mai potrivita din vecinatatea noastra si
pe care o intalnim la un moment dat.
Or fi altele, dar nu le intalnim. Si poate ca, la fel de bine, ulterior mai intalnim o persoana (si mai) potrivita (si de multe ori este prea tarziu).
E greu de spus si...de ales.

As fi curioasa sa stiu care relatii/casnicii dureaza mai mult, cele intre persoane foarte potrivite si cu multa iubire, sau dimpotriva cele intre persoane mai diferite (chiar opuse). Unii sustin ca opusele se atrag si functioneaza mai bine.
Eu nu cred.