autism-Ajutati-ma sa inteleg lumea!

[LapetiteMoc]

Offff, despre cata suferinta citesc aici!

Am o opinie care poate vi se va parea ciudata, insa asa vad ca se petrec lucrurile in lume. Nimeni nu se va gandi sa faca un pas pentru supravegherea acestor copilasi cu deficiente pana nu veti striga tare ca ei exista! Uniti-va intr-o asociatie, atrageti atentia asupra acestor copii, sensibilizati medicii de specialitate si opinia publica, scrieti-va durerea in ziare (nu in spirit de revolta, ci semnal de alarma!). Incet, incet caruta va porni, dar trebuie construita chiar de cei care se confrunta cu asemenea cazuri in familiile lor!

Domnul sa va intareasca!

[hmiron]

Cum poti sa-ti doresti ca fiica ta sa moara odata cu tine? E aberant si infiorator acest gand, indiferent cum l-ai motiva. O sa se descurce ea, sunt atatia oameni cu autism care ajung la batranete. Poate ajunge intr-un centru specializat, daca e asa de avansata boala, dar orice ar fi e mai bine decat sa moara si tu ca mama sa-ti doresti asta... ma face sa-mi pun intrebari despre lume si viata, ca sa nu zic altceva.

[speranta]

hmiron...am spus doar ca suna putin egoist...sa nu intelegi gresit, eu am gandit sa fiu tinuta in viata atat cat fiica mea are de trait, eu imi doresc ca fiica mea sa traiasca mult, mult, iar eu sa traiesc pe langa ea ,in functie de cat are ea de trait si nu in functie de mine,ea o sa aibe o viata normala,poate ajunge la adanci batraneti,imagineazati ca eu vreau sa fiu o baba si mai batrana umbland dupa ea si ocrotind-o in carje(ceva imposibil)...mie teama ca nu stiu daca fara mine va mai fi in siguranta, tocmai ca nu imi doresc sa ajunga in acel centru de care tu specifici ....oricum asa ceva nu e posibil de a trai eu cat traieste ea,caci nu e dupa cum vreau eu si nu vreau sa il supar pe Dumnezeu,am gandit doar... in mintea mea am cautat o solutie de a fi cu ea pana la sfarsit,oricum nu imi face bine sa ma gandesc la asta am spus-o intr-un moment de durere...atat.

[editroman]

Draga prietena,numai cine trece prin ce treci tu,te poate intelege.Eu am inteles ce ai vrut sa spui.Si eu ma gandesc sa pot sa il ocrotesc cat de mult posibil,insa in acelasi timp visez ca va ajunge in situatia de a se descurca singur si ca nu va mai avea nevoie de mine.Imi doresc atat de mult sa reusesc sa-l recuperez cat de mult posibil.Am ajuns ca in reclama aia"asta visez,asta pictez"Pupici fetitei tale..

[speranta]

draga mea prietena...ma bucur ca mi-ai spus si tu prietena...imi place iconita ta emotiva cum zambeste...
am gasit un centru medical care isi afiseaza mai exact tarifele la care ar trebui sa facem fata....mult curaj in tot ceea ce vrei sa faci,sa lupti ca esti puternica.
poate mai treci pe aici..................

http://www.napocensis-mc.ro/tarife/

Dumnezeu sa fie alaturi de voi si cu noi, cu toti.

[speranta]

LapetiteMoc...si tu esti esti o prietena prea buna....ceea ce ai propus e foarte bine gandit nu e nimic ciudat...in multe orase s-au facut asociatii,fundatii sau strigat tare...dar la mine in oras inca nu s-a facut nimic...ca sa se aplice mai intens o terapie mai serioasa.
tara noastra e in criza si chiar se punea problema sa se scada si salariile asistentilor personali care ingrijesc pesoanele cu handicap,inca nu s-a facut acest lucru dar totul e posibil in ziua de azi...
ori noi ca sa strigam tare ,oriunde am striga,si orice am vrea sa facem ne trebuie bani, iar noi cu copii dupa noi chiar nu putem sa batem prea mult pe la usele lor...si suntem rasfirati peste tot si greu de adunat.
eu o duc pe fetita mea la un centru de recuperare,cu program de gradinita e mai mult ptr dizabilitati locomotorii, dar primesc si copii cu autism,sindrom down...si sunt multumita caci are un program de socializare...avem unde pleca zilnic,personalul care se ocupa de ei este bun,m-am asigurat ca se simte bine acolo...pana am gasit acest centru a trebuit sa o mut de colo, colo...(acum am inteles ca se fac restructurari si acolo nu sunt fonduri)
te doare sufletul sa vezi cati copii sunt bolnaviori...la serbari toti parintii au lacrimi in ochi,ptr ca atunci ne vedem cu totii...dar copii sunt enorm de fericiti,ca sunt iubiti ca sunt inconjurati de atatia oameni,li se citesc in ochii lor fericirea chiar de nu vorbesc...fetita mea a reusit sa spuna o strofa dintr-o poezie.
Doamne ajuta!

[LapetiteMoc]

Doamne ajuta!

Cu cate un strop de astfel de bucurie suferinta devine mai blanda...

Domnul sa va ocroteasca in tot ceasul cu dragostea LUI si cu pacea pe care numai EL ne-o aduce in inimi!

[editroman]

am incercat tratamentul homeopat al dr-ului Naghiu de la Napocensis,insa nu a avut efect in cazul lui Adi.iar in ceea ce priveste asociatia,am dat anunt in ziarul local ca doresc sa infiintez o asociatie de parinti ai copiilor cu autism.cati crezi ca m-au contactat?NIMENI,absolut nimeni.stau cateodata si ma gandesc oare ce cred ceilalti parinti,sunt oare multumiti de situatia copiilor lor,l-i se pare in regula ca sunt discriminati,ca sunt lasati deoparte.De exemplu baietelul meu este inscris la o scoala(clasa speciala)pt.copii cu diferite dizabilitati.Anul trecut a fost extraordinar,i-a placut mult,ajunsese sa planga ca nu vine acasa,ii placeau mult invatatoarele,erau doua tinere minunate cu multa rabdare,afectiune pt.fiecare din copii.Anul acesta s-a schimbat personalul,au venit un domn si o doamna,insa sunt profund dezamagita.Domnul este total indiferent,nu s-a apropiat odata de copii,nu se implica deloc,iar doamna lucreaza cu cei care au probleme mai minore,si care pot sa converseze,sa se joace jocuri colective.Iar al meu si inca unul care sunt nonverbali,sunt lasati de izbeliste,ignorati total.De trei zile ma duc cu copilul la scoala si ma ocup eu de el asa cum o fac acasa.

[speranta]

invatamantul scolar lasa de dorit in scolile speciale...eu am scos fetita din acest invatamant pentru ca aveam aceleasi motive de nemultumire...pedagogii au pretentii ca sunt cu studii doar de pedagogii si intr-un fel au dreptate, pe langa pedagogi mai trebuie si alti ingrijitori caci nu fac fata si de aceea nu isi iau raspunderea ptr copii nostrii, ei nici nu se asteptau cand preiau clasa sa intampine asemenea greutati si de aceea in urmatorul an nu mai sunt aceeasi pedagogi...mult stres aveam eu ca parinte cand eram acolo,caci in fiecare zi aveam plangeri ...deci consider ca scolile speciale din tara noastra inca nu sunt pregatite sa primeasca cum se cuvine acesti copii.
acum suntem linistite si eu si fetita mea(de un an de zile), caci unde mergem ne ofera stabilitate si sprijin asa cum ar trebui sa fie...doar ca fondurile sunt putine si noi parintii contribuim cu ce putem,cu rechizite ptr a putea avea activitati...nu stiu ce e de facut draga mea edit,sper sa fie bine si la voi pana la urma...
Doamne ajuta!

[editroman]

Ce mai faceti voi draga prietena?Sper ca sunteti bine!Noi am avut o perioada destul de dificila,Adi a cazut de pe leagan,s-a lovit si zdruncinat atat de tare de si-a fisurat doua coaste,eu vorbeam la telefon cu sotul meu in momentul acela,si el cand a m-a auzit tipand"a cazut copilul"s-a speriat si a calcat gresit de a facut entorsa la glezna,a doua zi m-am dus cu amandoi la urgenta.Acum sunt pe cale de vindecare amandoi,dar am tras o sperietura zdavana.Doamne fereste,il putea lovi leaganul ala direct in cap,norocul(daca pot sa spun asa) ca nu ma indepartez de el cand se joaca in parc si din doi apsi am fost langa el si am oprit leaganul.Parca nu aveam destule necazuri,a mai trebuit sa trecem si prin asta.