Postul negru

[sophia]

Off Topic:
Legat de poza cu fata musulmana.
Este un exemplu foarte prost ales.

Fata este superba. Si numai vazandu-i ochii de sminteste. Iti mai imaginezi totusi si ce este sub infasurare.
Si eu sunt femeie si hetero si tot m-a cucerit.
Concluzia este ca nu infasuratul corpului conteaza, ci sa se controleze fiecare in parte si sa-si vada de treaba lui.

Un om frumos nu se poate feri. Oricat s-ar acoperi il banuiesti si mai mult iti faci ganduri la ceea ce nu vezi.

Si un preot sau un calugar (sau maica) te pot sminti cu frumusetea lor. Exista cazuri destule.

Nu acoperitul este solutia, ci comportamentul. Si asta si la unii si la altii (sunt unii care chiar vor sa atraga, sa sminteasca si altii care chiar vor sa fie atrasi) si atunci...

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Pe scurt, riscul de a tine post la ...lepadarea de sine.
Postul ca voie proprie, dupa tot felul de mestesuguri si scorneli mintoase, fara ascultare de indrumator - ce poate fi decat o alta forma sub care se manifesta egofilia?

Eu cred ca postul e doar o componenta din intregul mai cuprinzator al vietii de credinta. Al unui om aflat in comuniune reala (desertare reciproca, slujire) cu celelalte madulare ale Bisericii.
Postul autist, ghidat de istetimi personale sau de apucaturi schismatice, e cam acelasi lucru cu rugaciunea solipsista. Duh de semeata autoipostaziere, cu nenumarate forme. Deloc mantuitor, deloc iubitor. Pe scurt, un nimic zgomotos si cu pretentii de a fi, totusi, vreo scofala. Nu se trage din izvorul Iubirii, ci din baltoaca iubirii de sine a vremelniciei.

De ce fără ascultare? Sînt duhovnici care aprobă postul negru. Al meu (care a încercat și el în tinerețe sportul ăsta) mi-a zis: ai grijă ce faci, doar să nu exagerezi.

Iubirea este și atunci cînd vezi în jurul tău o lume bolnavă și săracă pe care metoda de față poate s-o ajute să se vindece fără efecte secundare și fără a cheltui banii și timpul fără rost pe la medici și la coadă pentru compensate. O viață întreagă.

Iar a testa pe propria piele metoda este un act de jertfă, pentru că poți mărturisi prin propriul exemplu care au fost roadele concrete, spre folosul celorlalți.

Dar e normal ca oricine nu l-a practicat să găsească diverse motive de natură psihologică / fiziologică să se pună contra. Îți recomand să încerci, ca să-ți fie mai bine.

[AlinB]

Uneori ambitiile duhovnicesti sunt in planul vointei undeva mai departe iar postul negru e atat de benefic, incat indiferent de motive, trebuie sa incerci sa-l tii, sa te acomodezi mai intai in plan fiziologic si psihic cu el.

Ca o paralela, ineva care are un fizic cat de cat bun, poate sa bata si 100 metanii, cine nu-si vede picioarele din cauza burtii, nu poti sa-i ceri sa faca nici doua macar.

Atasamentul pentru mancare e o patima foarte subtila, unii nici macar nu stiu ca il au.

Se pot da rotunzi cu lupta impotriva unor patimi care nu le au, dandu-se abstinenti, iar cele care le au, le neglijeza cu o doza de ipocrizie chiar.

[AlinB]

În prealabil postat de Copacel

inainte de a face o actiune gandeste: "Hristos ar face aceea actiune ?
Hristos s-ar duce acolo ? Hristos ar face ce vreau eu sa fac ?"
Daca raspunsul este NU, atunci nu le faci.!

Da' crezi ca Hristos si-ar face cont pe forum crestinortodox.ro ?

Atunci fa si tu asemenea, sfat de la tine citire.

Pe de alta parte insa daca o sa te duci sa citesti omliile Sfantului Ioan Gura de Aur o sa vezi ca sfantul trateaza
acest subiect in mod direct.Si spune Sfantul multe.Spune sa facem exact taman-invers "food4tought"-ului spus de tine.

Sau poate talmacitorul e problema.

Si tu te ispitesti fara sa-ti dai seama.

Da' de unde stii, esti vazator cu duhul?
Nu toti oamenii sunt chinuiti de aceleasi patimi ca tine.

Legat de discutia despre mare(costumatia femeilor dar si a barbatilor la mare si anume ca acolo este o adevarata Sodoma & Gomora) .

Sa avem iertare, dar poate nu toti sunt asa pofticiosi ca tine sau au complexe care vor sa le transforme in falsa superioritate duhovniceasca.

Mi se pare mie sau e si o urma de invidie aici, sedentarismul lasand urme grave asupra fizicului tau?

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Sunt si aici de acord.
Vroiam insa sa-i raspund si lui AlinB:

1. Postul vegan obisnuit este foarte greu pentru un om care in rest mananca normal.
Pentru unii care s-au obisnuit cu el si doar asa mananca tot timpul si care rezista asa, nu este nici o problema. De fapt nici nu se mai cheama post.

Aici sunt doua aspecte: patima si obisnuinta.

A doua decurge din prima, cred ca sunt suficiente posturi peste an, si chiar vorbind numai cele de miercuri si vinerea ca sa te poti obisnui fiziologic cu postul si ulterior elibera si de patima.

Sa nu uitam ca postul este o jertfa, o renuntare si asta este intotdeauna un efort. Nu poate exista un post usor, sarind intr-un picior de placere. Acela nu mai este post.

Gresit, postul nu este un act de masochism cum nu este nici un scop in sine.

2. Postul negru este extrem. Ah, ca-l faci 1zi sau doua e una, da sa-l faci in mod repetat si des si pana la extrem, zeci de zile, este un sport foarte extrem si periculos.

Atunci cand ai o sanatate deja ruinata de regim de viata curent, poate fi o problema.

Ideea este insa ca unele schimbari nu se pot face brusc si radical.
Esti de acorc cu acele 1-2 zile de post negru?
Atunci tine o zi de post negru, o data pe saptamana.
Dupa un an, ai sa-ti doresti sa tii o saptamana intreaga.

- se vorbeste numai despre efectele asupra trupului. Dar cum te simti sufleteste, cum traiesti cu el printre oameni care traiesc si mananca normal, cum te izolezi de ei etc. despre greutati si neputinte si ce spun medicii despre asa ceva, nu se vorbeste.
In fapt, asa cum a observat si Cristian, se discuta mai mult partea extrema, tehnica a postului negru. Din pacate asa reiese din mesaje. Ca e bun, cum se face, link-uri la diversi "specialisti" si forumuri.

Pentru ca oamenii rareori se simt motivati duhovniceste sa-si abordeza viata la modul ascetic.
Desi scrierile ortodoxe sunt pline de asa ceva, in practica majoritatii gasim de la zero ascetism pana la un formalism dus pana la extrema superficialitatii.

Si mai rau, sunt obisnuiti cu un asa regim de viata, fiziologic vorbind, incat mental si fizic nu pot asimila postul negru.


Deci prima etapa, cea mentala ar fi sa-i convingi ca:

1. se poate tine de oricine, ca nu e un act extrem sau periculos sau imposibil - foarte greu in ziua de azi cand saritul unei singure mese este mediatizata pe undeva in planul sportului extrem, alimentatia vegana chiar si pe perioade limitate de timp, la fel.

2. are ENORM de multe beneficii in plan fizic, atat de tratare cat si preventie a unor probleme de sanatate.
Nu e panaceu cum crede Ionut, dar merge la multe chestii.

Probabil ca daca s-ar prescrie post negru, mai bine de jumatate din medicamentele din farmacii ar disparea din lipsa de cumparatori.

Dar nu in lumea asta, nu in lumea celor care desi au cancer nu pot renunta la fumat, desi se imbata de ii aduni din sant, nu se pot lasa de bautura, plesneste ficatul in ei si nu pot renunta la carnea ( si industriala!) zilnica, 30-40% din greutatea lor corporala e grasime in exces si ii omoara cu zile dar nu se pot opri din mancat, probleme imunitare, diabet, etc.

Obezitatea de exemplu - cati oameni se supun unor regimuri aliemntare de la inedite, curioase la nesnatoase cu tot felul de adjuvanti, pastile chiar, nu mai vorbesc de operatii riscante (micsorare a stomacului, etc.) cand pur si simplu s-ar putea opri din mancat sau manca doar o singura data pe zi.
Sigur, nu ajungi acolo batand din palme, dar cu efort se poate.

Problema e ca toti resping ideea de efort, trebuie sa fie ceva usor, gen - iei o pastila insipida si gata.
Sau faci o operatie si esti CONSTRANS (nu de vointa proprie) sa maninci mai putin - partea amuzanta e ca urmand aceasa educatie a lipsei autocontrolului, unii au reusit sa se ingrase si dupa o astfel de operatie.

A doua etapa e sa-l puna in practica, incetisor.
Sari masa de dimineata - mai ales daca ai avut o masa consistenta seara.
Sau sari masa de seara daca oricum dimineata esti obisnuit sa maninci mai consistent.

Renunti la ce iti place pentru ceea ce stii ca este sanatos.
Carnea nu este, dar leguminoasele da.

Reduci din cantitatea de mancare la o masa.

Treptat ajungi la 24h de post negru (de seara pana in seara zilei urmatoare) iar ulterior chiar 36 ore (pana a treia zi dimineata).

O data ce poti face asta o data pe saptamana, timp de cateva luni ai sa poti tine si doua, si trei, si zece zile sau mai mult.

Unii tin chiar si in conditile in care au o activitate fizica medie, spunea cineva ca si trage de greutati in timpul postului negru de zece zile si il cred - se poate.
Nu la modul "Mr. Olympia" dar se poate si culmea, fara o diminuare semnificativa a capacitatii fizice, ba dimpotriva.

- Imi lipseste si discutia asupra efectului duhovnicesc si aici me refer la postul in general, nu numai la cel negru.
Ce aduce unuia si altuia postul? Cum il schimba (sau nu)?
Eu inca n-am inteles asta. Fiindca oamenii pana la urma raman la fel din pacate.
Cum spunea undeva un teolog (in ierarhia superioara a calugarilor) - se tine post si mananca din oameni.

Deci, cine reuseste sa treaca de cele doua etape de mai sus accepta mental ideea de post negru, si sunt pregatiti fiziologic, il pot folosi si ca instrument duhovnicesc.


Ce rost are sa filosofezi despre asta cu persoane care n-au trecut nici macar de prima etapa, sunt blocati mental pe ideea ca postul negru e ceva de care doar cei cu o mare capacitate duhovniceasca il pot tine, fie ca vorbim si de o singura zi pe saptamana??


- ah, si mai conteaza si intentia, scopul. Daca cineva tina postul negru sau normal doar in perioade stabilite de biserica si cu scopul precis de a se jertfi lui Dumnezeu este una, dar daca scopul este de a trata boli, sau de a urma o moda si se tine postul asa, tot timpul, atunci au dreptate si Cristian si eu si altii sa ajunga sa-l considere doar ca pe un sport extrem.

Repet ceea ce am mai spus - postul este foarte greu. Poate sa spuna oricine ce vrea.

Si renuntarea la droguri este foarte grea. Sau la fumat. Sau la zahar, cafea, cola, etc.
Sau la fripturile dese si consistente.
Asemenarea nu e intamplatoare.

Si ma mai deranjeaza ca suntem pusi toti in aceeasi oala. Ca postul este foarte sanatos si nu e greu si nu e aspru.
Nu suntem toti la fel, nu toti il suportam la fel.

Normal. Nu toti sunt dependenti in aceeasi masura.

Indepedenta e rodul educatiei sau a unui efort care se poate intinde pe ani de zile.

Si aici ma deranjeaza o alta discutie - se vorbeste de cei mai induhovniciti si mai putin induhovniciti. In postitul prorpiu-zis asta nu are relevanta.
Pot sa fie oameni foarte induhovniciti, dar bolnavi, care sa nu poata anumite lucruri si invers.

Sunt oameni care fara voia lor pot tine post, nu au voie sa manince anumite lucruri, dar nu inseamna neaparat ca au biruit atasamentul sau ca restrictiile si suferintele sunt valorificate duhovniceste.

De unde veniti voi cu asa constatari si statistici, eu nu inteleg (vezi postarea lui AlinB).

Sunt oameni, asa ca mine si ca alti cunoscuti ai mei, care tin postul, ii stie numai Dumnezeu cum si aduc o jertfa, adevarata, prin efortul lor.
Si sunt oameni care il tin fara efort si fara probleme.
Ar trebui sa facem putina diferentiere si sa respectam oamenii.
Si sa fim cinstiti cu noi insine si cu ceilalti.

Sunt oameni care n-au fumat in viata lor si nu au adictie pentru bautura, dar asta nu inseamna ca e neaparat o chestie fiziologica sau genetica.

Chair si cei care au devenit dependenti si au probleme serioase cu adictia (si mancarea poate fi un soi de adictie) au devenit asa, nu s-au nascut asa.

Eu ii respect pe toti deopotriva, dar atunci cand vine vorba de extreme, de tinut post negru care regim de viata nu-l mai inteleg si il consider periculos.

Exact cum spuneam mai sus, esti (ffara motive serioase) in faza de blocaj mental.
Ca ala care zice ca nu se poate lasa de fumat. E imposibil. Ca a incercat.
Si doare. Deci nu se poate si e musai sa moara de cancer.

Nu exista nici macar un singur studiu medical care sa arate ca postul negru, de o zi sa zicem, ar fi periculos, nesanatos.
Ba dimpotriva, exista studii medicale, stiintifice, care arata ca si mai multe zile de post negru au un efect benefic pentru sanatate.

Si uite ca nu poti tine nici macar o singura zi de post negru pe saptamana.
Desi probleme de sanatate sunt sigur ca ai destule, de chestii duhovnicesti nici nu mai vorbim.

Deci cine e de vina, unde este eroarea?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

1. se poate tine de oricine, ca nu e un act extrem sau periculos sau imposibil

Ei, nici chiar. Dacă ai rinichii sau ficatul praf, dacă ești dependent de insulină șamd , atunci nu e voie. Femeile însărcinate pot pierde copiii, mai ales în postul total fără apă.

O listă aici: http://www.fasting.com/whoshouldnotfast.html
și
http://www.loveandtruth.net/shelton-fasting.html#ch25

Mai sînt și alte saituri cu informații de genul, cum ar fi http://www.fastingconnection.com/ .

Nu e panaceu cum crede Ionut, dar merge la multe chestii.

Din moment ce sînt boli dintre cele mai ciudate, dar relativ puține, pentru care e strict interzis, atunci nu e panaceu.

Oricum, zice nenea Shelton că sînt foarte puțini care știu să-l țină la modul corect. Și aici subliniem faza de realimentare. În plus, tot el e de părere că dacă nu-l ții pînă la sfîrșit, nu prea are rost... dar aici nu prea sînt de aceeași părere. Unde sfîrșitul e dat de reapariția foamei (vezi postul Lui Hristos) sau de semnalele de vindecare care pot apărea mai devreme (revenirea la normal a limbii, a pielii, vederea, auzul și celelalte).

http://www.loveandtruth.net/shelton-fasting.html#ch23

[Copacel]

Sa avem iertare, dar poate nu toti sunt asa pofticiosi ca tine sau au complexe care vor sa le transforme in falsa superioritate duhovniceasca.

Sa avem iertare din nou dar poate matale nu esti tanar (30 de ani) si nu-ti
traiesti tineretea intr-un mediu social ca acum:ultra-desfranare si unde pornografia este motorul socitatii.
Stii de la o varsta, nu mai ai cum sa ai astfel de ispite.Nu-i nici o superioritate
duhovniceasca ci sunt unicile metode prin care poti supravietui ispitelor incercand sa-ti duci viata dupa Evanghelie.

Sa avem iertare din nou daca noi tinerii dorim sa ne mantuim in acest
pseudo-iad al ispitelor si atentionam si pe altii ca sa se abtina sa devina ispita.

Am ajuns la acelasi concluzii ca si Sfintii Parintii dar nu din citite ci din experienta proprie. Si tare mult ma bucur cand vad ca sunt spre drumul
mantuirii.Ca directia este cea buna si unica si singura.

http://ortodoxcrestin.com/de-ce-sunt...lte-femei-iad/ ( De ce multe femei care merg la Biserica , apoi merg in Iad)
Q.E.D

În prealabil postat de Florin-Ionut

Iar a testa pe propria piele metoda este un act de jertfă, pentru că poti mărturisi prin propriul exemplu care au fost roadele concrete, spre folosul celorlalti.

Dar e normal ca oricine nu l-a practicat să găsească diverse motive de natură psihologică / fiziologică să se pună contra.

Cred ca jertfa e sa te smeresti in ascultare, mai mult decat a testa metoda x sau y.
Mai mare jertfa decat sa lasi curiozitatile si excentricitatile si sa ramai in ascultare, pentru a te lasa patruns de lectia iubirii vietii crestinesti, nu vad sa fie la un crestin.
Au mai fost si altii care au marturisit cum e cu roadele concrete ale postului negru. Ca si alti amatori de sporturi extreme, unii au ajuns in coma, pe pat de spital sau poate chiar mai rau...
Dar nu are rost sa reluam aceleasi argumente si contraargumente pe o tema unde pozitia fiecaruia dintre noi e bine stiuta.
Faci cum voiesti, desigur, Domnul sa te pazeasca!

*
Entuziasmul acesta pentru o practica in sine, motivata mai mult sau mai putin savant de iubitorii istovirii trupesti,
ar putea sa fie domolit prin unele practici si ganduri ca acestea intalnite aici:
http://ortodoxcrestin.com/sensul-vie...este-invierea/

Iata un fragment: Gândeşte ce mică este lumea celui care se iubeşte numai pe el – e numai el singur acolo! Or Dumnezeu de asta a spus că nu e bine să fie omul singur, că un om singur nu are cum să cunoască iubirea, decât iubirea de sine… Cum zicea cineva, iubirea duce în Rai, dar iubirea duce şi în iad – iubirea de Dumnezeu şi de aproapele te duce în Rai, dar iubirea de sine te duce în iad. Şi atunci, ca să putem ierta, de asta avem nevoie: măi, stai un pic, că mă doare, mă enervez când îmi aduc aminte de ăla! Bun, dar enervarea, şi cârtirea, şi bârfirea lui, şi clevetirea lui şi judecarea lui, păi astea mă recomandă pe mine în faţa lui Dumnezeu ca cetăţean al Raiului? Păi nu mă recomandă. Dar vrei să fii acolo? Da. Bine, dacă vrei să fii acolo, trebuie să faci asta. Asta-i calea, şi-n calea asta sunt nişte legi. Dacă nu, plăteşti „amendă”. Şi atunci este nevoie să conştientizăm lucrul acesta, că fără iertare nu există mântuire.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Sunt si aici de acord.
Vroiam insa sa-i raspund si lui AlinB:

1. Postul vegan obisnuit este foarte greu pentru un om care in rest mananca normal.
Pentru unii care s-au obisnuit cu el si doar asa mananca tot timpul si care rezista asa, nu este nici o problema. De fapt nici nu se mai cheama post.

Sa nu uitam ca postul este o jertfa, o renuntare si asta este intotdeauna un efort. Nu poate exista un post usor, sarind intr-un picior de placere. Acela nu mai este post.

2. Postul negru este extrem. Ah, ca-l faci 1zi sau doua e una, da sa-l faci in mod repetat si des si pana la extrem, zeci de zile, este un sport foarte extrem si periculos.

Ce ma deranjeaza cel mai mult in discutiile astea de aici de pe forum legat de postul negru (dar si cel normal) este ca:
- se vorbeste numai despre efectele asupra trupului. Dar cum te simti sufleteste, cum traiesti cu el printre oameni care traiesc si mananca normal, cum te izolezi de ei etc. despre greutati si neputinte si ce spun medicii despre asa ceva, nu se vorbeste.
In fapt, asa cum a observat si Cristian, se discuta mai mult partea extrema, tehnica a postului negru. Din pacate asa reiese din mesaje. Ca e bun, cum se face, link-uri la diversi "specialisti" si forumuri.
- Imi lipseste si discutia asupra efectului duhovnicesc si aici me refer la postul in general, nu numai la cel negru.
Ce aduce unuia si altuia postul? Cum il schimba (sau nu)?
Eu inca n-am inteles asta. Fiindca oamenii pana la urma raman la fel din pacate.
Cum spunea undeva un teolog (in ierarhia superioara a calugarilor) - se tine post si mananca din oameni.
- ah, si mai conteaza si intentia, scopul. Daca cineva tina postul negru sau normal doar in perioade stabilite de biserica si cu scopul precis de a se jertfi lui Dumnezeu este una, dar daca scopul este de a trata boli, sau de a urma o moda si se tine postul asa, tot timpul, atunci au dreptate si Cristian si eu si altii sa ajunga sa-l considere doar ca pe un sport extrem.

Si ma mai deranjeaza ca suntem pusi toti in aceeasi oala. Ca postul este foarte sanatos si nu e greu si nu e aspru.
Nu suntem toti la fel, nu toti il suportam la fel.
Repet ceea ce am mai spus - postul este foarte greu. Poate sa spuna oricine ce vrea.
Si aici ma deranjeaza o alta discutie - se vorbeste de cei mai induhovniciti si mai putin induhovniciti. In postitul prorpiu-zis asta nu are relevanta.
Pot sa fie oameni foarte induhovniciti, dar bolnavi, care sa nu poata anumite lucruri si invers.

De unde veniti voi cu asa constatari si statistici, eu nu inteleg (vezi postarea lui AlinB).

Sunt oameni, asa ca mine si ca alti cunoscuti ai mei, care tin postul, ii stie numai Dumnezeu cum si aduc o jertfa, adevarata, prin efortul lor.
Si sunt oameni care il tin fara efort si fara probleme.

Ar trebui sa facem putina diferentiere si sa respectam oamenii.
Si sa fim cinstiti cu noi insine si cu ceilalti.
Eu ii respect pe toti deopotriva, dar atunci cand vine vorba de extreme, de tinut post negru care regim de viata nu-l mai inteleg si il consider periculos.

Am sa rescriu alta data din respect pt ziua de astazi.
.................................................. .....................

În prealabil postat de sophia

Ar trebui sa facem putina diferentiere si sa respectam oamenii.
Si sa fim cinstiti cu noi insine si cu ceilalti.
Eu ii respect pe toti deopotriva, dar atunci cand vine vorba de extreme, de tinut post negru care regim de viata nu-l mai inteleg si il consider periculos.

Poate ca problema ar fi, de fapt, ca tragem la o formula, ca mizam pe o formula a mantuirii.
Unii pe formula postului, de pilda; altii pe formule de alt gen. Se tinde spre formule si stass-uri in toate cele... Vezi nenumaratele discutii ambitioase despre post, impartasire, spovedire etc. Ca si cum doar ideile absolute despre o practica sau alta ar garanta succesul izbavitor...
Or, tocmai aici cred ca ar fi bine sa ne reamintim: nu e nevoie de formule pentru mantuire! Mantuirea nu e reductibila la o demonstratie alcatuita din algoritmi, oricat ne-ar placea noua sa tinem la anumite reguli si procedee.
Este Cale, nu insa si formula pentru mantuire! Sunt pilde, recomandari, indrumari, porunci dumnezeiesti si bisericesti - nu insa si retete stricte.
Cum merge fiecare pe Cale, in vietuirea concreta, cred ca tine de taina fiecarei persoane aflate in Trupul Bisericii. Cele stabilite in Biserica, toate acelea care sunt mai intai cuprinse in canoane, au rolul de repere si nu de cuie in care ne sunt batute vietile. Viata de credinta se desfasoara intr-o albie, asa cum raul curge si el in albia lui. Dar nu putem confunda dinamica apelor raului, precum nici izvorul si delta, cu malurile sau adancurile sale de lut si de piatra....
Legea e una, iar trairea ei in fiecare e unica, personalizata. Chiar daca, pe de alta parte, putem abstrage cateva aspecte comune care pot sugera o anumita formalizare.