Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Cultura, Arta, Stiinta > Arta bisericeasca in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 02.04.2015, 17:09:03
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.742
Implicit

Citat:
În prealabil postat de abaaaabbbb63 Vezi mesajul
Si mie imi plac pasarile! Papagalii, randunelele, si gainile dupa ce au fost expuse la temperaturi foarte inalte. :))

:) ce delikat ai fost!
Reply With Quote
  #22  
Vechi 02.04.2015, 17:12:11
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.742
Implicit

O imagine din Israel, cu ocazia Bobotezei, la Qaser al-Yahud, langa orasul Ierihon, locul in care Sf. Ioan Botezatorul l-a botezat pe Hristos in repejunile Iordanului. Un porumbel alb pe toiagul patriarhului ortodox al Ierusalimului, Mitr. Theophilos.

„Si botezându-se Iisus, când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel și venind peste El.”

Reply With Quote
  #23  
Vechi 10.06.2015, 12:49:07
Vitiate Vitiate is offline
Banned
 
Data înregistrării: 29.05.2015
Locație: Dromund Kaas
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 268
Implicit

Citat:
În prealabil postat de delia31 Vezi mesajul
O imagine din Israel, cu ocazia Bobotezei, la Qaser al-Yahud, langa orasul Ierihon, locul in care Sf. Ioan Botezatorul l-a botezat pe Hristos in repejunile Iordanului. Un porumbel alb pe toiagul patriarhului ortodox al Ierusalimului, Mitr. Theophilos.

„Si botezându-se Iisus, când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel și venind peste El.”

Cred sincer ca a fost o pura intamplare. Sau, de fapt porumbelul este destul de antropofil, asa ca a venit acolo, poate si in speranta unei rasplati grauntoase. Sau poate tocmai asa a fost antrenat in prealabil sa vina.
Eu imi hranesc, cand merg la tzara, un intreg stol de pitigoi, cinteze, gugustiuci, macalendri. Deseori pitigoii se asezau pe pacatosu-mi cap. Si ce, asta inseamna ca eu si multi altii, la care dragalasele fapturi ale Domnului au venit cu incredere, suntem sfinti ca si unii din vechime care admonestau hiene, foloseau crocodili nilotici pe post de bac (vezi acatistul Sf. Antonie cel Mare) sau ignorau muscaturi de vipere, cobre, scorpioni sau scolopendre?! :) Acu', pe bune.
Cred sincer ca a fost regie sau intamplare.

Last edited by Vitiate; 10.06.2015 at 15:48:28.
Reply With Quote
  #24  
Vechi 10.06.2015, 16:09:37
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.742
Implicit

Nu stiu, eu doar am pus poza. Am vazut in Israel genul acesta de imagini in format mare, in cateva locuri. Una, imi amintesc sigur, ca mi-am facut si poze, la intrarea manastirii Sf. Gherasim in Ierihon, in desertul Iudeii. Alta, dar mi se pare ca erau alti preoti, undeva in squarul unei parcari pe langa Yardenit, la raul Iordan.

Acuma...intamplare intamplatoare, regie, ne-regie, porumbel antropofil, patriarh Aghiofil (il cheama chiar Theophilos)... Duhul sufla unde vrea! Nu?

Scuze ca te intreb, esti cumva fostul user Barsaumas-scepticul, ex Theodore de Mopsuestia, ex nu-mai-stiu-ce-alt-avatar?

Uite ceva rar! Se potriveste si pe topicul cu arhitectura bisericilor si pe acesta despre pasari.
Circula nu de mult pe net o imagine a unei biserici din Florida, cu o infatisare foarte neobisnuita. Vazuta dintr-un anumit unghi, zici ca e pasare. Un pui sau pinguin sau poate bufnita.

It looks like Angry birds!
Rara avis! Mai precis, rara basilica!

Reply With Quote
  #25  
Vechi 10.06.2015, 20:18:30
Vitiate Vitiate is offline
Banned
 
Data înregistrării: 29.05.2015
Locație: Dromund Kaas
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 268
Implicit

Citat:
În prealabil postat de delia31 Vezi mesajul
Nu stiu, eu doar am pus poza. Am vazut in Israel genul acesta de imagini in format mare, in cateva locuri. Una, imi amintesc sigur, ca mi-am facut si poze, la intrarea manastirii Sf. Gherasim in Ierihon, in desertul Iudeii. Alta, dar mi se pare ca erau alti preoti, undeva in squarul unei parcari pe langa Yardenit, la raul Iordan.

Acuma...intamplare intamplatoare, regie, ne-regie, porumbel antropofil, patriarh Aghiofil (il cheama chiar Theophilos)... Duhul sufla unde vrea! Nu?

Scuze ca te intreb, esti cumva fostul user Barsaumas-scepticul, ex Theodore de Mopsuestia, ex nu-mai-stiu-ce-alt-avatar?

Uite ceva rar! Se potriveste si pe topicul cu arhitectura bisericilor si pe acesta despre pasari.
Circula nu de mult pe net o imagine a unei biserici din Florida, cu o infatisare foarte neobisnuita. Vazuta dintr-un anumit unghi, zici ca e pasare. Un pui sau pinguin sau poate bufnita.

It looks like Angry birds!
Rara avis! Mai precis, rara basilica!

Da, stimata sora, eu sunt, scepticul. Eu incerc de fiecare data sa imi amorsez un input decredinta curata si mai ales puternica, si defiecare data un amestec puternic de de scepticism, teologie ultraliberala si sarcasm ma opreste. Nu dintr-o toana mi-amsterscontul anterior,sau din multipla personalitate, cum ma insultara doi buni prieteni, ci pur si simplu ca un inceput bun. Dupa cum ati constat din pacate toti,imi e imposibil sa fiuun credincios real al oricareiconfesiuni. Am exasperat chiar si un prieten neoprotestant cu izolationismul meu confesional, ceea ce e mare lucru.. Va rog sa ma iertati, fratia ta si colegul Mihail, pentru provocari si vorbe proaste.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 10.06.2015, 21:20:48
DragosP's Avatar
DragosP DragosP is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 6.591
Implicit

Hai bre, iertare, nu mai pune la suflețel.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat!
"Trebuie sa mori înainte de a muri
Pentru a nu muri atunci când mori"
Reply With Quote
  #27  
Vechi 11.06.2015, 00:25:57
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.742
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Vitiate Vezi mesajul
Da, stimata sora, eu sunt, scepticul. Eu incerc de fiecare data sa imi amorsez un input decredinta curata si mai ales puternica, si defiecare data un amestec puternic de de scepticism, teologie ultraliberala si sarcasm ma opreste. Nu dintr-o toana mi-amsterscontul anterior,sau din multipla personalitate, cum ma insultara doi buni prieteni, ci pur si simplu ca un inceput bun. Dupa cum ati constat din pacate toti,imi e imposibil sa fiuun credincios real al oricareiconfesiuni. Am exasperat chiar si un prieten neoprotestant cu izolationismul meu confesional, ceea ce e mare lucru.. Va rog sa ma iertati, fratia ta si colegul Mihail, pentru provocari si vorbe proaste.


Imi scapa mie ceva? De la mine de ce-ti ceri iertare? Suntem certati si nu stiu io? Am zis eu ceva care te-a necajit? Pe topicul acela in care agreai ideea pelagiana a unuia care sustinea ca nu exista pacat originar? Sau in cel despre nestorianism?

Da' ce nume ti-ai ales! ...Vitiate... You mean vitiation of human nature because of the ancestral sin?
Reply With Quote
  #28  
Vechi 11.06.2015, 02:00:51
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de delia31 Vezi mesajul
„Si botezându-se Iisus, când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel și venind peste El.”
Să fie vreo legătură între formularea "ca un porumbel" (s.m.)
și formularea asemănătoare, la prima vedere:
"Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc..."? (s.m.)

P.S. "... de câte ori am voit să adun pe fiii tăi după cum adună pasărea puii săi sub aripi..." (Mt 23,37)
P.P.S. Atunci când se coboară, porumbelul are un fel de a se apropia diferit de cel, să zicem, al uliului/șoimului/vulturului. Aș numi modul în care se așază porumbelul cu termeni ca "delicat", "gingaș", "grijuliu"... Și, totodată, e în așezarea porumbelului ceva nelămurit, care m-a fascinat din copilărie (când creșteam porumbei) - în timp ce se așază îți lasă impresia că totodată ... se ridică...:) Această ambiguitate este una dintre deliciile mele poetice oferite de natură. Văd în ea o dublă taină... Elementul ascensional pe care îl sesizez în coborârea porumbelului se asociază în mintea mea, nu știu de ce, cu puterea potolită și nemanifestă, cu o bărbăție/virilitate tainică....:) E ceea ce m-a preocupat adeseori, în alt plan, când citeam traducerile și notele Părintelui Stăniloae la paragrafele (din Filocalia) privind smerenia, cufundarea înlăuntrul inimii etc. Părintele se exprimă adeseori (voit?) ambiguu, prin succesiune analitică și antitetică, în genul "a coborî sau, totodată, a urca..."...........:)

Last edited by Ioan_Cezar; 11.06.2015 at 02:15:50.
Reply With Quote
  #29  
Vechi 11.06.2015, 13:51:21
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.742
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul
formularea "ca un porumbel" (s.m.)

P.P.S. Atunci când se coboară, porumbelul are un fel de a se apropia diferit de cel, să zicem, al uliului/șoimului/vulturului. Aș numi modul în care se așază porumbelul cu termeni ca "delicat", "gingaș", "grijuliu"... Și, totodată, e în așezarea porumbelului ceva nelămurit, care m-a fascinat din copilărie (când creșteam porumbei) - în timp ce se așază îți lasă impresia că totodată ... se ridică...:) Această ambiguitate este una dintre deliciile mele poetice oferite de natură. Văd în ea o dublă taină... Elementul ascensional pe care îl sesizez în coborârea porumbelului se asociază în mintea mea, nu știu de ce, cu puterea potolită și nemanifestă, cu o bărbăție/virilitate tainică....:)
O, ce fineturi! Ce adancimi! Ce inaltimi!
Mi-ai amintit de Inaltul Bartolomeu. Avea darul acesta poetic (ca si tine) de
a-ti sesiza o taina, de-a te imbia sa i te deschizi, sa-i dai tarcoale prin taramuri rarefiate, invaluindu-te in subtilitati kalokamistikos ( frumos si mistic. nespus de frumos), dar te lasa intr-un dulce suspans..opera aperta...deschis plinirii si plinatatii, dupa cum ii dadea fiecaruia Duhul a intelege.

Duhul Sfant pogorandu-Se ca un porumbel...

Pogorare si coborare. Cred ca nu-s tocmai tot una. E o distinctia poate insesizabila intre ele. Pogorarea, cred ca e ceva mai subtil decat coborarea.
"A (te) cobori" e a veni de undeva de sus si a te lasa apartinut de cele de jos. A te da pe tine jos(ului), ca sa zic asa. A nu mai fi (mai) sus.

In timp ce, in "a (se) pogori" se simte un nedeslusit "coincidentia oppositorum". Pogorare inseamna si "a fi sus" si "a fi jos" simultan, e si inaltime si adancime deodata, fiindca pogorarea presupune coborare, fara insa desprinderea de cele de sus.

De aceea in Crez spunem ca Logosul S-a pogorat, nu S-a coborat, facandu-Se adica, ce nu era, dar ramanand si ceea ce era. Despre Duhul Sfant, la fel, spunem ca se pogoara, nu ca se coboara.

Duhul Sfant pogorandu-Se ca un porumbel... As fi tentata sa zic invers. Poate porumbelul pogorandu-se ca Duhul Sfant. Creatura imitandu-si Creatorul. Delicat, gingas, fara sa se desprinda de cele de sus. "Coborand ridicandu-se", asa cum ai sesizat tu la porumbeii copilariei tale.

Interesanta comparatie a evanghelistului, nu! Duhul Sfant ca un porumbel! Creatorul, ca una din creaturi! Cred ca prin exprimarea asta, evanghelistul, folosindu-se de ceea ce stim, incerca sa ne spuna ceea ce nu stim.



Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul
E ceea ce m-a preocupat adeseori, în alt plan, când citeam traducerile și notele Părintelui Stăniloae la paragrafele (din Filocalia) privind smerenia, cufundarea înlăuntrul inimii etc. Părintele se exprimă adeseori (voit?) ambiguu, prin succesiune analitică și antitetică, în genul "a coborî sau, totodată, a urca..."...........:)
Taina inaltarii prin coborare. Fiindca, paradoxal, a cobori (mintea/nous-ul/duhul in inima) e de fapt a urca ( in cele ale Duhului).

Nota. Paradoxal - pentru alde mine, si pentru cei cu mintea ne(a)dusa in inima.
Pentru isihasti si poeti insa, paradoxul e un mod de viata. Ei/voi pot/puteti talcui fara sa epuizeze/epuizati acel ceva nelamurit din asezarea porumbeilor, coborare si ridicare deodata, adancime si inaltime laolalta..
„Ma porti prin tot adancul si inaltul / Si-mi pare ca in mine e un Altul” (citat din memorie dintr-un poet al adancurilor inalte. Sau al inaltimilor adanci... Cine poate sti ? unde se sfarseste cerul oglindit in ape?)
Reply With Quote
  #30  
Vechi 11.06.2015, 15:27:49
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de delia31 Vezi mesajul
O, ce fineturi! Ce adancimi! Ce inaltimi!
Mi-ai amintit de Inaltul Bartolomeu. Avea darul acesta poetic (ca si tine) de
a-ti sesiza o taina, de-a te imbia sa i te deschizi, sa-i dai tarcoale prin taramuri rarefiate, invaluindu-te in subtilitati kalokamistikos ( frumos si mistic. nespus de frumos), dar te lasa intr-un dulce suspans..opera aperta...deschis plinirii si plinatatii, dupa cum ii dadea fiecaruia Duhul a intelege.

Duhul Sfant pogorandu-Se ca un porumbel...

Pogorare si coborare. Cred ca nu-s tocmai tot una. E o distinctia poate insesizabila intre ele. Pogorarea, cred ca e ceva mai subtil decat coborarea.
"A (te) cobori" e a veni de undeva de sus si a te lasa apartinut de cele de jos. A te da pe tine jos(ului), ca sa zic asa. A nu mai fi (mai) sus.

In timp ce, in "a (se) pogori" se simte un nedeslusit "coincidentia oppositorum". Pogorare inseamna si "a fi sus" si "a fi jos" simultan, e si inaltime si adancime deodata, fiindca pogorarea presupune coborare, fara insa desprinderea de cele de sus.

De aceea in Crez spunem ca Logosul S-a pogorat, nu S-a coborat, facandu-Se adica, ce nu era, dar ramanand si ceea ce era. Despre Duhul Sfant, la fel, spunem ca se pogoara, nu ca se coboara.

Duhul Sfant pogorandu-Se ca un porumbel... As fi tentata sa zic invers. Poate porumbelul pogorandu-se ca Duhul Sfant. Creatura imitandu-si Creatorul. Delicat, gingas, fara sa se desprinda de cele de sus. "Coborand ridicandu-se", asa cum ai sesizat tu la porumbeii copilariei tale.

Interesanta comparatie a evanghelistului, nu! Duhul Sfant ca un porumbel! Creatorul, ca una din creaturi! Cred ca prin exprimarea asta, evanghelistul, folosindu-se de ceea ce stim, incerca sa ne spuna ceea ce nu stim.





Taina inaltarii prin coborare. Fiindca, paradoxal, a cobori (mintea/nous-ul/duhul in inima) e de fapt a urca ( in cele ale Duhului).

Nota. Paradoxal - pentru alde mine, si pentru cei cu mintea ne(a)dusa in inima.
Pentru isihasti si poeti insa, paradoxul e un mod de viata. Ei/voi pot/puteti talcui fara sa epuizeze/epuizati acel ceva nelamurit din asezarea porumbeilor, coborare si ridicare deodata, adancime si inaltime laolalta..
„Ma porti prin tot adancul si inaltul / Si-mi pare ca in mine e un Altul” (citat din memorie dintr-un poet al adancurilor inalte. Sau al inaltimilor adanci... Cine poate sti ? unde se sfarseste cerul oglindit in ape?)
Frumos comentariu, Delia! Mulțumesc....:)

*
Încerc să îți dăruiesc ceva acum.
Vreau doar să îmi acorzi atenția ta cu toată seriozitatea și cu tot spiritul critic. Te rog, frățește, să fii vigilentă, până la încordare chiar. Sau, pur și simplu, receptivă pentru câteva minute, așa cum alegi tu.

Am auzit adeseori că se folosește acest termen, "paradox", pentru realitățile trăite ale vieții creștine, duhovnicești (adică de rugăciune). Tresar nervos, mă tulbur undeva în inima mea când întâlnesc această expresie... Mă întristez foarte. Sufăr.
Ceea ce lasă impresia că ar fi "paradox" îmi pare doar dovada că mintea noastră se grăbește să numească, din afară al ei, ceea ce ține de lăuntrul experienței tainice. Actul numirii ca paradox al unei realități simple (mersul firesc al sufletului la întâlnirea minții cu lumile sale lăuntrice) este un act eșuat. O oprire și o respingere. O ne-credere, o ne-cunoaștere, o ne-trăire, o ne-participare. Ne-ființare. Un păcat. Un refuz. O murire spontană.
Un clivaj.
Dovada clară că lipsește experiența străpungerii, urmată de durere și leac...:)

Când experiența se continuă lin în noi, când ne lăsăm purtați (în împletire cu zvâcul alegerii înaintării), când consimțim la ceea ce noi înșine am inițiat, atunci vine o clipă când perspectiva se răstoarnă. E o experiență a continuării experienței în cu totul alt plan. Unul răsturnat.
Fapt efectiv, experiență trăită, semn al continuității prin contrariu, al schimbării calitative a lucrurilor ca o firească urmare a unui drum făcut până la capăt, susul devine jos și invers etc. Nu este ometaforă, nu este un moft moralist, nu e un îndemn scornit ori un adevăr de cafenea că ai acces la înălțimi micșorîndu-te, coborînd, nimicindu-te. Ci pur și simplu, făcînd și fiind așa, în experiența cea mai autentică a cugetului și simțirii tale, deodată urci (mai degrabă ești urcat, ți se întâmplă asta fără voia ta, ori nu prin puterea ta) și ai o perspectivă uluitoare și, repet, inversată. Ori, poate, ești acolo unde totul e invers... Ca în poveștile cu flăcăii de se cățărau în pom și ajungeau în alt tărâm...:)

Aici nu e vorba de paradox (asta doar o minte neînțelegătoare și fără experiență a faptului continuității vieții sufletești o poate spune) ci e însuși firescul vieții omului, întâlnit doar în viața duhovnicească. Ceea ce în viața de rugăciune e firescul și legea, pentru mintea cea din afară, pentru omul neduhovnicesc, e paradox, vai...
Ceea ce pentru ochiul lăuntric e simplă experiență evidentă, pentru ochiul din afară e nălucire ori părere ori ...tulburare oftalmologică. La fel cu toate celelalte simțuri, la fel cu cele cugetate.

Musai, o experiență asumată până la capăt în actul umil și cu lepădare de sine al rugăciunii CONTINUĂ în modul cel mai firesc cu o perspectivă inversată. De nu se petrece această schimbare de perspectivă, rugăciunea e ratată, avortată, neîmplinită.
Așadar, într-un act împlinit, unei coborâri îi crește pe nesimțite "umbra" ridicării, adâncul și înaltul se însoțesc, se împletesc, simțământul de nesfârșită micime și căință se împletește peste voia ta cu sentimentul darului nespus de înălțător, cu mângâierea și bucuria de nespus... Cu cât rușinea de sine și durerea sunt mai mari, cu cât conștientizarea oribilei alcătuiri e mai pregnantă, cu cât simțământul că faptele tale sunt mai îngrozitoare te copleșește strivindu-te și scufundîndu-te până la a nu mai deveni nimic,decât o simplă prezență (de care te minunezi că este) - cu atât se ridică o alinare, o lumină, o adiere, un zâmbet, o mângâiere, o șoaptă răcoroasă și dulce... E firesc, e un act rotund, împlinit, întreg.
Vezi dar, că nu-i un paradox, ci o plinire. O experiență deplină.

Și cât de ușor se pierde!
Eu scriu acum despre ea pentru că am pierdut-o și nu mai trag nădejde să o recapăt.
Dacă aș mai fi sperat să o recapăt nu aș mai fi scris despre ea ci aș fi păstrat-o tainică.
Dumnezeu este gelos.
Doar pentru că noi suntem ușuratici, frivoli.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Ziua de Rusalii Danut7 Rusaliile 27 09.06.2014 13:47:16
Pelicanul, chip al Mantuitorului MoldoveanCo Intrebari utilizatori 2 15.07.2013 21:47:44
Ziua X Gabriel_ND Intamplari adevarate 10 12.10.2011 14:51:05
Despre iubirea pentru Hristos-D, in si cu Hristos! alecsandru Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni 3 05.11.2009 03:45:24