Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Biserica Ortodoxa Romana
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1431  
Vechi 14.06.2019, 16:33:43
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Sunt un miracol al bunatatii lui Dumnezeu
(Sfântul Ioan de Kronstadt)

Fă-ți timp să te întrebi mai des: cărei înțelepciuni datorezi alcătuirea perfectă a corpului tău; ce îl ține constant în viață și îl direcționează? Cine a statornicit legile intelectului, cele ce se manifestă până astăzi la toți oamenii? Cine a înscris în inimile oamenilor legea conștiinței, cea care lucrează în noi întru răsplătirea binelui și osândirea răului?
Dumnezeule Atotputernic, Preaînțelept și Atotbun! Tu ții mereu mâna Ta ocrotitoare asupra mea, păcătosul, și nu există clipă în care bunătatea Ta să mă fi părăsit! Fă-mă să-Ți pot săruta mereu, cu credință vie, dreapta Ta. De ce-ar trebui oare să caut undeva departe semnele bunătății, înțelepciunii și atotputerniciei Tale?!
Mă bucur nespus că le pot găsi, mai evident ca oriunde, în mine însumi. Eu sunt un miracol al bunătății lui Dumnezeu, al înțelepciunii și atotputerniciei Sale. Eu cuprind în mine în mic un întreg univers. Sufletul meu este o expresie a lumii nevăzute, trupul, o expresie a lumii văzute.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1432  
Vechi 24.06.2019, 02:21:06
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Cum pot fi sigur ca cineva ma iubeste cu adevarat?

Nu mai întreba pe cineva: „Mă iubești?” Dacă nu simți asta din faptele lui față de tine, înseamnă că răspunsul îl știi deja, doar că îți vine greu să îl accepți... Adevărul doare o vreme, dar minciuna doare toată viața...

Cea mai frumoasă cale de a face un om să te iubească este să îi atingi sufletul acolo unde alții l-au lovit. Octavian Goga spunea că „sufletele care nu-și spovedesc niciodată tainele sunt ca odăile cu ferestrele închise, care nu se aerisesc”.

Și este cu neputință în viață să știi tot, să ai tot, să iubești pe toată lumea și să fii pe placul tuturor. Un proverb spune așa: „Dacă urmează să călătorești, roagă-te o dată, dacă trebuie să mergi la război, roagă-te de două ori, dar, dacă urmează să te căsătorești, roagă-te de trei ori!”
Ieromonah Hrisostom Filipescu

Fragment din cartea "Dragostea naste dragoste"
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1433  
Vechi 26.06.2019, 20:21:56
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

,,Iertarea este o mare tăcere...

Asa era pe vremuri. Oamenii se iertau în tăcere, pur și simplu. Cel ce greșise intra pe ușă, iar cel ce avea de iertat îl punea la masă. Se vorbea despre vreme, despre ploaie și pâine... Și așa se înțelegea că tot ce era de iertat era iertat, și tot ce era de spus s-a spus în cele câteva cuvinte: “Dă, Doamne, să fie ploaie!"

Iertau toți: soțiile își iertau soții în tăcere. Așa, supărate, ele tot una făceau: mâncare, spălau, adormeau copiii, iar seara se așezau toți la o masă și rupeau din aceeași mămăligă toți. Mămăliga aceea era pâinea împăcării, căci ce folos să stai supărată?! Tot va trebui să dormi în același pat... Și paturile, în alte vremuri, erau înguste, nu se putea dormi decât unul lângă altul... Așa și iertau, în tăcere.

Erau desigur și bărbați care atunci când greșeau mult își cereau iertare în genunchi de la femeie, ca de la o icoană. Puțini erau aceia care făceau asta, pentru că puțini înțelegeau că, dacă soția va pleca, va cădea casa. Dar asta se făcea în ascuns și nimeni, niciodată, nu știa! Era o taină!

Vecinii se iertau și ei în tăcere. Tăceau mult supărați, nu-și vorbeau o vreme, și apoi, intrau în ogradă și cereau ceva: o sapă, o cană de făină, ceva... Celălalt îi dădea, desigur, și tăcea. Și așa se iertau. În tăcere.
Pe vremuri, vecinii se ajutau unii pe alții și înțelegeau că toamna, la culesul viei, și primăvara, la prășit, nu era loc de sfadă. Trebuia să fie gata împăcați! Toți iertau, dar nimeni nu-și cerea iertare! Decât duminica, înainte de liturghie, pentru ca toti stiau ca nu trebuie sa mearga suparati la biserică. Așa și se știa când intra cineva pe poartă și striga să fie iertat, că-i vremea de dus la biserică! Și, în loc de iertare, i se răspundea: “Da' ce, de-amu te-ai pornit spre biserica?” Ăsta era semn că nu e nimic de iertat, de spus sau de adăugat. Era semn de pace între oameni...

Sa iubim si sa iertam, ca pe vremuri..."

"Azi gresesc eu si tu ma ierti, maine gresesti tu si eu te iert, poimaine gresim amandoi si altii ne iarta... si peste noi toti se revarsa pacea Duhului Sfant."

Mitropolitul Antonie de Suroj
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1434  
Vechi 26.06.2019, 23:08:02
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

...O, frați mei, cad in genunchi inaintea voastra si va rog cu lacrimi:
....“Veniti la Hristos”...
... Frații mei dragi, din tot pământul, cu lacrimi scriu aceste rânduri, căiți-vă până când mai e vreme!

... Dumnezeu așteaptă cu milostivire pocăința noas*tră. Și tot cerul, toți sfinții așteaptă această pocăință.

...Ințelegeți, voi, toate noroadele pământului, cât de mult vă iubește Domnul și cu câtă milostivire vă cheamă la El:

...„Veniți la Mine și vă voi odihni pe voi.”...

...„Vă voi odihni și pe pământ și în cer, și veți vedea slava Mea.”...

...„Acum nu puteți înțelege aceasta, dar Duhul Sfânt vă va da să înțelegeți iubirea Mea pentru voi.”...

...„Nu zăboviți, veniți la Mine. Cu dor vă aștept pe voi ca pe niște copii dragi...

...Eu vă voi da pacea Mea și voi vă veți bucura și bucuria voastră va fi veșnică...

...Sufletul care iubește pe Domnul nu poate să nu se roa*ge, căci este atras spre El prin harul pe care l-a cunoscut în rugăciune...

...Doamne, dă-ne pocăința lui Adam și sfânta Ta smerenie.

...Trăiește trupul meu pe pământ și sufletul dorește cerul...
...Ce-ți voi da în schimb, Doamne pentru dragostea Ta?

...Să ne smerim , fraților, și Domnul ne va arăta toate, așa cum un tată iubitor arată totul copiilor lui....

...Domnul este cu noi.
Ce-am putea dori mai mult?...

Sf. Siluan Athonitul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1435  
Vechi 03.07.2019, 05:01:22
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Maică Stareță, i-ai scris urări lui Dimitrie, care acum se căsătorește?
– I-am scris, Părinte.
– Adu-mi felicitarea să completez și eu ceva: „Hristos și Maica Domnului să fie cu voi. Dimitrie, îți dau binecuvântare să te cerți cu toată lumea, în afară de Maria. La fel și Mariei”. Ia să văd dacă vor înțelege la ce mă refer?
Cineva m-a întrebat: „Ce unește mai mult pe bărbat cu femeia?”.„Recunoștința”, îi răspund. Unul iubește pe celălalt pentru ceea ce îi dăruiește. Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul și ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranța că o poate proteja. Femeia este doamna casei, dar și o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar și hamalul ei. Soții trebuie să aibă dragoste curată între ei pentru ca, existând un climat pașnic în familie, să-și poată îndeplini îndatoririle lor duhovnicești.
Pentru a trăi în chip armonios, soții trebuie dintru început să pună ca temelie a vieții lor dragostea, dragostea cea scumpă, care se află în noblețea duhovnicească, în jertfirea de sine, iar nu în dragostea cea mincinoasă, lumească și trupească. Atunci când există dragoste și jertfire de sine, întotdeauna unul se pune în situația celuilalt, îl înțelege și-l doare. Iar atunci când cineva îl primește pe aproapele său în inima sa îndurerată, Îl primește pe însuși Hristos, Care îl umple cu și mai multă veselie duhovnicească.
Atunci când există dragoste, chiar și departe de s-ar afla unul de celălalt, siliți fiind de împrejurări, totuși se află aproape, pentru că dragostea lui Hristos nu poate fi limitată prin distanțe. Însă atunci când, Doamne ferește!, soții nu au dragoste între ei, chiar de s-ar afla aproape din punct de vedere spațial, în realitate se află departe anul de celălalt. De aceea, soții trebuie să se străduiască să păstreze dragostea în toată viața lor și să se jertfească unul pentru celălalt.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul IV. Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 43-45)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1436  
Vechi 05.07.2019, 02:18:28
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Suferințele îți aduc niște înțelepciuni adânci și te fac să te gândești serios la mântuirea ta. Dar vă dați seama cine ne păzește pe noi? Îngerul păzitor îl face praf și țăndări pe drac, care nu mai are nici o misiune, este un apostat. Îngerul păzitor este în misiune. Lupta este între ei și câștigă acela de partea căruia suntem noi cu faptele noastre. Și nu ne-ar fi rușine să-l părăsim pe îngerul păzitor, să-i dăm câștig de cauză diavolului, dușmanul îngerului, dușmanul nostru, cu nepăsarea, ba și cu căderi directe? Și totuși, Dumnezeu, în mila Lui, ne-a dat putința să ne ridică prin spovedanie.
E o îngăduință continuă pentru salvarea fiilor Lui, oamenii. Așa că, pentru faptul că sunt împietrit cu inima, nu mai merit nimic. Inima trebuie să fie flexibilă continuu, nu piatră! Inimă caldă, fierbinte. Nu permiteți gândurilor rele să vă cuprindă. Dacă vin, goniți-le cu rugăciunea, fără meditații prea multe la rugăciune.
Unul împingea în ușă și dracul împingea și el pe partea cealaltă să intre la el. Iar ăsta zicea: „Doamne miluiește!” cu jumătate de gură, superficial. În sfârșit, dracul deschidea mai mult ușa să intre la el. Dacă a văzut că intră dracul, a suspinat din adânc: „Doamne nu mă lăsa!” și îndată a dispărut dracul. Și plângea. Și a apărut Mântuitorul: „Doamne, de ce nu m-ai ajutat?”. „Când m-ai chemat cu adevărat, te-am ajutat!”
Melcul merge încet, dar merge cu casă cu tot. Te rogi încet, te rogi tainic, dar roagă-te din inimă, că altfel este numai spoială, nu rugăciune.
Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 200-201
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1437  
Vechi 11.07.2019, 12:52:34
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

MEDITATIE DUHOVNICEASCA !
După învățătura sfintei noastre Biserici Ortodoxe, Dumnezeu îi rânduiește fiecărui om la botez un înger păzitor, care stă în preajma lui toată viața. În același timp, și duhuri necurate se află în jurul omului. Și unii și alții au „cărți” în care se scriu cu de-amănuntul gândurile, cuvintele, faptele și toate simțirile omului: îngerii – pe cele bune, diavolii – pe cele rele.
În unele icoane ale Înfricoșatei Judecăți, în fața tronului Dreptului Judecător, se vede o cumpănă ținută de o mână; de o parte și de alta, se văd îngeri și diavoli ținând cărțile vieții oamenilor pe care le pun în cântar, iar în partea care atârnă mai greu, acolo merge fiecare om.
Iată câteva din mulțimea de mărturii care afirmă că toate cele trăite de om de-a lungul vieții sale pământești se scriu undeva în „cărți” și care, la Înfricoșata Judecată, se vor deschide în văzul tuturor și fiecare va fi judecat potrivit cu cele scrise în „cartea” vieții sale.
Fără îndoială, „cărțile” de care pomenesc așa de stăruitor Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție sunt altfel de cărți decât cărțile noastre materialnice, de vreme ce și îngerii care scriu în ele sunt ființe netrupești. Oricum ar fi, un lucru este sigur, căci avem atâtea mărturii: există cu adevărat „cărți”, este și scriitor care scrie și nimic din viața omului, dar absolut nimic, nici faptă, nici cuvânt, nici gând, nu rămâne nescris și toate au însemnătate pentru mântuirea omului, precum o confirmă și Marele Vasilie, zicând: „La Judecată, nu numai faptele și cuvintele, ci și gândurile vor fi cercetate”.
(Ieromonah Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, pp. 92-94)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1438  
Vechi 16.07.2019, 22:54:24
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Părinte, mulți se neliniștesc. Ce va fi cu problema aceasta, ce va fi cu cealaltă.
‒ Ascultă! Acum Dumnezeu chiar dacă ar vrea să ne lase, nu poate.
‒ La ce vă referiți?
‒ Iată, atunci când părinții aduc un copil pe lume, cu cât se nevoiesc să-l crească, cu atât îl iubesc mai mult și îi doare pentru el. Tot astfel și Dumnezeu, ne-a adus în lume, S-a nevoit într-un fel, ne-a crescut și S-a ostenit să ne facă ceea ce suntem. Acum chiar dacă ar să vrea să ne lase, nu poate ‒ pentru că Îl doare pentru noi. Numai noi să avem puțină mărime de suflet. Dacă avem puțină mărime de suflet, nu vom pierde Raiul.
‒ Părinte, ați spus că Bunul Dumnezeu nu ne va lăsa...
‒ Da, Dumnezeu nu ne lasă niciodată. Noi îl lă*săm. Atunci când omul nu trăiește duhovnicește, nu i se cuvine ajutorul dumnezeiesc. Dar când trăiește duhovnicește și este aproape de Dumnezeu, i se cuvine. Atunci, chiar dacă s-ar întâmpla ceva și ar muri, el este pregătit pentru cealaltă viață, așadar este în câștig atât în viața aceasta, cât și în cealaltă.
Ajutorul lui Dumnezeu nu poate fi împiedicat nici de oameni, nici de diavoli pentru a ajunge la noi. Nimic nu este greu, nici pentru Dumnezeu, nici pentru un Sfânt. Numai noi, prin puțina noastră credință, împiedicăm marile puteri dumnezeiești să se apropie și să ne ajute. Și deși există o atât de mare putere lângă noi, fiindcă există înlăuntrul nostru elementul uman într-o mare măsură, noi nu îl putem înțelege pe cel dumnezeiesc, care depășește toate puterile omenești ale întregii lumi, pentru că puterile dumnezeiești sunt atotputernice.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 321-322)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1439  
Vechi 20.07.2019, 23:26:51
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Prin puterile și cu mijloacele proprii înălțarea noastră din preocupările cotidiene sau din existența la nivel biologic este imposibilă. Dar după cum Dumnezeu a lăsat legi ale naturii ce permit păsărilor să zboare, la fel ne-a dat aripi și nouă, aripi duhovnicești, care să ne ajute a ne ridica deasupra păcatelor și slăbiciunilor noastre, pentru a ne îndeplini chemarea dată de Dumnezeu în această viață.
Dumnezeu a creat toate bune foarte, după cum găsim în Cartea Facerii. Omul însă, folosind rău libertatea cu care fusese înzestrat, a preferat pământul în locul cerului, a ales să asculte îndemnul șarpelui care se târa pe pământ decât să ia aminte la cuvântul înălțător al Domnului din Eden. Dar Dumnezeu nu l-a părăsit, ci i-a oferit aripile rugăciunii. Poverile care păreau oamenilor greu de purtat sunt ridicate acum pe aripile acestea.
Din păcate, nu toți le folosesc. Când necazurile le ies în cale, unora le cresc aripi, iar alții își cumpără cârje. Nikos Kazantzakis, celebrul scriitor grec din secolul trecut, amintește într-una din lucrările sale o poveste a țăranilor greci. Aceasta spune că, odinioară, liliecii erau șoareci. Șoareci care au intrat într-o biserică și au mâncat anafura. De atunci le-au crescut aripi. Comentând acest lucru, Kazantzakis spune: „După ce omul a părăsit Edenul, sufletul lui a fost asemenea unui șoarece. Chinuit, întotdeauna fugărit și căutând permanent să se ascundă în găurile din pământ. Dar a mâncat trupul lui Hristos, împărtășindu-se de Dumnezeu prin Euharistie și a căpătat aripi”.
Atunci când oamenii au inventat avionul, i-au așezat aripile în forma literei V. Dar avioanele astfel construite nu rezistau în aer și se prăbușeau. Atunci cercetătorii s-au uitat la păsările care zboară pe distanțe foarte mari, la cocori, care vin în fiecare an din țările calde. Deschizătura unghiului dintre aripi și trunchi a fost măsurată. Avea 51 de grade. Specialiștii constructori au rectificat așadar unghiul stabilit inițial de ei și copiindu-l pe cel al cocorilor au ajuns la performanța avioanelor care străbat distanțe intercontinentale fără să facă vreo escală pentru alimentare.
Ce vreau să spun prin asta? Atunci când nu folosim ceea ce ne oferă Dumnezeu, aripile credinței, ale pocăinței și rugăciunii, și credem că rezolvăm noi singuri situațiile dificile din care trebuie să ne ridicăm, ne amăgim. Mai devreme sau mai târziu, vom sfârși asemenea unor muște obosite care cad neputincioase pe pământ.
Numai celor ce nădăjduiesc în Domnul li se va înnoi puterea și le vor crește aripi ca ale vulturului, ne spune atât de frumos prorocul Isaia în Vechiul Testament.
(Prelucrare după „Vitamine duhovnicești”, Anthony M. Coniaris, ed. Sophia)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1440  
Vechi 31.07.2019, 01:07:23
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Pr Teofil Părăian ne vorbește atat de frumos despre Maica Domnului.
"Maica Domnului e ca un rai.
Când avem legătură cu Maica Domnului în conștiința noastră, în gândurile noastre, în simțirile noastre, e ca și când am fi intrat în rai.
Pe Maica Domnului o numim “rai cuvântător”, “rai de taină”. Bucuria din legătura cu Maica Domnului este o trăire a raiului.
Maica Domnului să ne părăsească vreodată? Se poate cumva să ne părăsească Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate?
Pentru că este mamă, pentru că are inimă de mamă. Noi zicem “Maica Domnului” ca și când am zice un titlu.
Or, noi trebuie să știm că Maica Domnului este mamă."
"Nu există Ortodoxie fără Maica Domnului."
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare