dragostea

[Traditie2]

Haideti sa vorbim simplu despre atitudinea noastra fata de OAMENII din celelalte confesiuni.
Eu zic sa te uiti cum se comportau Parintii fata de eretici si pagâni. Ereticii erau mai perversi decât pagânii, de aceea aproape nu vorbeau cu ei. Cu pagânii se comportau mai afectuos, dar cu scopul de a-i scoate de la înselaciunea diavoleasca.


Este o afirmatie atat de grava si atat de nefondata. Te-as intreba daca tu cunosti cel putin majoritatea celor implicati in ecumenism ca sa poti face o asemenea afirmatii. Toti ortodocsii implicati in ecumenism spun clar si raspicat faptul ca Ortodoxia este dreapta credinta.
Si atunci în ce consta implicarea lor? Vor sa-i converteasca pe catolici si protestanti? Poti sa raspunzi deschis?


Cum te comporti fata de oamenii care nu au aceeasi credinta cu tine??
Daca religia lor e corecta, trec la ea. Daca nu, le spun ca sunt rataciti sau altceva.


Asa ar fi trebuit sa fie, dar ma tem ca oamenii din dorinta de a apara adevarul cad si in mrejele urii si al dispretuirii celui care nu il poseda, in loc sa ii marturiseasca adevarul prin credinta si faptele sale ireprosabile.
Ce nu pari a întelege e ca catolicii si protestantii sunt în erezie, nu sunt biserica sau crestini. Nu mai arunca formule lacrimogene ca iubirismul care îl promovezi nu este decât o noua ratacire. Uita-te ca asa gândea si Ioan Paul II si de aceea se arata prietenos cu pagânii. Si la ce folos? Azi acei pagâni sunt si mai pagâni. Nu poti scoate oamenii din erezie si pagânism purtându-te mieros.

Întelege o data ca nu e vorba de ura, termina cu ideea asta falsa. Un om bolnav de patimi se sminteste daca te porti frumos cu el.

[iosif]

Sa arunce cu piatra aia sanatosii si despatimitii! Daca ai fi facut si tu un sfert din cate a facut Papa Ioan Paul al II lea, era bine.

Tu vorbesti din lipsa de experienta si din interpretarea literala a unor scrieri de valoare. Sfintii Parinti au avut atitudine dura fata de cei care au creat ereziile, nu fata de victimele lor.

Stiu foarte bine diferente confesionale si nu le tolerez pentru ca sunt abatere de la dreapta credinta. Asta insa nu ma face sub nicio forma sa am sentiment de ura, "motivat patristic".

Un bolnav de patimi are nevoie de ajutor, nu de atitudini ostile. Ma tem ca noi suntem cu vorbe mai goale decat ecumenismul, vorbe goale pe care le promovam cu trambite si surle.

[iosif]

Atata subliniezi ideea ascezei, de parca asceza rezuma totul. Asceza unora este suferinta de ani de zile indurata din partea unor si a altora, din boli din alte nenorociri. Acela este postul si rugaciunea lor. Indurarea tuturor acestor nenorociri este marturia lor ascetica.

Tu vezi in oameni doar patimi, eviti sa vezi si nevoia lor de vindecare, le vezi caderile dar nu le vezi si ridicarile fie si numai de moment, nu le intelegi lupta. Poate pentru ca si tu la randul tau uiti ca drumul spre Hristos este un drum cu caderi si ridicari si in niciun caz unul neted.

Ce va iesi din ecumenism? Tot Dumnezeu va randui. Se face ceva fara ingaduinta Lui?

[Traditie2]

Sa arunce cu piatra aia sanatosii si despatimitii! Daca ai fi facut si tu un sfert din cate a facut Papa Ioan Paul al II lea, era bine.

Nu e vorba de aruncat de pietre ci de cuvinte.
Ioan Paul a facut numai rele.


Sfintii Parinti au avut atitudine dura fata de cei care au creat ereziile, nu fata de victimele lor.

Faptul ca vezi peste tot atitudini dure e straniu. Parintii erau rezervati fata de eretici (fata de victimele ereziarhilor, ca sa folosesc formula ta) ca sa nu-i sminteasca.




Asta insa nu ma face sub nicio forma sa am sentiment de ura, "motivat patristic".

Nu-i vorba de ura ci de atitudine comportamentala. O sa-ti mai repet daca e cazul, poate o sa fii atent si o sa retii.



Un bolnav de patimi are nevoie de ajutor, nu de atitudini ostile. Ma tem ca noi suntem cu vorbe mai goale decat ecumenismul, vorbe goale pe care le promovam cu trambite si surle.

Acestea sunt vorbele goale, care le lansezi tu. Practica ne arata ca daca te comporti binevoitor cu un om patimas acela va continua cu patimile. Nu e vorba de inchizitie ci doar de rezerva în comportament.




Atata subliniezi ideea ascezei, de parca asceza rezuma totul. Asceza unora este suferinta de ani de zile indurata din partea unor si a altora, din boli din alte nenorociri. Acela este postul si rugaciunea lor. Indurarea tuturor acestor nenorociri este marturia lor ascetica.

Rolul ascezei nu e suferinta ci înlaturarea raspândirii în activitati care ne separa de Dumnezeu, pentru a fi permanent îndreptati în duh spre El.




Tu vezi in oameni doar patimi, eviti sa vezi si nevoia lor de vindecare, le vezi caderile dar nu le vezi si ridicarile fie si numai de moment, nu le intelegi lupta. Poate pentru ca si tu la randul tau uiti ca drumul spre Hristos este un drum cu caderi si ridicari si in niciun caz unul neted.

Eu sustin ca orice cadere e o paguba si ca nici nu e bine sa vorbim de sintagma caderi-sculari altundeva decât în mediile monahale, unde oamenii au constiinta vietii de asceza totala. Vreau sa zic ca vorbind pe un forum de internet unde sunt si oameni cu putine cunostinte teologice si patristice, a lansa aceste idei duce la interpretari gresite, cum ca nu ar fi prea grave caderile voluntare.




Ce va iesi din ecumenism? Tot Dumnezeu va randui. Se face ceva fara ingaduinta Lui?

Ecumenismul e un fetis, o moda a secolului XX. Repet ce am mai zis: e inspirat din comunism, europenism si globalism, o doctrina lacrimogena si falsa ca si acelea.

E drept ca pâna la urma va fi cum vrea Domnul dar cei ce smintesc oamenii cu vorbe false chiar provoaca ratacirea mortala a acelor oameni. Deci avem capacitatea de a strica planurile divine de mântuire a tuturor oamenilor, asa ca sa fim cu maxima luare aminte la ce facem si ce spunem.


Vezi ca tu vorbesti fara oprire despre iubire de parca n-ai avea stare. Aceasta nu este decât o forma mascata de a-ti scuza propria neîncepere a vietii de asceza, sub pretextul amagitor ca nu conteaza asceza ci iubirea ca sentiment.

Negând indispensabilitate ascezei ratacesti oamenii de la singura cale de mântuire, calea lepadarii de confortul lumesc, calea rastignirii totale a placerilor si odihnei.

Decât sa te preocupe soarta

[iosif]

Eu cred ca tu nu faci distinctie intre viata monahilor si cea a mirenilor, inca nu realizezi ca este o diferenta, o deosebire de vocatie.

Din spusele tale, nu rezulta rezerva fata de eretici, ci ura, agresivitatea. Cuvintele tale te vadesc.

Monahimsul nu este singura cale de mantuire, stai tu linistit cu asmenea propovaduirii, ca in cazul asta s-ar prapadi toti cei din lume. Pr Arsenie Boca spunea ca "nu toti cei din manastire se mantuiesc, cum nici toti cei din lume se prapadesc". Asa ca lasa-ne frate cu mesaje din astea cu tenta calugareasca. Tine-ti calea calugariei, nu trebuie sa se faca toti calugari. Mai e nevoie de oameni si in lume, nu numai in manastire.

Asceza are mai multe aspecte, in afara de rugaciunea si postul care sunt indispensabile. Nu o sa ceri unui om care munceste peste masura pentru a darui cele necesare familiei sale ore de priveghere, monahii nu se nasc in manastiri, ii nasc oamenii din lume.

Viziunea iubirii ne-ar invata mai multe decat aceasta viziune "ascetica"! Confort lumesc isi are si el rostul lui, si manastirile un tot mai mare confort, asa ca nu mai exagera!

[iosif]

Cand o sa fii tu Judecatorul, atunci vei putea afirma ca Papa Ioan Paul al II lea a facut numai rele. O afirmatie care iarasi vadeste modul in care iti intelegi gresit credinta. Ortodoxia nu te indreptateste sub nicio forma sa faci astfel de afirmatii.

[iosif]

M-am impotrivit afirmatiei ca a facut "numai" rele. Restul nu stiu, sa se pronunte cei care cunosc. Judecata tot lui Dumnezeu ii apartine!

[Traditie]

Eu cred ca tu nu faci distinctie intre viata monahilor si cea a mirenilor, inca nu realizezi ca este o diferenta, o deosebire de vocatie.
Este o deosebire de locatie, nu de vocatie. Si nemonahii trebuie sa traiasca ascetic. Eu nu am pomenit nimic de monahi, nu m-am referit la monahi.


Din spusele tale, nu rezulta rezerva fata de eretici, ci ura, agresivitatea. Cuvintele tale te vadesc.
Pagânii si ereticii sunt oameni foarte întunecati, recunosc ca simt o repulsie fizica fata de pagâni (fata de eretici nu) dar a spune ca îi urasc e aberant. Eu pot sa spun orice cuvinte, de pilda "vai ce mult iubesc ereticii!", ele nu tradeaza nimic fiindca sunt controlate de mine, nu sunt involuntare.


Asceza are mai multe aspecte, in afara de rugaciunea si postul care sunt indispensabile. Nu o sa ceri unui om care munceste peste masura pentru a darui cele necesare familiei sale ore de priveghere, monahii nu se nasc in manastiri, ii nasc oamenii din lume.
Asceza înseamna renuntare. Trebuie sa murim complet lumii si trupului. Nu conteaza ca suntem mireni sau calugari.
Nu trebuie sa ne crutam câtusi de putin. Orice mila de sine e fatala. Orice grija fata de trup (ca cea recomandata de tine) e fatala. A nu-l mutila e necesar, dar a-i purta de grija este necredinta. Nu suntem în aceasta lume ca sa traim ci sa murim.


Viziunea iubirii ne-ar invata mai multe decat aceasta viziune "ascetica"!
Viziunea iubirii e doar în imaginatia ta. E în minte, nu în fapte, nici macar în simtire. Iubirea fara fapte e moarta.


Confort lumesc isi are si el rostul lui, si manastirile un tot mai mare confort, asa ca nu mai exagera!

Ce întelegi prin confort?

[iosif]

În prealabil postat de Traditie

Eu cred ca tu nu faci distinctie intre viata monahilor si cea a mirenilor, inca nu realizezi ca este o diferenta, o deosebire de vocatie.
Este o deosebire de locatie, nu de vocatie. Si nemonahii trebuie sa traiasca ascetic. Eu nu am pomenit nimic de monahi, nu m-am referit la monahi.


Din spusele tale, nu rezulta rezerva fata de eretici, ci ura, agresivitatea. Cuvintele tale te vadesc.
Pagânii si ereticii sunt oameni foarte întunecati, recunosc ca simt o repulsie fizica fata de pagâni (fata de eretici nu) dar a spune ca îi urasc e aberant. Eu pot sa spun orice cuvinte, de pilda "vai ce mult iubesc ereticii!", ele nu tradeaza nimic fiindca sunt controlate de mine, nu sunt involuntare.


Asceza are mai multe aspecte, in afara de rugaciunea si postul care sunt indispensabile. Nu o sa ceri unui om care munceste peste masura pentru a darui cele necesare familiei sale ore de priveghere, monahii nu se nasc in manastiri, ii nasc oamenii din lume.
Asceza înseamna renuntare. Trebuie sa murim complet lumii si trupului. Nu conteaza ca suntem mireni sau calugari.
Nu trebuie sa ne crutam câtusi de putin. Orice mila de sine e fatala. Orice grija fata de trup (ca cea recomandata de tine) e fatala. A nu-l mutila e necesar, dar a-i purta de grija este necredinta. Nu suntem în aceasta lume ca sa traim ci sa murim.


Viziunea iubirii ne-ar invata mai multe decat aceasta viziune "ascetica"!
Viziunea iubirii e doar în imaginatia ta. E în minte, nu în fapte, nici macar în simtire. Iubirea fara fapte e moarta.


Confort lumesc isi are si el rostul lui, si manastirile un tot mai mare confort, asa ca nu mai exagera!

Ce întelegi prin confort?

Serios? E si o deosebire de vocatie, unul e chemata sa se roage mai mult, celalalt sa isi indeplineasca datoriile fata de familie, fata de cei incredintati lui de Dumnezeu. Nu o sa ii ceri mireanului acelasi program de rugaciune. Insasi slujbele de parohie sunt adaptate pe putintele mirenilor.

Daca ar fi si repulsia ta fizica fata de pagani tot controlata, ar fi super, ai fi fost constient ca tot din dispret vine, care-i aceeasi cu ura. Ori iubesti ori urasti, nu exista cale de mijloc.

Ba conteaza daca suntem mireni sau calugari. Un post negru de mai multe zile nu-l poate tine un om care trebuie sa munceasca zilnic pentru intretinerea familiei sale.
Eu n-am recomandat nicio grija speciala fata de trup, dar Hristos cheama totul la echilibru, fiecare face oricum dupa putinte. Unii au ajuns la masuri inalte, altii nu, insa Dumnezeu ii va aprecia dupa pila talantilor. A purta grija de trup este datorie, a purta grija exagerata fata de trup este nebunie, a face din trup stapanul nostru si a-i implini poftele este alta treaba. Insa a-l ingriji este o datorie, neingrijirea trupului poate fi pacat daca duce in extreme.


Iubirea se dobandeste prin exercitiu, nu e de la sine. Se invata ca orice alta virtute. E mai bine sa ne ajutam unii pe altii sa crestem in iubire, decat sa stam sa cantarim iubirea altora....


Ai vorbit de confortul lumesc, nu exista numai in lume....confortul isi are si el rostul lui, insa oamenii sunt cei care nu respecta masurile si nu stiu sa intrebuinteze ideile si lucrurile, precum zice Sf. Maxim Marturisitorul.

[iosif]

Serios? E si o deosebire de vocatie, unul e chemata sa se roage mai mult, celalalt sa isi indeplineasca datoriile fata de familie, fata de cei incredintati lui de Dumnezeu. Nu o sa ii ceri mireanului acelasi program de rugaciune. Insasi slujbele de parohie sunt adaptate pe putintele mirenilor.

Daca ar fi si repulsia ta fizica fata de pagani tot controlata, ar fi super, ai fi fost constient ca tot din dispret vine, care-i aceeasi cu ura. Ori iubesti ori urasti, nu exista cale de mijloc.

Ba conteaza daca suntem mireni sau calugari. Un post negru de mai multe zile nu-l poate tine un om care trebuie sa munceasca zilnic pentru intretinerea familiei sale.
Eu n-am recomandat nicio grija speciala fata de trup, dar Hristos cheama totul la echilibru, fiecare face oricum dupa putinte. Unii au ajuns la masuri inalte, altii nu, insa Dumnezeu ii va aprecia dupa pila talantilor. A purta grija de trup este datorie, a purta grija exagerata fata de trup este nebunie, a face din trup stapanul nostru si a-i implini poftele este alta treaba. Insa a-l ingriji este o datorie, neingrijirea trupului poate fi pacat daca duce in extreme.


Iubirea se dobandeste prin exercitiu, nu e de la sine. Se invata ca orice alta virtute. E mai bine sa ne ajutam unii pe altii sa crestem in iubire, decat sa stam sa cantarim iubirea altora....


Ai vorbit de confortul lumesc, nu exista numai in lume....confortul isi are si el rostul lui, insa oamenii sunt cei care nu respecta masurile si nu stiu sa intrebuinteze ideile si lucrurile, precum zice Sf. Maxim Marturisitorul.