Femeia in Biserica ortodoxa (merita ea mai mult?)

[sophia]

Subiectul acestui fir de discutei nu era insa par. Cleopa, Mihailt a tulburat firul cu citatele lui.
Nu am nimic cu par. Cleopa ca persoana, nu l-am cunsocut, dar din lucrarile lui reiese ceva ce pe mine ma tulbura cumplit.

Acum revin la subiect. Se spunea asa in articol:

"Interesant pentru acest proiect editorial este faptul ca, de obicei, tendinta de minimizare a feminitatii se intalneste cel mai adesea in cercurile autointitulate traditionaliste si chiar in numele traditiei eclesiale. Probabil ca nu veti gasi niciodata afirmatii care sa faca parte explicit dintr-un sistem ideologic articulat, insa este imposibil sa nu sesizati faptul ca in multe biserici apare ca erezie incercarea vreunei femei de a patrunde in biserica fara naframa, nesabuinta sanctionata isteric de preoti (prin apostrofari publice) si de femeile care se considera pioase (prin imbranciri si sudalme); faptul ca unii preoti refuza slujirea tainei cununiei unui cuplu in care barbatul a mai fost casatorit dar femeia nu, ea oricum necontand si putand ramane, in consecinta, fara taina sfanta; faptul ca exista manastiri de calugari in care femeile nu pot patrunde, in timp ce nu s-a auzit inca de manastiri de calugarite in care accesul barbatilor sa fie interzis (evident, pentru ca barbatul este cruce-ntreaga, indiferent cat de ticalos poate fi); faptul ca e socotita ca extrema impietate tentativa unei femei de a trece la miruit inaintea barbatilor, fara sa mai conteze daca ea s-a impartasit sau nu (stiut fiind ca participantii la masa euharistica au prioritate fata de spectatorii liturghiei); faptul ca multe femei sunt oprite de duhovnici sau chiar nu mai indraznesc sa se roage ori sa intre in biserica daca au ciclul lunar; faptul ca imediat dupa ce au nascut, lucru laudat de altfel, sunt trecute printr-un ritual de … purificare, in care inconvenientele sarcinii si suferintele nasterii sunt nefericit completate cu o jignitoare dezvaluire a situatiei ca indraznelile lor (i.e. sarcina si nasterea) reprezinta nici mai mult si nici mai putin decat pacat, necuratie; faptul ca sunt canonisite femeile care au avortat, in timp ce sotiorii lor – care adesea le imping spre acest act – raman printre sfinti… Probabil ca mai exista pe la noi si alte asemenea obiceiuri, insa mie imi sunt necunoscute.

As vrea sa observ ca nici una dintre aceste situatii nu are vreo legatura cu traditia Bisericii lui Hristos, toate tradand mai mult sau mai putin explicit mentalitati de tip misogin, fie mostenite dintr-un iudaism prost inteles, fie imprumutate din mitologii dualiste, gen maniheism si bogomilism, de obicei pe filiera unor curente influente in lumea monahala. Aceste situatii, in pofida pretentiei lor de respectabila traditionalitate, in ciuda chipului lor evlavios, se afla in contradictie flagranta cu evanghelia Mantuitorului si cu inchinarea adusa Maicii Domnului de catre Biserica."

[sophia]

"Hristos si-a inceput opera de innoire a lumii la o nunta, transformand apa in vin (cf. In 2,1-11), prin urmare schimband vechile relatii dintre barbat si femeie, caracteristice pentru umanitatea cazuta (cf. Fc 3,16), in relatiile Imparatiei lui Dumnezeu. Nu-i de mirare, de vreme ce de reusita cuplului paradisiac atarna implinirea planului divin privind creatia; cum ar putea incepe innoirea/re-crearea lumii altfel decat la o nunta? Mantuirea lumii implica transfigurarea relatiilor dintre barbat si femeie. Este ceea ce sugereaza sfantul apostol Pavel, intr-un comentariu asupra consecintelor mantuirii infaptuite de Hristos, afirmand ca in Hristos Iisus nu mai functioneaza distinctia dintre masculin si feminin (cf. Fc 1,27), aceasta fiind coplesita de noua definitie, de om innoit in Hristos (cf. Ga 3,28; vezi si comentariul sfantului Maxim din cea de a doua parte a primului capitol al Mystagogiei).

Situatiile descrise mai sus nu releva din acest spirit evanghelic, netragand vreo consecinta din revolutia relatiilor interumane infaptuita de Domnul nostru. Faptul este la fel de evident prin compararea practicilor curente cu inchinarea adresata de poporul lui Dumnezeu Maicii Domnului. Daca o femeie (cf. In 2,4; Ga 4,4), cu virtutile sale, este cinstita mai presus de orice vrednicie masculina, fie aceasta a lui Ioan Botezatorul, a apostolilor, a mucenicilor, a ierarhilor sau a cuviosilor, consecintele care decurg de aici sunt deosebit de importante pentru perceptia eclesiala asupra feminitatii. Sigur ca nu toate femeile sunt sfinte, dar aceasta observatie ramane valabila si in cazul barbatilor – este un aspect neluat in seama de cei care pretind ca feminitatea este inferioara masculinului pentru simplul motiv ca Hristos a fost barbat. Ridicata mai presus de masculinitate si de angelic, femeia primeste in lumina Mamei lui Hristos slava indefinita de a fi om. Nu jumate’ cruce, ci om, dupa chipul lui Dumnezeu.

Si atunci, la ce servesc si despre ce vorbesc tabuurile si practicile sus-mentionate? Oare trasaturile fiziologiei feminine constituie un argument satisfacator pentru construirea unei ideologii a inegalitatii – in chiar Biserica in care "nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca”, pentru ca toti sunt una in Hristos!? Oare fiziologia poate desparti o fiinta umana de dragostea lui Hristos (cf. Rm 8,31-39)? Singura despartire posibila intre om si Dumnezeu ramane optiunea irationala a celui dintai, numita pacat. Femeia nu este – in Hristos – jumate’ cruce; ciclul lunar nu indeparteaza pe nimeni de la rugaciune si de la synaxa euharistica; sarcina si nasterea nu sunt necurate; femeia casatorita cu un barbat care a mai fost casatorit trebuie sa primeasca taina sfintei cununii, nu o ierurgie penitentiala.

Incoerentele implicate in situatia femeii ortodoxe de azi constituie o profunda provocare la adresa constiintei eclesiale si un argument suplimentar in favoarea pledoariei mele pentru reapropierea cu seriozitate de traditia Bisericii lui Hristos.

preot dr. Doru Costache"

[sophia]

Nu pusesem inceputul:

"Experienta contemporana a femeilor din Biserica este in multe privinte contradictorie. Reducand lucrurile la esential, trebuie observat ca, pe de o parte, mai presus de toti sfintii si ingerii, Biserica cinsteste o femeie, pe sfanta Maria, Maica Domnului; pe de alta, ca situatia femeii crestine de astazi este cu totul modesta. Sigur, discursurile encomiastice nu inceteaza sa proslaveasca eroismul maternal, devotamentul sotiei, rabdarea ei, mergand pana la suportarea unor infinite umilinte din partea celor numiti cruce-ntreaga. De fapt, cam la atat se si reduce mandria de a fi femeie in ortodoxia romaneasca a zilelor noastre…"

Asta este articolul, pe el doream sa discutam.

[georgeval]

Corect. Fara acest echibru, vom ajunge la extreme. Miscarile feministe sunt o dovda, fie ca s-a minimalizat rolul femeii in Biserica sau in loc de complementaritate s-a ajuns la concurenta.

[sophia]

Articolul este bun si intrebarile pe care le pune la fel.

"Incoerentele implicate in situatia femeii ortodoxe de azi constituie o profunda provocare la adresa constiintei eclesiale si un argument suplimentar in favoarea pledoariei mele pentru reapropierea cu seriozitate de traditia Bisericii lui Hristos."

Asta spune totul. Biserica lui Hristos era alta si omul s-a indepartat de ea.

[eea]

Sunt sigura ca parerea mea va intriga pe unii dar ca femeie nu pot sa nu spun ce cred eu.
Cateodata ,in anumite situatii un raspuns ferm (nu violent) ne poate trezi la realitate, vorbesc despre cazul cu avortul si parintele Cleopa.Raspunsul dat de el a fost pe masura gravitatii faptei...
In ceea ce priveste rolul femeii in Biserica eu nu spun decat ca mai intai ar trebui indeplinite acele ,,indatoriri vechi si demodate" si apoi sa se poata privi mai departe.Un sfant spunea ca o generatie de mame bune ar putea mantui lumea..iata cata putere are o femeie...am citit si articolul si sincer am ramas un pic uimita vazand mai ales autorul...cand ne revoltam ca nu putem intra in biserica in perioada menstruatiei s-ar putea sa fie o falsa pietate..de-am intra in celelalte 23 de zile din luna..plus ca rugaciunea particulara nu este nicidecum interzisa...treaba cu baticul si apostrofarile a fost dezbatuta intens la alt subiect...
Evolutia este buna insa cu moderatie iar aceasta dorinta de afirmare a femeii moderne, de a avea un loc mai bun in Biserica nu mi se pare o tendinta tocmai crestina...insa e doar umila mea parere,in care cred dar pe care nu doresc sa o impun fortat nimanui.

[cristina2012]

Sophia, eu l-am cunoscut pe pr. Cleopa, poate e mult spus cunoscut, am fost la Sihastria si l-am auzit predicand, vorbind cu noi studentii, am stat la cativa metri de dansul... Stiu ca in vorba pare dur, de fapt era transant, Era interesant si langa el simteai ca te iubeste, ca ceea ce zice e spus din adancul unui suflet adanc...
Intreaba-te si tu: cum se face ca desi era asa, oamenii il cautau, faceau coada sa vorbeasca cu el... Oamenii erau atrasi de el, mult mai mult decat de alti preoti mai blanzi , sau de alti oameni... Cred ca a facut o treaba buna, chair daca nu s-a conformat canoanelor tale... care nu sunt neaparat rele, dar... uite ca el a "prins" mai bine la romani.

[caminaris]

Sfintii Parinti, atunci cand au vorbit in particular unei persoane la scaunul spovedaniei, i-au vorbit insuflati de Duhul Sfant. Asta inseamna ca erau teofori (purtatori de Dumnezeu). Deci nu ei vorbeau ci Dumnezeu prin ei. Unora le-au vorbit mai linistit altora altfel, fiecaruia dupa puterea lui de intelegere. Spre exemplu tie Sophia, chiar Parintele Cleopa, nu ti-ar fi vorbit (poate) intransigent, ca te-ai fi ridicat si ai fi plecat si nu te-ai mai fi intors. Sau dimpotriva, poate ti-ar fi vorbit foarte dur, ca sa mistuie din tine ramasitele de mandrie. Nu ai de unde sa stii cum s-ar fi comportat cu tine dar vei afla atunci cand vei cunoaste un sfant. Si fii sigura ca, si modul cum se va comporta si cuvintele pe care ti le va spune, vor fi de la Dumnezeu, spre mantuirea ta. Tu poti doar sa le primesti sau sa le arunci la gunoiul uitarii. Depinde numai si numai de tine decizia asta-liberul arbitru pe care ti-l lasa Dumnezeu=deplina libertate.
In ce priveste rolul femeii, nu numai in Biserica dar si in societate, Dumnezeu a lasat pe barbat ca si cap al familiei pentru ca trebuia sa existe o ierarhie. Unde nu e ierarhie e haos. Sa-ti dau un exemplu: 2 oameni casatoriti ajung din nimic la o disputa si se cearta ei asa o vreme pana obosesc dar nici-unul dintre ei nu vrea sa renunte la "adevarul" sau. Obosesc si se duc la culcare. A doua zi isi aduc aminte de cearta din ajun si o iau de la capat ca acum au forte noi. Nici-unul nu renunta ca barbatul se crede capul familiei iar femeia doar e egala lui, de ce ar renunta vreunul. Dupa vreo luna de certuri, satui amandoi, torturati si fizic si psihic, cedeaza nervos si se incaiera-el cu palmele, ea cu unghiile, fiecare cu ce poate. Urmarea e divortul, nu mai conteaza ca au copii sau ca jumatate din viata si-au petrecut-o impreuna.
Asta s-ar intampla daca amandoi ar tine pana in panzele albe la parerea proprie, insa Dumnezeu a prevazut asta si a lasat o ierarhie, ca femeia sa spuna: da barbate, ai dreptate. Si toata vrajba s-a risipit. Tu, ca femeie ar trebui sa fii bucuroasa de darurile pe care ti le-a dat Dumnezeu in marea Lui marinimie, nu geloasa pe ce are barbatul si tu nu ai. De altfel drumul spre sfintenie duce prin smerenie, asa spun Sfintii Parinti, ori femeile au din start un avantaj: nefiind preoti, povara crucii e mai usoara.

[mihailt]

Nu prea cred ca legea a fost data.
Dumnezeu a revelat oamenilor legea adica asa e de folos sufletesc oamenilor sa faca.Bine legea urmata in Duh.Legea urmata in litera ucide sufletul omenesc.
Dumnezeu a creat si spiritul si materia si omul numai prelucreaza cu ingaduinta lui Dumnezeu din ce a creat Dumnezeu.
Si de prelucrat tot cu darurile spirituale pe care Dumnezeu le impartaseste omului se prelucreaza.

Cu privire la lege se poate observa cum Moise renunta la mantuirea sa daca poporul lui Israel nu va fi iertat de Dumnezeu.
In litera s-ar zice ca Moise a iubit mai mult pe poporul lui Israel decat pe Dumnezeu.
In Duh Moise insa a urmat legea facand asa.Ca nu doreste sa se fie mantuit de unul singur ci numai impreuna cu poporul sau.
Ca daca il iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti nu doresti sa te mantuiesti tu in detrimentul aproapelui tau nici nu doresti sa te mantuiesti numai tu si uiti pe aproapele tau.Ci impreuna cu el si tu.
Ca daca ai dori sa te mantuiesti tu in dauna aproapelui tau sau sa te mantuiesti tu si de aproapele tau sa nu iti pese nu ai mai iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti.Deci ai incalca legea in Duh.
"32.Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!"
(Ieşirea capitolul 32)

Pustnicii in pustie se roaga pentru lume si cu darul lui Dumnezeu cunosc necazurile oamenilor.
Dumnezeul nostru Iisus Hristos nu a venit sa judece lumea ci sa o mantuiasca.

Cu privire la intrebarile de genul de ce nu primeste si femeia preotia la astea se poate raspunde cu de ce nu putem bea petrol fara sa ne otravim? sau de ce nu curge apa in sus? .Nu stim.
Ei nu stim de ce femeia nu poate fi preot dar asa este.

[eea]

Sophia in Sf Munte exista doua animale de parte femeiasca: gaina si pisica si o singura femeie: Imparateasa Cerului , Maica Domnului...iar aceasta interdictie seamana oarecum cu cea data lui Adam si Evei si pe care tocmai Eva a incalcat-o prima...accesul barbatilor intr-o manastire de maici nu poate fi interzis total ptr ca tot un barbat,un preot trebuie sa savarseasca Sfanta Liturghie , insa accesul pelerinilor de parte barbateasca poate fi restrictionat. Tu spui ca femeia e privita f umilitor insa smerenia ei e cea care o inalta poate mai mult decat pe barbatul ei...mult ti s-a dat mult ti se va cere..eu ma multumesc cu lucrurile simple, imi place simplitatea si nu vreau sa fiu mai mult decat ceea ce sunt iar felul in care sunt privita nu prea ma intereseaza ptr ca nu prea poti sa placi si lui Dumnezeu si oamenilor...si eu vreau sa plac lui Dumnezeu..