Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 11.04.2017, 14:23:57
Carina Laura Carina Laura is offline
Member
 
Data înregistrării: 04.10.2011
Mesaje: 56
Implicit Mi-am inmormantat copilasul....

Acum vreo 2sapt eram tare preocupata pt fiul meu de 1an si 9 luni care este un nazdravan sivgreu de stăpânit, mai ales in biserica, si mai ales in situatia mea, insarcinata in 5 luni...Apoi, la câteva zile, in 31 martie...totul s-a schimbat....m-am trezit dimineata cu apa rupta...ambulanta...analize...apoi primele răspunsuri vagi venite de la medici: averi o infectie care a produs ruperea membranelor...copilul e prea mic, 22 sapt , daca se naste acum nu putem face nimic...Si când veti putea? întreb ..conform protocoalelor , de la 23 sapt, adică peste o sapt...dar nu putem astepta decât pana in momentul in care infectia va va pune viata in pericol...Am ales sa astept, m-am sfătuit cu toti preotii, duhovnic, cunoscuti....am mers pana la limita riscului pt viata mea, desi aveam acasa baietelul, care peste noapte s-a trezit fara mami si fara tati, dus pe la rude si amici...Dar daca faptul ca o tin încă acolo ii face rău, daca sta in infectie si suferă, poate moare înăuntrul meu...dar daca o scot si ar fi avut sanse sa treacă săptămâna, sa poată trai...Duminica , pe 2 s-a declansat travaliul...sotul a ajuns de la biserica la spital cu 5min inainte sa se nasca....am botezat-o noi in primele secunde...Mina-Maria.A trăit vreo10 min, in bratele mele..iA-am întrebat daca pot face ceva...s-o pună in incubator...orice...nu ne permite protocolul...legea e asa...sub 23 e ca si moarta...I-am cerut iertare ca n-am reusit s-o ajut sa crească...ca poate i-am facut rău, i-am zis Tatăl NOstru, Nascatoarea, Cu noi este DUmnezeu...se stingea sub ochii nostrii cu cate o respiratie din ce in ce mai deasa...Apoi dr au zis ca trebuie sa plecam in operatie de urgenta, făcusem hmiragie si eram in pericol...I-au dat fata sotului si m-au luat...pe hol ii tot imploram sa ma salveze, ca mai am un pui acasa pe care trebuie sa-l cresc.CAnd m-au trezit mi-au zis ca fata se stinsese când încă era in bratele mele...Au urmat niste ore grele, cu căderi de tensiune, pierdusem 2l de sânge si eram in pragul colapsului...apoi in câteva ore m-am stabilizat.Atrecut o sapt de atunci..sambata, in Sambata lui Lazar am inmormantat-o..un sicrias mic, alb , de 60cm, pt puiul meu de 415 gr...M-au pus pe antidepresive, pe care nu le-am mai luat odata ajunsa acasa pt cq imu dadeau o stare de anxietate de nu puteam sta nici intinsa in pat...iau cate jumătate de anxiolitic de 3ori pe zi, fier ca sa ma reprind....Acum focul momentului a trecut...parca s-a asternut linistea...puiul meu doarme lângă mine, desi a facut si el varicela, febra, conjunctivita, dar e spre vindecare...Raspunsurile crestunesti le stiu...s-a întâmplat pt păcatele noastre, a fost un avertismnet sa ne schimbam, a fost si o binecuvântare pt ca am putut s-o botezam, e acum ingerasul nostru...Medical eu sunt predispusa la sarcini cu risc din cauza unui col conizat...risc care pe viitor va trebui tinut sub control cu o coasere a colului..ceea ce n-au facut de aceasta data...Mi-am dorit acest copilas...nu neapărat acum, il asteptam cnd va vrea DZeu...ne-am bucurat când am rămas insarcinata, mai mult pt fiul nostru, ca va avea pe cineva...am trăit cele 5lunu mai mult in frica..frica de atacurile de panica de care sydar, de gândurile obsesive care au apărut dupa prima nastere, frica de cum va fi, cum voi reactiona..dar cu toata frica aveam si încrederea ca DZeu ne va ajuta sa iesim la liman...nu m-am temut deloc ca am s-o pierd, desi era risc...eram convinsa ca daca DZeu a îngăduit sa rămân insarcinata, va fi totul bine...mai ales ca toti medicii spun ca a rămâne insarcinata cu problemele mele e o minune...DEsi stiu răspunsurile crestineati, si mi s)a zis su ca sunt lucruri mai presus de puterile nostre...in ultimele zile parca nu mai sunt asa tare...sapt trecuta stiam ca a fost voia lui Dzeu, pt păcate ca sa ne schimbam, ca e ingeras...dar parca azi ma întreb de ce n-a avut si ea un loc in lumea asta..îmi lipseste mai mult decât credeam, si desi in sarcina nu visasem la cum va fi, din cauza temerilor...acum îmi dau seama ca îmi lipsesc enorm toate momentele ce le-am fi putut avea, si nu le von mai avea niciodată..cel putin nu cu ea....Imi vine sa plâng..dar mi-e frica ca daca o fac voi cafea intr-o depresie sau cine stie ce probleme, si ma uit la fiul meu mic , care are nevoie de noi si stiu ca nu pot permite asta....Nu vreau nici sa iau antidepresivele preventiv, pt ca ma fac din om normal o semi-leguma...dar nici nu garantez ca am resursele duhovnicesti si psihice ca sa depasesc asta doar cu câteva anxiolitice pe care nu le voi putea lua prea mult, ca day dependenta...Poate voi veti avea un gând sau o vb care îmi va fi de folos...Doamne ajuta!!!
Reply With Quote
  #2  
Vechi 11.04.2017, 15:56:58
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Grea incercare! Cutremurator! Cuvintele dv m-au miscat, in conditiile in care, va asigur, sufar de o fire flegmatica. In asemenea imprejurari, in care ochii slabiti si inlacrimati cerceteaza la Domnul, intreband: "De ce, Doamne ?" avem o singura certitudine: certitudinea absoluta, pe care numai credinta o poate da, ca toti copiii botezati care mor inainte de varsta intelegerii, imediat dupa moartea lor sunt ridicati si acompaniati de mesagerii Domnului si asezati acolo unde El tine corturile dreptilor. De vederea Lui cea datatoare de viata se va bucura tot atata cat se va bucura si El, adica o vesnicie intreaga. Va ramane dv sarcina de a duce in asa fel cealalta parte a vietii dv, incat sa va bucurati tot atata vreme de lumina cea neinsearata, cu fiica dv de mana.

In ceea ce priveste tratamentul medicamentos, va voi da un mesaj privat in care voi indica un remediu pe care il socotesc nimerit la asemenea ruptura.

Sus inima! S-a apropiat ziua in care vom spune ca a inviat calea, adevarul si viata! Ziua aceea cand, ca si astazi, totul parea pierdut si s-a dovedit, pana la urma, ca totul a fost castigat.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #3  
Vechi 11.04.2017, 23:04:32
Copacel Copacel is offline
Banned
 
Data înregistrării: 02.08.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.140
Implicit

Va fi pomenita la fiecare Sfanta Liturghie.Oricum ea este in RAI langa Hristos acum, ca acolo este locul ingerilor fara de pacat.

Durerea pe care tu o simti este similara cu durerea pe care Hristos o simte pentru fiecare din noi cand in loc sa alegem viata vesnica si lumina alegem pacatul.
Practic din durerea pe care o simtit tu o mare parte din ea a luat-o Hristos si sufere EL pentru tine.Altfel n-ai mai putea sa traiesti din cauza durerii.

Vorba aia: "Unde ai fost Doamne cand mi-a fost rau, cand ma durea sufletul ?"
"Am fost langa tine si te-am purtat in bratele mele".

Cat despre gandurile negre care iti vin sa stii ca nu sunt ale tale , sunt ale vrasmasului. Asta si face satana.Se retrage
si nu te mai deranjeaza ca sa-i uiti existenta si apoi cand esti la pamant , jos se repede la tine precum o anaconda .
Exact atacul sarpelui, ca nu grauit i se mai spune "sarpele".Deci gandurile alea nu sunt ale tale sunt ale satanei care te ataca atunci cand esti la pamant.Roaga-te atunci la Maica Domnului ca de la mama la mama.Si tot ce ai pe suflet spune-i in fata icoanei Preasfintei Nascatorare de Dumnezeu, ca de la mama la mama.

Last edited by Copacel; 11.04.2017 at 23:08:56.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 12.04.2017, 00:26:56
Iorest Iorest is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.08.2016
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.882
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Carina Laura Vezi mesajul
acum îmi dau seama ca îmi lipsesc enorm toate momentele ce le-am fi putut avea, si nu le von mai avea niciodată..cel putin nu cu ea....Imi vine sa plâng..dar mi-e frica ca daca o fac voi cafea intr-o depresie sau cine stie ce probleme, si ma uit la fiul meu mic , care are nevoie de noi si stiu ca nu pot permite asta....Nu vreau nici sa iau antidepresivele preventiv, pt ca ma fac din om normal o semi-leguma...dar nici nu garantez ca am resursele duhovnicesti si psihice ca sa depasesc asta doar cu câteva anxiolitice pe care nu le voi putea lua prea mult, ca day dependenta...Poate voi veti avea un gând sau o vb care îmi va fi de folos...Doamne ajuta!!!
Nu e bine să pui așa problema cu ce momente ai fi trăit, n-a fost să fie mai mult de atât, nu e nimeni vinovat nu mai face exerciții de imaginație cu „ce ar fi fost dacă”, asta vrea și vrăjmașul ca să te atragă în deznădejde.
Ai grijă de tine, de copil și de soț ești o mamă grijulie care s-a preocupat să urmeze o viață Bisericească nu cred că ai vreo vină, mergi mai departe.
Dumnezeu te-a ținut ca să ai grijă de ce ai, nu te mai învinovăți sau întrista pentru că voia Lui a fost să trăiești.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 12.04.2017, 10:08:51
Monnis Monnis is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.06.2012
Locație: București
Religia: Ortodox
Mesaje: 184
Implicit

Carina Laura, Dumnezeu și Maica Sa să te întărească, să aline și să vindece durerea! Ai grijă de tine și de familia ta frumoasă. Pe mine, în momentele mai grele m-au ajutat mult spovedania deasă, sfatul duhovnicului și rugăciunea.
__________________
"Fiți întelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii" (Matei 10, 16-22)

Last edited by Monnis; 12.04.2017 at 12:14:55.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 12.04.2017, 11:38:18
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Carina Laura Vezi mesajul
Acopilul e prea mic, 22 sapt , daca se naste acum nu putem face nimic...Si când veti putea? întreb ..conform protocoalelor , de la 23 sapt, adică peste o sapt..
(...)
A-am întrebat daca pot face ceva...s-o pună in incubator...orice...nu ne permite protocolul...legea e asa...sub 23 e ca si moarta...
Crud, stupid, inuman chiar. Ce ii costa sa incerce?

Desi unele studiile spun asta:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19591570

Se pare ca exista si studii care spune asta:

http://www.cnsnews.com/news/article/...rvive-if-given

http://www.telegraph.co.uk/news/heal...s-thought.html

Citat:
I-am cerut iertare ca n-am reusit s-o ajut sa crească...ca poate i-am facut rău,
Nu vad cum ar fi vina ta, sunt lucruri care nu stii, gandeste-te ca ar fi putut supravietui dar ar fi trebuit sa ingrijesti o viata un copil cu dizabilitati majore si nu neaparat din cauza nasterii premature, infectiei, etc. poate avea alte probleme de care nici doctorii nu stiau.

Gandeste-te la cazul lui Nectarie, nu cred ca ai fi vrut crucea asta.

Sa nu te lasi descurajata, iar data viitoare sa vorbesti doar cu medici care demonstreaza ca le pasa cu adevarat de vietile care vin pe lume sub mainile lor.

Iar daca ai probleme medicale serioase vizavi de conceptie, gandeste-te si la eventualitatea de a infia un copil, este chiar o virtute mai mare decat a da nastere tu insuti la unul, iar in conditiile in care exista si problemele de care spuneam, chiar ar fi mai indicat.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.

Last edited by AlinB; 12.04.2017 at 11:49:57.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 13.04.2017, 14:10:49
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.285
Implicit

Hai sa facem un bilant al vietii tale in momentul asta:

Ai un sot, ai un copil, ai o familie, esti cat de cat sanatoasa si ai un viitor frumos in fata.
Ai o mare datorie fata de familia ta sa fii puternica, fata de copilul tau care este acum lipit de tine, si in fata caruia NU poti sa cazi, NU ai voie sa cazi.
Trebuie sa fii puternica pentru copilul pe care il ai.

In plus ai o mare datorie fata de tine ca om. Nu ai voie sa cedezi orice se intampla in viata si ai datoria fata de tine sa te pui pe picioare si sa iti continui viata care are enorm de multe lucruri frumoase de oferit.


Acum sa discutam si de ce ti s-a intamplat rau.
Ai pierdut un copil. A murit un copil, copilul tau, alaturi de care puteai sa te bucuri o viata intreaga si alaturi de care se putea bucura intreaga ta familie si gandul asta este cel care te tine in loc, care te blocheaza, care efectiv te paralizeaza in a mai face orice mai departe.

Nu poti sa arunci viitorul tau si al familiei tale pentru o durere a vietii. Nu are sens sa faci lucrul asta, trebuie singura sa gasesti puterea sa te mobilizezi sa uiti si sa mergi mai departe.

De ce s-a intamplat asta?
Poate din neatentie, poate din probleme medicale. Sau poate din voia lui Dumnezeu.
Intrebarea asta este oarecum dreapta dar te poate tine in loc si bloca pe mult timp daca nu reusesti sa iesi din capcana ei.
Are sens sa ti-o pui? Poate ca da. Are sens sa te blochezi intr-un raspuns? Nu stiu, nu cred.

De ce a murit copilul asta, cand noi ne socotim ca fiind acoperiti de pronia lui Dumnezeu, cand zicem Doamne ajuta si totusi moare un copil in fata noastra?

Raspunsul meu la intrebarea asta este ca nu exista moarte. Exista doar viata vesnica in care intram mai repede sau mai tarziu, si viata incercarilor pe care o ducem putin timp pe pamantul asta.
Cel de sus vede altfel lucrurile, iar salvarea sufletului si odihna lui in viata vesnica e mai importanta decat viata pe pamantul asta.

Daca a fost botezat copilul tau atunci este cel mai mare lucru pe care puteati sa-l faceti pe pamantul asta pentru el, singurul si cel mai important, pentru ca i-ati daruit lumina si intrarea in Imparatia lui Dumnezeu.


Roaga-te si cere Maicii Domnului sa-ti arate copilasul tau in cealalta lume, sa te mangaie in durerea ta.
Nu ai pierdut un copil decat pentru restul vietii tale, o sa-l vezi pe lumea cealalta. Iar daca ceri, Dumnezeu te poate lasa sa-l vezi de aici, dar trebuie rugaciune.
Cere lui Dumnezeu sa-l vezi, pentru ca este tot al tau, este viu dar in lumea cealalta. Ca sa intelegi ca durerea trebuie sa fie doar a despartirii de cei dragi si nu a mortii.

Last edited by gpalama; 13.04.2017 at 14:12:50.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 13.04.2017, 16:26:29
simpllu simpllu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.10.2016
Mesaje: 1.796
Implicit

Ce ușor dăm răspunsuri și facem bilanțuri, când nu sutem în cauză. Numai o mamă care a pierdut un copil poate înțelege situația de față. Decât să se roage "să-i arate copilul în cealaltă lume", mai bine s-ar ruga pentru întreaga familie.

Ceea avem impresia că este al nostru, este de fapt al lui Dumnezeu ("Ale Tale dintru ale Tale, Ție Ți-aducem de toate și pentru toate"). Gândirea, simțământul că cineva sau ceva ar fi al nostru, ne aduce mai multă suferință atunci când îl pierdem.

Părintele Pimen - Cum ne judeca Dumnezeu: https://www.youtube.com/watch?v=l8raC4N0G50&t=1m50s
Reply With Quote
  #9  
Vechi 13.04.2017, 17:51:18
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.285
Implicit

Citat:
În prealabil postat de simpllu Vezi mesajul
Ce ușor dăm răspunsuri și facem bilanțuri, când nu sutem în cauză. Numai o mamă care a pierdut un copil poate înțelege situația de față. Decât să se roage "să-i arate copilul în cealaltă lume", mai bine s-ar ruga pentru întreaga familie.
Femeia asta are nevoie de un cuvant de ajutor si de mangaiere. Poate si sa auda un alt punct de vedere asupra problemei in care este si in care cu siguranta este prea absorbita ca sa poata vedea si altceva.

Nu uita ca lui IOV i-a murit toata familia. Si a ingaduit Dumnezeu asta.
Nu il scuza pe Dumnezeu in situatia asta, nu il transformati pe Dumnezeu in ceva ce nu este.
Asta este realitatea, cu moarte, viata, suferinta, durere si bucurie.

Este bine sa facem o socoteala a lucrurilor si sa ne ajutam unii pe altii.
Decat sa te lasi doborat de durere mai bine vorbesti cu cineva.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 13.04.2017, 23:39:33
simpllu simpllu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.10.2016
Mesaje: 1.796
Implicit

Cu siguranță Dumnezeu nu este așa cum ne imaginăm noi că este. Dumnezeu nu este pătimaș (vezi Antonie cel Mare, capul 150, Filocalia 1). Te-am mai atenționat și cu alte ocazii, dar văd că nu vrei să bagi nimic la căpușor. Și îți repet: nimic nu este al nostru!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare